ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 62/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 62/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 65/F/CA din 7 aprilie 2008
Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepția lipsei procedurii prealabile
invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și pe cale de
consecință a respins acțiunea reclamantei SC T.A.C.E. SRL București, având ca
obiect anularea Deciziei de impunere nr. 99 din 7 august 2007 și a măsurilor
dispuse prin Raportul de inspecție fiscală nr. 5 din 6 august 2008 și
exonerarea de la plata sumei de 1.146.160 lei reprezentând impozit pe profit,
majorări și penalități de întârziere, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit adresei nr. 342231
din 11 octombrie 2007, reclamanta a renunțat expres la ambele contestații
înregistrate sub nr. 115877 din 10 septembrie 2007 și nr. 115990 din 12
septembrie 2007 formulate împotriva Deciziei de impunere nr. 99/2007, pârâta
luând act de această renunțare prin Decizia nr. 288 din 19 octombrie 2007.
De asemenea, instanța de
fond având în vedere dispozițiile art. 205 C. proc. fisc. a apreciat că trebuia
îndeplinită procedura prealabilă, cale administrativă de atac la care
reclamanta a renunțat în mod expres.
Împotriva acestei hotărâri
reclamanta SC T.A.C.E. SRL București a declarat recurs, criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac,
recurenta-reclamantă a formulat următoarele critici:
-sentința pronunțată de
instanța de fond, prin care a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă, este dată
cu încălcarea legii, instanța apreciind în mod greșit faptul că nu a fost parcursă
calea procedurii prealabile prevăzută de dispozițiile Codului de procedură
fiscală;
-susține recurenta că nu a
renunțat la ambele contestații, situație în care una din ele trebuia
soluționată în cadrul procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003;
-instanța a considerat în
mod greșit că retragerea celei de-a doua contestații ca urmare a adresei
primite din partea contabilului A.F. este un act valabil, act care angajează
societatea.
Intimatele Agenția Națională
de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Alba au depus
întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în
esență că recurenta prin adresa nr. 342231 din 11 octombrie 2007 a renunțat
expres la ambele contestații iar Agenția Națională de Administrare Fiscală a
luat act de această renunțare prin Decizia nr. 288/2007.
Examinând cauza prin prisma criticilor
formulate de recurenta-reclamantă și a prevederilor art. 3041 C. proc. civ.,
ținând seama și de apărările invocate prin întâmpinare, Înalta Curte constată
că recursul este fondat.
Recurenta-reclamantă a
solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 99 din 7 august 2007 și a măsurilor
dispuse în Raportul de inspecție fiscală nr. 5 din 6 august 2008 și în subsidiar
obligarea pârâtei la soluționarea contestației înregistrată la Agenția
Națională de Administrare Fiscală sub nr. 115877 din 10 septembrie 2007.
Împotriva Deciziei de
impunere nr. 99/2007 recurenta a formulat două contestații care au fost
înregistrate la Agenția Națională de Administrare Fiscală sub nr. 115877 din 10
septembrie 2007 și la Direcția Generală a Finanțelor Publice Alba sub nr. 115990
din 12 septembrie 2007.
La dosarul de fond se află
depusă contestația înregistrată sub nr. 115990 din 12 septembrie 2007 la
Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Alba, formulată de
reclamanta-recurentă împotriva Deciziei de impunere nr. 99 din 27 august 2007
privind obligațiile suplimentare de plată în valoare de 1.146.160 lei stabilite
ca urmare a Raportului de inspecție fiscală nr. 5 din 7 august 2007.
Prin cererea înregistrată la
data de 19 septembrie 2007 la Direcția Generală a Finanțelor Publice a
județului Alba, reclamanta-recurentă precizează că înțelege să renunțe la
contestația înregistrată la această instituție sub nr. 115990 din 12 septembrie
2007, în temeiul art. 6 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
Se constată că în cauză au
fost formulate două contestații împotriva aceleiași decizii de impunere iar
reclamanta a înțeles să renunțe la soluționarea contestației înregistrată la
Direcția Generală a Finanțelor Publice Alba sub nr. 115990/2007.
