ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3880/2007

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3880/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Constanța, prin

sentința civilă nr. 244 din 12 ianuarie 2006, a admis excepția necompetenței

materiale a instanței, ridicată din oficiu și a declinat competența de

soluționare a cererii formulate de reclamanta S.N.T.F., sucursala Constanța F.B.

în contradictoriu cu SC A.P. SRL Constanța, în favoarea Tribunalului Constanța,

secția comercială, cu motivarea că pârâta are calitatea de comerciant, iar

obiectul litigiului este neevaluabil în bani, devenind astfel aplicabile

dispozițiile art. pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. civ.

Tribunalul Constanța, secția

comercială prin sentința civilă nr. 2596/ COM din 10 mai 2006 a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanta S.N.T.F., sucursala Constanța, F.B. cu

sediul social în Constanța județul Constanța împotriva pârâtei SC A.P. SRL cu

sediul social în municipiul Călărași județul Călărași, luând act că pârâta nu a

solicitat cheltuieli de judecată.

În fundamentarea acestei

hotărâri, instanța de fond a reținut că între părți a fost încheiat contractul

de cesiune de creanță nr. 67 din 27 ianuarie 2004, pârâta fiind reprezentată

prin directorul general D.M., în virtutea căruia cesionarul a devenit creditor

al SC R.R. SA, pentru suma de 7.924.884.972 lei, prețul cesiunii fiind egal cu

creanța preluată.

Consimțământul reprezintă

exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil și pentru a fi

valabil el trebuie să provină de la o persoană cu discernământ, să fie exprimat

cu intenția de a produce efecte juridice, să fie exteriorizat și să nu fie

afectat de vreun viciu de consimțământ (cum ar fi eroarea, dolul, violența sau

leziunea).

În concret, reclamanta nu a

demonstrat probatoriu existența dolului. Faptul că operațiunea juridică a

cesiunii a fost încheiată prin directorul general iar nu prin administratorul

societății pârâte nu antrenează nulitatea relativă, atâta timp cât această

împrejurare este stipulată expres în contract și reclamanta a consimțit la

încheierea actului respectiv.

Curtea de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal

prin decizia civilă nr. 261/ COM din 9 noiembrie 2006 a respins, ca nefondat, apelul reclamantei S.N.T.F., sucursala Constanța, F.B. împotriva

sentinței civile nr. 2596/ COM din 10 mai 2006 pronunțată de Tribunalul

Constanța, secția comercială în dosarul nr. 1220/COM/2006.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a stabilit că apelanta prin organul său de conducere abilitat

a o reprezenta și a angaja societatea, a consimțit la încheierea actului, fără

a verifica dacă cealaltă parte contractantă este sau nu reprezentată legal. Cum

dolul nu există dacă împrejurarea pretins ascunsă era cunoscută de cealaltă

parte, raportată la situația de fapt expusă, condițiile pentru vicierea

consimțământului prin dol nu sunt îndeplinite.

Împotriva deciziei civile nr.

261/ COM din 9 noiembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs

reclamanta S.N.T.F. SA, sucursala Constanța, solicitând în temeiul art. 304 pct.

9 și 10 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei

atacate și rejudecând pricina, pe fond să fie admisă acțiunea formulată de

reclamantă. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că există dol, prin

aceea că societatea pârâtă s-a folosit de mijloace dolosive la încheierea

contractului de cesiune menționat, la semnarea lui prezentându-se o altă

persoană decât cea împuternicită, în final operațiunea juridică fiind viciată.

Înalta Curte, analizând

materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în

cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, recursul declarat de

reclamantă urmând a fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente.

Este de necontestat că

reclamanta, prin cererea de chemare în judecată a solicitat constatarea

nulității relative a contractului de cesiune de creanță nr. 67 din 27 ianuarie

2004 încheiat cu pârâta SC A.P. SRL, întrucât consimțământul exprimat la

încheierea contractului a fost viciat prin dol, partea contractantă folosind

manopere dolosive pentru a determina încheierea acestui contract.

Atât instanța de fond cât și

cea de apel, printr-o integrală și completă apreciere a probelor, au stabilit

cu rigurozitate o corectă situație de fapt și de drept, care a condus la

respingerea acțiunii.

Este unanim admis că dolul,

numit și viclenie, desemnează acel viciu de consimțământ care constă în

inducerea în eroare a unei persoane, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru

a o determina să încheie un act juridic.

Din verificarea întregii

documentații, apare fără putere de tăgadă că în speță, nu există o eroare

provocată, reclamanta cunoscând la momentul încheierii contractului de cesiune

de creanță nr. 67 din 27 ianuarie 2004 toate clauzele contractuale cât și

elementele care au identificat pe deplin societatea pârâtă. Mai mult, așa cum

s-a apreciat, conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 înmatricularea și

mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul

comerțului, context în care reclamantei îi era opozabilă mențiunea de numire la

data de 16 mai 2003 a administratorului M.C.E. Din această perspectivă nu

există o împrejurare pretins ascunsă de cealaltă parte contractantă, situația

de fapt invocată de recurentă fiind lipsită de relevanță, ea având oricând

posibilitatea de a consulta baza de date a O.R.C. Constanța.

Pentru aceste rațiuni,

urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.N.T.F. SA, sucursala

Constanța, împotriva deciziei civile nr. 261/ COM din 9 noiembrie 2006

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială

de contencios administrativ și fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerință

prevăzută de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta S.N.T.F., sucursala Constanța F.B., împotriva deciziei nr. 261

din 9 noiembrie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 29 noiembrie 2007.