ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2832/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2832/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă

nr. 2752 din 24 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta

R.N.M. în contradictoriu cu pârâtul C.N.S.A.S., acțiune ce a vizat anularea adeverințelor

de necolaborare cu Securitatea emise cu privire la pârâții B.D.A.I. – adeverința

nr. 3262 din 02 octombrie 2008 și D.A. – adeverința nr. 3261 din 2 octombrie 2008,

precum și constatarea calității acestora de lucrători, respectiv colaboratori ai

Securității, ca poliție politică.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în ceea ce îl privește pe pârâtul B.D.A.I.,

că acesta este titularul Dosarului R.345 și și-a dat acordul pentru a colabora cu

Securitatea, fiind posibil ca titularul să fi fost recrutat pentru supravegherea

studenților din anul III al Facultății de Științe Juridice București.

Motivul recrutării nu

a fost precizat explicit, iar pârâtul B.D.A.I. nu a semnat angajament scris, nu

a furnizat informații de nicio natură și nu a concretizat ulterior în vreun fel

colaborarea cu Securitatea.

Instanța de fond a constatat

că din înscrisurile depuse de C.N.S.A.S. rezultă că în ceea ce îl privește pe pârâtul

B.D.A.I. a existat numai o intenție de recrutare și că nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât acesta nu a furnizat

organelor de Securitate sau lucrătorilor acesteia informații prin care sa denunțe

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care să vizeze

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În ceea ce îl privește

pe pârâtul D.A., instanța de fond a reținut că acesta este titularul Dosarul A.5,

ce cuprinde fișe de tip „B” și documente fără titlu pe numele mai multor persoane,

întocmite de Direcția a V-a, că pârâtul figurează într-o fișă datată 25 martie 1969

ca jurist aparținând trupelor de Securitate ale M.I., respectiv că în nota de constatare

din 11 iulie 2008 se menționează că nu există nume conspirativ și nici documente

care să ateste transmiterea de informații către Securitate.

Instanța de fond a constatat

că nici față de acest pârât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât nu a furnizat informații organelor de Securitate

sau lucrătorilor acesteia prin care sa denunțe activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist și care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

R.M.N.

Împotriva hotărârii Curții

de Apel București a formulat recurs reclamanta R.N.M., solicitând casarea deciziei

recurate și rejudecarea fondului în sensul admiterii acțiunii.

Recurenta și-a structurat

criticile în motive de recurs, indicând prevederile „art. 304

2

pct. 7,

8, 9”. Înalta Curte reține că recurenta a intenționat să invoce motivele de modificare

prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 din C. proc. civ.

În esență, în motivarea

recursului recurenta a arătat că:

a) activitatea intimaților

se încadrează în prevederile art. 2 lit. a), b) și c) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât

intimatul B.D.A.I. a avut competențe decizionale cu privire la activitatea Securității

sau a altor structuri represive ale regimului comunist și a fost recompensat pentru

activitatea depusă, iar intimatul D.A. a fost ofițer în trupele de Securitate, neavând

nume de cod pentru că numele ofițerilor era cel real, atribuindu-se nume de cod

numai informatorilor și agenților acoperiți – motiv de recurs încadrat de recurentă

în prevederile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ.;

b) instanța a schimbat

înțelesul vădit al actului juridic - motiv de recurs neargumentat și încadrat de

recurentă în prevederile art. 304 pct. 8 din C. proc. civ.;

c) decizia pronunțată

este lipsită de temei legal, întrucât instanța de fond a respins proba cu interogatoriu

pe care recurenta a solicitat-o, intimații nu s-au prezentat în fața instanței,

iar C.N.S.A.S. „nu a justificat cu argumente decizia și nu a cerut respingerea acțiunii”

- motiv de recurs încadrat de recurentă în prevederile art. 304 pct. 9 din C.

proc. civ.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate aspectele, în temeiul

art. 304

1

din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală, așa

încât va fi menținută.

și de drept relevante

Recurenta-reclamantă R.N.M.

a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea

adeverințelor din 02 octombrie 2008 și nr. 3262 din 2 octombrie 2008 emise de C.N.S.A.S.

cu privire la intimații D.A. și B.D.A.I., precum și de constatare a calității acestora

de colaboratori și lucrători ai Securității, ca poliție politică.

Prin adeverințele contestate,

emise în temeiul art. 3 lit. l), art. 9, art. 10 și art. 33 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, C.N.S.A.S.

a stabilit că nu există date sau documente din care să rezulte calitatea de lucrător

sau colaborator al Securității cu privire la intimați.

