ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3264/2012

Asupra recursului de față, constată: Prin Sentința penală nr. 936 din 23 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen., art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și art. 320 ind. 1 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul V.N.M. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri 6 de mare risc în formă continuată. În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut măsura arestării preventive a inculpatului V.N.M. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului V.N.M. arestarea preventivă din data de 23 iunie 2011 la zi. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 16.200 RON obținută din vânzarea drogurilor. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.300 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 100 RON fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele: La data de 18 noiembrie 2009, după ce inculpatul V.N.M. a fost contactat telefonic, în mod direct sau indirect, atât de către L.G., cât și de către martora L.Ga., aceasta din urmă, s-a întâlnit cu inculpatul de la care a primit cu titlu gratuit, pentru a testa calitatea heroinei, patru doze din acest drog, dintre care două au fost găsite în geanta martorei L.Ga. la data de 19 noiembrie 2009, când a fost reținută de către organele de urmărire penală ca urmare a constatării comiterii flagrante a infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc. Intermedierea vânzării de heroină din data de 19 noiembrie 2009, realizată de către inculpatul V.N.M., a fost efectuată de către L.G.

și rezultă cu claritate din conținutul unor comunicări telefonice, dintre acesta din urmă și L.Ga., precum și dintre cel dintâi și S.F.S.. La data de 19 noiembrie 2009, martora L.Ga., după ce a luat legătura telefonic cu inculpatul V.N.M., s-a întâlnit cu acesta în apropierea restaurantului M.D., din zona Dristor, cei doi discutând despre cumpărarea de către L.Ga. a unei cantități de 100 grame heroină cu prețul de 8.500 RON, aceasta dându-i vânzătorului suma de 8.200 RON și stabilind să se întâlnească din nou, în zona complexului comercial Titan din București, sector 3, pentru ca L.Ga. să primească heroina. Astfel, inculpatul, aflat într-un autoturism marca A., de culoare neagră, cu numărul de înmatriculare x, aparținând mamei sale, trecând cu viteză redusă pe lângă vehiculul în care se afla L.Ga., a aruncat pe geamul din stânga față un pachet învelit în bandă adezivă, așa cum rezultă din procesul-verbal de filaj din data de 19 noiembrie 2009. Martora L.Ga.

a fost oprită de către polițiști când ieșea dintr-un magazin și apoi a fost condusă spre autoturismul său. În prezența martorului asistent, martora a deschis mașina și a răsturnat pe scaunul din dreapta față conținutul genții, constatându-se că în căptușeala genții se aflau două pachețele din material plastic, lipite la capete prin ardere, în care se afla o substanță pulverulentă de culoare maronie, despre care martora a declarat că reprezintă două doze de heroină pe care le deținea în vederea consumului propriu. Tot în interiorul genții se afla și pachetul învelit în bandă adezivă primit de către L.Ga. de la inculpatul V.N.M.. Martora L.Ga., tot ca urmare a intermedierii realizate de către L.G., a mai cumpărat anterior heroină de la inculpatul V.N.M., așa cum rezultă din convorbirile telefonice dintre cei doi.

Conform declarației martorei L.Ga., inculpatul V.N.M. i-a mai vândut acesteia în cursul toamnei anului 2009 o altă cantitate de aproximativ 100 grame heroină, în aceleași împrejurări, respectiv, în decursul a două întâlniri, în zile consecutive, în prima zi martora primind o probă de heroină, iar după testarea sa calitativă, în ziua ulterioară, ca urmare a înțelegerii cu soțul său, L.G., decizând să cumpere aceeași cantitate de 100 grame, ca și la data de 19 noiembrie 2009. Cea dintâi întâlnire a avut loc, potrivit declarației martorei, în fața clubului M.D., de pe raza sectorului 2 iar cea de a doua, în zona magazinului T., aspect ce se coroborează cu convorbirile telefonice purtate de inculpat cu martora L.Ga.

și de către aceasta din urmă cu soțul său, L.G., în cursul zilelor de 11 octombrie 2009 și 12 octombrie 2009. Astfel, la data de 11 octombrie 2009, ca urmare a intermedierii realizate de către L.G., inculpatul V.N.M. ia legătura telefonic cu martora L.Ga., prezentându-se și stabilind să se întâlnească în aceeași seară, în zona clubului M.D., situat pe raza Sectorului 2 București, iar în cursul zilei următoare, conform înțelegerilor dintre inculpat și cei doi martori, inculpatul se întâlnește din nou cu martora L.Ga., iar după realizarea tranzacției (100 grame de heroină pentru 8.000 RON), martora ia din nou legătura cu soțul său, pentru a se plânge de calitatea diferită a heroinei față de cea din ziua precedentă.

