ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2832/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 2752 din 24 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta R.N.M. în contradictoriu cu pârâtul C.N.S.A.S., acțiune ce a vizat anularea adeverințelor de necolaborare cu Securitatea emise cu privire la pârâții B.D.A.I. – adeverința nr. 3262 din 02 octombrie 2008 și D.A. – adeverința nr. 3261 din 2 octombrie 2008, precum și constatarea calității acestora de lucrători, respectiv colaboratori ai Securității, ca poliție politică.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în ceea ce îl privește pe pârâtul B.D.A.I., că acesta este titularul Dosarului R.345 și și-a dat acordul pentru a colabora cu Securitatea, fiind posibil ca titularul să fi fost recrutat pentru supravegherea studenților din anul III al Facultății de Științe Juridice București. Motivul recrutării nu a fost precizat explicit, iar pârâtul B.D.A.I. nu a semnat angajament scris, nu a furnizat informații de nicio natură și nu a concretizat ulterior în vreun fel colaborarea cu Securitatea. Instanța de fond a constatat că din înscrisurile depuse de C.N.S.A.S. rezultă că în ceea ce îl privește pe pârâtul B.D.A.I. a existat numai o intenție de recrutare și că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, întrucât acesta nu a furnizat organelor de Securitate sau lucrătorilor acesteia informații prin care sa denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În ceea ce îl privește pe pârâtul D.A., instanța de fond a reținut că acesta este titularul Dosarul A.5, ce cuprinde fișe de tip „B” și documente fără titlu pe numele mai multor persoane, întocmite de Direcția a V-a, că pârâtul figurează într-o fișă datată 25 martie 1969 ca jurist aparținând trupelor de Securitate ale M.I., respectiv că în nota de constatare din 11 iulie 2008 se menționează că nu există nume conspirativ și nici documente care să ateste transmiterea de informații către Securitate.

Instanța de fond a constatat că nici față de acest pârât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât nu a furnizat informații organelor de Securitate sau lucrătorilor acesteia prin care sa denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. 2. Recursul declarat de R.M.N. Împotriva hotărârii Curții de Apel București a formulat recurs reclamanta R.N.M., solicitând casarea deciziei recurate și rejudecarea fondului în sensul admiterii acțiunii. Recurenta și-a structurat criticile în motive de recurs, indicând prevederile „art. 304 2 pct. 7, 8, 9”. Înalta Curte reține că recurenta a intenționat să invoce motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 din C. proc.

civ. În esență, în motivarea recursului recurenta a arătat că: a) activitatea intimaților se încadrează în prevederile art. 2 lit. a), b) și c) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât intimatul B.D.A.I. a avut competențe decizionale cu privire la activitatea Securității sau a altor structuri represive ale regimului comunist și a fost recompensat pentru activitatea depusă, iar intimatul D.A. a fost ofițer în trupele de Securitate, neavând nume de cod pentru că numele ofițerilor era cel real, atribuindu-se nume de cod numai informatorilor și agenților acoperiți – motiv de recurs încadrat de recurentă în prevederile art. 304 pct. 7 din C. proc. civ.; b) instanța a schimbat înțelesul vădit al actului juridic - motiv de recurs neargumentat și încadrat de recurentă în prevederile art. 304 pct. 8 din C. proc.

civ.; c) decizia pronunțată este lipsită de temei legal, întrucât instanța de fond a respins proba cu interogatoriu pe care recurenta a solicitat-o, intimații nu s-au prezentat în fața instanței, iar C.N.S.A.S. „nu a justificat cu argumente decizia și nu a cerut respingerea acțiunii” - motiv de recurs încadrat de recurentă în prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală, așa încât va fi menținută. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Recurenta-reclamantă R.N.M.

a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea adeverințelor din 02 octombrie 2008 și nr. 3262 din 2 octombrie 2008 emise de C.N.S.A.S. cu privire la intimații D.A. și B.D.A.I., precum și de constatare a calității acestora de colaboratori și lucrători ai Securității, ca poliție politică. Prin adeverințele contestate, emise în temeiul art. 3 lit. l), art. 9, art. 10 și art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, C.N.S.A.S. a stabilit că nu există date sau documente din care să rezulte calitatea de lucrător sau colaborator al Securității cu privire la intimați. Verificările au fost efectuate în temeiul art. 3 lit. l) din O.U.G.

