ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2982/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2982/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel

București, secția contencios administrativ și fiscal, Ministerul Justiției și

Libertăților Cetățenești a formulat contestație împotriva deciziei nr. 255 din 6 iulie 2006 emisă de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității prin care

a fost admisă contestația formulată de B.F. și s-a stabilit că aceasta nu a

fost agent sau colaborator al poliției politice comuniste.

În motivarea contestației s-a arătat că la

solicitarea Ministerului Justiției înregistrată cu nr. 10174/C/31.0L pentru

efectuarea unor verificări cu privire la posibila calitate de agent colaborator

al organelor securității ca poliție politică a membrilor Consiliului Superior

al Magistraturii, Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor

Securității a emis decizia nr. 166 din 18 mai 2005 prin care a stabilit calitatea

de colaborator al securității a doamnei B. Ulterior a emis decizia 255 din 06

iulie 2006 prin care a stabilit că doamna B. nu a făcut poliție politică, fără

să se arate temeiurile acestei decizii, deși Regulamentul de organizare și

funcționare a Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității prevede

la art. 23 alin. (5) că „dezbaterile… și modul de adoptare a deciziilor, precum

și a altor măsuri se consemnează în procesul verbal și în stenograma de

ședință".

Anularea deciziei din 6 iulie 2006 s-a solicitat

pentru următoarele considerente:

Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu a fost adoptată cu

majoritate de voturi, din ce 8 membri prezenți, 4 votând pentru admiterea

contestației, doi pentru

respingere și doi s-au abținut;

Arhivelor Securității nu a fost motivată;

audiere din 13 iulie 2006, deși a fost pronunțată la 06 iulie 2006;

În drept s-au invocat dispozițiile art.

16 din

l

egea nr. 187/1999.

Prin încheierea din 31 octombrie 2006

cauza a fost declinată în favoarea

s

ecției

civile a Curții de Apel București, la

cererea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității formulată

prin întâmpinare.

Au fost avute în vedere prevederile art. 16 din Legea

nr. 187/1999.

După

înregistrarea dosarului pe rolul secției civile sub nr. 9838/2/2006 intimatul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității a depus întâmpinare prin care a

solicitat respingerea contestație întrucât decizia nr. 255/2006 respectă

dispozițiile legale. Astfel, potrivit art. 16 alin. (1) din

l

egea nr. 187/1999, astfel cum a fost

completată, persoana cu privire

la care s-a solicitat verificarea se

poate adresa Colegiului cu o contestație. In

cazul

în care nu există elemente noi, decizia se poate lua ținându-se seama doar

de

înscrisurile care au stat la baza adoptării.

î

n ceea ce

privește numărul de voturi cu care se poate lua hotărârea, textul

de

lege face referire la majoritatea simplă - jumătate plus unu din numărul de

voturi exprimate, fără a se lua în considerare

abținerile. In acest sens sunt și

prevederile art. 8 alin. (7

3

)

din

l

egea nr. 187/1999.

î

ntrucât

decizia menține materialul probator care a stat la baza primei decizii, ar fi

lipsită de sens motivarea în fapt a celei de a doua decizii.

Audierea doamnei F.B. a avut loc la data

de 06 iulie 2006, din eroare fiind trecută data de 13 iulie 2006.

La data de 14 februarie 2007 doamna B.F. a

formulat cerere de intervenție în interes propriu. Prin încheierea din 15

martie 2007 aceasta este introdusă în cauză în calitate de intimat, dat fiind

calitatea sa de parte în decizia contestată.

După depunerea de către intimatul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității a documentelor aferente

deciziei contestate, contestatorul a formulat „cerere de completare". În

cuprinsul acestei cereri se susține și se

argumentează întrunirea condițiilor cerute

de lege pentru încadrarea

intimatei în noțiunea de colaborator al securității.

Se arată totodată că orice decizie a Consiliului

Național pentru Studierea Arhivelor Securității trebuie motivată în fapt și în

drept.

Intimata B.F. a depus întâmpinare prin

care invocă excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului.

În motivarea acestei excepții se arată că

procedura prevăzută de

l

egea nr.

