ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1444/2008

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 9/ P din 21 ianuarie 2008, în baza art. 178 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.I. la 3 ani închisoare. În baza art. 79 alin. (1) și art. 81 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. d) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedepse de câte un an și 10 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a computat din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 22 iulie 2006 până la 21 august 2006. Inculpatul a fost obligat să plătească despăgubiri după cum urmează: - 25.000 RON daune materiale și 10.000 RON daune materiale părții civile S.Ș.; - câte 4.000 RON daune morale pentru părțile civile S.N.Ș., S.N., S.A., S.V. și S.L. L-a obligat pe inculpat să plătească 3500 lei cheltuieli judiciare făcute de partea vătămată S.Ș. și la 1500 lei cheltuieli judiciare avansate de către stat. Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul P.I. în luna iulie 2006 își desfășura activitatea la B.P.R. din cadrul Poliției Municipiului Constanța, având gradul de comisar de poliție în cadrul structurilor de poliție judiciară.

În ziua de 21 iulie 2006, inculpatul P.I. după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală, pe B-dul I.C. Brătianu din municipiul Constanța în zona Cimitirului P., pe sensul de mers dinspre B-dul Aurel Vlaicu către localitatea Valu lui Traian, județul Constanța. În jurul orelor 19,30, în timp ce rula pe banda a doua, având o viteză de deplasare de circa 39 - 40 km/h, a ajuns în zona Cimitirului P. În același sens, dar pe banda întâi, circula și un autoturism Dacia 1300, în care se aflau martorii I.J. și N.N., precum și o dubiță de culoare albă ce nu a putut fi identificată. În acel loc erau amplasate indicatoare de avertizare „trecere de pietoni”, corect marcat și vizibil, lat de 4 m și aflat la o distanță de 47,50 m de trecerea de pietoni marcată în mod corespunzător și vizibilă.

În aceeași zonă, pe sensul de mers spre Valu lui Traian la circa 14 m de trecerea de pietoni, se mai afla un indicator ce indica o stație de autobuz. Conducătorii dubiței Dacia, observând că pe trecerea de pietoni, victima S.M. în vârstă de 58 ani, s-a angajat în traversarea bulevardului, regulamentar, au oprit și au acordat prioritate de trecere, astfel autoturismul Dacia a oprit în spatele dubiței de culoare albă, având luminile de la stopul de semnalizare spate aprinse, împrejurare care atenționa conducătorii auto aflați în trafic, faptul că, se oprise pentru a acorda prioritate de trecere victimei. Inculpatul P.I., ignorând aceste indicatoare, nu a acordat prioritate de trecere victimei care traversa B-dul I.C.

Brătianu pe trecerea de pietoni, lovind-o cu partea lateral-dreaptă, victima fiind proiectată pe carosabil la circa 0,5 – 1 m de trecerea de pietoni. Inculpatul deși a observat că a accidentat un pieton, nu a oprit, ci a continuat deplasarea. Audiat, a declarat că nu a oprit la locul accidentului, întrucât i-a fost frică de persoanele care se adunaseră în acel loc, dar cu toate acestea nu a oprit nici la sediul Poliției – Secția 4 Constanța și Unitatea de Jandarmi care se aflau în apropiere de existența cărora avea cunoștință, având în vedere calitatea sa de ofițer de poliție. Mai mult, când a ajuns în localitatea Valu lui Traian nu s-a predat la postul de poliție, fiind depistat pe o stradă laterală din localitate.

Cu ocazia depistării, inculpatul a recunoscut că a accidentat o persoană în municipiul Constanța. După efectuarea testului alcootest cu aparatul Drage, s-a constatat că în aerul expirat de acesta, se afla un volum de 1,11 mg/l alcool pur. Totodată, s-a mai constatat că autoturismul inculpatului avea parbrizul spart în colțul dreapta sus, plafon, aripa dreaptă față avariată, oglinda retrovizoare dreapta smulsă, semnalizatorul dreapta față spart. Inculpatul a fost condus la Spitalul clinic județean de urgență Constanța unde, între orele 20,55 și orele 22,00 i-au fost recoltate două probe de sânge, ocazie cu care s-a stabilit că inculpatul la orele 20,55 avea o alcoolemie în sânge de 2,40 gr %o.