nr. 24/2008, ca urmare a cererilor de verificare a activității intimaților D.A. și B.D.A.I., judecători la Înalta Curte de Casație și Justiție, formulate de Asociația „Societatea pentru Justiție” și înregistrate la C.N.S.A.S. sub nr. P1902/06 și nr. P1922/06 din 10 mai 2006, respectiv a cererii formulate de recurenta R.N.M., înregistrată la C.N.S.A.S. sub nr. P2055 din 08 din 28 mai 2008. Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Curtea de Apel a ajuns la concluzia că intimații nu au furnizat Securității sau lucrătorilor acesteia informații cu privire la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Această concluzie este împărtășită și de instanța de recurs. 2. Argumente corespunzătoare motivelor de recurs 2.1.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ. Potrivit art. 304 pct. 7 din C. proc. civ.: „modificarea unei hotărâri se poate cere (...) când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”. Analizând sentința recurată prin prisma acestui motiv de recurs, Înalta Curte constată că hotărârea este motivată în fapt și în drept în concordanță cu normele legale aplicabile și cu probatoriul administrat. În conformitate cu prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității: „lucrător al Securității este orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1949, a desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în scopul susținerii puterii totalitar comuniste”. Din această definiție legală rezultă cele două condiții ce trebuie îndeplinite pentru constatarea calității de lucrător al Securității: pe de o parte, condiția ca persoana să fi avut calitatea de ofițer sau subofițer al Securității sau Miliției, cu atribuții directe pe linie de Securitate, iar pe de altă parte, condiția ca persoana să fie desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în scopul susținerii puterii totalitar comuniste.

Contrar susținerilor recurentei, aceste două condiții trebuie îndeplinite cumulativ, îndeplinirea unei singure condiții nefiind suficientă pentru stabilirea calității de lucrător în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Din probele administrate nu rezultă că intimatul D.A. ar fi desfășurat activitățile menționate în art. 2 lit. a) din acest act normativ. Recurenta nu a prezentat dovezi care să ateste desfășurarea activităților pe care le-a invocat, iar din verificările efectuate de intimatul C.N.S.A.S., prin consultarea bazelor de date proprii și prin solicitarea de date și înscrisuri de la S.R.I., S.I.E. și S.I.A., nu au rezultat elemente care să releve desfășurarea de către intimatul D.A.

a unor activități prin care să fie suprimate sau îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în scopul susținerii puterii totalitar comuniste. În ceea îl privește pe intimatul B.D.A.I., Înalta Curte reține că acesta a activat în cadrul Ministerului de Interne, ca inspector principal în perioada 01 ianuarie 1973 – 01 august 1973 și ca ofițer operativ principal la Inspectoratul General al Miliției în perioada 01 august 1973 – 31 august 1976, fiind trecut în rezervă la data de 31 august 1976. Și în privința acestui intimat, C.N.S.A.S. a efectuat verificările legale, consultând bazele de date proprii și solicitând date și înscrisuri de la S.R.I., S.I.E.

și S.I.A., fără ca din datele și informațiile astfel obținute să reiasă că acesta ar fi avut atribuții pe linie de securitate, pe de o parte, sau că ar fi desfășurat activități prin care a suprimat sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în scopul susținerii puterii totalitar comuniste, pe de altă parte. Cum nu există dovezi în sensul că intimatul B.D.A.I. ar fi avut atribuții pe linie de securitate sau că ar fi desfășurat activitățile invocate de recurentă, nici în privința acestui intimat nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. Cât privește critica recurentei în sensul existenței calității de colaborator a intimatului B.D.A.I., Înalta Curte reține că, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, prin colaborator al Securității se înțelege „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (...) Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor”.