La data de 20 octombrie 2009, în jurul orei 20,00, investigatorii sub acoperire "S.A." și "G.I.", împreună cu colaboratorul "B.A." s-au deplasat spre zona Piața Unirii, moment în care cel din urmă a luat legătura telefonic cu V.C. care le-a cerut să se deplaseze spre domiciliul său, pentru a-l lua pe acesta și pentru a-l conduce la locul în care urma să se întâlnească cu investigatorii, respectiv, la restaurantul I.P. situat în zona Unirea. După ce a ajuns la locuința lui V.C., la inițiativa celui din urmă, cei doi, s-au deplasat spre zona Gării de Nord, unde s-au întâlnit cu inculpatul V.N.M.. V.C. i-a comunicat inculpatului V.N.M. că are cunoștință despre mai multe persoane care au la dispoziție suma de 17.000 euro și pot cumpăra cantitatea de 1 kg heroină, însă, înainte de încheierea tranzacției, era necesară remiterea unei mostre din respectiva substanță potențialilor cumpărători.

În aceste împrejurări, după ce a primit proba solicitată, V.C., împreună cu colaboratorul "B.A." s-a deplasat la restaurantul I.P. din zona Unirea, unde s-au întâlnit cu cei doi investigatori sub acoperire, ocazie cu care V.C. a dat mostra de heroină primită de la inculpatul V.N.M. investigatorului "S.A.". După ce s-a procedat la testarea substanței de către celălalt investigator "B.A.", constatându-se că mostra conține heroină, V.C. și investigatorul au stabilit ca cel dintâi, împreună cu inculpatul V.N.M. să îi vândă investigatorului 1 kg heroină pentru suma de 17.000 euro. Inițial, V.C. a solicitat plata în avans a prețului, cu motivarea că va lăsa cu titlu de garanție, autoturismul său, însă investigatorul nu a fost de acord cu această propunere, astfel încât, s-a convenit ca V.C.

împreună cu colaboratorul "B.A." să se întâlnească din nou cu inculpatul V.N.M. de la care să ia heroina și apoi să se întâlnească iarăși, în zona Bd. Decebal, pentru a se face schimbul, respectiv, pentru ca investigatorii să primească 1 kg heroină, iar V.C. să primească suma de 17.000 euro. În jurul orei 22:30, V.C. împreună cu colaboratorul "B.A." au ajuns în zona restaurantului R.T., iar cel dintâi, după ce a lăsat un pachet în care afirma că s-ar afla 1 kg heroină, a coborât din autoturism, urmând ca cei doi investigatori să urce în autovehicul în vederea finalizării tranzacției. Deoarece în pachet nu se afla heroină, ci o altă substanță, investigatorii sub acoperire nu au mai încheiat vânzarea anterior convenită.

În urma analizării substanței primite de către investigatorul "S.A." în împrejurările descrise, s-a stabilit prin raportul de constatare tehnico-științifică din 21 octombrie 2009 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, că aceasta reprezenta cantitatea de 0,38 grame heroină. Situația de fapt prezentată este relevată și prin discuția purtată în seara zilei de 20 octombrie 2009, ocazie cu care V.C., printre altele, relatează investigatorului "S.A." și colaboratorului "B.A." despre calitatea mostrei de heroină pe care a oferit-o celor doi pentru a-i determina apoi să cumpere o cantitate de aproximativ 1 kg heroină.

Din conținutul unor convorbiri telefonice ale inculpatului (4 noiembrie 2009, ora 14:53:28, 4 noiembrie 2009, ora 17:04:46, 9 noiembrie 2009, ora 16:31:56, 10 noiembrie 2009, ora 14:12:06, 10 noiembrie 2009, ora 14:17:08, 10 noiembrie 2009, ora 14:20:31, 10 noiembrie 2009, ora 14:31:01) a rezultat că acesta trimitea droguri, camuflată în diverse obiecte, respectiv telefoane mobile, fratelui său, V.G.D., încarcerat la Penitenciarul Jilava, telefoanele fiind remise acestuia prin intermediul unor funcționari din cadrul penitenciarului. De asemenea, tot din discuțiile telefonice reiese că una dintre aceste livrări de heroină și cocaină, datorită neatenției funcționarului de la penitenciar, a ajuns la un alt deținut și nu la fratele inculpatului.