Imediat după accident, în jurul orei 20,00, victima a fost internată la Spitalul clinic județean de urgență Constanța, unde la orele 21,15, a decedat, moartea acesteia fiind violentă, datorându-se leziunilor traumatice produse prin lovire cu și de corpuri dure și fiind în legătură de cauzalitate directă cu vătămările suferite în accident. Situația de fapt și vinovăția au fost reținute pe baza procesului-verbal de cercetare la fața locului, schița și planșele fotografice, procesul-verbal de depistare a inculpatului, procesul-verbal de recoltare a probelor de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 1269 - 1279 din 22 iulie 2006, raportul de expertiză tehnică auto, raportul de constatare medico-legală privind cauza morții cu nr. 420/2 din 25 iulie 2006 al S.M.L.

Județean Constanța, declarațiile părții vătămate și martorilor N.N., I.J., I.B., F.C., G.L., G.N., B.E., M.C. și D.F.A., coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut faptele imputate. La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., și ținând seama de gravitatea faptelor cât și de atitudinea inculpatului după producerea accidentului, încercând să se sustragă urmăririi penale s-a apreciat ă scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea într-un loc de deținere. În același timp, ținând seama de conduita bună anterior săvârșirii faptelor cât și de atitudinea procesuală sinceră, instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante și a redus pedepsele sub minimul special.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul și părțile civile S.Ș., S.N.Ș., S.A. (P.), S.N. (T.), S.V. și S.L. (B.). În recursul scris, părțile civile au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că: - pedeapsa aplicată inculpatului a fost greșit individualizată, prima instanță a reținut nejustificat circumstanțele atenuante, deși inculpatul a fugit de la locul accidentului, încercând să se sustragă de la urmărire. A solicitat majorarea pedepsei care este prea blândă; - inculpatul trebuia obligat la plata despăgubirilor materiale și morale în cuantumul solicitat și nu așa cum a hotărât prima instanță; - instanța a omis să mențină măsura sechestrului asigurator.

Inculpatul a criticat sentința ca nelegală și netemeinică, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. A invocat decizia penală nr. 3169 din 20 iunie 2002 a Curții Supreme de Justiție și a cerut casarea sentinței și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (3) C. pen. A mai cerut ca ținând seama de această nouă încadrare juridică, instanța de recurs să facă o nouă individualizare și să-i aplice o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată condiționat ori sub supraveghere în condițiile art. 81 și urm. sau 86 1 și urm. C. pen. Recursul declarat de părțile civile este fondat numai în ceea ce privește omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la măsurile asiguratorii în vederea reparării pagubei.

Din actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, instanța fondului a reținut și motivat că până la citirea actului de sesizare a instanței, partea vătămată S.Ș. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.00 RON despăgubiri materiale, cheltuieli de înmormântare și pomeniri și 250.000 RON daune morale pentru el cât și pentru copii săi și ai victimei: părțile civile S.N.Ș., S.N., S.A., S.V. și S.L. În cursul judecății, copii victimei au precizat că solicită obligarea inculpatului doar la daune morale. Așa fiind, având în vedere, înscrisurile depuse și declarațiile martorilor B.M. și M.C.A. s-a reținut că S.Ș. a cheltuit pentru înmormântare și pomeniri ulterioare suma de 25.000 RON, o sumă importantă și care depășește cu mult cheltuielile care se fac de regulă, în astfel de situații.

Referitor la daunele morale, Înalta Curte constată că prima instanță l-a obligat pe inculpat la plata unor sume cu titlu de despăgubiri morale care corespund cerințelor unei juste și integrale despăgubiri. Prejudiciul moral este dauna care atinge interesele nepatrimoniale și neeconomice ale persoanei, lezând ceea ce numim drepturile personalității. Prin urmare, prejudiciul nepatrimonial sau moral constă în rezultatul dăunător direct, de natură nepatrimonială al unei fapte ilicite și culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut neeconomic care definesc personalitatea umană și că deși acest rezultat nu poate fi evaluat în bani, el dă naștere totuși, dreptului și obligației de reparare.

