ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1895/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 15 mai

2007, reclamanta SC S.P.C. SRL București a chemat în judecată Municipiul

București, Consiliul General al Municipiului București și Primarul Municipiului

București, solicitând anularea deciziei nr. 48 din 27 martie 2007, emisă de

Comisia pentru soluționarea întâmpinărilor conform Legii nr. 33/1994.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat

că în mod arbitrar și abuziv i s-a respins întâmpinarea privind oferta de

despăgubire pentru imobilul situat în sector 5, inclus pentru expropriere, în

vederea executării unei lucrări de utilitate publică de interes local.

Societatea a mai învederat că nu este de

acord cu despăgubirile propuse, prețurile terenurilor din zonă fiind mult

superioare.

Prin sentința civilă nr. 2238 din 24

septembrie 2007, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal,

a respins acțiunea ca rămasă fără obiect și, admițând în parte cererea de

cheltuieli de judecată, a dispus obligarea pârâților la 1000 lei cu acest

titlul către reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța a reținut că, astfel cum rezultă din adresa nr. 9549 din 5 iunie 2007 a Primăriei Municipiului București, imobilul proprietatea reclamantei nu mai face obiectul

exproprierii.

Referitor la cheltuielile de judecată

efectuate de reclamant, instanța a dispus admiterea în parte a cererii,

respectiv parțial onorariul de avocat.

Împotriva sentinței a declarat recurs

reclamanta SC S.P.C. SRL București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

numai sub aspectul neacordării integrale a cheltuielilor de judecată, respectiv

1700 lei onorariu expert și 2380 lei onorariu de avocat.

Reclamanta a invocat prevederile art. 30

din Legea nr. 51/1995 și art. 132-133 din Statutul profesiei de avocat, care nu

permit limitarea cheltuielilor de judecată referitoare la onorariul de avocat.

Analizând actele cauzei în raport de

motivul invocat și de prevederile art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca

atare.

Astfel, Curtea reține că instanța de fond

a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.,

potrivit cărora judecătorii au dreptul de a mări sau micșora onorariile

avocaților, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau

de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Or, în cauză, s-a apreciat în mod

întemeiat că, în raport de împrejurarea rămânerii ca fără obiect a acțiunii,

onorariul de avocat trebuie achitat de pârâți numai în parte.

Referitor la suma de 1.700 lei

reprezentând contravaloarea unor prestări-servicii, evaluare conform unui

contract din 9 ianuarie 2007, acest onorariu nu a fost acordat, nefiind vorba

de o expertiză efectuată în cauză, ci de o lucrare extrajudiciară, efectuată

anterior formulării cererii de chemare în judecată.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea

va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC S.P.C. SRL

București împotriva sentinței civile nr. 2238 din 241 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14

mai 2008