ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1431/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1431/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 417 din 8 iunie

2007 pronunțată în dosar nr. 430/44/2007 al Curții de Apel Galați, secția

comercială, maritimă și fluvială, s-a respins ca tardiv formulată cererea de

revizuire formulată de revizuienții C.E.G. și B.P.G. prin reprezentant legal C.E.G.

împotriva încheierii nr. 2213 din 11 martie 2005 și nr. 362 din 13 ianuarie

2005 ambele pronunțate de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului

de pe lângă Tribunalul Galați.

Pentru a pronunța această soluție

instanța a reținut în esență că prin încheierea nr. 362 din 13 ianuarie 2005 a

judecătorului delegat, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 76 din 24 februarie

2005 a Curții de Apel Galați s-a respins cererea formulată de SC A.H. SRL

privind modificarea actului constitutiv al societății, iar prin încheierea nr. 2213

din 13 martie 2005 pronunțată de judecătorul delegat la ORC de pe lângă

Tribunalul Galați, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 568 din 28 iunie 2006 a

Curții de Apel Galați prin respingerea recursului ca fiind tardiv declarat s-a

admis cererea formulată de SC A.H. SRL și în consecință s-a dispus

înregistrarea mențiunilor solicitate în Registrul Comerțului.

Cererea de revizuire formulată în temeiul

art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ. împotriva celor două încheieri pretins

contradictorii a fost respinsă ca fiind tardivă în considerarea faptului că

termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 teza I C. proc. civ.

începe să curgă de la data publicării ultimei încheieri în Monitorul Oficial al

României, respectiv 18 aprilie 2005 și se sfârșește la 18 mai 2005, astfel

încât înregistrarea cererii la data de 13 iulie 2006 este ulterioară expirării

termenului prevăzut de lege.

De asemenea, curtea de apel a arătat că

în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 teza II C.

proc. civ., în sensul calculării termenului de o lună de la data soluționării

recursului împotriva ultimei încheieri deoarece temeiul de drept invocat de

revizuienți a fost art. 322 pct. 7 alin. (1), respectiv existența unor hotărâri

definitive potrivnice date de o instanță de același grad în una și aceeași

pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate și nu alin. (2)

referitoare la hotărâri potrivnice date de instanțe de recurs, motiv pentru

care este irelevant sub acest aspect data pronunțării ultimei hotărâri de către

instanța de recurs. Acesta fiind și motivul pentru care Înalta Curte de Casație

și Justiție prin decizia nr. 3675 din 17 noiembrie 2006 a dispus declinarea

competenței de soluționare a cererii, inițial înregistrată la această instanță,

în favoarea Curții de Apel Galați, reținând că hotărârile potrivnice sunt

încheierile judecătorului delegat.

Din aceste considerente argumentele

revizuienților bazate pe jurisprudența CEDO în sensul că pentru ipoteza atacării

unei hotărâri care nu este supusă comunicării termenul curge de la data la care

aceasta a fost pusă la dispoziția părților au fost respinse ca fiind străine

cauzei.

Hotărârea astfel pronunțată a fost

completată prin decizia comercială nr. 595 din 24 august 2007 în sensul

obligării revizuienților și la plata cheltuielilor de judecată către intimați

în sumă de 13.200 lei reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva ambelor decizii au formulat

recurs revizuienții C.E.G. și B.P.G. prin reprezentant legal C.E.G.

În privința deciziei nr. 417 din 8 iunie

2007 a Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă și fluvială,

recurenții invocă, după reluarea stării de fapt și a argumentelor privind

contrarietatea celor două încheieri pronunțate de judecătorul delegat la

Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați, faptul că în mod

greșit instanța a calculat termenul de o lună pentru formularea cererii

începând cu data publicării omițând împrejurarea că revizuientul minor nu

citește Monitorul Oficial, iar Autoritatea Tutelară nu și-a îndeplinit

funcțiile de apărător al minorului.

