ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.04.2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1444/2008

HOTĂRÂRE
18.04.2008
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1444/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin sentința penală nr. 9/ P

din 21 ianuarie 2008, în baza art. 178 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu

aplicarea art. 74art. 76 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.I.

la 3 ani închisoare.

În baza art. 79 alin. (1) și

art. 81 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74art. 76 lit.

d) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedepse de câte un an și 10

luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de

3 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

În baza art. 88 C. pen., a

computat din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 22 iulie

2006 până la 21 august 2006.

Inculpatul a fost obligat să

plătească despăgubiri după cum urmează:

- 25.000 RON daune materiale

și 10.000 RON daune materiale părții civile S.Ș.;

- câte 4.000 RON daune

morale pentru părțile civile S.N.Ș., S.N., S.A., S.V. și S.L.

L-a obligat pe inculpat să

plătească 3500 lei cheltuieli judiciare făcute de partea vătămată S.Ș. și la

1500 lei cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a hotărî astfel, a

reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul P.I. în luna

iulie 2006 își desfășura activitatea la B.P.R. din cadrul Poliției Municipiului

Constanța, având gradul de comisar de poliție în cadrul structurilor de poliție

judiciară.

În ziua de 21 iulie 2006,

inculpatul P.I. după ce a consumat băuturi alcoolice, s-a deplasat cu

autoturismul proprietate personală, pe B-dul I.C. Brătianu din municipiul

Constanța în zona Cimitirului P., pe sensul de mers dinspre B-dul Aurel Vlaicu

către localitatea Valu lui Traian, județul Constanța.

În jurul orelor 19,30, în

timp ce rula pe banda a doua, având o viteză de deplasare de circa 39 - 40

km/h, a ajuns în zona Cimitirului P. În același sens, dar pe banda întâi,

circula și un autoturism Dacia 1300, în care se aflau martorii I.J. și N.N.,

precum și o dubiță de culoare albă ce nu a putut fi identificată.

În acel loc erau amplasate

indicatoare de avertizare „trecere de pietoni”, corect marcat și vizibil, lat

de 4 m și aflat la o distanță de 47,50 m de trecerea de pietoni marcată în mod

corespunzător și vizibilă. În aceeași zonă, pe sensul de mers spre Valu lui

Traian la circa 14 m de trecerea de pietoni, se mai afla un indicator ce indica

o stație de autobuz.

Conducătorii dubiței Dacia,

observând că pe trecerea de pietoni, victima S.M. în vârstă de 58 ani, s-a angajat

în traversarea bulevardului, regulamentar, au oprit și au acordat prioritate de

trecere, astfel autoturismul Dacia a oprit în spatele dubiței de culoare albă,

având luminile de la stopul de semnalizare spate aprinse, împrejurare care

atenționa conducătorii auto aflați în trafic, faptul că, se oprise pentru a

acorda prioritate de trecere victimei.

Inculpatul P.I., ignorând

aceste indicatoare, nu a acordat prioritate de trecere victimei care traversa B-dul

I.C. Brătianu pe trecerea de pietoni, lovind-o cu partea lateral-dreaptă,

victima fiind proiectată pe carosabil la circa 0,5 – 1 m de trecerea de

pietoni. Inculpatul deși a observat că a accidentat un pieton, nu a oprit, ci a

continuat deplasarea.

Audiat, a declarat că nu a

oprit la locul accidentului, întrucât i-a fost frică de persoanele care se

adunaseră în acel loc, dar cu toate acestea nu a oprit nici la sediul Poliției

– Secția 4 Constanța și Unitatea de Jandarmi care se aflau în apropiere de

existența cărora avea cunoștință, având în vedere calitatea sa de ofițer de

poliție. Mai mult, când a ajuns în localitatea Valu lui Traian nu s-a predat la

postul de poliție, fiind depistat pe o stradă laterală din localitate. Cu

ocazia depistării, inculpatul a recunoscut că a accidentat o persoană în

municipiul Constanța. După efectuarea testului alcootest cu aparatul Drage, s-a

constatat că în aerul expirat de acesta, se afla un volum de 1,11 mg/l alcool

pur. Totodată, s-a mai constatat că autoturismul inculpatului avea parbrizul

spart în colțul dreapta sus, plafon, aripa dreaptă față avariată, oglinda

retrovizoare dreapta smulsă, semnalizatorul dreapta față spart.

Inculpatul a fost condus la

Spitalul clinic județean de urgență Constanța unde, între orele 20,55 și orele

22,00 i-au fost recoltate două probe de sânge, ocazie cu care s-a stabilit că

inculpatul la orele 20,55 avea o alcoolemie în sânge de 2,40 gr %o.

Imediat după accident, în

jurul orei 20,00, victima a fost internată la Spitalul clinic județean de

urgență Constanța, unde la orele 21,15, a decedat, moartea acesteia fiind

violentă, datorându-se leziunilor traumatice produse prin lovire cu și de corpuri

dure și fiind în legătură de cauzalitate directă cu vătămările suferite în

accident.

