ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 776/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția

contencios administrativ și fiscal, CN C.F.R. SA București a chemat în judecată

A.N.A.F. – D.C.F. și a solicitat anularea Deciziei nr. 3 din 24 aprilie 2007,

anularea în parte a procesului - verbal de control financiar din 28 februarie

2007 și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3111 din 3

decembrie 2007, a respins acțiunea ca neîntemeiată cu următoarea motivare a

soluției:

- instanța de fond a

considerat că, în mod corect organul de control a reținut că cele două

tronsoane care alcătuiesc investiția „Linia nouă de cale ferată Albeni – Seciuri

– Alunu” au fost transferate la date diferite la S.A.A.F. SA, respectiv conform

protocolului de predare-primire nr. 1.1/16 din 11 ianuarie 1999 și procesul

verbal din 17 martie 2005.

- sub aspectul constatării

că au fost încălcate dispozițiile art. 10 din O.U.G. nr. 12/1998 (în prezent, art.

11 după republicarea ordonanței) instanța de fond a reținut că partea

finalizată din obiectivul de investiție anterior menționat a fost transferată

de reclamantă și era formată și din bunuri proprietate publică a statului iar

reclamanta avea obligația de a menționa în evidențele sale, în mod distinct,

bunurile din domeniul public al statului, aferent liniei ferate transferate la S.A.A.F. S.A.

- în legătură cu susținerile

reclamantei că există o necorelare între dispozițiile H.G. nr. 698/1999 și H.G.

nr. 27/2004, instanța de fond a apreciat că reclamanta trebuia să facă demersuri

la Ministerul Transporturilor pentru a înlătura aceste neconcordanțe, cu atât

mai mult cu cât o parte a investiției fusese efectiv transferată de reclamantă la S.A.A.F. SA încă din 1999 și era necesară clarificarea situației din punct de vedere al

legislației aplicabile acestei investiții.

- chiar dacă reclamanta a

apreciat că Legea nr. 213/1998 este norma generală în raport cu O.U.G. nr. 12/1998

care este legea specială în materie de infrastructură feroviară, instanța de

fond a considerat că dispozițiile ordonanței, care indică ce se înțelege prin

infrastructură feroviară publică și privată a statului și din ce se compune

aceasta, nu vin în contradicție cu dispozițiile Legii nr. 23/1998 care la pct. 10

din anexa 1 prevede că domeniul public al statului este alcătuit din

infrastructura căilor ferate, inclusiv tunelurile și lucrările de artă.

- s-a reținut că reclamanta

nu a prezentat documente privind reevaluarea terenurilor aferente întregii

investiții și înregistrarea lor în contabilitate, în conformitate cu art. 3 alin.

(6) din H.G. nr. 581/1998 care prevede că valoarea terenurilor aflate în

proprietatea Căilor Ferate Române nu este cuprinsă în capitalul social, urmând

a aceste terenuri să fie evaluate în termen de 12 luni de la data înființării

Căilor Ferate Române, modificându-se corespunzător capitalul social al

acesteia.

- s-a considerat și că

reclamanta nu a respectat dispozițiile art. 28 din Legea nr. 82/1991 care

reglementează obligația auditării situațiilor financiare anuale până la

termenul de depunere a bilanțului, iar în cauză nu s-a făcut nici dovada

auditării și depunerii în termen a situațiilor financiare însoțite de

declarațiile la care se referă și art. 30 din aceeași lege.

- pentru că nu s-a procedat

la selectarea unui auditor financiar și la întocmirea situațiilor financiare

anuale care trebuiau depuse la Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și la Oficiul Registrului Comerțului s-au constatat încălcări și ale art. 34 alin. (1) din Legea n.

82/1991.

- instanța de fond a

constatat că la pag. 19 a procesului-verbal de control, penultimul paragraf

este o eroare care nu este de natură să afecteze constatarea organului de

control referitoare la încălcarea art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.

- nu au fost prezentate acte

din care să rezulte inventarierea patrimoniului public și privat al reclamantei,

inventarierea obligatorie conform art. 7 din Legea nr. 82/1991 și a Ordinului ministrului

finanțelor publice care prevede obligația inventarierii generale a elementelor

de activ și pasiv deținute la începutul activității, cel puțin odată pe an, pe

parcursul funcționării .

- s-a constatat că

tablierele de pe tronsonul de cale ferată Seciuri – Alunu nu se mai aflau în

proprietatea reclamantei, ele constituind elemente componente ale investiției

transferată la S.A.A.F. S.A. și față de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 571/2003

cheltuielile făcute cu transferul tablierelor nu constituie cheltuieli

deductibile.

