ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1895/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 15 mai 2007, reclamanta SC S.P.C. SRL București a chemat în judecată Municipiul București, Consiliul General al Municipiului București și Primarul Municipiului București, solicitând anularea deciziei nr. 48 din 27 martie 2007, emisă de Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor conform Legii nr. 33/1994. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în mod arbitrar și abuziv i s-a respins întâmpinarea privind oferta de despăgubire pentru imobilul situat în sector 5, inclus pentru expropriere, în vederea executării unei lucrări de utilitate publică de interes local. Societatea a mai învederat că nu este de acord cu despăgubirile propuse, prețurile terenurilor din zonă fiind mult superioare.

Prin sentința civilă nr. 2238 din 24 septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca rămasă fără obiect și, admițând în parte cererea de cheltuieli de judecată, a dispus obligarea pârâților la 1000 lei cu acest titlul către reclamantă. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că, astfel cum rezultă din adresa nr. 9549 din 5 iunie 2007 a Primăriei Municipiului București, imobilul proprietatea reclamantei nu mai face obiectul exproprierii. Referitor la cheltuielile de judecată efectuate de reclamant, instanța a dispus admiterea în parte a cererii, respectiv parțial onorariul de avocat. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta SC S.P.C.

SRL București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, numai sub aspectul neacordării integrale a cheltuielilor de judecată, respectiv 1700 lei onorariu expert și 2380 lei onorariu de avocat. Reclamanta a invocat prevederile art. 30 din Legea nr. 51/1995 și art. 132-133 din Statutul profesiei de avocat, care nu permit limitarea cheltuielilor de judecată referitoare la onorariul de avocat. Analizând actele cauzei în raport de motivul invocat și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, Curtea reține că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorii au dreptul de a mări sau micșora onorariile avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Or, în cauză, s-a apreciat în mod întemeiat că, în raport de împrejurarea rămânerii ca fără obiect a acțiunii, onorariul de avocat trebuie achitat de pârâți numai în parte. Referitor la suma de 1.700 lei reprezentând contravaloarea unor prestări-servicii, evaluare conform unui contract din 9 ianuarie 2007, acest onorariu nu a fost acordat, nefiind vorba de o expertiză efectuată în cauză, ci de o lucrare extrajudiciară, efectuată anterior formulării cererii de chemare în judecată. În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC S.P.C. SRL București împotriva sentinței civile nr. 2238 din 241 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 mai 2008