ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2394/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 625/COM/2005 pe rolul Tribunalului Constanța, secția comercială, reclamanta A.P. în contradictoriu cu pârâta SC V. SA Constanța a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei de a finaliza lucrările necesare, inclusiv la dependințele și spațiile de folosință comună, la blocul de locuințe B în conformitate cu proiectul de execuție nr. 384/1991 întocmit de SC P. SA Constanța, obligarea de a întocmi și preda reclamantei cartea tehnică a clădirii, împreună cu toate documentele componente, în conformitate cu legea, precum și cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3288 din 31 mai 2006, Tribunalul Constanța, secția comercială, admite acțiunea formulată de reclamanta A.P. în contradictoriu cu pârâta SC V. SA Constanța și obligă pârâta să procedeze la finalizarea lucrărilor necesare, inclusiv la dependințele și spațiile de folosință comună, la blocul de locuințe B, Zona Stadion (Ansamblu de locuințe) situat în Constanța, str. Făgetului în conformitate cu proiectul de execuție nr. 384/1991. Obligă pârâta să procedeze la întocmirea și predarea către reclamantă a cărții tehnice a imobilului însoțită de documentația de bază și la plata sumei de 1.615,60 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată.

În pronunțarea acestei sentințe, instanța de prim grad a reținut că semnarea fără obiecțiuni a proceselor verbale de predare-primire către proprietarii imobilului nu înlătură responsabilitatea contractuală a societății pârâte în calitatea sa de antreprenor general, atât timp cât însuși procesul verbal de recepție finală a fost admis cu obiecțiuni. Potrivit art. 37 din Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora în cazul în care comisia de recepție finală recomandă admiterea cu obiecții, ea va trebui să propună măsuri pentru înlăturarea neregulilor semnalate, iar potrivit art. 38 din același regulament, investitorul se va putea îndrepta pentru recuperarea pagubelor împotriva executantului atât pentru vicii, cât și pentru nefuncționalitate.

Atât expertiza cât și suplimentul la lucrarea de specialitate evidențiază fără putință de tăgadă, culpa contractuală a societății pârâte și într-o atare situație se impune obligarea acesteia din urmă către reclamantă la finalizarea lucrărilor necesare în acord cu proiectul de execuție. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 246 din 30 octombrie 2006, respinge apelul comercial declarat de pârâta SC V. SA Constanța împotriva sentinței civile nr. 3288/ COM din 31 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială, în dosarul nr. 625/COM/2005, în contradictoriu cu intimata reclamantă A.P. reținând că pârâta SC V. SA Constanța a obținut în anul 1991 autorizația de construcție pe baza proiectului de execuție din anul 1991 încheiat de P. SA.

Fiecare locatar al blocului B a încheiat un contract individual cu pârâta, semnat de ambele părți. În capitolul 2.2 se stabilește că odată cu locuința se vând și următoarele: cota parte din terasa blocului, casa scărilor, uscătoria, camera lift puț ascensor, lift, camera triciclete, camera administrator, balcoane, subsol, camere gunoi și alte dependințe și anexe ale blocului. Prețul locuințelor cuprinde atât prețul apartamentului, cât și prețul acestor dependințe și anexe, și el a fost plătit de fiecare proprietar.

La data de 7 decembrie 2001 s-a întocmit procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 4286. Comisia de recepție a admis recepția lucrării cu condiția executării în termen de 60 de zile a unor lucrări neexecutate, cuprinse în anexă, cum ar fi: probe la coloanele de instalații la lifturi, verificarea instalațiilor electrice, executarea remedierilor la părțile de folosință comună, compartimentarea boxelor la subsol, închiderea, compartimentarea și finisarea spațiilor comerciale de la parter, evacuarea molozului și executarea curățeniei la părțile de folosință comună, inclusiv subsol. Atât în procesul verbal nr. 4826 din 7 decembrie 2001, cât și în procesul-verbal de recepție finală nr. 1414 din 28 iunie 2002, sunt prevăzute anexe cu lucrările ce urmează a se efectua.