Împotriva acestei sentințe

s-a declarat recurs de către CN C.F.R. SA solicitându-se admiterea recursului,

modificarea sentinței și admiterea acțiunii.

În motivele de recurs sunt

invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru că hotărârea instanței

de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv cu

încălcarea dispozițiilor H.G. nr. 698/1999, O.U.G. nr. 12/1998, H.G. nr. 581/1998,

Legii nr. 213/1998, O.G. nr. 37/2004 și se critică soluția instanței de fond cu

privire la următoarele aspecte:

obiectivului de investiție „Linie nouă de cale ferată Albeni – Seciuri –

Alunu”, se arată că transferul în drept s-a făcut în anul 1999 când cele două

tronsoane au fost transferate la S.A.A.F. SA, dar predarea în fapt a

tronsonului Seciuri – Alunu s-a făcut cu întârziere foarte mare datorită

opoziției manifestate de S.A.A.F. SA care nu a dorit să intre în posesia

efectivă a tronsonului respectiv.

prevederilor art. 10 din O.U.G. nr. 12/1998 (după republicare, art. 11) se

precizează că predarea la CN C.F.R. SA la S.A.A.F. SA a unei părți din obiectivul de investiții, respectiv tronsonul „Albeni – Seciuri” s-a făcut în baza

controlului nr. 1.1/161 din 11 ianuarie 1999 cu respectarea regimului juridic

al tunelurilor, viaductelor, podurilor, pasajelor și a altor lucrări de artă de

pe acel tronson, iar linia ferată respectivă, odată trecută la S.A.A.F. S.A. nu mai era linie ferată deschisă circulației.

unor dispoziții legale cuprinse în actele normative incidente în cauză s-a

arătat că deși la nivelul anului 1999 investiția este menționată ca fiind transferată

la S.A.A.F. SA, aceeași linie de cale ferată apare cuprinsă în anexa 3 la H.G. nr. 27/2004, iar necorelarea unor dispoziții legale nu poate fi imputabilă companiei

reclamante.

prevederilor pct. 10 al anexei nr. 1 din Legea nr. 213/1998 se consideră că

Legea nr. 213/1998 este norma generală, în raport cu O.U.G. nr. 12/1998 care ar

reprezenta, în materie de infrastructură feroviară publică, legea specială

pentru că numai acest act normativ definește distinct infrastructura feroviară

publică și cea privată a CN C.F.R. SA.

privind capitalul social și activul net al CN C.F.R. SA se invocă faptul că

susținerea potrivit căreia capitalul social și patrimoniul CN C.F.R. SA sunt

noțiuni juridice distincte, capitalul social reprezentând totalitatea bunurilor

proprietate privată a statului preluate de CN C.F.R. SA de la S.N. CFR și au

devenit proprietate privată a CN C.F.R. SA, potrivit dispozițiilor art. 65 alin.

(1) din Legea nr. 31/1990, statul fiind doar proprietar al pachetului de

acțiuni, iar patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor și obligațiilor cu

valoare economică ce aparțin CN C.F.R. SA incluzând și bunurile aferente capitalului

social.

Oricum, bunurile proprietate

publică nu pot face obiectul aportului în natură la capitalul social al unei societăți.

Pe protocolul de

predare-primire nu este viza de control financiar preventiv pentru că nu

trebuie să se dea viza având în vedere că transferul s-a făcut la S.A.A.F. S.A.

unde statul, prin Ministerul Transporturilor, este acționar 100%.

problemelor legate de investiția publică în auditul extern se recunoaște că

procedura de selecționare a auditorului pentru anul fiscal încheiat la 31 decembrie 2005 a început cu întârziere deoarece compania nu încheiase situațiile

financiare la 31 decembrie 2004, dar datorită A.N.A.F. care nu eliberase

certificatul de obligații bugetare conform O.G. nr. 37/2004.

