ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2394/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

sub nr. 625/COM/2005 pe rolul Tribunalului Constanța, secția comercială,

reclamanta A.P. în contradictoriu cu pârâta SC V. SA Constanța a solicitat ca

prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei

de a finaliza lucrările necesare, inclusiv la dependințele și spațiile de

folosință comună, la blocul de locuințe B în conformitate cu proiectul de

execuție nr. 384/1991 întocmit de SC P. SA Constanța, obligarea de a întocmi și

preda reclamantei cartea tehnică a clădirii, împreună cu toate documentele

componente, în conformitate cu legea, precum și cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 3288

din 31 mai 2006, Tribunalul Constanța, secția comercială, admite acțiunea

formulată de reclamanta A.P. în contradictoriu cu pârâta SC V. SA Constanța și

obligă pârâta să procedeze la finalizarea lucrărilor necesare, inclusiv la dependințele

și spațiile de folosință comună, la blocul de locuințe B, Zona Stadion

(Ansamblu de locuințe) situat în Constanța, str. Făgetului în conformitate cu

proiectul de execuție nr. 384/1991. Obligă pârâta să procedeze la întocmirea și

predarea către reclamantă a cărții tehnice a imobilului însoțită de

documentația de bază și la plata sumei de 1.615,60 Ron cu titlu de cheltuieli

de judecată.

În pronunțarea acestei

sentințe, instanța de prim grad a reținut că semnarea fără obiecțiuni a

proceselor verbale de predare-primire către proprietarii imobilului nu înlătură

responsabilitatea contractuală a societății pârâte în calitatea sa de

antreprenor general, atât timp cât însuși procesul verbal de recepție finală a

fost admis cu obiecțiuni.

Potrivit art. 37 din

Regulamentul de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente

acestora în cazul în care comisia de recepție finală recomandă admiterea cu

obiecții, ea va trebui să propună măsuri pentru înlăturarea neregulilor

semnalate, iar potrivit art. 38 din același regulament, investitorul se va

putea îndrepta pentru recuperarea pagubelor împotriva executantului atât pentru

vicii, cât și pentru nefuncționalitate.

Atât expertiza cât și

suplimentul la lucrarea de specialitate evidențiază fără putință de tăgadă,

culpa contractuală a societății pârâte și într-o atare situație se impune obligarea

acesteia din urmă către reclamantă la finalizarea lucrărilor necesare în acord

cu proiectul de execuție.

Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, prin

decizia civilă nr. 246 din 30 octombrie 2006, respinge apelul comercial

declarat de pârâta SC V. SA Constanța împotriva sentinței civile nr. 3288/ COM

din 31 mai 2006, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială, în

dosarul nr. 625/COM/2005, în contradictoriu cu intimata reclamantă A.P.

reținând că pârâta SC V. SA Constanța a obținut în anul 1991 autorizația de

construcție pe baza proiectului de execuție din anul 1991 încheiat de P. SA.

Fiecare locatar al blocului B a încheiat un contract individual cu pârâta,

semnat de ambele părți. În capitolul 2.2 se stabilește că odată cu locuința se

vând și următoarele: cota parte din terasa blocului, casa scărilor, uscătoria,

camera lift puț ascensor, lift, camera triciclete, camera administrator,

balcoane, subsol, camere gunoi și alte dependințe și anexe ale blocului. Prețul

locuințelor cuprinde atât prețul apartamentului, cât și prețul acestor

dependințe și anexe, și el a fost plătit de fiecare proprietar.

La data de 7 decembrie 2001

s-a întocmit procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr. 4286.

Comisia de recepție a admis recepția lucrării cu condiția executării în termen

de 60 de zile a unor lucrări neexecutate, cuprinse în anexă, cum ar fi: probe

la coloanele de instalații la lifturi, verificarea instalațiilor electrice,

executarea remedierilor la părțile de folosință comună, compartimentarea boxelor

la subsol, închiderea, compartimentarea și finisarea spațiilor comerciale de la

parter, evacuarea molozului și executarea curățeniei la părțile de folosință

comună, inclusiv subsol.

Atât în procesul verbal nr. 4826

din 7 decembrie 2001, cât și în procesul-verbal de recepție finală nr. 1414 din

28 iunie 2002, sunt prevăzute anexe cu lucrările ce urmează a se efectua.

Conform raportului de

expertiză efectuat în cauză, lucrările ce urmează a se efectua de pârâtă sunt

prevăzute în Capitolul 1.

