ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3590/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 68 din 7 aprilie 2008, Curtea de

Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca fiind

introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă,

acțiunea prin care reclamanta V.G., în contradictoriu cu pârâta A.N.O.F.M., a

solicitat obligarea acestei autorități la plata drepturilor bănești

reprezentând prima de concediu cuvenită pentru perioada 2001 - 2006,

actualizate în raport cu rata inflației, de la data nașterii dreptului și până

la data plății efective.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că în materia plății efective

a drepturilor salariale cuvenite funcționarilor publici din orice structură

administrativă, raportul obligațional se stabilește între funcționarul public,

beneficiar al plății, pe de o parte, și instituția publică în care el își

desfășoară activitatea, pe de altă parte, aceasta fiind, în cazul reclamantei, A.J.O.F.M.

Iași iar nu pârâta din prezenta cauză. În acest sens sunt și dispozițiile

O.U.G. nr. 146/2007, potrivit cărora, plata acestor drepturi (primele acordate

cu ocazia plecării în concediul de odihnă - n.r.) urmează să se efectueze de

către instituțiile la care aceste persoane au fost angajate în perioada

respectivă.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamanta, considerând-o

netemeinică și nelegală.

Prin motivele de recurs

dezvoltate recurenta - reclamantă a susținut că instanța de fond, în mod greșit

a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.O.F.M.,

apreciind că o astfel de calitate o are A.J.O.F.M. Iași, întrucât raportul său

de serviciu a luat naștere prin ordinul nr. 211/2005, emis de Președintele A.N.O.F.M.

Recurenta, arătând că în

adevăr își desfășoară nemijlocit activitatea în cadrul A.J.O.F.M. Iași, care

este un serviciu public deconcentrat și o unitate cu personalitate juridică, a

menționat că directorul agenției județene are calitate de ordonator terțiar de

credite numai în raporturile cu funcționarii publici în raport cu care are

încheiate raporturi de serviciu, în cazul său respectivul raport fiind însă

stabilit cu pârâta - intimată.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte, examinând actele

și lucrările dosarului reține că nu subzistă în cauză niciun motiv legal,

potrivit art. 304 și respectiv art. 3041 C. proc. civ. care să impună casarea

sau modificarea sentinței atacate, în considerarea celor în continuare arătate.

Curtea de Apel Iași a

soluționat cauza de față, în urma investirii sale ca efect al disjungerii

acestui capăt de cerere, potrivit sentinței civile nr. 3544 din 15 noiembrie 2007

a Tribunalului Iași, secția contencios administrativ, rămasă definitivă prin decizia

nr. 105 din 18 februarie 2008 a Curții de Apel Iași.

După cum chiar recurenta - reclamantă

arată în recursul său și astfel cum a reținut și instanța de fond, reclamanta

având incontestabil statut de funcționar public, a fost numită și și-a

exercitat funcția publică, în calitate de director executiv, pentru perioada

2005 - 2006, în cadrul A.J.O.F.M. Iași.

Această agenție județeană,

instituție publică, cu personalitate juridică are și statut de ordonator de

credite, în limita bugetului de venituri și cheltuieli aprobat de A.N.O.F.M.

Ceea ce este esențial, în

materia contenciosului administrativ, în determinarea corectă a calității

procesuale, raportat la specificul prezentei cauzei, este examinarea raportului

obligațional dedus judecății, sub aspectul identificări autorității pârâte

căreia îi revine obligația egală de a plăti drepturile cuvenite reclamantei - recurente

și a rangului acestei autorități în structura aparatului administrativ.

Din această perspectivă,

împrejurarea că o autoritate centrală, respectiv A.N.O.F.M. a numit-o pe

recurentă în funcția publică, în cadrul unei autorități locale și că este

ordonator de credite nu are relevanță în ceea ce privește determinarea

calității procesuale a părților ce pot fi chemate în judecată, ca pârâți,

pentru plata drepturilor salariale solicitate.

Înalta Curte reține că nu

sunt întemeiate criticile recurentei, câtă vreme acordarea și plata efectivă a

drepturilor sale salariale este în sarcina autorității publice locale, căreia

îi este alocat pentru întreg personalul din structura sa, un fond de salarii,

directorul agenției județene având de altfel și calitatea de ordonator terțiar

de credite.

În fine, în sensul celor

arătate sunt și prevederile O.U.G. nr. 146/2007, pentru aprobarea plății

primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006, potrivit cu

care [art. 4 alin. (4)], plata acestor drepturi se efectuează de către

instituțiile la care persoanele beneficiare au fost angajate în perioada

respectivă.

Față de toate cele

învederate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul de față va fi respins ca

nefondat, autoritatea pârâtă chemată în judecată în prezenta cauză fiind

lipsită de calitate procesuală pasivă în condițiile în care nu este titularul

obligației de plată pentru sumele solicitate cu titlu de prime de vacanță pe

perioada 2005 - 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta V.G. împotriva sentinței nr. 68 din 7 aprilie 2008 a Curții de

Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 21 octombrie 2008.