Verificările au fost efectuate

în temeiul art. 3 lit. l) din O.U.G. nr. 24/2008, ca urmare a cererilor de verificare

a activității intimaților D.A. și B.D.A.I., judecători la Înalta Curte de Casație

și Justiție, formulate de Asociația „Societatea pentru Justiție” și înregistrate

la C.N.S.A.S. sub nr. P1902/06 și nr. P1922/06 din 10 mai 2006, respectiv a cererii

formulate de recurenta R.N.M., înregistrată la C.N.S.A.S. sub nr. P2055 din 08 din

28 mai 2008.

Analizând înscrisurile

aflate la dosarul cauzei, Curtea de Apel a ajuns la concluzia că intimații nu au

furnizat Securității sau lucrătorilor acesteia informații cu privire la activități

sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Această concluzie este

împărtășită și de instanța de recurs.

motivelor de recurs

2.1. Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ.

Potrivit art. 304

pct. 7 din C. proc. civ.: „modificarea unei hotărâri se poate cere (...) când hotărârea

nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii

ori străine de natura pricinii”.

Analizând sentința recurată

prin prisma acestui motiv de recurs, Înalta Curte constată că hotărârea este motivată

în fapt și în drept în concordanță cu normele legale aplicabile și cu probatoriul

administrat.

În conformitate cu prevederile

art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității: „lucrător al Securității este orice persoană care, având calitatea

de ofițer sau de subofițer al Securității sau Miliției cu atribuții pe linie de

Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1949, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi

și libertăți fundamentale ale omului, în scopul susținerii puterii totalitar comuniste”.

Din această definiție

legală rezultă cele două condiții ce trebuie îndeplinite pentru constatarea calității

de lucrător al Securității: pe de o parte, condiția ca persoana să fi avut calitatea

de ofițer sau subofițer al Securității sau Miliției, cu atribuții directe pe linie

de Securitate, iar pe de altă parte, condiția ca persoana să fie desfășurat activități

prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului,

în scopul susținerii puterii totalitar comuniste.

Contrar susținerilor recurentei,

aceste două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, îndeplinirea unei singure condiții

nefiind suficientă pentru stabilirea calității de lucrător în sensul art. 2

lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Din probele administrate

nu rezultă că intimatul D.A. ar fi desfășurat activitățile menționate în art. 2

lit. a) din acest act normativ.

Recurenta nu a prezentat

dovezi care să ateste desfășurarea activităților pe care le-a invocat, iar din verificările

efectuate de intimatul C.N.S.A.S., prin consultarea bazelor de date proprii și prin

solicitarea de date și înscrisuri de la S.R.I., S.I.E. și S.I.A., nu au rezultat

elemente care să releve desfășurarea de către intimatul D.A. a unor activități prin

care să fie suprimate sau îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului,

în scopul susținerii puterii totalitar comuniste.

În ceea îl privește pe

intimatul B.D.A.I., Înalta Curte reține că acesta a activat în cadrul Ministerului

de Interne, ca inspector principal în perioada 01 ianuarie 1973 – 01 august 1973

și ca ofițer operativ principal la Inspectoratul General al Miliției în perioada

01 august 1973 – 31 august 1976, fiind trecut în rezervă la data de 31 august 1976.

Și în privința acestui

intimat, C.N.S.A.S. a efectuat verificările legale, consultând bazele de date proprii

și solicitând date și înscrisuri de la S.R.I., S.I.E. și S.I.A., fără ca din datele

și informațiile astfel obținute să reiasă că acesta ar fi avut atribuții pe linie

de securitate, pe de o parte, sau că ar fi desfășurat activități prin care a suprimat

sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în scopul susținerii

puterii totalitar comuniste, pe de altă parte.

Cum nu există dovezi în

sensul că intimatul B.D.A.I. ar fi avut atribuții pe linie de securitate sau că

ar fi desfășurat activitățile invocate de recurentă, nici în privința acestui intimat

nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Cât privește critica recurentei

în sensul existenței calității de colaborator a intimatului B.D.A.I., Înalta Curte

reține că, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prin colaborator al Securității

se înțelege „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum

și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității,

prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar

comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. (...) Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea

de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității

a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea

de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor”.

