ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3880/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 244 din 12 ianuarie 2006, a admis excepția necompetenței materiale a instanței, ridicată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta S.N.T.F., sucursala Constanța F.B. în contradictoriu cu SC A.P. SRL Constanța, în favoarea Tribunalului Constanța, secția comercială, cu motivarea că pârâta are calitatea de comerciant, iar obiectul litigiului este neevaluabil în bani, devenind astfel aplicabile dispozițiile art. pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. civ. Tribunalul Constanța, secția comercială prin sentința civilă nr. 2596/ COM din 10 mai 2006 a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta S.N.T.F., sucursala Constanța, F.B.

cu sediul social în Constanța județul Constanța împotriva pârâtei SC A.P. SRL cu sediul social în municipiul Călărași județul Călărași, luând act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată. În fundamentarea acestei hotărâri, instanța de fond a reținut că între părți a fost încheiat contractul de cesiune de creanță nr. 67 din 27 ianuarie 2004, pârâta fiind reprezentată prin directorul general D.M., în virtutea căruia cesionarul a devenit creditor al SC R.R. SA, pentru suma de 7.924.884.972 lei, prețul cesiunii fiind egal cu creanța preluată. Consimțământul reprezintă exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil și pentru a fi valabil el trebuie să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat și să nu fie afectat de vreun viciu de consimțământ (cum ar fi eroarea, dolul, violența sau leziunea).

În concret, reclamanta nu a demonstrat probatoriu existența dolului. Faptul că operațiunea juridică a cesiunii a fost încheiată prin directorul general iar nu prin administratorul societății pârâte nu antrenează nulitatea relativă, atâta timp cât această împrejurare este stipulată expres în contract și reclamanta a consimțit la încheierea actului respectiv. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal prin decizia civilă nr. 261/ COM din 9 noiembrie 2006 a respins, ca nefondat, apelul reclamantei S.N.T.F., sucursala Constanța, F.B. împotriva sentinței civile nr. 2596/ COM din 10 mai 2006 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială în dosarul nr. 1220/COM/2006.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că apelanta prin organul său de conducere abilitat a o reprezenta și a angaja societatea, a consimțit la încheierea actului, fără a verifica dacă cealaltă parte contractantă este sau nu reprezentată legal. Cum dolul nu există dacă împrejurarea pretins ascunsă era cunoscută de cealaltă parte, raportată la situația de fapt expusă, condițiile pentru vicierea consimțământului prin dol nu sunt îndeplinite. Împotriva deciziei civile nr. 261/ COM din 9 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta S.N.T.F. SA, sucursala Constanța, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și rejudecând pricina, pe fond să fie admisă acțiunea formulată de reclamantă. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că există dol, prin aceea că societatea pârâtă s-a folosit de mijloace dolosive la încheierea contractului de cesiune menționat, la semnarea lui prezentându-se o altă persoană decât cea împuternicită, în final operațiunea juridică fiind viciată. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, recursul declarat de reclamantă urmând a fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente. Este de necontestat că reclamanta, prin cererea de chemare în judecată a solicitat constatarea nulității relative a contractului de cesiune de creanță nr. 67 din 27 ianuarie 2004 încheiat cu pârâta SC A.P.

SRL, întrucât consimțământul exprimat la încheierea contractului a fost viciat prin dol, partea contractantă folosind manopere dolosive pentru a determina încheierea acestui contract. Atât instanța de fond cât și cea de apel, printr-o integrală și completă apreciere a probelor, au stabilit cu rigurozitate o corectă situație de fapt și de drept, care a condus la respingerea acțiunii. Este unanim admis că dolul, numit și viclenie, desemnează acel viciu de consimțământ care constă în inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina să încheie un act juridic. Din verificarea întregii documentații, apare fără putere de tăgadă că în speță, nu există o eroare provocată, reclamanta cunoscând la momentul încheierii contractului de cesiune de creanță nr. 67 din 27 ianuarie 2004 toate clauzele contractuale cât și elementele care au identificat pe deplin societatea pârâtă.

Mai mult, așa cum s-a apreciat, conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului, context în care reclamantei îi era opozabilă mențiunea de numire la data de 16 mai 2003 a administratorului M.C.E. Din această perspectivă nu există o împrejurare pretins ascunsă de cealaltă parte contractantă, situația de fapt invocată de recurentă fiind lipsită de relevanță, ea având oricând posibilitatea de a consulta baza de date a O.R.C. Constanța. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.N.T.F. SA, sucursala Constanța, împotriva deciziei civile nr. 261/ COM din 9 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.N.T.F., sucursala Constanța F.B., împotriva deciziei nr. 261 din 9 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 29 noiembrie 2007.