ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2118/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea precizată la data de 26 septembrie 2008, în rejudecare pe rolul Curții de Apel Oradea, după casare, reclamanta M.A. a solicitat obligarea Statului Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii privind restituirea în echivalent a imobilului situat în Oradea, imobil preluat abuziv de stat și obligarea pârâtului Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, la plata daunelor materiale pentru imobilul preluat, potrivit unei expertize de evaluare a bunului.

Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a arătat că nu va soluționa definitiv notificarea formulată de reclamantă decât dacă dosarul acesteia va fi selectat în urma tragerii la sorți, ceea ce, în opinia reclamantei echivalează cu refuzul nejustificat de a soluționa cererea, în condițiile în care legea nu reglementează un termen în vederea soluționării dosarului transmis la această comisie, aplicabil fiind așadar cel general de 30 de zile. A mai arătat reclamanta că în materia Legii nr.10/2001, Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că instanța competentă material să judece contestația formulată împotriva deciziei sau dispoziției deținătorului este competentă să judece și refuzul de a răspunde la notificare.

Prin sentința nr. 199/CA/2008 P.I.-R din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților. Pe fondul cauzei, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M.A. și a obligat pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea deciziei de despăgubire pentru imobilul preluat în mod abuziv, în natură teren intravilan în suprafață de 231 mp, situat în Oradea. Totodată, a fost admisă excepția prematurității capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru imobilul preluat în mod abuziv, fiind respins în consecință acest capăt de cerere.

S-a reținut, în ce privește excepțiile invocate, că atribuția pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este aceea de emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire, astfel încât aceasta are în cauză calitate procesuală pasivă. Totodată, excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor este neîntemeiată în raport cu capătul doi de cerere vizând obligarea Statului Român la plata despăgubirilor precum și cu prevederea art. 8 Titlul VII din Legea nr. 247/2005. S-a apreciat întemeiată excepția prematurității capătului de cerere privind plata despăgubirilor, cu motivarea că această plată se efectuează ulterior emiterii titlului de despăgubire de către Comisie, în speță reclamanta nefiind în posesia unui atare titlu.

Totodată, prima instanță a constat, în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor, că acesta este un atribut exclusiv al Comisiei, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 247/2005, care prevăd o procedură prealabilă specială în acest sens. Totodată, prima instanță a constatat, în ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor, că acesta este un atribut exclusiv al Comisiei, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în Legea nr. 247/2005, care prevăd o procedură prealabilă specială în acest sens.

În ce privește capătul de acțiune privind obligarea pârâtului Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea unei decizii privind restituirea în echivalent a imobilului preluat în mod abuziv, s-a apreciat că în speță nu poate fi reținut un refuz nejustificat, dosarul reclamantei fiind selecționat în vederea soluționării, situație în care devin aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, respectiv nesoluționarea în termenul legal de 30 de zile a unei cereri. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. Bihor, care a invocat motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și a susținut, în esență, că instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, prin interpretarea și aplicarea greșită a art. 25 din Decretul nr. 31/1954 și a prevederilor Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005, Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”. Astfel, susține ministerul recurent, din aceste prevederi legale rezultă că Statul român este reprezentat de Comisia Centrală de Stabilirea Despăgubirilor. Hotărârea a fost recurată și de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor care a invocat drept temei prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., susținând, în esență, că: - în mod greșit a respins instanța de fond excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu privire la plata despăgubirilor; - în mod greșit a fost obligată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită titlul de despăgubiri, dosarul reclamantei fiind deja soluționat prin emiterea Deciziei nr. 3847 din 17 decembrie 2008. Recursul formulat de Ministerul Finanțelor Publice este întemeiat. Într-adevăr, prin sentința recurată, așa cum s-a arătat în expunerea rezumativă făcută mai sus, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, ca reprezentant al Statului român. Potrivit art. 25 din Decretul Consiliului de Stat nr. 31/1954 privind persoanele fizice și juridice „Statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații.

El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop”. Or, din prevederile generale ale Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată și ale Legii nr. 247/2005, Titlul VII „Regimul Stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”, Statul Român este reprezentat de alte organe și anume, fie de primar, fie de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în funcție de obiectul acțiunii. Astfel fiind, recursul formulat de minister va fi admis, iar sentința va fi modificată în sensul că acțiunea va fi respinsă față de această autoritate, excepția lipsei calității sale procesuale pasive fiind întemeiată.

Recursul formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este neîntemeiat. Având în vedere considerentele prezentate mai sus, cu privire la temeinicia excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor, rezultă că, în ceea ce o privește pe recurenta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, instanța de fond a reținut în mod legal calitatea procesuală a acesteia, respingându-i excepția invocată. În ceea ce privește susținerea că această comisie nu ar avea calitate procesuală cu privire la plata despăgubirilor, instanța de recurs constată că acest capăt de acțiune a fost respins de către instanța de fond care a admis excepția prematurității formulării sale pentru obligarea la plata despăgubirilor pentru imobilul preluat în mod abuziv.

Referitor la al doilea motiv de recurs, care vizează fondul cauzei, privind obligarea comisiei la emiterea deciziei de despăgubiri, rezultă că, după pronunțarea sentinței recurate, 13 noiembrie 2008, a fost emisă de către Comisie Decizia nr. 3847 din 17 decembrie 2008 privind acordarea despăgubirilor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, ceea ce demonstrează temeinicia soluției date de instanța de fond acestui capăt al acțiunii. Astfel fiind, având în vedere considerentele prezentate mai sus, recursul formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va fi respins ca neîntemeiat, soluția recurată fiind legală și temeinică față de această autoritate publică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de D.G.F.P. Bihor în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor, în prezent Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 199/CA/2008 P.I.-R din 13 noiembrie 2008 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea față de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive. Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2009.