Conducerea companiei nu s-a

sustras de la asumarea răspunderii cu privire la auditarea situațiilor

financiare, ci a evitat plata dublă pentru aceleași servicii având în vedere și

faptul că lipsa unui raport conform standardelor internaționale de raportare

financiară poate conduce la sistarea acordurilor de finanțare internațională.

că „au fost înstrăinate bunuri publice din domeniul privat al statului” se

apreciază că prin transferul liniei de cale ferată la S.A.A.F. SA nu au fost încălcate prevederile Legii nr. 213/1998.

legate de inventarierea patrimoniului se arată că inventarierea patrimoniului

public și privat al companiei s-a efectuat în fiecare an, dar investiția Albeni

– Seciuri – Alunu nu mai putea face parte din listele de inventar ale

investițiilor publice în curs.

transferului tablierelor de pe tronsonul Seciuri – Alunu se consideră că acestea

nu pot fi definite ca mijloace fixe, în sensul prevăzut de dispozițiile art. 2

și art. 4 din Legea nr. 15/1999 deoarece ele nu au o existență de sine

stătătoare, ci reprezintă părți componente ale unor construcții, iar plata transportului

tablierelor metalice constituie cheltuială deductibilă.

A.N.A.F. a formulat

întâmpinare și a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și

temeinică a sentinței atacate.

După examinarea motivelor de

recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Singurul motiv de recurs

invocat a fost cel prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar argumentele

au fost mai numeroase și sunt aceleași care au fost prezentate, ca susținere a

nelegalității actelor contestate, atât în fața organelor fiscale cât și a

primei instanțe.

obiectivului de investiții „Linie nouă de cale ferată Albeni – Seciuri – Alunu”

criticile sunt nefondate pentru că deși recurenta susține că cel de-al doilea

tronson nu s-ar fi predat către S.A.A.F. odată cu primul pentru că ar fi

existat opoziția acesteia, nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens.

criticile legate de respectarea prevederilor art. 10 din O.U.G. nr. 12/1998 și

acestea vor fi respinse.

Obiectivul de investiții

Linie nouă de cale ferată Albeni – Seciuri – Alunu” are două tronsoane iar

tronsonul Albeni – Seciuri a fost predat prin protocol la S.A.A.F. SA în anul 1999, fiind partea finalizată a obiectivului și care a fost definit de

Ministerul Transporturilor ca fiind infrastructura feroviară neinteroperabilă.

La momentul predării,

recurenta trebuia să respecte prevederile art. 7 din Legea nr. 82/1991 privind

contabilitatea și Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2388/1995 pentru

aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii

patrimoniului, dar și prevederile art. 10 din O.U.G. nr. 12/1998 (devenit art. 11

după republicare) și trebuia să evidențieze, distinct, bunurile din domeniul

public al statului, pe tronsonul Albeni – Seciuri care era primit în

administrare.

unor dispoziții legale și acestea critici vor fi respinse pentru că dacă s-au observat

aceste necorelări trebuia să sesizeze Ministerul Transporturilor pentru

eliminarea lor.

criticile privind nerespectarea prevederilor pct. 10 anexa I din Legea nr. 213/1998

pentru că dispozițiile O.U.G. nr. 12/1998 nu vin în contradicție cu cele ale

Legii nr. 213/1998, ci în O.U.G. nr. 12/1998 se face diferențe între

infrastructura feroviară publică și cea privată a statului și din ce se compun

cele două, dar nu sunt înlăturate dispozițiile din Legea nr. 213/1998.

privind capitalul social și activul net al CN C.F.R. SA și aceste critici vor

fi respinse pentru că, chiar recurenta indică faptul că terenul de sub linia

ferată nu a fost încă reevaluat, deși avea obligația reevaluării și

înregistrării în contabilitate.

legate de investiția publică în auditul intern și acestea vor fi respinse

pentru că se impune ca recurenta să demareze la timp procedurile, chiar dacă

s-ar fi opus A.N.A.F. să elibereze certificatul de obligații bugetare și să

aibă timpul necesar pentru respectarea procedurii de selecționare a

auditorului.

privind rațiunea înstrăinărilor de bunuri din domeniul privat al statului,

acestea vor fi respinse pentru că instanța de fond a arătat că în actele de

control s-a strecurat o eroare care însă nu afectează valabilitatea acestora.

legate de inventarierea patrimoniului vor fi respinse pentru că nu s-au făcut dovezi

de inventariere a elementelor de activ și pasiv.

la deductibilitatea cheltuielilor cu transportul tablierelor vor fi respinse

pentru că ele fiind elemente componente ale investiției care au fost predate

către S.A.A.F. SA nu se mai aflau în patrimoniul recurentei.

Apreciind că soluția instanței

de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

CN C.F.R. SA împotriva sentinței civile nr. 3111 din 3 decembrie 2007 a Curții de Apel București, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 februarie 2009.