Plata în bani a prejudiciilor neeconomice este justificată prin scopul însuși al acestui gen de îndemnizație, care nu poate repara iremediabilul, ci doar să ofere o îndemnizație satisfăcătoare a victimei. Prin natura sa, care presupune acordarea unei compensații pentru prejudiciu intim asupra personalității, pretenția de plată pentru o asemenea despăgubire a fost considerată ca strict personală, ea neputând fi pretinsă decât de victimă. Cu toate acestea, în situații speciale cum este și cea din speță, în practica instanțelor s-a statuat că în caz de deces moștenitorii au dreptul la o despăgubire de ordin moral când victima a decedat într-un accident de circulație sau ca urmare a unei infracțiuni contra vieții, nu a fost în măsură să beneficieze de dreptul său.

Având în vedere că S.Ș. a fost soțul victimei S.M. în vârstă de 58 de ani, iar celelalte părți civile sunt copiii majori ai victimei, instanța a stabilit diferențiat sumele de bani cu titlu de reparație morală la 10.000 RON pentru soț și câte 4.000 RON pentru copii. Cum rolul acestor despăgubiri, dificil de stabilit, este de a repara în speță o suferință psihică, ele nu trebuie să constituie nici „amenzi excesive” pentru autorul daunelor și nici venituri nejustificate pentru victime, sumele de bani acordate trebuie să poată fi calificate numai ca despăgubiri. Așa fiind, se constată că în mod temeinic prima instanță a stabilit diferențiat sumele de bani pe care inculpatul urmează să le plătească drept despăgubiri de ordin moral.

Critica privind omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la menținerea măsurii asiguratorii a sechestrului, luat prin încheierea din 7 noiembrie 2007 este fondată. Reținând vinovăția inculpatului și pronunțând condamnarea lui, instanța a admis acțiunea civilă și l-a obligat la plata unor despăgubiri, daune materiale și morale. Având în vedere că în temeiul art. 163 și urm. C. proc. pen., s-a instituit sechestru asupra imobilului inculpatului, instanța era obligată ca potrivit art. 346 raportat la art. 353 C. proc. pen., să mențină sechestrul asigurator. Omițând să se pronunțe cu privire la o măsură dispusă în cursul judecății a pronunțat o hotărâre nelegală. Recursul inculpatului este nefondat.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că instanța a stabilit o situație de fapt corectă și în raport de aceasta a dat încadrarea juridică legală faptelor săvârșite de inculpat. Astfel, a reținut în primul rând că, inculpatul a condus autoturismul având o alcoolemie de 2,40 gr %o în momentul accidentării mortale a numitei S.M. Rezultă din cele de mai sus că infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (3) C. pen., s-a consumat în momentul accidentului. Din probele administrate rezultă că inculpatul a părăsit locul accidentului și a făcut acest lucru conducând autoturismul cu o alcoolemie ce depășește limita legală. Așa fiind, activitatea sa ulterioară accidentării victimei nu poate fi absorbită ca circumstanță agravantă în cuantumul infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (3) C. pen., este vorba de conducerea autoturismului.

De altfel, inculpatul audiat în instanță ca și la cuvântul cu ocazia dezbaterilor în fond a recunoscut săvârșirea infracțiunilor așa cum au fost descrise în actul de sesizare a instanței. Pedeapsa aplicată, având în vedere funcția inculpatului (ofițer de poliție), modul de a proceda după săvârșirea infracțiunii cum și urmările faptei au fost avute în vedere de prima instanță care, ținând seama și de celelalte criterii prevăzute de art. 72 C. pen. și a aplicat o pedeapsă just individualizată atât în ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare. Recursul părții civile urmează a fi admis conform art. 385 15 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., sentința casată parțial cu privire la omisiunea menținerii sechestrului asigurator, iar recursul inculpatului urmează a fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de părțile civile S.Ș., S.N.Ș., S.A. (P.), S.N. (T.), S.V. și S.L. (B.) împotriva sentinței penale nr. 9 P din 21 ianuarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Casează în parte sentința penală recurată și rejudecând menține sechestrul asigurator instituit asupra apartamentului inculpatului P.I. situat în Năvodari, județul Constanța. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva aceleiași sentințe penale. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către părțile civile și a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 aprilie 2008.