ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3590/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 68 din 7 aprilie 2008, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, acțiunea prin care reclamanta V.G., în contradictoriu cu pârâta A.N.O.F.M., a solicitat obligarea acestei autorități la plata drepturilor bănești reprezentând prima de concediu cuvenită pentru perioada 2001 - 2006, actualizate în raport cu rata inflației, de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că în materia plății efective a drepturilor salariale cuvenite funcționarilor publici din orice structură administrativă, raportul obligațional se stabilește între funcționarul public, beneficiar al plății, pe de o parte, și instituția publică în care el își desfășoară activitatea, pe de altă parte, aceasta fiind, în cazul reclamantei, A.J.O.F.M. Iași iar nu pârâta din prezenta cauză. În acest sens sunt și dispozițiile O.U.G. nr. 146/2007, potrivit cărora, plata acestor drepturi (primele acordate cu ocazia plecării în concediul de odihnă - n.r.) urmează să se efectueze de către instituțiile la care aceste persoane au fost angajate în perioada respectivă.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamanta, considerând-o netemeinică și nelegală. Prin motivele de recurs dezvoltate recurenta - reclamantă a susținut că instanța de fond, în mod greșit a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.O.F.M., apreciind că o astfel de calitate o are A.J.O.F.M. Iași, întrucât raportul său de serviciu a luat naștere prin ordinul nr. 211/2005, emis de Președintele A.N.O.F.M. Recurenta, arătând că în adevăr își desfășoară nemijlocit activitatea în cadrul A.J.O.F.M. Iași, care este un serviciu public deconcentrat și o unitate cu personalitate juridică, a menționat că directorul agenției județene are calitate de ordonator terțiar de credite numai în raporturile cu funcționarii publici în raport cu care are încheiate raporturi de serviciu, în cazul său respectivul raport fiind însă stabilit cu pârâta - intimată.

Recursul nu este fondat. Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului reține că nu subzistă în cauză niciun motiv legal, potrivit art. 304 și respectiv art. 3041 C. proc. civ. care să impună casarea sau modificarea sentinței atacate, în considerarea celor în continuare arătate. Curtea de Apel Iași a soluționat cauza de față, în urma investirii sale ca efect al disjungerii acestui capăt de cerere, potrivit sentinței civile nr. 3544 din 15 noiembrie 2007 a Tribunalului Iași, secția contencios administrativ, rămasă definitivă prin decizia nr. 105 din 18 februarie 2008 a Curții de Apel Iași. După cum chiar recurenta - reclamantă arată în recursul său și astfel cum a reținut și instanța de fond, reclamanta având incontestabil statut de funcționar public, a fost numită și și-a exercitat funcția publică, în calitate de director executiv, pentru perioada 2005 - 2006, în cadrul A.J.O.F.M.

Iași. Această agenție județeană, instituție publică, cu personalitate juridică are și statut de ordonator de credite, în limita bugetului de venituri și cheltuieli aprobat de A.N.O.F.M. Ceea ce este esențial, în materia contenciosului administrativ, în determinarea corectă a calității procesuale, raportat la specificul prezentei cauzei, este examinarea raportului obligațional dedus judecății, sub aspectul identificări autorității pârâte căreia îi revine obligația egală de a plăti drepturile cuvenite reclamantei - recurente și a rangului acestei autorități în structura aparatului administrativ. Din această perspectivă, împrejurarea că o autoritate centrală, respectiv A.N.O.F.M. a numit-o pe recurentă în funcția publică, în cadrul unei autorități locale și că este ordonator de credite nu are relevanță în ceea ce privește determinarea calității procesuale a părților ce pot fi chemate în judecată, ca pârâți, pentru plata drepturilor salariale solicitate.

Înalta Curte reține că nu sunt întemeiate criticile recurentei, câtă vreme acordarea și plata efectivă a drepturilor sale salariale este în sarcina autorității publice locale, căreia îi este alocat pentru întreg personalul din structura sa, un fond de salarii, directorul agenției județene având de altfel și calitatea de ordonator terțiar de credite. În fine, în sensul celor arătate sunt și prevederile O.U.G. nr. 146/2007, pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006, potrivit cu care [art. 4 alin. (4)], plata acestor drepturi se efectuează de către instituțiile la care persoanele beneficiare au fost angajate în perioada respectivă. Față de toate cele învederate, în temeiul art. 312 C. proc.

civ. recursul de față va fi respins ca nefondat, autoritatea pârâtă chemată în judecată în prezenta cauză fiind lipsită de calitate procesuală pasivă în condițiile în care nu este titularul obligației de plată pentru sumele solicitate cu titlu de prime de vacanță pe perioada 2005 - 2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta V.G. împotriva sentinței nr. 68 din 7 aprilie 2008 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2008.