ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3264/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3264/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față, constată:

Prin Sentința penală nr. 936 din 23 noiembrie

2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.

37 lit. b) C. pen., art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 320 ind. 1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul V.N.M. la pedeapsa de 7

(șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri 6 de

mare risc în formă continuată.

În baza art. 65 C.

pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 (trei)

ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului

V.N.M.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului V.N.M. arestarea preventivă din

data de 23 iunie 2011 la zi.

În baza art. 17 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de

16.200 RON obținută din vânzarea drogurilor.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.300 RON,

cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul parțial al

avocatului din oficiu în cuantum de 100 RON fiind avansat din fondurile

Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut

următoarele:

La data de 18

noiembrie 2009, după ce inculpatul V.N.M. a fost contactat telefonic, în mod

direct sau indirect, atât de către L.G., cât și de către martora L.Ga., aceasta

din urmă, s-a întâlnit cu inculpatul de la care a primit cu titlu gratuit,

pentru a testa calitatea heroinei, patru doze din acest drog, dintre care două

au fost găsite în geanta martorei L.Ga. la data de 19 noiembrie 2009, când a

fost reținută de către organele de urmărire penală ca urmare a constatării

comiterii flagrante a infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

Intermedierea

vânzării de heroină din data de 19 noiembrie 2009, realizată de către

inculpatul V.N.M., a fost efectuată de către L.G. și rezultă cu claritate din

conținutul unor comunicări telefonice, dintre acesta din urmă și L.Ga., precum

și dintre cel dintâi și S.F.S..

La data de 19

noiembrie 2009, martora L.Ga., după ce a luat legătura telefonic cu inculpatul

V.N.M., s-a întâlnit cu acesta în apropierea restaurantului M.D., din zona

Dristor, cei doi discutând despre cumpărarea de către L.Ga. a unei cantități de

100 grame heroină cu prețul de 8.500 RON, aceasta dându-i vânzătorului suma de

8.200 RON și stabilind să se întâlnească din nou, în zona complexului comercial

Titan din București, sector 3, pentru ca L.Ga. să primească heroina.

Astfel, inculpatul,

aflat într-un autoturism marca A., de culoare neagră, cu numărul de

înmatriculare x, aparținând mamei sale, trecând cu viteză redusă pe lângă

vehiculul în care se afla L.Ga., a aruncat pe geamul din stânga față un pachet

învelit în bandă adezivă, așa cum rezultă din procesul-verbal de filaj din data

de 19 noiembrie 2009.

Martora L.Ga. a fost

oprită de către polițiști când ieșea dintr-un magazin și apoi a fost condusă

spre autoturismul său. În prezența martorului asistent, martora a deschis

mașina și a răsturnat pe scaunul din dreapta față conținutul genții,

constatându-se că în căptușeala genții se aflau două pachețele din material

plastic, lipite la capete prin ardere, în care se afla o substanță pulverulentă

de culoare maronie, despre care martora a declarat că reprezintă două doze de

heroină pe care le deținea în vederea consumului propriu.

Tot în interiorul

genții se afla și pachetul învelit în bandă adezivă primit de către L.Ga. de la

inculpatul V.N.M..

Martora L.Ga., tot ca

urmare a intermedierii realizate de către L.G., a mai cumpărat anterior heroină

de la inculpatul V.N.M., așa cum rezultă din convorbirile telefonice dintre cei

doi.

Conform declarației

martorei L.Ga., inculpatul V.N.M. i-a mai vândut acesteia în cursul toamnei

anului 2009 o altă cantitate de aproximativ 100 grame heroină, în aceleași

împrejurări, respectiv, în decursul a două întâlniri, în zile consecutive, în

prima zi martora primind o probă de heroină, iar după testarea sa calitativă,

în ziua ulterioară, ca urmare a înțelegerii cu soțul său, L.G., decizând să

cumpere aceeași cantitate de 100 grame, ca și la data de 19 noiembrie 2009.

Cea dintâi întâlnire

a avut loc, potrivit declarației martorei, în fața clubului M.D., de pe raza

sectorului 2 iar cea de a doua, în zona magazinului T., aspect ce se

coroborează cu convorbirile telefonice purtate de inculpat cu martora L.Ga. și

de către aceasta din urmă cu soțul său, L.G., în cursul zilelor de 11 octombrie

2009 și 12 octombrie 2009.

