ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4358/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții S.I. și S.C.D. au solicitat în contradictoriu cu Guvernul României, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea art.1 pct. 6 din H.G. nr. 11/1997, respectiv art. 6 din Normele metodologice nr. 1 din 17 ianuarie 1996 privind aplicarea Legii nr. 112/1995. În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că au solicitat Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca vânzarea apartamentului pe care îl dețin în temeiul unui contract de închiriere, cerere formulată în considerarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995.

Au mai arătat că autoritatea publică menționată le-a comunicat că nu poate soluționa favorabil cererea de cumpărare, deoarece potrivit art. 6 din H.G. nr. 20/1996, dreptul de a cumpăra apartamentul în care locuiesc îl au numai chiriașii care ocupau apartamentele respective în baza unui contract de închiriere valabil încheiat, la data intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995. În susținerea demersului judiciar, reclamanții au mai arătat că din textul legal a cărui anulare se solicită nu rezultă că cei care au încheiat contracte de închiriere după intrarea în vigoare a Legii nr. 112/1995, nu pot beneficia de prevederile acesteia, în lege nefăcându-se nici o distincție în acest sens, astfel încât art. 6 din normele metodologice adaugă în mod nepermis, la lege.

Prin sentința civilă nr. 383 din 17 aprilie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanții S.I. și S.C.D. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995 și ale art. 6 din Normele metodologice nr. 1 din 17 ianuarie 1996, rezultă că dreptul chiriașilor de a solicita încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru apartamentele deținute în calitate de chiriași este conferit de Legea nr. 112/1995 și nu de art. 6 din Normele metodologice. În acest sens, a constatat prima instanță că art. 9 din Legea nr. 112/1995 stabilește sfera persoanelor care pot beneficia de dispozițiile textului legal menționat, respectiv acele persoane care la data apariției legii erau titulare ale unor contracte de închiriere cu privire la apartamentele pentru care solicită mai apoi cumpărarea.

A mai reținut instanța de fond și faptul că art. 6 din Normele metodologice reia întocmai mențiunile cuprinse în art. 9 alin. (1) din lege, nefiind vorba de o restrângere a sferei persoanelor care pot beneficia de dispozițiile Legii nr. 112/1995. Față de aspectul că art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995 a fost verificat de Curtea Constituțională, care, prin decizia nr.1012 din 1 noiembrie 2007 a constatat constituționalitatea acestor dispoziții, Curtea de Apel Cluj a concluzionat că, în speță, nu sunt îndeplinite cerințele art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții S.I. și S.C.D., care au invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de fond a dat o hotărâre cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.

Astfel, argumentează recurenții-reclamanți, art. I pct. 6 din H.G. nr. 11/1997 completează prevederile art. 9 din Legea nr. 112/1995 restrângând în mod nelegal sfera persoanelor care pot cumpăra apartamentele, la chiriașii care aveau un contract de închiriere valabil încheiat și ocupau apartamentele respective la data intrării în vigoare a legii. Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului. Recursul este nefondat.

Instanța de fond a reținut în mod corect că, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuință, trecute în proprietatea statului: „chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut a art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu pata integrală sau în rate a prețului”. Or, prin art. I pct. 6 din H.G.

nr. 11/1997 a fost delimitată categoria „chiriașilor titulari de contract” la care se referă art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995, prevăzându-se că „dreptul de a cumpăra apartamentele în care locuiesc, potrivit art. 9 din lege îl au numai chiriașii care, având un contract de închiriere valabil încheiat, ocupau apartamentele respective la data intrării în vigoare a legii”, ceea ce nu constituie o completare legii, ci o explicitare realizată în scopul organizării executării și aplicării unitare a legii în activitatea autorităților administrative competente. Că este așa rezultă și din Decizia nr. 1012/2007 a Curții Constituționale prin care a fost soluționată o excepție de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995.

În motivarea acestei decizii, Curtea Constituțională a reținut că autorul excepției a vizat, în fapt, modificarea sau completarea textului de lege criticat, în sensul extinderii sferei persoanelor care au dreptul să dobândească proprietatea asupra locuinței deținute cu chirie și asupra acelora care nu aveau calitatea de chiriași ai imobilelor la data apariției legii, soluția adoptată fiind aceea de respingere a excepției de neconstituționalitate. Astfel fiind, Curtea reține că soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.I. și S.C.D., împotriva sentinței civile nr. 383 din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2008.