ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5938/2008

Deliberând asupra recursului civil de față; S.M.C. și G.C. au formulat contestație împotriva deciziei nr. 132 din 10 aprilie 2006 emisă de A.V.A.S., înregistrată la data de 17 mai 2006, pe rolul Tribunalului București, secția a IV a civilă, prin care au solicitat modificarea în parte a deciziei și obligarea pârâtei A.V.A.S. de a acorda măsuri reparatorii pentru imobilele proprietatea autorului lor, S.Ș., situate în Comarnic, jud. Prahova, compuse din teren în suprafață de 29.278 mp și clădire - birou administrativ, în incinta SC V. SA Comarnic. Tribunalul București, secția a IV a civilă, prin sentința nr. 847 din 7 iunie 2007 a admis contestația reclamanților S.M.C. și G.C. în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S.

A completat și modificat decizia nr. 132 din 10 aprilie 2006 emisă de A.V.A.S. în soluționarea dosarului întocmit în baza notificărilor nr.496 și 497/2001 formulate de S.M.C. și G.C., în sensul că: A obligat-o pe pârâta A.V.A.S. să propună reclamanților măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață totală de 29.278 mp, situat în localitatea Comarnic, incinta SC V. SA, jud. Prahova, astfel cum este identificat prin raportul de expertiză topografică nr. 3445 din 2 mai 2007 întocmit de expert G.G. și pentru clădirea - birou administrativ, constând în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Pentru a decide astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente: Imobilul care a făcut obiectul notificărilor 496 și 497 din 13 martie 2001, compus din teren în suprafață de 29.278 mp, situat în localitatea Comarnic, jud. Prahova, pe care s-a situat fosta fabrică H.K., actualmente SC V. SA Comarnic, a aparținut lui S.Ș., autorul reclamanților, fiind dobândit de acesta în perioada 1924 - 1938, prin 7 contracte de vânzare-cumpărare, depuse la dosar. Din adresa nr.8985/04 decembrie 2001, emisă de Primăria orașului Comarnic rezultă că imobilul menționat a fost preluat în baza Legii nr. 119/1948 și este evidențiat în patrimoniul SC V. SA iar naționalizarea imobilului este confirmată de anexa 12 la procesul-verbal de predare-primire din 13 iulie 1948 și de celelalte acte anexă la procesul-verbal, conform cărora suprafața terenului proprietatea fabricii este de 30.991,6 mp (înscrisuri aflate la dosar).

Reclamanții au făcut dovada, cu certificatele de moștenitor și actele de stare civilă că sunt moștenitorii fostului proprietar al imobilului, S.Ș., având calitatea de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Potrivit raportului de expertiză topografică nr. 3445/2007 întocmit de expert G.G., terenurile revendicate de reclamanți, în suprafață totală de 29.278 mp, ce reprezintă fosta proprietate a autorului reclamanților, S.Ș., sunt situate pe raza orașului Comarnic jud. Prahova, și se identifică în incinta obiectivului - Fabrica 1, „ca fiind unele și aceleași cu terenurile ce cuprind parte din terenul deținut pe acest amplasament de SC V. SA Comarnic". Expertul a concluzionat că suprafața de teren de 29.278 mp se suprapune, în totalitatea ei, peste terenul aflat în posesia SC V. SA Comarnic și cuprinde terenul în suprafață de 18.836 mp alcătuit din loturile nr. 1 și 3, proprietate naționalizată în anul 1948 și terenul în suprafață de 10.442 mp, reprezentând diferența dintre suprafața totală de 29.278 mp, revendicată și suprafața de 18.836 mp, ce a făcut obiectul deciziei nr. 132/2006 emisă de A.V.A.S., teren ce se identifică în incinta Fabricii 1, cuprinzând terenurile nr. 2, 4, 5, 6 și 7, individualizate în anexele la raportul de expertiză.

Instanța de fond a reținut, în baza temeiurilor menționate, că în mod eronat, prin decizia emisă de A.V.A.S. s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent doar pentru suprafața de teren de 18.836 mp, iar pentru restul suprafeței de teren s-a declinat competența de soluționare în favoarea Primăriei Comarnic, întrucât, în realitate, din probele administrate în cauză rezultă că suprafața totală de teren pe care S.Ș., autorul reclamanților, a avut-o în proprietate și care, în prezent, se află în posesia SC V. SA Comarnic, este de 29.278 mp și nu de 18.836 mp, cât s-a menționat în decizie. Î mpotriva acestei sentințe, pârâta A.V.A.S.

a declarat apel, în motivarea căruia a susținut că soluția pronunțată de instanța de fond este greșită, deoarece a emis decizia pe care reclamanții au contestat-o, după analizarea înscrisurilor aferente notificărilor formulate de aceștia, constatând că, în speță, a avut loc naționalizarea fabricii H.K., iar preluarea terenurilor s-a făcut de la această persoană juridică și nu de la autorul reclamanților, S.Ș. În mod greșit a fost omologat raportul de expertiză care precizează că întreaga suprafață revendicată de reclamanți se suprapune în totalitatea ei peste terenul aflat în posesia SC V. SA Comarnic ; calitatea A.V.A.S. în raportul juridic dedus judecății decurge numai din cea de instituție publică implicată în privatizarea SC V. SA Comarnic și care avea în proprietate numai o parte din suprafața revendicată, respectiv 18.836 mp, astfel încât doar pentru această suprafață pot fi acordate măsuri reparatorii.