În raport de conctractele

individuale încheiate de fiecare proprietar, de procese verbale de recepție și

raportul de expertiză, instanța de prim grad a reținut că pârâta nu a finalizat

lucrările necesare la imobilul în litigiu, deși avea această obligație, conform

proiectului de execuție nr. 384/1991.

În ceea ce privește excepția

de neexecutare, critica este nefondată pentru că temeiul juridic al excepției

de neexecutare a contractului îl constituie reciprocitatea și interdependența

prestațiilor în contractele sinalagmatice. Fiecare obligație este cauza

juridică a celeilalte, implicând executarea simultană a prestațiilor.

Excepția de neexecutare este

un mijloc de apărare aflat la dispoziția uneia dintre părțile contractului sinalagmatic,

în cazul în care i se pretinde executarea obligației ce-i incumbă, fără ca

partea care pretinde această executare să-și execute propriile obligații.

În temeiul dispozițiilor art.

304 pct. 1, 3, 4, 8, 9 C. proc. civ., pârâta SC V. SA CONSTANȚA a declarat

recurs susținând că instanța de fond a calificat litigiul drept un litigiu

civil, care nu a procedat la înaintarea cauzei la instanța competentă material

și funcțional, respectiv judecătoria.

Se precizează în continuare

că instanța de fond a lăsat nesoluționată excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantei și respectiv a inadmisibilității unei astfel de acțiuni.

Soluționarea acestei

excepții ar fi condus la constatarea din oficiu a instanței de fond a

prescripției dreptului la acțiune.

Aplicabilitatea art. 1073 C.

civ., exclude dispozițiile art. 969 C. civ., întrucât obligația SC V. SA

trebuia să rezulte în mod expres dintr-un înscris încheiat între părți, înscris

ce nu există.

Contractelor de

subantrepriză existente la dosarul cauzei li se aplică cadrul general al

drepturilor și obligațiilor cuvenite antreprenorului.

Instanțele, prin hotărârile

criticate, au interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat

natura și interesul legitim al acestuia.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte, analizând

hotărârea în raport de motivele invocate de recurentă, de actele dosarului și

de dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să

conducă la modificarea sau casarea hotărârii, în cauză fiind îndeplinite

dispozițiile invocate.

În temeiul dispozițiilor art.

162 C. proc. civ., „Excepțiile de procedură de ordine publică pot fi ridicate

înaintea instanței de recurs numai când nu este nevoie de o verificare a

împrejurărilor de fapt în afara dosarului”.

În conformitate cu prevederile

art. 304 pct. 1 C. proc. civ., modificarea sau casarea hotărârii se poate cere,

numai pentru motive de nelegalitate, „când instanța nu a fost alcătuită potrivit

dispozițiilor legale”. Verificând modul în care a fost alcătuită instanța,

respectiv practicaua hotărârii, rezultă că aceasta cuprinde numele

judecătorilor ce au participat la soluționarea pricinii, precum și semnăturile

judecătorilor respectivi, aflate la sfârșitul hotărârii, în conformitate cu

prevederile art. 261 alin. (2) C. proc. civ.

Referitor la motivul de

recurs potrivit căruia hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei

instanțe, acesta este nefondat, întrucât în cauză au fost respectate

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ.

Celelalte motive de recurs

invocate de recurentă, respectiv art. 304 pct. 4, 8, 9 C. proc. civ., nu au

fost dezvoltate, nu s-a precizat în ce constă depășirea atribuțiilor puterii

judecătorești de către instanță în vederea verificării motivului de

nelegalitate.

Din conținutul hotărârii

recurate nu rezultă că instanța s-a substituit părților contractante,

modificând sau înlocuind clauzele contractuale, ori a reținut un cu totul act

juridic sau conținut.

În ceea ce privește ultimul

motiv de recurs, în sensul că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal

ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, recurenta nu a

făcut distincție între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept

material ce a fost nesocotită.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge recursul declarat de pârâta SC V. SA CONSTANȚA împotriva deciziei nr.

246 din 30 octombrie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

În conformitate cu

prevederile art. 274 C. proc. civ., se va obliga recurenta la plata

cheltuielilor de judecată de 2000 lei, către intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC V. SA CONSTANȚA împotriva deciziei nr. 246 din 30 octombrie 2006 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la plata

cheltuielilor de judecată de 2000 lei, către intimată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 iunie 2007.