ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1012/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1012/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 1262 din 7 noiembrie 2006, Tribunalul București,
secția a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat
încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art.
211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2
1
) lit. a), cu
aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art.
26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2
1
)
lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 26 raportat la art.
211 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2
1
) lit. a), cu
aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. b)
și art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.S.R. la
pedeapsa de 5 ani închisoare.
S-a anulat suspendarea
condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni
închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 627
din 3 martie 2005 a Judecătoriei Sectorului 1 București
definitivă prin decizia penală nr. 1062 din 9 noiembrie 2005 a
Tribunalului București, secția I penală.
S-a revocat liberarea
condiționată a inculpatului din executarea pedepsei de un an
închisoare aplicată prin sentința penală nr. 557 din 15 martie 2005
a Judecătoriei Arad, definitivă prin neapelare la 1 aprilie 2005.
S-a repus în
individualitatea lor pedepsele aplicate prin cele două sentințe
penale și s-a constatat că infracțiunile pentru care aceste
pedepse au fost aplicate, sunt concurente.
S-au contopit pedepsele de un
an și 6 luni închisoare și un an închisoare, astfel cum au fost
repuse în individualitatea lor, inculpatul având de executat pedeapsa cea mai
grea de un an și 6 luni.
S-a constatat că
inculpatul a fost arestat în executarea acestei pedepse de la data de 15
februarie 2005 până la data de 11 octombrie 2005, rămânând neexecutat
un rest de 6 luni și 126 zile închisoare.
S-a contopit restul neexecutat
de 6 luni și 126 zile închisoare cu pedeapsa aplicată în cauză,
inculpatul având de executat pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, cu
aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și c) C. pen.
S-a dedus din pedeapsa
aplicată perioada reținerii și arestării preventive de la
data de 15 martie 2006 la zi, a menținut starea de arest preventiv a
inculpatului și a interzis acestuia, ca măsură de
siguranță, dreptul de a se afla în municipiul București pe o
perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
S-a luat act că partea
vătămată P.L. nu s-a constituit parte civilă în procesul
penal și s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a sumei de 60
RON obținută prin săvârșirea infracțiunii.
Inculpatul a fost obligat la
plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reținut că, la
data de 4 noiembrie 2006, în jurul orelor 21,30, în timp ce se afla în Gara de
Nord din municipiul București, inculpatul C.S.R. l-a întâlnit pe numitul D.G.
și, împreună, au urcat în trenul rapid nr. 753 ce se afla garat la
linia nr. 9. Inculpatul și însoțitorul său au pătruns
într-unul dintre compartimentele vagonului nr. 5, în care se afla și
partea vătămată P.L., și au ocupat locurile de pe
banchetele aflate în apropierea ușii de acces, respectiv inculpatul s-a
așezat pe bancheta din fața părții vătămate, D.G.,
pe aceeași banchetă cu acesta din urmă.
Observând că partea
vătămată și-a așezat geanta pe bancheta din fața
sa, D.G. i-a solicitat inculpatului să sustragă bunul și a
purtat cu acesta din urmă o scurtă discuție, după care D.G.
a sustras de pe banchetă geanta părții vătămate P.L.,
în care se aflau un telefon mobil marca Samsung, un card, acte personale
și suma de 1000 lei RON. Partea vătămată a încercat să
se opună sustragerii genții, însă D.G. a reușit să
își însușească bunul și a părăsit în fugă
compartimentul trenului.
În aceste momente,
inculpatul C.S.R. s-a ridicat de pe banchetă, s-a așezat în cadrul
ușii de acces în compartiment, împiedicând astfel, pe partea
vătămată să îl urmeze pe autorul sustragerii, după
care a părăsit și el în fugă compartimentul.
Inculpatul, după
comiterea faptei, a primit de la D.G. suma de 60 lei RON, din banii
sustrași, restul sumei și bunurile rămânând asupra celui din
urmă. Valoarea totală a prejudiciului cauzat a fost indicată de
partea vătămată ca fiind de aproximativ 2000 lei RON și nu
a fost recuperată.
Inculpatul a declarat apel
împotriva acestei sentințe, solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Curtea de Apel București,
secția I penală, prin decizia penală nr. 843 din 19 decembrie
2006, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat parțial
sentința atacată și, în fond, a înlăturat aplicarea art. 64
lit. c) C. pen.
S-au menținut celelalte
dispoziții ale sentinței și s-a computat prevenția de la 15
martie 2006 la 19 decembrie 2006.
S-a menținut starea de
arest a inculpatului.
S-a dispus ca onorariul
pentru apărarea din oficiu de 100 RON să se suporte din fondul
Ministerului Justiției.
Împotriva acestei decizii a
declarat recurs inculpatul C.S.R., reiterând motivele din apel, în sensul
reducerii pedepsei aplicate.
Recursul este nefondat.
Conform art. 52 C. pen.,
pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare
a condamnatului în scopul prevenirii săvârșirii de infracțiuni,
iar potrivit art. 72 din același cod, la stabilirea și aplicarea
pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale
ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,
de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului
și de împrejurările care atenuează sau agravează
răspunderea penală.
Or, în cauză, se
constată că instanța de fond, la dozarea pedepsei, a avut în
vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în
care aceasta s-a comis, dar și datele referitoare la persoana
inculpatului, care are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în
cuantumul pedepsei aplicate.
Așa fiind, în mod
corect, instanța de apel, a reținut că prima instanță
a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât, recursul, bazat pe
reiterarea aceleiași critici, apare ca nefondat și va fi respins ca
atare.
Conform art. 88 C. pen., se
va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării
preventive, la zi.
Văzând și
dispozițiile referitoare la reglementarea cheltuielilor judiciare
făcute de stat, inclusiv, avansarea de către stat a onorariului
pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul C.S.R. împotriva deciziei penale nr. 843 din 19
decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa
aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 martie
2006 la 23 februarie 2007.
Obligă recurentul
inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli
judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru
apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 23 februarie 2007.