ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2118/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea precizată la data de

26 septembrie 2008, în rejudecare pe rolul Curții de Apel Oradea, după casare,

reclamanta M.A. a solicitat obligarea Statului Român prin Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii privind restituirea

în echivalent a imobilului situat în Oradea, imobil preluat abuziv de stat și

obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, la

plata daunelor materiale pentru imobilul preluat, potrivit unei expertize de

evaluare a bunului.

Pârâta Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor a arătat că nu va soluționa definitiv notificarea

formulată de reclamantă decât dacă dosarul acesteia va fi selectat în urma

tragerii la sorți, ceea ce, în opinia reclamantei echivalează cu refuzul

nejustificat de a soluționa cererea, în condițiile în care legea nu

reglementează un termen în vederea soluționării dosarului transmis la această

comisie, aplicabil fiind așadar cel general de 30 de zile.

A mai arătat reclamanta că în

materia Legii nr.10/2001, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că

instanța competentă material să judece contestația formulată împotriva deciziei

sau dispoziției deținătorului este competentă să judece și refuzul de a

răspunde la notificare.

Prin sentința nr. 199/CA/2008 P.I.-R

din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal, au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile lipsei

calității procesuale pasive a pârâților. Pe fondul cauzei, instanța a admis în

parte acțiunea formulată de reclamanta M.A. și a obligat pârâtul Statul Român

prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei de

despăgubire pentru imobilul preluat în mod abuziv, în natură teren intravilan

în suprafață de 231 mp, situat în Oradea.

Totodată, a fost admisă excepția

prematurității capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata

despăgubirilor pentru imobilul preluat în mod abuziv, fiind respins în

consecință acest capăt de cerere.

S-a reținut, în ce privește

excepțiile invocate, că atribuția pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor este aceea de emitere a deciziilor referitoare la acordarea

titlurilor de despăgubire, astfel încât aceasta are în cauză calitate procesuală

pasivă.

Totodată, excepția lipsei calității

procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor este neîntemeiată în

raport cu capătul doi de cerere vizând obligarea Statului Român la plata

despăgubirilor precum și cu prevederea art. 8 Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

S-a apreciat întemeiată excepția

prematurității capătului de cerere privind plata despăgubirilor, cu motivarea

că această plată se efectuează ulterior emiterii titlului de despăgubire de

către Comisie, în speță reclamanta nefiind în posesia unui atare titlu.

Totodată, prima instanță a constat,

în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor, că acesta este un

atribut exclusiv al Comisiei, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Legea

nr. 247/2005, care prevăd o procedură prealabilă specială în acest sens.

Totodată, prima instanță a constatat, în

ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor, că acesta este un

atribut exclusiv al Comisiei, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Legea

nr. 247/2005, care prevăd o procedură prealabilă specială în acest sens.

În ce privește capătul de acțiune

privind obligarea pârâtului Statul Român prin Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii privind restituirea în

echivalent a imobilului preluat în mod abuziv, s-a apreciat că în speță nu

poate fi reținut un refuz nejustificat, dosarul reclamantei fiind selecționat

în vederea soluționării, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 2

alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, respectiv nesoluționarea în termenul

legal de 30 de zile a unei cereri.

Împotriva acestei hotărâri a formulat

recurs Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Bihor, care a invocat

motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că

instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale

pasive a acestui minister, prin interpretarea și aplicarea greșită a art. 25

din Decretul nr. 31/1954 și a prevederilor Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005,

Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv”.

Astfel, susține ministerul recurent, din

aceste prevederi legale rezultă că Statul român este reprezentat de Comisia

Centrală de Stabilirea Despăgubirilor.

Hotărârea a fost recurată și de pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care a invocat drept temei

prevederile art. 304

1

C. proc. civ., susținând, în esență, că:

- în mod greșit a respins instanța de

fond excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu privire la plata

despăgubirilor;

- în mod greșit a fost obligată Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubiri,

dosarul reclamantei fiind deja soluționat prin emiterea Deciziei nr. 3847 din

17 decembrie 2008.

Recursul formulat de Ministerul

Finanțelor Publice este întemeiat.

Într-adevăr, prin sentința recurată, așa

cum s-a arătat în expunerea rezumativă făcută mai sus, instanța de fond a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, ca

reprezentant al Statului român.

Potrivit art. 25 din Decretul Consiliului

de Stat nr. 31/1954 privind persoanele fizice și juridice „Statul este persoană

juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect

de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul

Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în

acest scop”.

Or, din prevederile generale ale Legii

nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada

6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată și ale Legii nr. 247/2005,

Titlul VII „Regimul Stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv”, Statul Român este reprezentat de alte organe și anume,

fie de primar, fie de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în

funcție de obiectul acțiunii.

Astfel fiind, recursul formulat de

minister va fi admis, iar sentința va fi modificată în sensul că acțiunea va fi

respinsă față de această autoritate, excepția lipsei calității sale procesuale

pasive fiind întemeiată.

Recursul formulat de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor este neîntemeiat.

Având în vedere considerentele prezentate

mai sus, cu privire la temeinicia excepției lipsei calității procesuale pasive

a Ministerului Finanțelor, rezultă că, în ceea ce o privește pe recurenta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanța de fond a reținut

în mod legal calitatea procesuală a acesteia, respingându-i excepția invocată.

În ceea ce privește susținerea că această

comisie nu ar avea calitate procesuală cu privire la plata despăgubirilor,

instanța de recurs constată că acest capăt de acțiune a fost respins de către

instanța de fond care a admis excepția prematurității formulării sale pentru

obligarea la plata despăgubirilor pentru imobilul preluat în mod abuziv.

Referitor la al doilea motiv de recurs,

care vizează fondul cauzei, privind obligarea comisiei la emiterea deciziei de

despăgubiri, rezultă că, după pronunțarea sentinței recurate, 13 noiembrie

2008, a fost emisă de către Comisie Decizia nr. 3847 din 17 decembrie 2008

privind acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005,

ceea ce demonstrează temeinicia soluției date de instanța de fond acestui capăt

al acțiunii.

Astfel fiind, având în vedere

considerentele prezentate mai sus, recursul formulat de Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor va fi respins ca neîntemeiat, soluția recurată fiind

legală și temeinică față de această autoritate publică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de D.G.F.P.

Bihor în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, în prezent

Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 199/CA/2008 P.I.-R din 13

noiembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată în sensul că

respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa

calității procesuale pasive.

Respinge recursul declarat de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva aceleiași sentințe, ca

nefondat.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9

aprilie 2009.