Situația de fapt expusă mai sus a fost reținută de instanță prin coroborarea proceselor verbale de investigații, proceselor-verbale de supraveghere operativă, procesului-verbal privind constatarea infracțiunii flagrante întocmit la data de 19 noiembrie 2009, declarațiilor martorului asistent, rapoartelor de constatare tehnico-științifică, declarațiilor martorilor L.Ga., S.F.S., A.K., declarațiilor martorilor cu identitate protejată și proceselor-verbale de redare a conținutului unor comunicări telefonice și a unor discuții purtate în mediul ambiental. În drept, faptele inculpatului V.N.M. constând în aceea că, în cursul anului 2009, a deținut heroină și cocaină (droguri de mare risc), împrejurări în care, la datele de 11 octombrie 2009, 12 octombrie 2009, 18 noiembrie 2009 și 19 noiembrie 2009, a remis martorei L.Ga.

mai multe cantități de heroină, între care, aproximativ 100 grame heroină, în cursul lunii octombrie 2009, pentru suma de 8.000 RON și cantitatea de 93,76 grame heroină, în cursul lunii noiembrie 2009, pentru suma de 8.500 RON, din care martora plătise în mod efectiv, 8.200 RON, iar la data de 20 octombrie 2009 a dat numitului V.C.

cantitatea de 0,38 grame heroină, care a fost, apoi, remisă gratuit investigatorilor "S.A." și "G.I." și colaboratorului "B.A.", cu titlu de probă, în vederea realizării unei tranzacții mai importante având ca obiect material cantitatea de 1 kg heroină, precum și faptul că în cursul lunii noiembrie 2009, a trimis fratelui său, V.G.D., aflat în stare de deținere în Penitenciarul Jilava, heroină și cocaină, camuflată în interiorul unor telefoane mobile, întrunesc elementele constitutive al infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată în stare de recidivă postexecutorie, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

și art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul V.N.M. criticând-o sub aspectul individualizării pedepsei pe care a apreciat-o ca fiind prea severă față de infracțiunea comisă, a recunoscut săvârșirea faptei - care a fost judecată în baza art. 320 1 C. proc. pen. Prin Decizia penală nr. 66 din 6 martie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.N.M. împotriva Sentinței penale nr. 936 din data de 23 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 57317/3/2011. Pentru a hotărî astfel a reținut că pedeapsa aplicată inculpatului corespunde "tuturor criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, reduse conform art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., fiind doar cu 6 luni mai mare decât minimul special prevăzut de lege, gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea de săvârșire, forma continuată a infracțiunii, cantitatea de droguri traficată, precum și persoana inculpatului care a săvârșit infracțiunea de față în stare de recidivă postexecutorie. Împotriva Deciziei penale nr. 66 din 6 martie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, a declarat recurs inculpatul pentru motivele invocate în practicaua prezentei decizii urmând a nu mai fi reluate. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 57317/3/2011. Examinând motivul de recurs invocat, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța de apel și instanța de fond au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a pedepsei.

La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatului, instanța de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 72 C. pen., dar și circumstanțele personale ale inculpatului, și circumstanțele reale în care faptele au fost săvârșite, de conținutul și gravitatea concretă a faptelor, de urmările produse și de pericolul social al infracțiunilor ce se înscriu într-un fenomen ce ia amploare, respectiv traficul de droguri prin săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 infracțiune săvârșită în formă continuată aplicându-se art. 41 alin. (2) C. pen., dar și a infracțiunii prev. de art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, având drept urmare realizarea unor venituri ilicite, aplicând inculpatului o pedeapsă orientată către minimul special prevăzut de lege de 7 ani închisoare, pedeapsă care a fost menținută și de instanța de apel, astfel că nu se impune coborârea pedepsei întru-un cuantum mai redus față de textul incriminator.