În aceste condiții, susțin revizuienții,

în acord cu practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, cererea

de revizuire a fost introdusă în termenul de o lună prevăzut de lege deoarece

aceasta a vizat și ultima hotărâre pronunțată în recurs la data de 28 iunie

2006, ceea ce înseamnă că prin introducerea cererii la data de 13 iulie 2006 a

fost respectat termenul legal.

De asemenea, arată recurenții, decizia

nr. 595 din 24 august 2007 este nelegală, solicitând în temeiul prevederilor

art. 274 alin. (3) C. proc. civ. diminuarea onorariului avocațial, care este

nepotrivit de mare raportat la valoarea pricinii și munca depusă de avocați

ținând seama și de împrejurarea că unul dintre revizuienți este minor, cu atât

mai mult cu cât litigiul nu a fost soluționat pe fond ci în baza unei excepții

invocate din oficiu de instanță.

Analizând recursurile declarate prin

prisma motivelor invocate raportat la prevederile art. 324 pct. 1 teza I, art. 274

C. proc. civ. și art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea constată că este

nefondat.

Astfel, raportat la temeiul de drept

invocat de revizuienți, respectiv art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ.,

constând în existența a două „hotărâri potrivnice, date de instanțe de același

grad sau de grade deosebite în una și aceeași pricină, între aceleași persoane,

având aceeași calitate”, în mod corect curtea de apel a calculat termenul de o

lună prevăzut de art. 324 pct. 1 teza I de la data publicării în Monitorul

Oficial al României a ultimei încheieri pronunțate de judecătorul delegat la

ORC Galați.

Prin urmare, reținând că hotărârile

pretins contradictorii sunt cele două încheieri precizate de recurenți,

justificat nu a fost luată în considerare data pronunțării deciziei nr. 568 din

28 iunie 2006 prin care s-a soluționat recursul împotriva încheierii din 13

martie 2005. Data soluționării recursului era relevantă doar în ipoteza în care

instanța de recurs ar fi evocat fondul, după cum rezultă din dispozițiile art. 324

pct. 1 teza II C. proc. civ., or, în speță prin decizia amintită recursul a

fost respins ca fiind tardiv formulat. Pe de altă parte, în mod evident, pentru

ca această dată să aibă semnificație în calculul termenului înăuntrul căruia se

poate formula cerere de revizuire era necesară exercitarea acestei căi de atac

împotriva hotărârii pronunțate de instanța de recurs. În speță însă, obiectul

revizuirii îl formează cele două încheieri anterior menționate, situație în

care în mod corect instanța s-a raportat la data publicării ultimei încheieri

în Monitorul Oficial al României.

Din această perspectivă, nici invocarea

jurisprudenței CEDO referitoare la modalitatea de calcul a termenului pentru

exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor care nu sunt supuse

comunicării, în sensul că acest termen curge de la data la care hotărârea a

fost pusă la dispoziția părții, nu este favorabil recurenților care au cunoscut

existența încheierii nr. 2213 din 13 martie 2005 cel mai târziu la 30 mai 2005,

data înregistrării recursului împotriva acestei încheieri. Prin urmare,

raportat și la acest moment, înregistrarea cererii de revizuire la data de 13

iulie 2006 este evident tardivă, motiv pentru care excepția invocată din oficiu

a fost corect soluționată, iar recursul este nefondat.

De asemenea, este nefondat și recursul

declarat împotriva deciziei nr. 595 din 24 august 2007, criticile formulate în privința

cheltuielilor de judecată constând în disproporția evidentă dintre cuantumul

onorariului de avocat, munca depusă și valoarea litigiului sunt neîntemeiate,

susținerile recurenților și sub acest aspect nefiind confirmate. În plus,

recurenții s-au adresat inițial unei instanțe care nu era competentă material

în soluționarea cererii, împrejurare de natură a evidenția culpa lor

procesuală.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

revizuienții C.E.G. și B.P.G. împotriva deciziilor nr. 417 din 8 iunie 2007 și

595 din 24 august 2007 ale Curții de Apel Galați, secția comercială, maritimă

și fluvială, ca nefondate.

Obligă recurenții la câte 2.500 lei

cheltuieli de judecată către fiecare intimat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 10 aprilie 2008.