ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4094/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 226/2007, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A.V. în contradictoriu cu pârâții M.F.P. București și D.G.F.P.

Constanța; a obligat pârâții să plătească reclamantului suma totală de 592.420.102 lei ROL cu titlu de daune, reprezentând drepturi bănești de care a fost lipsit, respectiv: salariu net pentru perioada iulie 2001 – 30 aprilie 2004 (203.685.367 lei ROL) precum și premii, al 13-lea salariu și stimulente (388.734.735 lei ROL), sumă actualizată cu indicele de inflație; a respins ca nefondat capătul de cerere din acțiune privind plata de daune morale; a admis cererea expertului contabil de majorare a onorariului cu suma de 10.000.000 lei ROL; a obligat pârâții la plata sumei de 20.342.000 lei ROL cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului; a dat în debit pe reclamantul Avram Vasile cu suma de 10.000.000 lei ROL contravaloare onorariu expert contabil.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în baza probelor administrate și a raportului de expertiză efectuat în acțiunea reclamantului este admisibilă în parte în ceea ce privește drepturile bănești pentru perioada iulie 2001 – 30 aprilie 2004 cât și premiile, sunt actualizate cu indicele de inflație. Referitor la daunele morale, acest capăt de cerere a fost respins ca nefondat, întrucât s-a apreciat că în speță nu s-au făcut dovezi în sensul art. 1169 C. civ. de către reclamant, dovezi care să ateste suferințele morale ale acesteia, de vreme ce la scurt timp a fost angajat într-o funcție similară la o societate comercială. Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat recurs A.V.

și M.F.P. prin D.G.F.P. Constanța, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În recursul declarat M.F.P. prin D.G.F.P. Constanța a criticat sentința întrucât instanța Curții de Apel nu a avut în vedere toate probele administrate, și nu a verificat calitatea procesuală a părților din acest litigiu. De asemenea s-a apreciat în recurs că instanța de fond a constatat eronat că în cauză sunt incidente prevederile art. 998 – 999 C. civ., fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, când de fapt în speță este vorba despre raporturi de serviciu ale funcționarilor publici, asemănătoare cu răspunderea materială a angajatorului, deci cu răspundere contractuală.

Criticată a fost sentința și privitor la sumele acordate, apreciindu-se că instanța Curții de Apel nu era obligată să omologheze raportul de expertiză pe acest aspect. În recursul formulat, Avram Vasile, critică hotărârea Curții de Apel, referitor la drepturile bănești cuvenite și pentru daunele morale care i-au fost respinse neîntemeiat, deși el a făcut suficiente probatorii pe acest aspect. Recursurile sunt nefondate și vor fi respinse pentru următoarele considerente: Examinând cauza în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ.

referitor la cererea de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție, reține următoarele: În raport de decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Curtea de Apel Constanța a afectat probatorii suplimentare, respectiv s-a completat raportul de expertiză privind drepturile bănești cuvenite recurentului - reclamant pe perioada cât a primit salariu pentru funcția de execuție, perioadă cât a funcționat la această societate, cât și acordarea drepturilor până la data reintegrării în funcție. Din raportul de expertiză efectuat, Curtea de Apel a reținut corect că expertul a procedat la calcularea drepturilor salariale brute cuvenite lui Avram Vasile pentru perioada 2 iulie 2001 – 30 aprilie 2004 din care s-au stabilit drepturile nete și s-au scăzut drepturile salariale pentru perioada lucrată la A.F.P.M.

Mangalia, în funcție de execuție. Era firesc ca expertul să stabilească modul de calcul al drepturilor salariale și instanța să aibă în vedere raportul de expertiză, aceasta fiind proba esențială în cauză și de specialitate, indicată chiar în decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție. De asemenea, corect prima instanță a luat în calcul și perioada 15 ianuarie 2001 – 30 aprilie 2004 conform raportului de expertiză, întrucât acesta a suferit un prejudiciu care nu ar fi existat dacă acel ordin nu s-ar fi emis. Recurentul-reclamant a fost eliberat din funcție cu încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999 deci a fost lipsit de drepturi bănești care i s-ar fi cuvenit și de premiile ce s-au acordat pe perioada în discuție.

De aceea a primit stimulentele nete pentru funcția de director în perioada iulie 2001 – aprilie 2004 actualizate cu indicele de inflație comunicat de I.N.S. și reținut corect de expert. Sumele au fost calculate în raportul de expertiză iar instanța a omologat acest supliment având în vedere și celelalte probatorii administrate, respectiv actele depuse în dosar. Cu certitudine că în speță recurentul-reclamant a făcut dovada îndeplinirii elementelor constitutive de răspunderi civile delictuale, atâta vreme cât împotriva sa au fost luate măsuri abuzive care justifică fapta ilicită, faptă prin care i s-a cauzat un prejudiciu care trebuia reparat în totalitatea sa. Referitor însă la daunele morale solicită conform art. 1169 C. civ., din totalitatea probelor dosarului rezultă că această cerere este neîntemeiată, atâta vreme cât acesta a fost angajat la scurt timp într-o funcție similară la o societate comercială și prin urmare starea sa materială nu a avut de suferit.

Față de toate aceste considerente Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care conform art. 312 C. proc. civ., se vor respinge recursurile declarate de A.V. și M.F.P. prin D.G.F.P. Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de M.F.P. prin D.G.F.P. Constanța, D.G.F.P. Constanța și de A.V. împotriva sentinței civile nr. 226/CA din 3 aprilie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 octombrie 2007.