În mod corect s-a ținut cont de către ambele instanțe și de pericolul social la faptelor săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările comiterii faptelor, respectiv, că în cursul anului 2009, inculpatul a deținut heroină și cocaină (droguri de mare risc), împrejurări în care, la datele de 11 octombrie 2009, 12 octombrie 2009, 18 noiembrie 2009 și 19 noiembrie 2009, a remis martorei L.Ga. mai multe cantități de heroină, între care, aproximativ 100 grame heroină, în cursul lunii octombrie 2009, pentru suma de 8.000 RON și cantitatea de 93,76 grame heroină, în cursul lunii noiembrie 2009, pentru suma de 8.500 RON, din care martora plătise în mod efectiv, 8.200 RON, iar la data de 20 octombrie 2009 a dat numitului V.C.

cantitatea de 0,38 grame heroină, care a fost, apoi, remisă gratuit investigatorilor "S.A." și "G.I." și colaboratorului "B.A.", cu titlu de probă, în vederea realizării unei tranzacții mai importante având ca obiect material cantitatea de 1 kg heroină, precum și faptul că în cursul lunii noiembrie 2009, a trimis fratelui său, V.G.D., aflat în stare de deținere în Penitenciarul J., heroină și cocaină, camuflată în interiorul unor telefoane mobile. De asemenea, s-a reținut în mod judicios la analizarea individualizării judiciare a pedepsei și starea de recidivă postexecutorie în care se afla inculpatul la momentul săvârșirii faptelor. Înalta Curte constată că nu se impune a se acorda o eficiență mai mare dispozițiilor generale de reindividualizare judiciară a pedepsei, aceste criterii fiind reținute de instanța de apel și instanța de fond la individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatului.

Ambele instanțe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei de 7 ani închisoare, reținută în sarcina inculpatului, evidențiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracțiunilor săvârșite, în mod concret acesta s-a accentuat ca urmare a împrejurărilor în care au fost săvârșite. Astfel, Înalta Curte constată că întrucât în cauză pedeapsa aplicată reflectă respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, nu se justifică reducerea pedepsei reținută deja în sarcina inculpatului.

Pentru aceleași considerente, Înalta Curte constată că nu se impune nici aplicarea dispozițiilor disp. art. 74 lit. a) și c) C. proc. pen. și nici nu se impune a se da eficiență disp. art. 76 lit. b) și c) C. pen. Cu privire la perioada de detenție, se constată că în faza de cercetare judecătorească, la judecarea cauzei în fața instanței de fond la dosar fond, Direcția Generată de Poliție a municipiului București - Direcția de Investigații Criminale s-a depus la dosarul cauzei o adresă prin care se învederează că mandatul de arestare preventivă din 10 martie 2010 emis de Tribunalul București, secția I penală a fost pus în executare, inculpatul V.N.M. fiind extrădat de autoritățile elene la data de 23 iunie 2011 și încarcerat în arestul secției 5 Poliție.

Din adresa (dosar apel) transmisă de Centrul de Cooperare Polițienească Internațională - Biroul Național Interpol rezultă că inculpatul V.N.M. a fost arestat în Grecia la data de 8 februarie 2010, pentru infracțiuni comise în această țară iar la data de 23 iunie 2011 a fost predat în România în baza Mandatelor europene de arestare emise de Tribunalul București, secția a II-a penală și de Judecătoria Sector 1 București, inculpatul fiind introdus în arestul central al DGPMB. De asemenea se precizează că au fost solicitate precizări de la omologii greci să se comunice motivul pentru care a fost arestat în Grecia dar și perioada de arest provizoriu din această țară, dar nu s-a transmis niciun răspuns.

Instanța de recurs constată că au fost făcute demersuri, de către ambele instanțe, pentru a se afla perioada de detenție și situația juridică a inculpatului privind mandatele în baza cărora a fost reținut în Grecia, fără a se primi însă vreun răspuns în acest sens pe întreg parcursul procesual al prezentei cauze, astfel încât va deduce durata reținerii și arestării preventive de la 23 iunie 2011 la 11 octombrie 2012, data când a fost încarcerat în România și până în prezent. În baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de inculpatul V.N.M. împotriva Deciziei penale nr. 66 din 6 martie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Va deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 23 iunie 2011 la 11 octombrie 2012. În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul V.N.M. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.N.M. împotriva Deciziei penale nr. 66 din 6 martie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 23 iunie 2011 la 11 octombrie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Procesat de GGC - CL