187/1999 și de Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Național

pentru Studierea Arhivelor Securității , vizează două părți - partea

solicitantă, în speță Consiliul Superior al Magistraturii, și persoana

verificată. Nu poate fi primită susținerea Ministerului

j

ustiției că decizia nr. 166/2006 a fost dată la cererea sa,

întrucât în baza adreselor Ministerului de Justiție a fost dată decizia nr. 141/2005.

Această decizie este definitivă, nefiind contestată.

Ulterior, în urma solicitărilor Consiliului

Superior al Magistraturii a fost emisă decizia nr. 166/2006, Ministerul de

Justiție având calitatea de parte solicitantă numai în ceea ce privește decizia

nr. 141/2005, intrată în puterea lucrului judecat.

La termenul din 10 mai 2007 intimata B.F.

a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a ministrului, în ceea ce

privește cererea de completare, și tardivitatea acestei cereri.

La cererea intimatei B.F.,

î

nalta Curte de Casație și Justiție a dispus

strămutarea judecății dosarului la Curtea de Apel Constanța fiind păstrate

actele de procedură îndeplinite.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul

Curții de Apel Constanța, secția civilă, sub nr. 964/36/2008 și trimis la

s

ecția de contencios administrativ a acestei

instanțe prin încheierea nr. 3 din 18 iunie 2008, în baza art. 34 din O.U.G.

nr. 24/2008, unde a fost înregistrat sub nr. 1273/36/2008.

Prin sentința civilă nr. 971/CA din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța a fost respinsă contestația Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești ca nefondată.

În motivarea sentinței, instanța de fond,

în baza art. 137 C. proc. civ. a analizat mai întâi, excepțiile invocate pe

care le-a respins, respectiv, excepția lipsei calității de reprezentant în

depunerea cererii completatoare, excepția tardivității depunerii cererii

completatoare, excepția lipsei calității procesuale active a Ministerului

Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pe fondul cauzei, au fost analizate atât

aspecte de formă cât și de fond ale contestației.

Astfel, a fost analizată legalitatea

deciziei sub aspectul numărului de voturi exprimate prin raportare la art. 24

din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, articol care prevede că se adoptă decizii, de către Colegiul

Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, dacă sunt prezenți

cel puțin 8 membri și cu majoritatea de voturi a membrilor prezenți.

Decizia atacată a fost adoptată cu votul

a 4 membri, din cei 8 prezenți, 2 membri s-au abținut și 2 au votat pentru

respingere.

Chiar dacă în cuprinsul deciziei nr. 255

din 6 iulie 2006 s-a trecut ca dată a audierii 13 iulie 2006, aceasta ar

reprezenta o simplă eroare materială care nu influențează legalitatea deciziei.

Instanța de fond a reținut că l

a cererea Consiliului Superior al Magistraturii

înregistrată cu nr. P/282/05 din 01 februarie 2005, Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității a verificat calitatea doamnei F.B. de agent/colaborator

al

securității ca poliție politică. În urma verificării efectuate în

conformitate cu Legea nr. 187/1999, a fost emisă decizia nr. 141 din 28 iulie 2005

care a concluzionat că "pe baza materialului probator avut la dispoziție

până la data de 28 iulie 2005 nu s-a putut stabili implicarea în activitatea de

poliție politică a persoanei cercetate, neîndeplinindu-se condițiile legale

privind atribuirea calității de agent/colaborator" și în consecință,

doamna F.B. "nu a fost agent/colaborator al securității ca poliție

politică".

Materialul probator a constat în dosarul de rețea R

12122, adrese de verificare și adrese de răspuns, nota Direcției Investigații

nr. 24 S/D.I//I/218 din 09 mai 2005 privind rezultatul investigației.

Această decizie nu a fost contestată și

în baza ei a fost emisă adeverința nr.

921

din 20 septembrie 2005.

Ulterior, Consiliul Superior al

Magistraturii a formulat o nouă cerere de verificare, înregistrată cu nr. P

2389/05 din 07 octombrie 2005. Cu acest prilej s-a reexaminat probatoriul care

a stat la baza deciziei Colegiului nr. 141 din 28 iulie 2005, s-au făcut noi

adrese de verificare, s-a audiat intimata. În consecință, s-a emis decizia nr. 166

din 18 mai 2006 din care rezultă că, pe baza materialului probator avut la

dispoziție până la data de 18 mai 2006, s-a stabilit că doamna B.F. a fost colaborator al poliției politice comuniste.

