ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 902/2006

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Constanța, sub nr. 1617/CA din 11 noiembrie 2003, reclamantul S.I. a chemat în

judecată pe pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, solicitând

anularea deciziei de imputare nr. 4451 din 31 octombrie 2003, emisă de pârât și

prin care i-a fost imputată suma de 88.929.241 ROL, reprezentând consumuri de

motoresurse în alte scopuri, decât cele aprobate prin norme, diminuarea

acestora, fără respectarea dispozițiilor legale și decontarea cheltuielilor

pentru diurnele de delegare și transport peste drepturile stabilite de actele

normative în vigoare.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că suma de 17.237.800 ROL, reprezentând contravaloare consumuri

motoresurse în alte scopuri, decât cele aprobate de norme, a fost stabilită în

mod aleatoriu, fără a se dovedi că s-a folosit autoturismul unității în interes

personal, încălcându-se, astfel, prevederile art. 8 alin. (1) și (2) din

Instrucțiunile Ministerului Administrației și Internelor nr. 830/1999. De

asemenea, reclamantul a contestat și suma de 66.887.400 ROL, reprezentând

„12348 km efectuați în alte scopuri, decât cele aprobate prin norme”, cu

motivarea că au fost ignorate prevederile art. 8 alin. (1) și (2), art. 90 lit.

a) și art. 109 lit. a) din Instrucțiunile Ministerului Administrației și Internelor

nr. 830/1999, care vorbesc despre o „pagubă certă, nu ipotetică, îndoielnică

sau eventuală”. A mai arătat reclamantul, că recunoaște ca datorate sumele de

2.192.591 ROL și de 2.720.450 ROL, reprezentând cheltuieli de deplasare cu

autoturismul în interes personal de la serviciu, la domiciliul său.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.

Prin sentința civilă nr. 118/CA din

10 martie 2005, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis

în parte acțiunea reclamantului S.I. și a dispus anularea parțială a deciziei

de imputare nr. 4451 din 31 octombrie 2003, emisă de pârâtul Ministerul

Administrației și Internelor, până la concurența sumei de 25.978.991 ROL

(20.089.491 ROL + 5.889.500 ROL), pentru care a menținut decizia de imputare.

Pentru a pronunța soluția, instanța

de fond a reținut că în perioada 3 februarie 2003 - 7 martie 2003, cu ocazia

cercetării administrative efectuate de către Comisia din partea Inspectoratului

General al Poliției de Frontieră, asupra Compartimentului asigurări tehnice din

cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră Constanța, s-a

întocmit procesul-verbal nr. 103451 din 17 martie 2003, prin care s-a constatat

producerea unei pagube de 334.284.378 ROL și în urma căruia s-a emis decizia de

imputare nr. 38818 din 20 martie 2003, cu mențiunea că în sarcina petentului

s-a reținut răspunderea pentru suma totală de 311.922.878 ROL.

În urma contestației formulate de

reclamant, Comisia de jurisdicție a imputațiilor de pe lângă Ministerul Administrației

și Internelor a emis hotărârea nr. 24 din 19 septembrie 2003, prin care s-a

admis plângerea petentului, dispunându-se anularea deciziei de imputare nr. 38818/2003

și efectuarea unei noi cercetări administrative de către comisie.

După efectuarea unei noi cercetări,

comisia a întocmit procesul-verbal nr. 2327 din 27 octombrie 2003 și s-a emis

decizia de imputare nr. 4451 din 31 octombrie 2003, prin care s-a stabilit

răspunderea reclamantului, prin imputarea sumei de 88.929.241 ROL.

A mai reținut instanța că, față de

concluziile raportului de expertiză contabilă, coroborate cu celelalte probe

administrate în cauză, a rezultat că doar suma de 25.978.991 ROL a fost

imputată în mod legal, în conformitate cu Instrucțiunile Ministerului Administrației

și Internelor nr. 830/1999 și Ordinul Ministerului de Interne nr. 107/2001,

restul sumei, în cuantum de 62.950.250 ROL, stabilindu-se în mod ilegal, fără a

fi dovedită legătura de cauzalitate dintre prejudiciul creat și activitatea

desfășurată de reclamant.

Împotriva sentinței civile nr. 118/CA

din 10 martie 2005, a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, au

declarat recurs, atât reclamantul S.I., cât și Ministerul Administrației și

Internelor.

Reclamantul S.I., fără a se raporta

la vreunul dintre motivele de recurs enumerate la art. 304 C. proc. civ., a susținut critici vizând temeinicia hotărârii, pretinzând că nu datorează decât

sumele recunoscute și la fond, precum și eventual, suma de 2.196.000 ROL,

lăsată la aprecierea instanței.

Ministerul Administrației și

Internelor a susținut, în recursul formulat, critici vizând, de asemenea,

temeinicia hotărârii instanței de fond și a susținut, în esență, că reclamantul

a fost exonerat în mod greșit de plata sumei de 62.950.250 ROL din suma

imputată acestuia, de 88.929.241 ROL.

Recursurile sunt nefondate.

Așa cum a reținut și instanța de

fond în mod corect, expertiza judiciară contabilă efectuată în cauză a pus în

evidență că paguba produsă de către recurentul-reclamant, este de 25.978.991

ROL, motiv pentru care a și fost menținută decizia de imputare în limita

acestei sume.

Este adevărat că, atât reclamantul,

cât și pârâtul au formulat obiecțiuni împotriva concluziilor expertului

contabil, la care acesta a răspuns în mod argumentat și convingător, din moment

ce nici una dintre părți nu a mai formulat alte obiecțiuni și nici nu a cerut

efectuarea unei alte expertize de specialitate.

În cadrul motivelor de recurs, atât

recurentul-reclamant, cât și recurentul-pârât au formulat critici vizând sumele

reținute de către instanța de fond, ca datorate, dar nici una dintre părți nu a

produs dovezi noi care să combată concluziile expertului și soluția instanței

de fond, astfel că acesta va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de S.I.

și de Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 118/CA

din data de 10 martie 2005 a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 martie 2006.