Situația de fapt și

vinovăția au fost reținute pe baza procesului-verbal de cercetare la fața

locului, schița și planșele fotografice, procesul-verbal de depistare a

inculpatului, procesul-verbal de recoltare a probelor de sânge în vederea

stabilirii alcoolemiei, buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 1269

- 1279 din 22 iulie 2006, raportul de expertiză tehnică auto, raportul de

constatare medico-legală privind cauza morții cu nr. 420/2 din 25 iulie 2006 al

S.M.L. Județean Constanța, declarațiile părții vătămate și martorilor N.N., I.J.,

I.B., F.C., G.L., G.N., B.E., M.C. și D.F.A., coroborate cu declarațiile

inculpatului care a recunoscut faptele imputate.

La individualizarea

pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen., și ținând seama de gravitatea faptelor cât și de

atitudinea inculpatului după producerea accidentului, încercând să se sustragă urmăririi

penale s-a apreciat ă scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea

într-un loc de deținere.

În același timp, ținând

seama de conduita bună anterior săvârșirii faptelor cât și de atitudinea

procesuală sinceră, instanța de fond a reținut circumstanțe atenuante și a

redus pedepsele sub minimul special.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs inculpatul și părțile civile S.Ș., S.N.Ș., S.A. (P.), S.N. (T.),

S.V. și S.L. (B.).

În recursul scris, părțile

civile au criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în

esență că:

- pedeapsa aplicată

inculpatului a fost greșit individualizată, prima instanță a reținut

nejustificat circumstanțele atenuante, deși inculpatul a fugit de la locul

accidentului, încercând să se sustragă de la urmărire. A solicitat majorarea

pedepsei care este prea blândă;

- inculpatul trebuia obligat

la plata despăgubirilor materiale și morale în cuantumul solicitat și nu așa

cum a hotărât prima instanță;

- instanța a omis să mențină

măsura sechestrului asigurator.

Inculpatul a criticat

sentința ca nelegală și netemeinică, invocând cazurile de casare prevăzute de art.

385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen. A invocat decizia penală nr. 3169

din 20 iunie 2002 a Curții Supreme de Justiție și a cerut casarea sentinței și

schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută

de art. 178 alin. (3) C. pen. A mai cerut ca ținând seama de această nouă

încadrare juridică, instanța de recurs să facă o nouă individualizare și să-i

aplice o pedeapsă a cărei executare să fie suspendată condiționat ori sub

supraveghere în condițiile art. 81 și urm. sau 86

1

și urm. C. pen.

Recursul declarat de părțile

civile este fondat numai în ceea ce privește omisiunea instanței de a se

pronunța cu privire la măsurile asiguratorii în vederea reparării pagubei.

Din actele și lucrările

aflate la dosarul cauzei, instanța fondului a reținut și motivat că până la

citirea actului de sesizare a instanței, partea vătămată S.Ș. s-a constituit

parte civilă cu suma de 50.00 RON despăgubiri materiale, cheltuieli de

înmormântare și pomeniri și 250.000 RON daune morale pentru el cât și pentru

copii săi și ai victimei: părțile civile S.N.Ș., S.N., S.A., S.V. și S.L.

În cursul judecății, copii

victimei au precizat că solicită obligarea inculpatului doar la daune morale.

Așa fiind, având în vedere,

înscrisurile depuse și declarațiile martorilor B.M. și M.C.A. s-a reținut că S.Ș.

a cheltuit pentru înmormântare și pomeniri ulterioare suma de 25.000 RON, o

sumă importantă și care depășește cu mult cheltuielile care se fac de regulă,

în astfel de situații.

Referitor la daunele morale,

Înalta Curte constată că prima instanță l-a obligat pe inculpat la plata unor

sume cu titlu de despăgubiri morale care corespund cerințelor unei juste și

integrale despăgubiri. Prejudiciul moral este dauna care atinge interesele

nepatrimoniale și neeconomice ale persoanei, lezând ceea ce numim drepturile

personalității. Prin urmare, prejudiciul nepatrimonial sau moral constă în

rezultatul dăunător direct, de natură nepatrimonială al unei fapte ilicite și

culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conținut neeconomic care

definesc personalitatea umană și că deși acest rezultat nu poate fi evaluat în

bani, el dă naștere totuși, dreptului și obligației de reparare.

Plata în bani a

prejudiciilor neeconomice este justificată prin scopul însuși al acestui gen de

îndemnizație, care nu poate repara iremediabilul, ci doar să ofere o

îndemnizație satisfăcătoare a victimei.

Prin natura sa, care

presupune acordarea unei compensații pentru prejudiciu intim asupra

personalității, pretenția de plată pentru o asemenea despăgubire a fost

considerată ca strict personală, ea neputând fi pretinsă decât de victimă. Cu

toate acestea, în situații speciale cum este și cea din speță, în practica

instanțelor s-a statuat că în caz de deces moștenitorii au dreptul la o

despăgubire de ordin moral când victima a decedat într-un accident de

circulație sau ca urmare a unei infracțiuni contra vieții, nu a fost în măsură

să beneficieze de dreptul său.

