ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.11.2008

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4358/2008

HOTĂRÂRE
27.11.2008
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4358/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, reclamanții S.I. și S.C.D. au solicitat în

contradictoriu cu Guvernul României, pronunțarea unei hotărâri prin care să se

dispună anularea art.1

pct. 6

din H.G. nr. 11/1997, respectiv art. 6 din Normele metodologice nr. 1 din 17

ianuarie 1996 privind aplicarea Legii nr. 112/1995.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au arătat că au

solicitat Consiliului Local al Municipiului Cluj-Napoca vânzarea apartamentului

pe care îl dețin în temeiul unui contract de închiriere, cerere formulată în

considerarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995. Au mai arătat că

autoritatea publică menționată le-a comunicat că nu poate soluționa favorabil

cererea de cumpărare, deoarece potrivit art. 6 din H.G. nr. 20/1996, dreptul de

a cumpăra apartamentul în care locuiesc îl au numai chiriașii care ocupau

apartamentele respective în baza unui contract de închiriere valabil încheiat,

la data intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995.

În

susținerea demersului judiciar, reclamanții au mai arătat că din textul legal a

cărui anulare se solicită nu rezultă că cei care au încheiat contracte de

închiriere după intrarea în vigoare a Legii nr. 112/1995, nu pot beneficia de

prevederile acesteia, în lege nefăcându-se nici o distincție în acest sens,

astfel încât art. 6 din normele metodologice adaugă în mod nepermis, la lege.

Prin

sentința civilă nr. 383 din 17 aprilie 2008, Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată

de reclamanții S.I. și S.C.D.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din interpretarea

coroborată a dispozițiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995 și ale art. 6

din Normele metodologice nr. 1 din 17 ianuarie 1996, rezultă că dreptul

chiriașilor de a solicita încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru

apartamentele deținute în calitate de chiriași este conferit de Legea nr. 112/1995

și nu de art. 6 din Normele metodologice. În acest sens, a constatat prima

instanță că art. 9 din Legea nr. 112/1995 stabilește sfera persoanelor care pot

beneficia de dispozițiile textului legal menționat, respectiv acele persoane

care la data apariției legii erau titulare ale unor contracte de închiriere cu

privire la apartamentele pentru care solicită mai apoi cumpărarea. A mai

reținut instanța de fond și faptul că art. 6 din Normele metodologice reia

întocmai mențiunile cuprinse în art. 9 alin. (1) din lege, nefiind vorba de o

restrângere a sferei persoanelor care pot beneficia de dispozițiile Legii nr.

112/1995.

Față de aspectul că art. 9 alin. (1)

din Legea nr. 112/1995 a fost verificat de Curtea Constituțională, care, prin

decizia nr.1012 din 1 noiembrie 2007 a constatat constituționalitatea acestor

dispoziții, Curtea de Apel Cluj a concluzionat că, în speță, nu sunt

îndeplinite cerințele art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs reclamanții S.I. și S.C.D., care au invocat prevederile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., susținând, în esență, că instanța de fond a dat o

hotărâre cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.

Astfel, argumentează

recurenții-reclamanți, art. I pct. 6 din H.G. nr. 11/1997 completează

prevederile art. 9 din Legea nr. 112/1995 restrângând în mod nelegal sfera

persoanelor care pot cumpăra apartamentele, la chiriașii care aveau un contract

de închiriere valabil încheiat și ocupau apartamentele respective la data

intrării în vigoare a legii.

Guvernul României a formulat

întâmpinare prin care a susținut, în esență, că hotărârea instanței de fond

este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului.

Recursul este nefondat.

Instanța de fond a reținut în mod

corect că, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995 pentru

reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuință,

trecute în proprietatea statului: „chiriașii titulari de contract ai

apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor

acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut a art. 14, pentru

cumpărarea acestor apartamente cu pata integrală sau în rate a prețului”.

Or, prin art. I pct. 6 din H.G. nr. 11/1997

a fost delimitată categoria „chiriașilor titulari de contract” la care se

referă art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995, prevăzându-se că „dreptul de a

cumpăra apartamentele în care locuiesc, potrivit art. 9 din lege îl au numai

chiriașii care, având un contract de închiriere valabil încheiat, ocupau apartamentele

respective la data intrării în vigoare a legii”, ceea ce nu constituie o

completare legii, ci o explicitare realizată în scopul organizării executării

și aplicării unitare a legii în activitatea autorităților administrative

competente.

Că este așa rezultă și din Decizia

nr. 1012/2007 a Curții Constituționale prin care a fost soluționată o excepție

de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995.

În motivarea acestei decizii,

Curtea Constituțională a reținut că autorul excepției a vizat, în fapt,

modificarea sau completarea textului de lege criticat, în sensul extinderii

sferei persoanelor care au dreptul să dobândească proprietatea asupra locuinței

deținute cu chirie și asupra acelora care nu aveau calitatea de chiriași ai

imobilelor la data apariției legii, soluția adoptată fiind aceea de respingere

a excepției de neconstituționalitate.

Astfel fiind, Curtea reține că

soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie

respins ca nefondat.

Respinge recursul declarat de S.I. și S.C.D.,

împotriva sentinței civile nr. 383 din 17 aprilie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27

noiembrie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-10-06
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3827/2003
are din Legea nr. 10/2001, cererea reclamanților este neîntemeiată. Împotriva sentinței civile nr. 155 din 9 aprilie 2001 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă, au declarat apel Consiliul Local al municipiului Cluj și reclamantele S.
ÎCCJ 2005-07-07
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6079/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții D.V.I. și soția D.A. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca și C.R.N. și soția C.B.M. și au solicitat să
ÎCCJ 2013-02-04
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 416/2013
aceste condiții, decizia civilă nr. 307/2000, la care eronat instanța de apel face trimitere, nu produce efecte juridice în ceea ce privește considerentele sale, ce tind la a schimba motivarea instanței de fond, pentru simplul motiv că nu f
ÎCCJ 2005-11-22
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9619/2005
recurs invocat de pârâtul Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca este nefondat și se va respinge pentru considerentele arătate. Instanța de apel care a validat soluția instanței de fond cât privește aspectul preluării nelegale a imobil
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5179/2013
lucru judecat invocată în cauză prin raportare la Decizia civilă nr. 548/ A din 24 martie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a-III-a civilă, în Dosarul nr. 4052/2002. Identitatea de părți și obiect între cele două cauze nu a f
Sursă