Astfel, la data de 11

octombrie 2009, ca urmare a intermedierii realizate de către L.G., inculpatul

V.N.M. ia legătura telefonic cu martora L.Ga., prezentându-se și stabilind să

se întâlnească în aceeași seară, în zona clubului M.D., situat pe raza

Sectorului 2 București, iar în cursul zilei următoare, conform înțelegerilor

dintre inculpat și cei doi martori, inculpatul se întâlnește din nou cu martora

L.Ga., iar după realizarea tranzacției (100 grame de heroină pentru 8.000 RON),

martora ia din nou legătura cu soțul său, pentru a se plânge de calitatea

diferită a heroinei față de cea din ziua precedentă.

La data de 20

octombrie 2009, în jurul orei 20,00, investigatorii sub acoperire

"S.A." și "G.I.", împreună cu colaboratorul

"B.A." s-au deplasat spre zona Piața Unirii, moment în care cel din

urmă a luat legătura telefonic cu V.C. care le-a cerut să se deplaseze spre

domiciliul său, pentru a-l lua pe acesta și pentru a-l conduce la locul în care

urma să se întâlnească cu investigatorii, respectiv, la restaurantul I.P.

situat în zona Unirea.

După ce a ajuns la

locuința lui V.C., la inițiativa celui din urmă, cei doi, s-au deplasat spre

zona Gării de Nord, unde s-au întâlnit cu inculpatul V.N.M..

V.C. i-a comunicat

inculpatului V.N.M. că are cunoștință despre mai multe persoane care au la

dispoziție suma de 17.000 euro și pot cumpăra cantitatea de 1 kg heroină, însă,

înainte de încheierea tranzacției, era necesară remiterea unei mostre din

respectiva substanță potențialilor cumpărători.

În aceste

împrejurări, după ce a primit proba solicitată, V.C., împreună cu colaboratorul

"B.A." s-a deplasat la restaurantul I.P. din zona Unirea, unde s-au

întâlnit cu cei doi investigatori sub acoperire, ocazie cu care V.C. a dat

mostra de heroină primită de la inculpatul V.N.M. investigatorului "S.A.".

După ce s-a procedat

la testarea substanței de către celălalt investigator "B.A.",

constatându-se că mostra conține heroină, V.C. și investigatorul au stabilit ca

cel dintâi, împreună cu inculpatul V.N.M. să îi vândă investigatorului 1 kg

heroină pentru suma de 17.000 euro.

Inițial, V.C. a

solicitat plata în avans a prețului, cu motivarea că va lăsa cu titlu de

garanție, autoturismul său, însă investigatorul nu a fost de acord cu această

propunere, astfel încât, s-a convenit ca V.C. împreună cu colaboratorul

"B.A." să se întâlnească din nou cu inculpatul V.N.M. de la care să

ia heroina și apoi să se întâlnească iarăși, în zona Bd. Decebal, pentru a se

face schimbul, respectiv, pentru ca investigatorii să primească 1 kg heroină,

iar V.C. să primească suma de 17.000 euro.

În jurul orei 22:30,

V.C. împreună cu colaboratorul "B.A." au ajuns în zona restaurantului

R.T., iar cel dintâi, după ce a lăsat un pachet în care afirma că s-ar afla 1

kg heroină, a coborât din autoturism, urmând ca cei doi investigatori să urce

în autovehicul în vederea finalizării tranzacției.

Deoarece în pachet nu

se afla heroină, ci o altă substanță, investigatorii sub acoperire nu au mai

încheiat vânzarea anterior convenită.

În urma analizării

substanței primite de către investigatorul "S.A." în împrejurările

descrise, s-a stabilit prin raportul de constatare tehnico-științifică din 21

octombrie 2009 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din

cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, că aceasta reprezenta

cantitatea de 0,38 grame heroină.

Situația de fapt

prezentată este relevată și prin discuția purtată în seara zilei de 20

octombrie 2009, ocazie cu care V.C., printre altele, relatează investigatorului

"S.A." și colaboratorului "B.A." despre calitatea mostrei

de heroină pe care a oferit-o celor doi pentru a-i determina apoi să cumpere o

cantitate de aproximativ 1 kg heroină.

Din conținutul unor

convorbiri telefonice ale inculpatului (4 noiembrie 2009, ora 14:53:28, 4

noiembrie 2009, ora 17:04:46, 9 noiembrie 2009, ora 16:31:56, 10 noiembrie

2009, ora 14:12:06, 10 noiembrie 2009, ora 14:17:08, 10 noiembrie 2009, ora

14:20:31, 10 noiembrie 2009, ora 14:31:01) a rezultat că acesta trimitea

droguri, camuflată în diverse obiecte, respectiv telefoane mobile, fratelui

său, V.G.D., încarcerat la Penitenciarul Jilava, telefoanele fiind remise

acestuia prin intermediul unor funcționari din cadrul penitenciarului.