Decizia a fost motivată în drept pe

prevederile Legii nr. 187/1999 și s-au reținut în fapt următoarele aspecte:

Doamna B.F. a fost recrutată pentru a

asigura supravegherea informativă a personalului din întreprinderea de

confecții "P.F." din Drobeta Turnu Severin, având numele conspirativ

"A.S.", conform angajamentului olograf semnat cu numele real în data

de 05 mai 1987.

Perioada colaborării este între 1987 -

1988 și rezultă din note informative, note, rapoarte scrise, relatări verbale

consemnate de lucrătorii operativi, tabel cu evidența recompenselor din 22

ianuarie 1988, toate aflate în dosarul de rețea R 12122 deschis la data de 12

mai 1987.

Colegiul Consiliului a mai consemnat în

cuprinsul deciziei următoarele "cu toate că anterior, în cursul anului

2005, au fost efectuate verificări pentru a se stabili dacă doamna B.F. a fost

agent sau colaborator al securității ca poliție politică în înțelesul legii,

acestea au avut un rezultat

negativ,

deoarece s-a avut în vedere textul limitativ al

l

egii nr. 187/1999, care în

prezent este modificată

" Verificările s-au

făcut în temeiul noilor dispoziții ale Legii nr. 303/2004 și ale

l

egii nr. 187/1999.

î

mpotriva

deciziei Colegiului nr. 166/2006 a formulat contestație doamna F.B.

î

n cuprinsul

cererii sale, intimata a arătat că în mod nelegal a fost pronunțată o

nouă

decizie prin care s-a stabilit calitatea sa de colaborator al securității,

legea permițând o nouă verificare doar în cazul apariției unor probe noi.

Intimata mai susține că faptele ce i se

impută nu se încadrează în noțiunea de colaborator al securității.

Contestația a fost soluționată prin

decizia nr. 255 din 06 iulie 2006 în sensul admiterii, cu consecința stabilirii

că intimata nu a fost agent sau colaborator al poliției comuniste. S-a stabilit

totodată că efectele deciziei Colegiului nr. 166 din 18 mai 2006 și a actelor

eliberate în temeiul acesteia, încetează.

Au

fost avute în vedere prevederile

l

egii

nr. 187/1999, Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Național

pentru Studierea Arhivelor Securității, Regulamentul intern al Consiliului

Național pentru Studierea Arhivelor Securității .

S-a

făcut o analiză a dispozițiilor Legii nr. 187/1999 care au fost modificate în

raport de prima decizie emisă ce o viza pe d-na B.F. (decizia nr. 141 din 28

iulie 2005 ce a rămas definitivă pentru că nu a fost contestată).

Modificările

aduse legii prin O.U.G. nr. 24/2008, în art. 15 alin. (8), au prevăzut

posibilitatea ca să se poată pronunța Colegiul Consiliului, din oficiu, oricând

apar noi probe cu privire la activitatea de poliție politică a unei persoane

asupra căreia s-a pronunțat anterior, instanța de fond apreciind că numai dacă

apar probe noi se poate proceda la reexaminarea situației unei persoane.

S-a

susținut că în speță decizia nr. 166 din 18 mai 2006 a fost emisă după ce au fost analizate aceleași probe (în principal, dosarul de rețea R 12122) iar la baza

emiterii sale au stat modificările legislative „mai puțin restrictive”, dar

principiul neretroactivității legii civile și securitatea socială pe care

trebuie să o asigure o hotărâre definitivă se opun unei asemenea soluții, mai

ales că lărgirea prin lege a situațiilor în care o persoană poate fi

considerată colaborator/agent al securității nu poate să o afecteze pe

intimată.

În

aceste condiții, s-a apreciat că, în mod corect, Consiliul și-a revocat propria

decizie prin decizia nr. 255 din 6 iulie 2006, contestată în prezenta cauză, iar cu privire la nemotivarea în fapt, instanța de fond a reținut că legea

nu prevede nicio sancțiune pentru lipsa motivării, nulitatea ce poate interveni

este una relativă, condiționată de existența unei vătămări ce nu a fost

dovedită de către contestatorul Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești .

Față

de aceste aspecte, instanța de fond a considerat că nu are relevanță analizarea

documentelor în baza cărora se poate stabili dacă faptele intimatei se

încadrează sau nu în noțiunea de colaborator/agent al securității, o astfel de

analiză s-ar putea face numai în cazul contestării deciziei nr. 141 din 28 iulie 2005 și numai dacă nu vor fi invocate excepții care să facă de prisos

soluționarea în fond a pricinii, ori în urma descoperirii unor probe noi.

3.

Calea de atac exercitată

- Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești, considerând-o nelegală, fiind pronunțată cu aplicarea și

interpretarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

-

Este criticată soluția instanței de fond pentru că, în mod greșit, a apreciat

legalitatea deciziei contestate prin prisma faptului că, fiind analizate

aceleași probe aflate la dosarul personal, era inadmisibil a se proceda la

reexaminarea soluției deja pronunțate, decizia nr. 141 din 28 iulie 2005,

rămasă definitivă.

Se

recunoaște faptul că decizia nr. 141 din 28 iulie 2005 a rămas definitivă și prin ea se constată că intimata „nu a fost agent sau colaborator al securității

ca poliție politică”, dar a fost emisă la cererea Consiliului Superior al

Magistraturii și nu la cererea Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești și nu a fost comunicată Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești, iar adeverința nr. 901 din 20 septembrie 2005 eliberată în baza

deciziei nr. 141 din 28 iulie 2005 a fost comunicată Consiliului Superior al

Magistraturii și intimatei și nu Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Emiterea acestei decizii nu împiedica ca

C.S.M. să poată cere, ulterior pronunțării acesteia, verificarea persoanelor

care ocupă funcția de membru C.S.M., mai ales în situația în care au apărut

probe noi, pe baza cărora se putea declanșa inclusiv o verificare din oficiu de

către Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Se susține că chiar Ministerul Justiției

și Libertăților Cetățenești a solicitat, cu cererea înregistrată sub nr. P/308

din 1 februarie 2005 la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității , verificarea membrilor C.S.M., iar în baza acestei cereri a fost

comunicată Decizia nr. 255 din 6 iulie 2006.

Se consideră că instanța de fond în mod

greșit a reținut că este vorba „de o reexaminare a soluției deja pronunțată”

pentru că, în realitate, este vorba despre analizarea unor cereri noi de

verificare, formulate de persoanele interesate – Ministerul Justiției și

Libertăților Cetățenești și Consiliul Superior al Magistraturii.

- Un alt motiv de critică al soluției

instanței de fond se referă la greșita susținere că în cuprinsul cererii de

verificare nu au fost relevate probe noi de natură să conducă la reexaminarea

unei situații deja verificate, anterior și soluționate definitiv, deoarece

chiar în cuprinsul deciziei se prevăd adresele de reverificare C.N.S.A.S.,

adrese de răspuns Serviciul Român de Informații din 9 februarie 2006, adrese de

răspuns SIE din 3 aprilie 2006, adrese de răspuns S.A.D.M. din 30 noiembrie

2005, dosarul de rețea nr. R 121222.

Acestea dovedesc cu certitudine faptul că

verificarea d-nei B.F. a avut la bază acte și probe noi, apărute ulterior

pronunțării deciziei nr. 141 din 28 iulie 2005 și prin aceasta nu se încalcă

nici principiul neretroactivității legii civile și nici principiul securității

sociale.

- Se apreciază că instanța de fond a

aplicat, în mod greșit, dispozițiile art. 15 alin. (8) din Legea nr. 187/1999

pentru că în cauză nu este vorba despre o soluție pronunțată din oficiu, ci una

pronunțată la cererea persoanelor interesate, potrivit dispozițiilor Legii nr. 187/1999,

în forma în vigoare la acel moment.

- Se consideră că soluția instanței de

fond, care nu a analizat fondul cauzei, adică nu a analizat dacă activitatea

desfășurată de F.B., supusă verificării Consiliului Național pentru Studierea

Arhivelor Securității , poate fi calificată ca fiind activitate de colaborare

cu poliția politică, în sensul Legii nr. 187/1999, în forma în vigoare la acel

moment, este nelegală.

- În ceea ce privește aspectele de

procedură invocate, este criticată soluția instanței de fond și sub acest

aspect.

