ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 62/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 65/F/CA din 7 aprilie 2008 Curtea de Apel Alba Iulia a admis excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și pe cale de consecință a respins acțiunea reclamantei SC T.A.C.E. SRL București, având ca obiect anularea Deciziei de impunere nr. 99 din 7 august 2007 și a măsurilor dispuse prin Raportul de inspecție fiscală nr. 5 din 6 august 2008 și exonerarea de la plata sumei de 1.146.160 lei reprezentând impozit pe profit, majorări și penalități de întârziere, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că potrivit adresei nr. 342231 din 11 octombrie 2007, reclamanta a renunțat expres la ambele contestații înregistrate sub nr. 115877 din 10 septembrie 2007 și nr. 115990 din 12 septembrie 2007 formulate împotriva Deciziei de impunere nr. 99/2007, pârâta luând act de această renunțare prin Decizia nr. 288 din 19 octombrie 2007. De asemenea, instanța de fond având în vedere dispozițiile art. 205 C. proc. fisc. a apreciat că trebuia îndeplinită procedura prealabilă, cale administrativă de atac la care reclamanta a renunțat în mod expres. Împotriva acestei hotărâri reclamanta SC T.A.C.E. SRL București a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a formulat următoarele critici: -sentința pronunțată de instanța de fond, prin care a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă, este dată cu încălcarea legii, instanța apreciind în mod greșit faptul că nu a fost parcursă calea procedurii prealabile prevăzută de dispozițiile Codului de procedură fiscală; -susține recurenta că nu a renunțat la ambele contestații, situație în care una din ele trebuia soluționată în cadrul procedurii prevăzute de O.G. nr. 92/2003; -instanța a considerat în mod greșit că retragerea celei de-a doua contestații ca urmare a adresei primite din partea contabilului A.F. este un act valabil, act care angajează societatea.

Intimatele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală a Finanțelor Publice Alba au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență că recurenta prin adresa nr. 342231 din 11 octombrie 2007 a renunțat expres la ambele contestații iar Agenția Națională de Administrare Fiscală a luat act de această renunțare prin Decizia nr. 288/2007. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă și a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ținând seama și de apărările invocate prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Recurenta-reclamantă a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. 99 din 7 august 2007 și a măsurilor dispuse în Raportul de inspecție fiscală nr. 5 din 6 august 2008 și în subsidiar obligarea pârâtei la soluționarea contestației înregistrată la Agenția Națională de Administrare Fiscală sub nr. 115877 din 10 septembrie 2007. Împotriva Deciziei de impunere nr. 99/2007 recurenta a formulat două contestații care au fost înregistrate la Agenția Națională de Administrare Fiscală sub nr. 115877 din 10 septembrie 2007 și la Direcția Generală a Finanțelor Publice Alba sub nr. 115990 din 12 septembrie 2007. La dosarul de fond se află depusă contestația înregistrată sub nr. 115990 din 12 septembrie 2007 la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Alba, formulată de reclamanta-recurentă împotriva Deciziei de impunere nr. 99 din 27 august 2007 privind obligațiile suplimentare de plată în valoare de 1.146.160 lei stabilite ca urmare a Raportului de inspecție fiscală nr. 5 din 7 august 2007. Prin cererea înregistrată la data de 19 septembrie 2007 la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Alba, reclamanta-recurentă precizează că înțelege să renunțe la contestația înregistrată la această instituție sub nr. 115990 din 12 septembrie 2007, în temeiul art. 6 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Se constată că în cauză au fost formulate două contestații împotriva aceleiași decizii de impunere iar reclamanta a înțeles să renunțe la soluționarea contestației înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice Alba sub nr. 115990/2007. În ceea ce privește cea de-a doua contestație, înregistrată sub nr. 115877 din 10 septembrie 2007 la Agenția Națională de Administrare Fiscală, organul fiscal competent a rămas investit cu soluționarea acesteia.

Relevant în acest sens este demersul făcut de reclamanta care prin adresa nr. 119023 din 7 noiembrie 2007 la Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Alba comunică că își însușește demersul apărătorului privind revenirea asupra renunțării la contestație precizând clar că fiind două contestații identice împotriva Deciziei de impunere nr. 99/2007 solicită conexarea acestora iar în situația în care nu se va lua în considerare adresa de revenire asupra renunțării la contestația înregistrată sub nr. 115990 din 12 septembrie 2007, va rămâne pe rol contestația înregistrată sub nr. 115877 din 10 septembrie 2007 la Agenția Națională de Administrare Fiscală. Față de aceste înscrisuri aflate la dosar se constată că în mod greșit prin Decizia nr. 288 din 19 octombrie 2007 intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală a reținut că SC T.A.C.E.

SRL București a renunțat la ambele contestații întrucât, în realitate, s-a renunțat numai la contestația înregistrată sub nr. 115990 din 12 septembrie 2007. Conform art. 205 C. proc. fisc., împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.

Coroborând aceste dispoziții legale cu prevederile art. 71 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, împotriva titlului de creanță, persoana care se consideră vătămată prin acest act administrativ fiscal trebuie să solicite autorității emitente, revocarea în tot sau în parte a acestuia, ceea ce în cauză s-a realizat prin contestația înregistrată sub nr. 115877 din 10 septembrie 2007. Cum procedura prealabilă a fost îndeplinită, iar recurenta-reclamantă nu a renunțat în mod expres la această cale administrativă de atac, autoritatea publică emitentă trebuia să se pronunțe asupra contestației astfel cum a fost formulată.

În consecință, în mod greșit prima instanță a apreciat prin Încheierea nr. 5/F/CA din 17 martie 2008 ca nefondată cererea privind obligarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală să soluționeze contestația înregistrată sub nr. 115877 din 10 septembrie 2007. Se constată că deși prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă din considerentele sentinței rezultă că s-a analizat cererea reclamantei pe fondul pretențiilor deduse judecății respectiv capătul de cerere subsidiar privind obligarea pârâtei la soluționarea contestației înregistrată la Agenția Națională de Administrare Fiscală sub nr. 115877/2007.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte reține că în cauză recurenta-reclamantă a formulat contestație împotriva deciziei de impunere, iar organul fiscal competent a rămas investit cu soluționarea acesteia în condițiile în care retragerea celei de-a doua contestații ca urmare a adresei primite din partea contabilului societății nu este un act valabil, act care să angajeze societatea. În concluzie prin admiterea recursului conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va modifica hotărârea atacată în sensul anulării Deciziei nr. 288/2007 emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală care va fi obligată la soluționarea contestației cu care a rămas investită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC. T.A.C.E. SRL București, împotriva Încheierii nr. 5/F/CA din 17 martie 2008 și a sentinței nr. 65/F/CA din 7 aprilie 2008 ale Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite acțiunea recurentei-reclamante. Anulează Decizia nr. 288 din 19 octombrie 2007 emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală . Obligă pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală să soluționeze contestația înregistrată sub nr. 115877 din 10 septembrie 2007 formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 99/2007. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 ianuarie 2009.