Pentru lămurirea celorlalte aspecte se impune stabilirea de către instanța de fond a modalității în care SC V. SA Comarnic a dobândit întreaga suprafață, astfel încât să se determine modalitatea de reparație a prejudiciului suferit de reclamanți. Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, prind decizia nr. 814 din 5 decembrie 2007, a respins apelul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinței nr. nr. 847 din 7 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a IV a civilă, ca nefondat, în baza considerentelor avute în vedere de instanța de fond.

Instanța de apel a reținut că susținerile pârâtei A.V.A.S., referitoare la faptul că în patrimoniul SC V. SA nu se află toată suprafața revendicată, sunt nefondate, deoarece raportul de expertiză efectuat în faza procesuală a fondului este clar în acest sens și nu au fost administrate probe noi din care să reiasă că această societate comercială a intrat, printr-o altă modalitate în posesia diferenței de teren de 10.442 mp. Așa fiind, pârâta A.V.A.S. are obligația de a acorda măsuri reparatorii prin echivalent pentru întreaga suprafață de teren trecută abuziv în proprietatea statului, prin Legea nr. 119/1948, Primăria orașului Comarnic neavând nici o competență în soluționarea notificărilor nr. 496 și nr. 497 din 13 martie 2001, deoarece întreaga suprafață de teren se află în patrimoniul SC V. SA Comarnic.

împotriva acestei din urmă decizii, pârâta A.V.A.S. a declarat recurs, reiterând motivele invocate în apel. Pârâta A.V.A.S. a criticat decizia instanței de apel susținând că nu s-a permis stabilirea de către instanța de fond a modului în care întreaga suprafață de 30.991,6 mp a intrat în patrimoniul Fabricii H.K., în condițiile în care între autorul intimaților și această fabrică au fost încheiate contracte de arendare numai pentru suprafața de teren de 18.836 mp, pe care A.V.A.S., în mod legal și temeinic a avut-o în vedere pentru a stabili măsurile reparatorii la care sunt îndreptățiți reclamanții. Pârâta A.V.A.S. a mai susținut că decizia instanței de apel se întemeiază pe raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de G.G.

care concluzionează că întreaga suprafață revendicată de reclamanți „se suprapune, în totalitatea ei, peste terenul aflat în posesia SC V. SA Comarnic", fără a se cerceta situația de la momentul naționalizării. Calitatea A.V.A.S. în acest litigiu este stabilită de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, respectiv aceea de instituție publică implicată în privatizarea SC V. SA Comarnic, societate comercială care are în proprietate numai o parte din terenurile revendicate de reclamanți, respectiv suprafața de 18.836 mp, suprafață pentru care A.V.A.S. a emis decizia cu propunerea de acordare de despăgubiri. Expertiza dispusă și efectuată în cauză la instanța de fond nu are relevanță și nu poate duce la măsura obligării A.V.A.S.

de a emite o decizie cu propunere de măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață revendicată de către reclamanți. Pârâta A.V.A.S. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de fond, care urmează să stabilească modalitatea în care SC V. SA Comarnic a dobândit întreaga suprafață de teren revendicată, astfel încât să se determine modalitatea de reparație a prejudiciului suferit de reclamanți. Recursul este nefondat, pentru considerentele care succed.

Pentru clarificarea aspectelor invocate în acțiunea reclamanților și lămurirea situației de fapt, instanța de fond a dispus în cauză, prin încheierea din 2 noiembrie 2006 efectuarea unei expertize de specialitate topografică ale cărei obiective au fost: identificarea imobilului teren în suprafață de 29.278 mp situat în Comarnic, jud. Prahova, proprietatea autorului reclamanților, S.Ș., conform amplasamentului menționat în conținutul celor 7 contracte de vânzare-cumpărare depuse la dosar, cu indicarea suprafețelor, a laturilor și vecinătăților și cu întocmirea de schițe cadastrale; să se precizeze dacă suprafața de teren a reclamanților se suprapune cu terenul aflat în prezent în posesia SC V. SA Comarnic, în tot sau parțial iar, în caz afirmativ, să se identifice pe schița cadastrală; dacă suprafața de teren a reclamanților se suprapune numai pe suprafața de teren de 18.836 mp menționată în decizia nr. 132 din 10 aprilie 2006 emisă de A.V.A.S.

sau și pe alte suprafețe de teren iar, în caz afirmativ, să se indice pe schița cadastrală suprafața ocupată suplimentar față de cea menționată în decizie, laturile și vecinătățile.