Având în vedere că S.Ș. a

fost soțul victimei S.M. în vârstă de 58 de ani, iar celelalte părți civile sunt

copiii majori ai victimei, instanța a stabilit diferențiat sumele de bani cu

titlu de reparație morală la 10.000 RON pentru soț și câte 4.000 RON pentru

copii. Cum rolul acestor despăgubiri, dificil de stabilit, este de a repara în

speță o suferință psihică, ele nu trebuie să constituie nici „amenzi excesive”

pentru autorul daunelor și nici venituri nejustificate pentru victime, sumele

de bani acordate trebuie să poată fi calificate numai ca despăgubiri.

Așa fiind, se constată că în

mod temeinic prima instanță a stabilit diferențiat sumele de bani pe care

inculpatul urmează să le plătească drept despăgubiri de ordin moral.

Critica privind omisiunea

instanței de a se pronunța cu privire la menținerea măsurii asiguratorii a

sechestrului, luat prin încheierea din 7 noiembrie 2007 este fondată.

Reținând vinovăția

inculpatului și pronunțând condamnarea lui, instanța a admis acțiunea civilă și

l-a obligat la plata unor despăgubiri, daune materiale și morale.

Având în vedere că în

temeiul art. 163 și urm. C. proc. pen., s-a instituit sechestru asupra

imobilului inculpatului, instanța era obligată ca potrivit art. 346 raportat la

art. 353 C. proc. pen., să mențină sechestrul asigurator. Omițând să se

pronunțe cu privire la o măsură dispusă în cursul judecății a pronunțat o

hotărâre nelegală.

Recursul inculpatului este

nefondat.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că instanța a stabilit o situație de fapt corectă și în

raport de aceasta a dat încadrarea juridică legală faptelor săvârșite de

inculpat.

Astfel, a reținut în primul

rând că, inculpatul a condus autoturismul având o alcoolemie de 2,40 gr %o în

momentul accidentării mortale a numitei S.M. Rezultă din cele de mai sus că

infracțiunea prevăzută de art. 178 alin. (3) C. pen., s-a consumat în momentul

accidentului.

Din probele administrate rezultă

că inculpatul a părăsit locul accidentului și a făcut acest lucru conducând

autoturismul cu o alcoolemie ce depășește limita legală.

Așa fiind, activitatea sa

ulterioară accidentării victimei nu poate fi absorbită ca circumstanță

agravantă în cuantumul infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178

alin. (3) C. pen., este vorba de conducerea autoturismului.

De altfel, inculpatul audiat

în instanță ca și la cuvântul cu ocazia dezbaterilor în fond a recunoscut săvârșirea

infracțiunilor așa cum au fost descrise în actul de sesizare a instanței.

Pedeapsa aplicată, având în

vedere funcția inculpatului (ofițer de poliție), modul de a proceda după

săvârșirea infracțiunii cum și urmările faptei au fost avute în vedere de prima

instanță care, ținând seama și de celelalte criterii prevăzute de art. 72 C.

pen. și a aplicat o pedeapsă just individualizată atât în ce privește cuantumul

cât și modalitatea de executare.

Recursul părții civile

urmează a fi admis conform art. 385

15

pct. 2 lit. a) C. proc. pen.,

sentința casată parțial cu privire la omisiunea menținerii sechestrului

asigurator, iar recursul inculpatului urmează a fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

Admite recursurile declarate

de părțile civile S.Ș., S.N.Ș., S.A. (P.), S.N. (T.), S.V. și S.L. (B.) împotriva

sentinței penale nr. 9 P din 21 ianuarie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția

penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Casează în parte sentința

penală recurată și rejudecând menține sechestrul asigurator instituit asupra

apartamentului inculpatului P.I. situat în Năvodari, județul Constanța.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva aceleiași sentințe penale.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către părțile civile și a sumei

de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 aprilie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-06-20
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2973/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 599 din 30 noiembrie 2002 Tribunalul Constanța, în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., a condamnat pe inculpatul A.I. la pedeapsa d
ÎCCJ 2009-06-16
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2270/2009
Asupra recursurilor penale de față; Prin sentința penală nr. 569 din 05 mai 2008, Tribunalul București, secția l penală, în baza art. 1 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul G.G.
ÎCCJ 2010-03-03
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 823/2010
, reprezentând despăgubiri civile - daune morale. În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul avocat oficiu în cuantum de 260 lei se va avansa din fondurile M.J. In baza art. 191 C. proc. pen, a obligat inculpatul la plata sumei
ÎCCJ 2009-02-17
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 558/2009
Asupra recursului de față: Prin sentința penală nr. 404 din 8 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. 5299/118/2008, s-a dispus: În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) și i) C. pen.,
ÎCCJ 2009-10-09
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3182/2009
Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 613 din 5 decembrie 2008, Tribunalul Dâmbovița, secția penală, a dispus în baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu art. 175 l
Sursă