Mai întâi, pentru că decizia Consiliului

Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu a fost adoptată cu

majoritate de voturi, pentru că fiind 8 membri prezenți, cel puțin 5 trebuiau

să voteze pentru admiterea contestației pentru ca aceasta să fie legal emisă.

În al doilea rând, decizia Consiliului

Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu este motivată deși exista

obligația motivării în fapt și în drept a deciziilor Consiliului Național

pentru Studierea Arhivelor Securității.

S-a solicitat să se constate că întreaga

activitate desfășurată de intimata F.B. în perioada 1987- 1988 reprezintă

activitate de colaborare cu

s

ecuritatea,

în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, să se admită recursul și, pe

cale de consecință, să se desființeze decizia contestată.

4.Soluția instanței de recurs

După examinarea motivelor de recurs

invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

- Referitor la prima critică, din

motivele de recurs ce vizează susținerile instanței de fond privind inadmisibilitatea

reexaminării soluției deja pronunțate, decizia nr. 141 din 28 iulie 2005, rămasă definitivă, aceasta va fi respinsă.

Într-adevăr, așa cum a reținut și

instanța de fond și nu se contestă nici în motivele de recurs, în anul 2005

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a emis decizia nr. 141

din 28 iulie 2005, la cererea de verificare adresată de Consiliul Superior al

Magistraturii și înregistrată sub nr. P/282/05 din 1 februarie 2005, decizie

prin care s-a stabilit că B.F. „nu a fost agent/colaborator al securității ca

poliție politică”, decizie ce nu a fost contestată.

Ulterior, a fost formulată o nouă cerere

de verificare, cerere adresată de Consiliul Superior al Magistraturii și înregistrată

sub nr. P 2389/05 din 7 octombrie 2005 la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și s-a emis decizia nr. 166 din 18

mai 2006 prin care s-a stabilit calitatea de colaborator al poliției politice

comuniste.

Această decizie a fost contestată de

intimata B.F. și s-a emis decizia nr. 255 din 6 iulie 2006 prin care Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității a decis că intimata nu a făcut

poliție politică.

Instanța de fond a considerat că cererea

de reexaminare a unei soluții pronunțate, rămasă definitivă ar fi inadmisibilă

numai dacă cererea de reexaminare nu ar avea la bază probe noi care să nu fi

fost analizate cu ocazia admiterii primei soluții și chiar a subliniat că

această instituție (reexaminarea în prezența unor probe noi) nu încalcă

autoritatea de lucru judecat și este singura situație prevăzută de lege în care

calitatea de colaborator/agent al securității, deja analizată, poate fi reanalizată.

Prin urmare, instanța de fond nu a

considerat inadmisibilă posibilitatea reexaminării primei decizii, dar a arătat

că, potrivit dispozițiilor legale, aceasta nu se poate face decât dacă există

probe noi.

Și cea de-a doua critică din motivele de

recurs și care subliniază că decizia nr. 166 din 18 mai 2006 ar fi fost emisă

în baza unor acte și probe noi, apărute ulterior pronunțării deciziei nr. 141

din 28 iulie 2005, se constată că este neîntemeiată.

Chiar dacă în cuprinsul deciziei nr. 166

din 18 mai 2006 se indică faptul că au fost avute în vedere o serie de adrese

emise de autorități ale statului, verificând conținutul acestora se poate

aprecia că ele nu au adus nici un element de noutate.

Astfel, dacă la emiterea deciziei nr. 141

din 28 iulie 2005 a fost avută în vedere adresa nr. S/96935 din 22 martie 2005 a S.R.I., în care se face referire la faptul că B.F. figurează cu dosar de rețea nr. 12963/M, în

adresa nr. S/102307 din 9 februarie 2006 a S.R.I., care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 166 din 18 mai 2006 se face aceeași mențiune și că dosarul a

fost predat.

Celelalte adrese indicate emise de

S.I.E., S.A.D.M., au conținut identic cu cel anterior pentru că se face

mențiune că nu a fost identificată persoana în evidențele acestor instituții.

Adresa S.R.I. nr. S/101751 din 5

octombrie 2005 conține o comunicare dar care nu poate influența soluția dată.

