ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 501/2009

Asupra recursurilor de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 223 din 6 mai 2008, pronunțată în dosarul nr. 4353/118/2007, Tribunalul Constanța, în baza art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, a condamnat pe inculpatul S. M. zis V., la pedeapsa închisorii de 2 ani și 4 luni. În baza art. 71 alin. (l) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani și 4 luni, calculat conform art. 82 C. pen., atrăgându-i-se atenția inculpatului S.M. asupra dispozițiilor art. 83 din același cod.

S-au aplicat prevederile art. 71 alin. (5) C. pen., suspendându- se executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 800 Iei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Instanța a reținut, în esență, că, inculpatul, a solicitat de la J.C.N., Z.A.L. și M.D. sume de bani, de la Z.A.L. primind suma de 4000 euro, pentru a interveni pe lângă funcționari din cadrul S.P.P., în vederea angajării acestora la S.P.P., lăsând să se înțeleagă că ar avea influență pe lângă aceștia. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul S.M. Prin decizia nr. l05/ P din 14 octombrie 2008, Curtea de Apel Constanța, secția penală pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondate, ambele apeluri declarate.

Parchetul a criticat sentința, apreciind că a fost greșit individualizată pedeapsa aplicată inculpatului, atât sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare a pedepsei, solicitându-se majorarea pedepsei și aplicarea art. 86 1 – art. 86 C. pen. Inculpatul a considerat că nu a săvârșit nici o faptă penală și a solicitat achitarea sa în baza art. l 1 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. pen. Împotriva deciziei menționate, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul S.M., invocând aceleași motive de casare din apel. Examinând recursurile declarate, actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de parchet este fondat, iar cel declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele considerente: Recursul declarat de parchet vizează: greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului S.M.

referitor la cuantum și modalitatea de executare sohcitându-se majorarea pedepsei și aplicarea art. 86 – art. 86 C. pen. Înalta Curte consideră că este incident, în cauză, cazul de casare invocat de parchet, deoarece pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de influență, prevăzută de art. 257 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost greșit individualizată în raport cu gravitatea faptelor continuate și cu persoana inculpatului. Se apreciază că pedeapsa de 2 ani și 4 luni nu este de natură a îndeplini scopul pedepsei, motiv pentru care va fi majorată, ca urmare a admiterii recursului declarat de parchet și a casării ambelor hotărâri, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Se va schimba și modalitatea de executare a pedepsei, aplicându-se dispozițiile art. 86 – art. 86 C. pen., respectiv dispunându-se suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani și aplicându-se prevederile art. 86 alin. (l) lit. a), b), c) și d) C. pen. Referitor la pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen., se va dispune suspendarea acesteia în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata aceluiași termen de încercare. Se vor aplica și prevederile art. 86 C. pen. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Recursul declarat de inculpatul S.M. vizând cazul de casare prevăzut de art. 385 alin. (l) pct. 18 C. proc.

pen., este nefondat, deoarece instanțele au reținut o situație de fapt corectă, vinovăția inculpatului rezultând atât din declarațiile martorilor J.C.N., Z. A.L., M.D., din interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice ale inculpatului, precum și din recunoașterea parțială a faptelor de către inculpat. În consecință, va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Recursul declarat de parchet va fi admis potrivit argumentelor expuse. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva Deciziei penale nr. l05/ P din 14 octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr. 223 din 6 mai 2008 a Tribunalului Constanța numai cu privire la cuantumul pedepsei și modalitatea de executare a acesteia. Majorează pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 2 ani și 4 luni la 4 ani închisoare. În baza art. 86 și 86 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune măsurilor de supraveghere, prevăzute de art. 86 3 alin. (l) lit. a), b), c) și d) C. pen. Aplică alin. (2) al art. 86 C. pen. Pune în vedere inculpatului S.M. dispozițiile art. 86 4 C. pen. Aplică art. 71 alin. (5) C. pen., raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen. , cu privire la pedeapsa accesorie. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale susmenționate. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2009.