De asemenea, tot din

discuțiile telefonice reiese că una dintre aceste livrări de heroină și

cocaină, datorită neatenției funcționarului de la penitenciar, a ajuns la un

alt deținut și nu la fratele inculpatului.

Situația de fapt

expusă mai sus a fost reținută de instanță prin coroborarea proceselor verbale

de investigații, proceselor-verbale de supraveghere operativă, procesului-verbal

privind constatarea infracțiunii flagrante întocmit la data de 19 noiembrie

2009, declarațiilor martorului asistent, rapoartelor de constatare

tehnico-științifică, declarațiilor martorilor L.Ga., S.F.S., A.K.,

declarațiilor martorilor cu identitate protejată și proceselor-verbale de

redare a conținutului unor comunicări telefonice și a unor discuții purtate în

mediul ambiental.

În drept, faptele

inculpatului V.N.M. constând în aceea că, în cursul anului 2009, a deținut

heroină și cocaină (droguri de mare risc), împrejurări în care, la datele de 11

octombrie 2009, 12 octombrie 2009, 18 noiembrie 2009 și 19 noiembrie 2009, a

remis martorei L.Ga. mai multe cantități de heroină, între care, aproximativ

100 grame heroină, în cursul lunii octombrie 2009, pentru suma de 8.000 RON și

cantitatea de 93,76 grame heroină, în cursul lunii noiembrie 2009, pentru suma

de 8.500 RON, din care martora plătise în mod efectiv, 8.200 RON, iar la data

de 20 octombrie 2009 a dat numitului V.C. cantitatea de 0,38 grame heroină,

care a fost, apoi, remisă gratuit investigatorilor "S.A." și

"G.I." și colaboratorului "B.A.", cu titlu de probă, în

vederea realizării unei tranzacții mai importante având ca obiect material

cantitatea de 1 kg heroină, precum și faptul că în cursul lunii noiembrie 2009,

a trimis fratelui său, V.G.D., aflat în stare de deținere în Penitenciarul

Jilava, heroină și cocaină, camuflată în interiorul unor telefoane mobile,

întrunesc elementele constitutive al infracțiunii de trafic ilicit de droguri

de mare risc în formă continuată în stare de recidivă postexecutorie, prev. de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. și art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul V.N.M. criticând-o sub aspectul

individualizării pedepsei pe care a apreciat-o ca fiind prea severă față de

infracțiunea comisă, a recunoscut săvârșirea faptei - care a fost judecată în

baza art. 320

1

C. proc. pen.

Prin Decizia penală

nr. 66 din 6 martie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.N.M. împotriva Sentinței

penale nr. 936 din data de 23 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală, în Dosarul nr. 57317/3/2011.

Pentru a hotărî

astfel a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului corespunde "tuturor

criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv

limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., fiind doar cu 6 luni mai mare decât minimul special

prevăzut de lege, gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea de

săvârșire, forma continuată a infracțiunii, cantitatea de droguri traficată,

precum și persoana inculpatului care a săvârșit infracțiunea de față în stare

de recidivă postexecutorie.

Împotriva Deciziei

penale nr. 66 din 6 martie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, a

declarat recurs inculpatul pentru motivele invocate în practicaua prezentei decizii

urmând a nu mai fi reluate.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 57317/3/2011. Examinând motivul de

recurs invocat, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art.

385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că instanța de apel și instanța de fond au reținut în mod corect

situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste

aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise

încadrarea juridică corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a

pedepsei.

La individualizarea

pedepsei stabilită în sarcina inculpatului, instanța de fond a luat în

considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile

art. 72 C. pen., dar și circumstanțele personale ale inculpatului, și

circumstanțele reale în care faptele au fost săvârșite, de conținutul și

gravitatea concretă a faptelor, de urmările produse și de pericolul social al

infracțiunilor ce se înscriu într-un fenomen ce ia amploare, respectiv traficul

de droguri prin săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 infracțiune săvârșită în formă continuată aplicându-se art.

41 alin. (2) C. pen., dar și a infracțiunii prev. de art. 14 lit. c) din Legea

nr. 143/2000, având drept urmare realizarea unor venituri ilicite, aplicând

inculpatului o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege de 7

ani închisoare, pedeapsă care a fost menținută și de instanța de apel, astfel

că nu se impune coborârea pedepsei întru-un cuantum mai redus față de textul

incriminator.

