ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 501/2009

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 223 din 6 mai 2008,

pronunțată în dosarul nr. 4353/118/2007, Tribunalul Constanța, în baza art. 257

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, a condamnat pe inculpatul

S.

M. zis V.,

la pedeapsa închisorii

de 2 ani și 4 luni.

În baza art. 71 alin. (l) C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen.,

s-a dispus suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani și 4

luni,

calculat conform art. 82 C. pen.,

atrăgându-i-se atenția inculpatului

S.M. asupra dispozițiilor art. 83

din același cod.

S-au aplicat

prevederile art. 71 alin. (5) C. pen., suspendându-

se executarea pedepsei accesorii pe durata termenului

de încercare.

Inculpatul a fost

obligat la plata sumei de 800 Iei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Instanța a reținut, în esență, că,

inculpatul, a solicitat de la J.C.N., Z.A.L. și M.D. sume de bani, de la Z.A.L.

primind suma de 4000 euro, pentru a interveni pe lângă funcționari

din cadrul S.P.P., în vederea angajării acestora

la S.P.P., lăsând să se înțeleagă că ar

avea influență pe lângă aceștia.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul S.M.

Prin decizia nr. l05/ P din 14 octombrie

2008, Curtea de Apel Constanța, secția penală pentru cauze cu minori și de familie,

a respins, ca nefondate, ambele apeluri declarate.

Parchetul a criticat sentința, apreciind că a

fost greșit individualizată

pedeapsa

aplicată inculpatului, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității

de

executare a pedepsei, solicitându-se majorarea pedepsei și aplicarea art. 86

1

– art. 86 C. pen. Inculpatul a considerat că nu a săvârșit nici o faptă penală

și a solicitat achitarea sa în baza art. l 1 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. b) C. pen.

Împotriva deciziei menționate, au declarat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul S.M.,

invocând aceleași motive de casare din apel.

Examinând recursurile declarate, actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de parchet este

fondat, iar cel declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Recursul declarat de parchet vizează: greșita

individualizare a pedepsei aplicate inculpatului S.M. referitor la cuantum și

modalitatea de executare sohcitându-se majorarea pedepsei și aplicarea art. 86 –

art. 86 C. pen.

Înalta Curte consideră că este incident, în

cauză, cazul de casare invocat

de parchet,

deoarece pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

continuate

de trafic de influență, prevăzută de art. 257 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., a fost greșit individualizată în raport cu gravitatea faptelor continuate

și cu persoana inculpatului.

Se apreciază că pedeapsa de 2 ani și 4 luni

nu este de natură a îndeplini scopul pedepsei, motiv pentru care va fi

majorată, ca urmare a admiterii recursului declarat de parchet și a casării

ambelor hotărâri, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Se va schimba și modalitatea de executare a

pedepsei, aplicându-se dispozițiile art. 86 – art. 86 C. pen., respectiv

dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de

încercare de 6 ani și aplicându-se prevederile art. 86 alin. (l) lit. a), b), c)

și d) C. pen.

Referitor la pedeapsa accesorie prevăzută de art.

71 raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen., se va dispune suspendarea

acesteia în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata aceluiași termen de

încercare.

Se vor aplica și prevederile art. 86 C. pen.

Se vor menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Recursul declarat de inculpatul S.M. vizând

cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (l) pct. 18 C. proc. pen., este

nefondat, deoarece instanțele au reținut o situație de fapt corectă, vinovăția

inculpatului rezultând atât din declarațiile martorilor J.C.N., Z.

A.L., M.D., din interceptarea și înregistrarea

convorbirilor

telefonice ale inculpatului, precum și din recunoașterea

parțială a faptelor de către inculpat.

În consecință, va fi respins, ca nefondat,

recursul declarat de inculpat.

Recursul declarat de parchet va fi admis

potrivit argumentelor expuse.

În baza art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul inculpat

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200

lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Deciziei penale nr. l05/ P din 14

octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie.

Casează decizia atacată,

precum și sentința penală nr. 223 din 6 mai 2008 a

Tribunalului Constanța numai cu privire la cuantumul

pedepsei și modalitatea de executare a acesteia.

Majorează pedeapsa aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de

art. 257 C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 2 ani și 4

luni la 4 ani

închisoare.

În baza art. 86 și 86 C. pen., dispune

suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de

încercare de 6 ani.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul

se va supune măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 86

3

alin. (l)

lit. a), b), c) și d) C. pen.

Aplică alin. (2) al art. 86 C. pen.

Pune în vedere inculpatului S.M. dispozițiile

art. 86

4

C. pen.

Aplică art. 71 alin.

(5) C. pen., raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen.

, cu privire la pedeapsa accesorie.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor

atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul S.M. împotriva deciziei penale susmenționate.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie

2009.