În ceea ce privește cea de-a
doua contestație, înregistrată sub nr. 115877 din 10 septembrie 2007 la Agenția
Națională de Administrare Fiscală, organul fiscal competent a rămas investit cu
soluționarea acesteia.
Relevant în acest sens este
demersul făcut de reclamanta care prin adresa nr. 119023 din 7 noiembrie 2007
la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Alba comunică că își
însușește demersul apărătorului privind revenirea asupra renunțării la
contestație precizând clar că fiind două contestații identice împotriva Deciziei
de impunere nr. 99/2007 solicită conexarea acestora iar în situația în care nu
se va lua în considerare adresa de revenire asupra renunțării la contestația
înregistrată sub nr. 115990 din 12 septembrie 2007, va rămâne pe rol
contestația înregistrată sub nr. 115877 din 10 septembrie 2007 la Agenția Națională
de Administrare Fiscală.
Față de aceste înscrisuri
aflate la dosar se constată că în mod greșit prin Decizia nr. 288 din 19
octombrie 2007 intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a reținut că
SC T.A.C.E. SRL București a renunțat la ambele contestații întrucât, în
realitate, s-a renunțat numai la contestația înregistrată sub nr. 115990 din 12
septembrie 2007.
Conform art. 205 C. proc.
fisc., împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte
administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația
este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui
care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal
sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Coroborând aceste dispoziții
legale cu prevederile art. 71 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul
administrativ, împotriva titlului de creanță, persoana care se consideră
vătămată prin acest act administrativ fiscal trebuie să solicite autorității
emitente, revocarea în tot sau în parte a acestuia, ceea ce în cauză s-a
realizat prin contestația înregistrată sub nr. 115877 din 10 septembrie 2007.
Cum procedura prealabilă a
fost îndeplinită, iar recurenta-reclamantă nu a renunțat în mod expres la
această cale administrativă de atac, autoritatea publică emitentă trebuia să se
pronunțe asupra contestației astfel cum a fost formulată. În consecință, în mod
greșit prima instanță a apreciat prin Încheierea nr. 5/F/CA din 17 martie 2008
ca nefondată cererea privind obligarea Agenției Naționale de Administrare
Fiscală să soluționeze contestația înregistrată sub nr. 115877 din 10
septembrie 2007.
Se constată că deși prima
instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă din considerentele sentinței
rezultă că s-a analizat cererea reclamantei pe fondul pretențiilor deduse
judecății respectiv capătul de cerere subsidiar privind obligarea pârâtei la
soluționarea contestației înregistrată la Agenția Națională de Administrare
Fiscală sub nr. 115877/2007.
Pentru aceste considerente,
Înalta Curte reține că în cauză recurenta-reclamantă a formulat contestație împotriva
deciziei de impunere, iar organul fiscal competent a rămas investit cu
soluționarea acesteia în condițiile în care retragerea celei de-a doua contestații
ca urmare a adresei primite din partea contabilului societății nu este un act
valabil, act care să angajeze societatea.
În concluzie prin admiterea
recursului conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004
se va modifica hotărârea atacată în sensul anulării Deciziei nr. 288/2007 emisă
de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală care va fi obligată la
soluționarea contestației cu care a rămas investită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
SC. T.A.C.E. SRL București, împotriva Încheierii nr. 5/F/CA din 17 martie 2008
și a sentinței nr. 65/F/CA din 7 aprilie 2008 ale Curții de Apel Alba Iulia, secția
contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată în
sensul că admite acțiunea recurentei-reclamante.
Anulează Decizia nr. 288 din
19 octombrie 2007 emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală .
Obligă pârâta Agenția
Națională de Administrare Fiscală să soluționeze contestația înregistrată sub nr.
115877 din 10 septembrie 2007 formulată de reclamantă împotriva Deciziei de
impunere nr. 99/2007.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 9 ianuarie 2009.