Raportul de expertiză întocmit de expertul G.G., la care a fost anexată întreaga documentație: planuri de încadrare în zonă, schițe de plan, planuri de identificare, schițe cadastrale, calculul suprafețelor de teren identificate, planșe fotografice precum și copii de pe actele de proprietate, contracte de arendare, notificările formulate în baza Legii nr. 10/2001, a fost depus la dosar la data de 2 mai 2007. Concluziile raportului de expertiză au fost în sensul că „suprafața de teren de 29.278 mp revendicată de reclamanți se suprapune în tot cu terenul aflat în incinta Fabricii 1 și în posesia SC V. SA". Instanța de fond, prin încheierea din 3 mai 3007, a dispus amânarea judecării cauzei la data de 31 mai 2007 pentru a da posibilitatea părților să ia cunoștință de conținutul raportului de expertiză, punându-le în vedere ca, în eventualitatea în care înțeleg să formuleze obiecțiuni, să le depună la dosar cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecată.

La termenul din 31 mai 2007, părțile au pus concluzii pe fond iar pârâta A.V.A.S., care a fost reprezentată de consilierul juridic al instituției, nu a contestat raportul de expertiză și nu a formulat nici un fel de obiecțiuni. Instanța de fond a soluționat cauza având în vedere concluziile raportului de expertiză, necontestat de părți și a dispus în consecință. În mod legal, instanța de apel a constatat că nu este fondată critica pârâtei A.V.A.S., reiterată în recurs, conform căreia expertiza dispusă și efectuată în faza procesuală a fondului nu are relevanță și nu poate duce la măsura obligării A.V.A.S. de a emite o decizie cu propunere de măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață revendicată de reclamanți, motivând că, prin concluziile raportului de expertiză, judicios argumentate s-a răspuns, clar și precis tuturor obiectivelor stabilite de instanța de fond, pârâta neformulând, de altfel, nici un fel de obiecțiuni la raportul de expertiză.

Simpla mențiune - „Suprafața terenului proprietatea fabricei este de 30,991.60 mp cu gard din lemn uzat 40%..." - din Anexa nr. 12 la procesul verbal de predare-preluare din 13 iunie 1948, (depusă la filele 163-164 din dosarul ...) de care recurenta-pârâtă A.V.A.S. se prevalează atunci când susține că preluarea terenului s-a făcut de la Fabrica H.K. și nu de la autorul reclamanților, nu poate înlătura, în lipsa unor înscrisuri doveditoare, valoarea probatorie a contractelor de vânzare-cumpărare, încheiate în formă autentică, cu care reclamanții au făcut dovada că autorul lor, S.Ș., a fost proprietarul terenurilor în suprafață totală de 29.278 mp, ce fac obiectul raportului juridic dedus judecății.

Așa fiind, orice reproș adus instanței de apel de recurenta-pârâtă A.V.A.S., vizând faptul că nu a permis instanței de fond să cerceteze situația la momentul naționalizării și a obligat-o să emită decizie cu propunere de măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață revendicată de reclamanți nu-și găsește fundament cât timp recurenta-pârâtă nu a produs în faza procesuală a apelului nici un fel de probe din care să reiasă că la momentul naționalizării terenurile aparțineau fabricii și nu autorului reclamanților, deci o situație de fapt contrară celei reținute de instanța de fond.

Cum SC V. SA Comarnic i-a fost atestat dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 36.829,45 mp prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr.1504 din 16 decembrie 1994 iar concluziile raportului de expertiză au statuat că „suprafața de teren de 29.278 mp revendicată de reclamanți se suprapune în tot cu terenul aflat în incinta Fabricii 1 și în posesia SC V. SA", se constată, în considerarea argumentelor expuse, că instanța de fond, prin soluția confirmată de instanța de apel, în raport de situația de fapt stabilită și regimul juridic al imobilului, a făcut o legală și judicioasă aplicare a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001 când a dispus completarea și modificarea deciziei nr. 132 din 10 aprilie 2006 emisă de pârâta A.V.A.S., în sensul obligării acesteia de a propune reclamanților măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață totală de 29.278 mp situat în localitatea Comarnic, incinta SC V. SA, jud. Prahova, astfel cum este identificat prin raportul de expertiză topografică nr. 3445 din 2 mai 2007 întocmit de expert G.G.

și pentru clădirea - birou administrativ, constând în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Având în vedere considerentele menționate, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. , recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 814 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publica astăzi, 16 octombrie 2008.