În mod corect s-a

ținut cont de către ambele instanțe și de pericolul social la faptelor

săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările comiterii faptelor,

respectiv, că în cursul anului 2009, inculpatul a deținut heroină și cocaină

(droguri de mare risc), împrejurări în care, la datele de 11 octombrie 2009, 12

octombrie 2009, 18 noiembrie 2009 și 19 noiembrie 2009, a remis martorei L.Ga.

mai multe cantități de heroină, între care, aproximativ 100 grame heroină, în

cursul lunii octombrie 2009, pentru suma de 8.000 RON și cantitatea de 93,76

grame heroină, în cursul lunii noiembrie 2009, pentru suma de 8.500 RON, din

care martora plătise în mod efectiv, 8.200 RON, iar la data de 20 octombrie

2009 a dat numitului V.C. cantitatea de 0,38 grame heroină, care a fost, apoi,

remisă gratuit investigatorilor "S.A." și "G.I." și

colaboratorului "B.A.", cu titlu de probă, în vederea realizării unei

tranzacții mai importante având ca obiect material cantitatea de 1 kg heroină,

precum și faptul că în cursul lunii noiembrie 2009, a trimis fratelui său,

V.G.D., aflat în stare de deținere în Penitenciarul J., heroină și cocaină,

camuflată în interiorul unor telefoane mobile.

De asemenea, s-a

reținut în mod judicios la analizarea individualizării judiciare a pedepsei și

starea de recidivă postexecutorie în care se afla inculpatul la momentul

săvârșirii faptelor.

Înalta Curte constată

că nu se impune a se acorda o eficiență mai mare dispozițiilor generale de

reindividualizare judiciară a pedepsei, aceste criterii fiind reținute de

instanța de apel și instanța de fond la individualizarea pedepsei stabilite în

sarcina inculpatului.

Ambele instanțe au

examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează

procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a

pedepsei de 7 ani închisoare, reținută în sarcina inculpatului, evidențiind,

faptul că dincolo de pericolul social generic al infracțiunilor săvârșite, în

mod concret acesta s-a accentuat ca urmare a împrejurărilor în care au fost

săvârșite.

Astfel, Înalta Curte

constată că întrucât în cauză pedeapsa aplicată reflectă respectarea

principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul

socio-moral și de personalitate al inculpatului, nu se justifică reducerea

pedepsei reținută deja în sarcina inculpatului.

Pentru aceleași

considerente, Înalta Curte constată că nu se impune nici aplicarea

dispozițiilor disp. art. 74 lit. a) și c) C. proc. pen. și nici nu se impune a

se da eficiență disp. art. 76 lit. b) și c) C. pen.

Cu

privire la perioada de detenție, se constată că în faza de cercetare

judecătorească, la judecarea cauzei în fața instanței de fond la dosar fond,

Direcția Generată de Poliție a municipiului București - Direcția de

Investigații Criminale s-a depus la dosarul cauzei o adresă prin care se

învederează că mandatul de arestare preventivă din 10 martie 2010 emis de

Tribunalul București, secția I penală a fost pus în executare, inculpatul V.N.M.

fiind extrădat de autoritățile elene la data de 23 iunie 2011 și încarcerat în

arestul secției 5 Poliție.

Din adresa (dosar

apel) transmisă de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul

Național Interpol rezultă că inculpatul V.N.M. a fost arestat în Grecia la data

de 8 februarie 2010, pentru infracțiuni comise în această țară iar la data de

23 iunie 2011 a fost predat în România în baza Mandatelor europene de arestare

emise de Tribunalul București, secția a II-a penală și de Judecătoria Sector 1

București, inculpatul fiind introdus în arestul central al DGPMB. De asemenea

se precizează că au fost solicitate precizări de la omologii greci să se

comunice motivul pentru care a fost arestat în Grecia dar și perioada de arest

provizoriu din această țară, dar nu s-a transmis niciun răspuns.

Instanța de recurs

constată că au fost făcute demersuri, de către ambele instanțe, pentru a se

afla perioada de detenție și situația juridică a inculpatului privind mandatele

în baza cărora a fost reținut în Grecia, fără a se primi însă vreun răspuns în

acest sens pe întreg parcursul procesual al prezentei cauze, astfel încât va

deduce durata reținerii și arestării preventive de la 23 iunie 2011 la 11

octombrie 2012, data când a fost încarcerat în România și până în prezent.

În baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de

inculpatul V.N.M. împotriva Deciziei penale nr. 66 din 6 martie 2012 a Curții

de Apel București, secția I penală.

Va deduce din

pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 23 iunie 2011

la 11 octombrie 2012.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., inculpatul V.N.M. va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.N.M. împotriva Deciziei penale

nr. 66 din 6 martie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 23 iunie 2011 la 11

octombrie 2012.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Procesat de GGC - CL