ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4094/2007

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 226/2007, Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A.V. în

contradictoriu cu pârâții M.F.P. București și D.G.F.P. Constanța; a obligat

pârâții să plătească reclamantului suma totală de 592.420.102 lei ROL cu titlu

de daune, reprezentând drepturi bănești de care a fost lipsit, respectiv:

salariu net pentru perioada iulie 2001 – 30 aprilie  2004 (203.685.367 lei ROL)

precum și premii, al 13-lea salariu și stimulente (388.734.735 lei ROL), sumă

actualizată cu indicele de inflație; a respins ca nefondat capătul de cerere

din acțiune privind plata de daune morale; a admis cererea expertului contabil

de majorare a onorariului cu suma de 10.000.000 lei ROL; a obligat pârâții la

plata sumei de 20.342.000 lei ROL cheltuieli de judecată în favoarea

reclamantului; a dat în debit pe reclamantul Avram Vasile cu suma de 10.000.000

lei ROL contravaloare onorariu expert contabil.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut în baza probelor administrate și a raportului de

expertiză efectuat în acțiunea reclamantului este admisibilă în parte în ceea

ce privește drepturile bănești pentru perioada iulie 2001 – 30 aprilie 2004 cât

și premiile, sunt actualizate cu indicele de inflație.

Referitor la daunele morale,

acest capăt de cerere a fost respins ca nefondat, întrucât s-a apreciat că în

speță nu s-au făcut dovezi în sensul art. 1169 C. civ. de către reclamant, dovezi

care să ateste suferințele morale ale acesteia, de vreme ce la scurt timp a

fost angajat într-o funcție similară la o societate comercială.

Împotriva acestei hotărâri

judecătorești au declarat recurs A.V. și M.F.P. prin D.G.F.P. Constanța,

criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost pronunțată cu

încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În recursul declarat M.F.P.

prin D.G.F.P. Constanța a criticat sentința întrucât instanța Curții de Apel nu

a avut în vedere toate probele administrate, și nu a verificat calitatea

procesuală a părților din acest litigiu.

De asemenea s-a apreciat în

recurs că instanța de fond a constatat eronat că în cauză sunt incidente

prevederile art. 998 – 999 C. civ., fiind întrunite condițiile răspunderii civile

delictuale, când de fapt în speță este vorba despre raporturi de serviciu ale

funcționarilor publici, asemănătoare cu răspunderea materială a angajatorului,

deci cu răspundere contractuală.

Criticată a fost sentința și

privitor la sumele acordate, apreciindu-se că instanța Curții de Apel nu era

obligată să omologheze raportul de expertiză pe acest aspect.

În recursul formulat, Avram

Vasile, critică hotărârea Curții de Apel, referitor la drepturile bănești

cuvenite și pentru daunele morale care i-au fost respinse neîntemeiat, deși el

a făcut suficiente probatorii pe acest aspect.

Recursurile sunt nefondate

și vor fi respinse pentru următoarele considerente:

Examinând cauza în raport de

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ. referitor la cererea de recurs,

Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele:

În raport de decizia de

casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de Apel Constanța a

afectat probatorii suplimentare, respectiv s-a completat raportul de expertiză

privind drepturile bănești cuvenite recurentului - reclamant pe perioada cât a

primit salariu pentru funcția de execuție, perioadă cât a funcționat la această

societate, cât și acordarea drepturilor până la data reintegrării în funcție.

Din raportul de expertiză

efectuat, Curtea de Apel a reținut corect că expertul a procedat la calcularea

drepturilor salariale brute cuvenite lui Avram Vasile pentru perioada 2 iulie

2001 – 30 aprilie 2004 din care s-au stabilit drepturile nete și s-au scăzut

drepturile salariale pentru perioada lucrată la A.F.P.M. Mangalia, în funcție de execuție.

Era firesc ca expertul să

stabilească modul de calcul al drepturilor salariale și instanța să aibă în

vedere raportul de expertiză, aceasta fiind proba esențială în cauză și de

specialitate, indicată chiar în decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

De asemenea, corect prima

instanță a luat în calcul și perioada 15 ianuarie 2001 – 30 aprilie 2004

conform raportului de expertiză, întrucât acesta a suferit un prejudiciu care

nu ar fi existat dacă acel ordin nu s-ar fi emis.

Recurentul-reclamant a fost

eliberat din funcție cu încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999 deci a fost

lipsit de drepturi bănești care i s-ar fi cuvenit și de premiile ce s-au

acordat pe perioada în discuție.

De aceea a primit

stimulentele nete pentru funcția de director în perioada iulie 2001 – aprilie

2004 actualizate cu indicele de inflație comunicat de I.N.S. și reținut corect

de expert.

Sumele au fost calculate în

raportul de expertiză iar instanța a omologat acest supliment având în vedere

și celelalte probatorii administrate, respectiv actele depuse în dosar.

Cu certitudine că în speță

recurentul-reclamant a făcut dovada îndeplinirii elementelor constitutive de

răspunderi civile delictuale, atâta vreme cât împotriva sa au fost luate măsuri

abuzive care justifică fapta ilicită, faptă prin care i s-a cauzat un

prejudiciu care trebuia reparat în totalitatea sa.

Referitor însă la daunele

morale solicită conform art. 1169 C. civ., din totalitatea probelor dosarului

rezultă că această cerere este neîntemeiată, atâta vreme cât acesta a fost

angajat la scurt timp într-o funcție similară la o societate comercială și prin

urmare starea sa materială nu a avut de suferit.

Față de toate aceste considerente

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală

și temeinică, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ., se vor respinge

recursurile declarate de A.V. și M.F.P. prin D.G.F.P. Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de M.F.P. prin D.G.F.P. Constanța, D.G.F.P. Constanța și de A.V. împotriva

sentinței civile nr. 226/CA din 3 aprilie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca

nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 25 octombrie 2007.