Conform raportului de expertiză efectuat în cauză, lucrările ce urmează a se efectua de pârâtă sunt prevăzute în Capitolul 1. În raport de conctractele individuale încheiate de fiecare proprietar, de procese verbale de recepție și raportul de expertiză, instanța de prim grad a reținut că pârâta nu a finalizat lucrările necesare la imobilul în litigiu, deși avea această obligație, conform proiectului de execuție nr. 384/1991. În ceea ce privește excepția de neexecutare, critica este nefondată pentru că temeiul juridic al excepției de neexecutare a contractului îl constituie reciprocitatea și interdependența prestațiilor în contractele sinalagmatice. Fiecare obligație este cauza juridică a celeilalte, implicând executarea simultană a prestațiilor.

Excepția de neexecutare este un mijloc de apărare aflat la dispoziția uneia dintre părțile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligației ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-și execute propriile obligații. În temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 1, 3, 4, 8, 9 C. proc. civ., pârâta SC V. SA CONSTANȚA a declarat recurs susținând că instanța de fond a calificat litigiul drept un litigiu civil, care nu a procedat la înaintarea cauzei la instanța competentă material și funcțional, respectiv judecătoria. Se precizează în continuare că instanța de fond a lăsat nesoluționată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și respectiv a inadmisibilității unei astfel de acțiuni.

Soluționarea acestei excepții ar fi condus la constatarea din oficiu a instanței de fond a prescripției dreptului la acțiune. Aplicabilitatea art. 1073 C. civ., exclude dispozițiile art. 969 C. civ., întrucât obligația SC V. SA trebuia să rezulte în mod expres dintr-un înscris încheiat între părți, înscris ce nu există. Contractelor de subantrepriză existente la dosarul cauzei li se aplică cadrul general al drepturilor și obligațiilor cuvenite antreprenorului. Instanțele, prin hotărârile criticate, au interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura și interesul legitim al acestuia. Recursul nu este fondat. Înalta Curte, analizând hotărârea în raport de motivele invocate de recurentă, de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea sau casarea hotărârii, în cauză fiind îndeplinite dispozițiile invocate.

În temeiul dispozițiilor art. 162 C. proc. civ., „Excepțiile de procedură de ordine publică pot fi ridicate înaintea instanței de recurs numai când nu este nevoie de o verificare a împrejurărilor de fapt în afara dosarului”. În conformitate cu prevederile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., modificarea sau casarea hotărârii se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate, „când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale”. Verificând modul în care a fost alcătuită instanța, respectiv practicaua hotărârii, rezultă că aceasta cuprinde numele judecătorilor ce au participat la soluționarea pricinii, precum și semnăturile judecătorilor respectivi, aflate la sfârșitul hotărârii, în conformitate cu prevederile art. 261 alin. (2) C. proc.

civ. Referitor la motivul de recurs potrivit căruia hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, acesta este nefondat, întrucât în cauză au fost respectate dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. Celelalte motive de recurs invocate de recurentă, respectiv art. 304 pct. 4, 8, 9 C. proc. civ., nu au fost dezvoltate, nu s-a precizat în ce constă depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către instanță în vederea verificării motivului de nelegalitate. Din conținutul hotărârii recurate nu rezultă că instanța s-a substituit părților contractante, modificând sau înlocuind clauzele contractuale, ori a reținut un cu totul act juridic sau conținut. În ceea ce privește ultimul motiv de recurs, în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, recurenta nu a făcut distincție între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotită.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta SC V. SA CONSTANȚA împotriva deciziei nr. 246 din 30 octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. În conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ., se va obliga recurenta la plata cheltuielilor de judecată de 2000 lei, către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC V. SA CONSTANȚA împotriva deciziei nr. 246 din 30 octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata cheltuielilor de judecată de 2000 lei, către intimată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2007.