Toate acestea dovedesc faptul că la

emiterea deciziei nr. 166 din 18 mai 2006 nu au fost avute în vedere acte sau

probe noi de natură a influența soluția Consiliului Național pentru Studierea

Arhivelor Securității și, de fapt, s-a procedat la reexaminarea aceluiași dosar

de rețea nr. 12122, fără a fi depuse acte noi, în sensul de înscris care să

dovedească fapte sau împrejurări ce nu au fost avute în vedere inițial, astfel

cum acestea sunt definite de art. 31 din O.U.G. nr. 24/2008.

De altfel, chiar recurentul, în motivele

de recurs, arată că practica instanței europene a drepturilor omului este

tocmai în sensul arătat de instanța de fond, adică „nici o parte nu este îndreptățită

la revizuirea unei decizii finale și executorii numai în scopul de a obține o

reexaminare a cauzei și o nouă decizie”, iar desființarea unei decizii finale ar

crea un climat de incertitudine juridică și ar reduce încrederea în statul de

drept, având în vedere că unul dintre elementele fundamentale ale supremației

dreptului este principiul securității raporturilor juridice (a se vedea Cauza

Raicu împotriva României, Cauza Androne împotriva României)

În speță, recurentul încearcă să

demonstreze că ar fi existat probe noi, dar nu s-a reușit acest lucru.

Referitor la critica ce vizează aplicarea

greșită în cauză a art. 15 alin. (8) din Legea nr. 187/1999 modificată, Înalta

Curte de Casație și Justiție o va respinge ca neîntemeiată.

Instanța de fond nu a susținut că soluția

dată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității ar fi fost

din oficiu, ci chiar face referire la cererea Consiliului Superior al

Magistraturii înregistrată sub nr. P/2389/05 din 7 octombrie 2005, dar se arată că prin această cerere nu a relevat probe noi.

Se poate cere o nouă verificare, dar verdictul

stabilit inițial nu poate fi modificat decât în cazul apariției unor probe noi

care să fie analizate.

Oricum, dispozițiile art. 15 alin. (8)

din Legea nr. 187/1999, trebuie coroborate cu cele ale art. 2 din același act

normativ, iar Consiliul Superior al Magistraturii a adresat o cerere de

verificare, cerere care nu este inadmisibilă.

- Motivele de recurs ce vizează modul de

calificare a activității desfășurate ca poliție politică nu vor fi analizate

pentru că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestor aspecte și ar putea

fi analizate numai în eventualitatea în care s-ar admite recursul și s-ar casa

sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cum instanța de fond nu a analizat aceste

aspecte ele nu pot constitui critici la adresa sentinței atacate.

- Referitor la aspectele de procedură

invocate, se constată că și acestea sunt nefondate.

Potrivit art. 24 din Hotărârea nr. 17/2000

pentru adoptarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului

Național pentru Studierea Arhivelor Securității, „Colegiul Consiliului Național

pentru Studierea Arhivelor Securității lucrează în prezența a cel puțin 8

membri și adoptă decizii cu majoritatea de voturi. Decide votul președintelui

care conduce ședința în momentul votării”.

La ședința în care a fost adoptată

decizia contestată au fost prezenți 8 membri. La aceasta 2 membri s-au abținut,

2 au votat împotrivă și 4 membri au votat pentru soluția de admitere a

contestației.

Pentru că doi membri s-au abținut decizia

a fost adoptată cu majoritatea de voturi și nu constituie motiv de nelegalitate

pentru că s-au luat în calcul voturile exprimate și nu abținerile.

Nu pot fi reținute nici criticile ce

vizează nemotivarea deciziei contestate.

În decizie se face trimitere la

contestația intimatei, iar prin admiterea contestației s-a procedat la o

reinterpretare a materialului probator, admiterea contestației nefiind

condiționată de apariția unor noi probe.

La emiterea deciziei atacate au fost

respectate prevederile art. 20 alin. (2) din Regulamentul de organizare și

funcționare aprobat prin Hotărârea nr. 17/2000, fiind motivată atât în fapt cât

și în drept și, oricum, nu s-a produs nicio vătămare a recurentului printr-o

eventuală lipsă a motivării.

Apreciind că soluția instanței de fond

este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul

Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești împotriva sentinței civile nr.

971/CA din 11 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29

mai 2009.