Această normă legală consacră

cele două condiții ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru a se constata

calitatea de colaborator al Securității: prima condiție presupune ca persoana în

cauză să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte

scrise, inclusiv relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care

să fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist,

iar cea de-a doua condiție impune ca aceste informații să vizeze îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

În cauză nu este îndeplinită

niciuna dintre aceste condiții, întrucât din probele administrate reiese faptul

ca intimatul B.D.A.I. nu a transmis niciun fel de informații către organele de Securitate,

astfel că nu sunt incidente prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În fine, referitor la

susținerile recurentei în sensul incidenței în cauză a prevederilor art. 2 lit.

c) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte constată că sunt lipsite de temei legal,

întrucât acest text legal a fost abrogat prin pct. 4 al art. unic din Legea nr.

293/2008.

2.2. Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit art. 304

pct. 8 din C. proc. civ.: „modificarea unei hotărâri se poate cere (...) când instanța,

interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul

vădit neîndoielnic al acestuia”.

Recurenta a citat în cuprinsul

recursului acest motiv de recurs, fără însă a indica criticile concrete și dovezile

corespunzătoare.

Cu toate acestea, Înalta

Curte, examinând pricina sub toate aspectele în conformitate cu prevederile

art. 304

1

C. proc. civ., constată că instanța de fond a analizat actele

juridice deduse judecății potrivit naturii și regimului lor juridic, respectiv ca

adeverințe emise de C.N.S.A.S. în temeiul art. 9 din O.U.G. nr. 24/2008.

Cât privește înțelesul

actelor juridice deduse judecății, cele două adeverințe stabilesc fără echivoc faptul

că nu există date sau documente din care să rezulte calitatea de lucrător sau colaborator

al Securității cu privire la intimați, reflectând în mod corect rezultatele verificărilor

efectuate de C.N.S.A.S. în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 24/2008, verificări

ce au fost consemnate în Nota de constatare din 10 iulie 2008 pentru intimatul D.A.,

respectiv în Nota de constatare din 10 iulie 2008 pentru intimatul B.D.A.I.

2.3. Motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ.

Potrivit art. 304

pct. 9 din C. proc. civ., „modificarea unei hotărâri se poate cere (...) când hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea ori aplicarea

greșită a legii”.

În raport de considerentele

expuse anterior, Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată de instanța de fond

este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii.

Împrejurarea că instanța

de fond a respins proba cu interogatoriul intimaților, solicitată de recurentă,

nu este de natură să conducă la o concluzie contrară, întrucât în sistemul O.U.G.

nr. 24/2008 calitatea de colaborator sau de lucrător al fostei Securități ca poliție

politică poate fi stabilită numai pe baza documentelor și informațiilor în legătură

cu persoanele cercetate, aflate în arhiva C.N.S.A.S. sau a instituțiilor care dețin

arhive ce provin de la fosta Securitate.

În conformitate cu prevederile

art. 6 din O.U.G. în discuție: „

Direcția de specialitate

din cadrul C.N.S.A.S., ca urmare a sesizării din oficiu a C.N.S.A.S. sau la solicitarea

persoanei îndreptățite, desfășoară activități specifice administrative de verificare

a documentelor și informațiilor deținute în legătură cu o anumită persoană în arhiva

C.N.S.A.S., precum și la instituții care mai dețin documente create de Securitate”

,

iar față de această normă legală, proba cu interogatoriul

persoanelor cercetate se dovedește a fi lipsită de utilitate.

Nici faptul că intimații

nu s-au prezentat personal în fața instanței de fond nu este de natură să conducă

la concluzia că hotărârea acesteia este lipsită de temei legal ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât legea procesual civilă nu obligă

pârâtul să se prezinte la judecată, acesta având libertatea de a-și organiza apărarea

potrivit propriei sale voințe.

În fine, la analiza legalității

și temeiniciei hotărârii recurate nu prezintă niciun fel de relevanță faptul că

intimatul C.N.S.A.S. a solicitat respingerea acțiunii, întrucât este firesc ca acest

intimat să își susțină în fața instanței propriile sale acte, cu atât mai mult cu

cât recurenta nu a furnizat alte înscrisuri decât cele care au stat la baza emiterii

adeverințelor.

Oricum, și în cazul în

care C.N.S.A.S. ar fi solicitat admiterea acțiunii, instanța de judecată avea datoria

de a soluționa pricina tot pe baza normelor legale și a probelor administrate, iar

nu pe baza susținerilor părților.

Temeiul legal al soluției

adoptate

Pentru considerentele

expuse la pct. 1-2 din prezenta decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul

de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.N.M. împotriva Sentinței civile nr. 2752 din 24 iulie 2009 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 28 mai 2010.