Această normă legală consacră cele două condiții ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității: prima condiție presupune ca persoana în cauză să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, inclusiv relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care să fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar cea de-a doua condiție impune ca aceste informații să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În cauză nu este îndeplinită niciuna dintre aceste condiții, întrucât din probele administrate reiese faptul ca intimatul B.D.A.I. nu a transmis niciun fel de informații către organele de Securitate, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. În fine, referitor la susținerile recurentei în sensul incidenței în cauză a prevederilor art. 2 lit. c) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte constată că sunt lipsite de temei legal, întrucât acest text legal a fost abrogat prin pct. 4 al art. unic din Legea nr. 293/2008. 2.2. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 din C. proc. civ. Potrivit art. 304 pct. 8 din C. proc. civ.: „modificarea unei hotărâri se poate cere (...) când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia”. Recurenta a citat în cuprinsul recursului acest motiv de recurs, fără însă a indica criticile concrete și dovezile corespunzătoare.

Cu toate acestea, Înalta Curte, examinând pricina sub toate aspectele în conformitate cu prevederile art. 304 1 C. proc. civ., constată că instanța de fond a analizat actele juridice deduse judecății potrivit naturii și regimului lor juridic, respectiv ca adeverințe emise de C.N.S.A.S. în temeiul art. 9 din O.U.G. nr. 24/2008. Cât privește înțelesul actelor juridice deduse judecății, cele două adeverințe stabilesc fără echivoc faptul că nu există date sau documente din care să rezulte calitatea de lucrător sau colaborator al Securității cu privire la intimați, reflectând în mod corect rezultatele verificărilor efectuate de C.N.S.A.S. în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 24/2008, verificări ce au fost consemnate în Nota de constatare din 10 iulie 2008 pentru intimatul D.A., respectiv în Nota de constatare din 10 iulie 2008 pentru intimatul B.D.A.I.

2.3. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. Potrivit art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., „modificarea unei hotărâri se poate cere (...) când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea ori aplicarea greșită a legii”. În raport de considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii. Împrejurarea că instanța de fond a respins proba cu interogatoriul intimaților, solicitată de recurentă, nu este de natură să conducă la o concluzie contrară, întrucât în sistemul O.U.G. nr. 24/2008 calitatea de colaborator sau de lucrător al fostei Securități ca poliție politică poate fi stabilită numai pe baza documentelor și informațiilor în legătură cu persoanele cercetate, aflate în arhiva C.N.S.A.S.

sau a instituțiilor care dețin arhive ce provin de la fosta Securitate. În conformitate cu prevederile art. 6 din O.U.G. în discuție: „ Direcția de specialitate din cadrul C.N.S.A.S., ca urmare a sesizării din oficiu a C.N.S.A.S. sau la solicitarea persoanei îndreptățite, desfășoară activități specifice administrative de verificare a documentelor și informațiilor deținute în legătură cu o anumită persoană în arhiva C.N.S.A.S., precum și la instituții care mai dețin documente create de Securitate” , iar față de această normă legală, proba cu interogatoriul persoanelor cercetate se dovedește a fi lipsită de utilitate.

Nici faptul că intimații nu s-au prezentat personal în fața instanței de fond nu este de natură să conducă la concluzia că hotărârea acesteia este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât legea procesual civilă nu obligă pârâtul să se prezinte la judecată, acesta având libertatea de a-și organiza apărarea potrivit propriei sale voințe. În fine, la analiza legalității și temeiniciei hotărârii recurate nu prezintă niciun fel de relevanță faptul că intimatul C.N.S.A.S. a solicitat respingerea acțiunii, întrucât este firesc ca acest intimat să își susțină în fața instanței propriile sale acte, cu atât mai mult cu cât recurenta nu a furnizat alte înscrisuri decât cele care au stat la baza emiterii adeverințelor.

Oricum, și în cazul în care C.N.S.A.S. ar fi solicitat admiterea acțiunii, instanța de judecată avea datoria de a soluționa pricina tot pe baza normelor legale și a probelor administrate, iar nu pe baza susținerilor părților. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse la pct. 1-2 din prezenta decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.N.M. împotriva Sentinței civile nr. 2752 din 24 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 28 mai 2010.