ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3326/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 21 aprilie 2008

reclamanta

SC V.F.M. SRL, Râmnicu Vâlcea a

chemat în judecată A.F.M. solicitând anularea obligațiilor de plată în sumă de

20.761 lei și a majorărilor de întârziere în sumă de 30.708 lei stabilite prin

Decizia de impunere nr. 21165 din 27 noiembrie 2007 și raportul de inspecție

fiscală nr. 211.64 din 26 noiembrie 2007, anularea Deciziei nr. 24 din 19 februarie

2008, precum și suspendarea actelor administrative fiscale începută prin

somația nr. 466/2008.

În

motivarea acțiunii s-a arătat că, obligațiile stabilite la fondul de mediu sunt

nelegale, întrucât actele normative invocate exced perioadei controlate, fiind

ulterioare.

Ca

atare, menționează reclamanta, în mod greșit organul de control a asimilat drept

ambalaje, sacoșele din polietilenă, foliile cu grosimi mai mici de 0,1 mm și

folie termocontractabilă.

Curtea

de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin

sentința civilă nr. 177/F-C din 26 noiembrie 2008 a respins ca neîntemeiată

acțiunea, apreciind că interpretarea reclamantei potrivit căreia produsele sale

nu s-ar încadra în categoria ambalajelor neputând fi primită, față de

prevederile H.G. nr. 349/2002.

Instanța

de fond a arătat că nici susținerile reclamantei privind aplicarea retroactivă

a legii nu poate fi reținută, întrucât la data controlului, taxa aferentă

emisiilor de poluanți în atmosferă era reglementată de Legea nr. 293/2002, iar

pentru perioada 3 octombrie 2003 – 31 decembrie 2003, prin O.U.G. nr. 86/2003

și Legea nr. 333/2004.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC V.F.M. SRL, Râmnicu Vâlcea,

susținând în esență că organele de inspecție fiscală nu au prezentat în raport

modul de calcul la bazei impozabile, precum și calculul contribuțiilor stabilite

suplimentar.

Cu

privire la cota de 3% recurenta arată că aceasta nu poate fi aplicată întrucât

foliile PVC comercializate de ea achiziționate de la diverși furnizori nu au

avut destinație de ambalaj în înțelesul dispozițiilor legale în vigoare la data

controlului, ci de produs finit fiind cumpărate și vândute ca atare.

Recursul

este fondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:

Ca

urmare a controlului efectuat la sediul recurentei reclamante s-a constatat că

în perioada 7 iunie 2002 – 2 octombrie 2003 aceasta a produs și comercializat

ambalaje din material plastic, respectiv saci, pungi și sacoșe de polietilenă,

folie termocontratibilă și folie polietilenă cu grosimi mai mici de 1 mm.

Temeiul

legal al acestei verificări l-au constituit dispozițiile art. 9 alin. 1 lit. d)

din Legea nr. 293/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 93/2001 pentru modificarea

și completarea Legii nr. 73/2000 privind fondul de mediu, potrivit cărora cota

de 3% din valoarea acestor ambalaje se constituie venit la fondul de mediu.

Această

obligație a recurentei reclamante derivă din lege, astfel încât plata ei nu

poate fi pusă în discuție.

Ceea

ce contestă recurenta reclamantă este însă modul de calcul al acestei

obligații, aspect pe care instanța de fond l-a ignorat.

În

raport de complexitatea litigiului și având în vedere dispozițiile art. 129 C.

proc. civ. se impune efectuarea unei expertize de specialitate, chiar dacă

proba nu a fost solicitată de părți la fond.

După

rejudecare, expertiza va stabili dacă foliile din PVC comercializate și

achiziționate de recurenta reclamantă de la diverși furnizori nu au avut destinația

de ambalaj în sensul normelor legale invocate de aceasta, ci aceea de produs

finit, fiind cumpărate și vândute ca atare.

Așa

fiind, se va admite recursul declarat de reclamantă, se va casa sentința

atacată și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat reclamanta SC V.F.M. SRL,

Râmnicu Vâlcea împotriva sentinței civile nr. 177/ F-C din 26 noiembrie 2008 a

Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 iunie 2009.