ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2186/2009

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2186/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, la data de 30 august 2007, reclamanta S.A.A.F.

S.A. București a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 5 din 23 mai 2007

emisă de pârâta A.N.A.F., Direcția de Control Financiar, prin care a fost

respinsă plângerea prealabilă împotriva procesului verbal de control financiar

nr. 5003 din 30 martie 2007 și împotriva Dispoziției nr. 310.502 din 23 mai 2007

solicitând anularea Deciziei nr. 5/2007 și în parte a Dispoziției obligatorii

nr. 310.502 din 23 mai 2007.

.

În motivarea cererii sale reclamanta susține următoarele:

Cu privire la măsura nr. 1 s-a reținut în mod nejustificat valoarea de

vânzare a tablierelor metalice era de 2.468.400 Euro fără TVA, fără a se avea

în vedere următoarele: aceste tabliere au fost declasate și valorificate în

condițiile în care asupra societății comerciale S.A.A.F. SA de către SC T. Brașov

SA era instituită o executare judecătorească silită asupra întregului

patrimoniu, în vederea stingerii datoriei. Ca urmare, în conformitate cu

legislația în vigoare, SC S.A.A.F. SA nu putea declanșa procedura de licitație

referitor la bunurile asupra cărora era instituit sechestrul. La stabilirea

valorii acestora s-a avut în vedere declasarea acestor bunuri datorată

avansatei lor uzuri fizice și morale și, conform obiectului de activitate al

societății (valorificare active), au fost valorificate cu respectarea tuturor

prevederilor legale în vigoare. Față de toate aceste considerente, valoarea la

care au fost vândute prin contractul încheiat cu SC I. SRL este una corectă și

legală.

Cu privire la

diferența dintre greutatea stabilită in contractul de transport și greutatea

facturată la vânzarea tablierelor, reclamanta susține că, greutatea de 1469,589

tone reținută de organul de control se regăsește în contractele de transport

încheiate între C.N.C.F. C.F.R. SA și SC T. Brașov SA contracte care se află la

C.N.C.F. C.F.R. SA și au fost încheiate și derulate fără ca SC S.A.A.F. SA să

aibă cunoștință despre această operațiune.

De

asemenea, SC T. Brașov SA în calitatea sa de creditor și în baza Convenției nr.

115/2004 încheiată între SC S.A.A.F. SA și SC T. Brașov SA în vederea stingerii

datoriei, a fost de acord cu vânzarea respectivelor tabliere metalice către SC I.

SRL în contul datoriei societății. Cu această ocazie, SC S.A.A.F. SA a procedat

la stabilirea greutății tablierelor metalice printr-o metodă tehnică de calcul

recunoscută de experți, stabilindu-se greutatea acestora de 1154,5 tone.

În mod eronat, arată reclamanta, organul de control a stabilit că linia

de cale ferată „Albeni - Seciuri - Alunu" trebuia să fie înregistrată în

evidențele contabile ca investiție finalizată, deși lucrările de investiție au

fost sistate, iar prin transferul în patrimoniul SC S.A.A.F. SA a devenit activ

excedentar care putea fi valorificat conform obiectului de activitate al

societății.

Referitor la măsura 11 se arată că achiziționarea serviciului de

expertiză a fost făcută conform legii, iar organul de control a apreciat în mod

abuziv asupra calității unei expertize extrajudiciare.

La termenul de judecată de la data de 20 februarie 2008 pârâta a

formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca fiind

neîntemeiată.

Prin sentința nr. 1514 din 14 mai 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea

reclamantei, ca neîntemeiată, reținând următoarele:

-

Potrivit prevederilor art. 1 din O.M.L.P.T.L. nr. 2006 din 17 februarie 2002 în

vigoare la data valorificării tablierelor metalice „orice achiziție sau vânzare

de produse efectuate de unitățile aflate în subordinea sau sub autoritatea M.L.P.TL,

se vor asigura prin bursele de mărfuri", reglementare nerespectată de

către conducerea SC S.A.A.F. SA în cazul tablierelor metalice.

Pentru

ca SC S.A.A.F. SA să obțină un preț cât mai bun pentru acele tabliere sau

pentru deșeurile rezultate, trebuia să organizeze licitație publică, dacă

acestea nu au fost vândute prin bursele de mărfuri.

În

conformitate cu prevederile H.G. nr. 909/1997 pentru aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului

imobilizat în active corporale și necorporale, modificată și completată prin

O.G. nr. 54/1997, la pct. 23 se prevede: „ La scoaterea din funcțiune a

mijloacelor fixe aparținând agenților economici la care statul deține peste 50%

din capitalul social se va urmări valorificarea la maximum a ansamblurilor,

subansamblurilor și a pieselor componente prin executarea unor mijloace fixe

noi, ca piese de schimb sau prin vânzare pe bază de licitație publică

organizată potrivit prevederilor legale".

În

H.G. nr. 698/1999 privind Contractele de activitate a C.N. C.F.R. SA pentru

perioada 1999-2002, în anexa nr. 3 cuprinzând lista obiectivelor de investiții

cu finanțare de la bugetul de stat pe anul 1999, apare la punctul nr. 9

următorul text: „Linie nouă de cale ferată „Albeni - Seciuri -Alunu" -

transferat de la SC S.A.A.F. SA (se preconizează cedarea la C.N.L.O.)". La

data intrării în vigoare a H.G. nr. 698 din 26 august 1999 nu s-a identificat

un document care să probeze că obiectivul de investiții a fost efectiv

transferat de la C.N. CF C.F.R. SA la SC S.A.A.F. SA.

Terasamentul

de cale ferată „Albeni - Seciuri" în lungime de 14,2 km a fost predat de

la CN C.F.C.F.R. SA la SC S.A.A.F. SA în baza protocolului nr. 1.1/161 din 11

ianuarie 1999 fără terenul aferent (terenul de sub șină și cel corespunzător

zonei de siguranță) și fără a se stabili regimul juridic al tunelelor,

viaductelor, podurilor, podețelor, pasajelor și altor lucrări de pe acel

tronson de cale ferată care reprezintă bunuri ce fac parte din domeniul public

al statului.

Cu

adresa nr. 41/CO/1823 din 11 august 2005, Direcția Generală Infrastructură și

Transport Feroviar din cadrul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și

Turismului a sesizat SC S.A.A.F. SA asupra faptului că „Linia de cale ferată

Albeni - Calnic - Seciuri este o secție de circulație a rețelei feroviare din

România și în conformitate cu prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 12/1998,

republicată, privind transportul pe căile ferate române și reorganizarea SN

C.F.R., face parte din infrastructura feroviară publică. Acest lucru reiese

foarte clar din prevederile Anexei 3 la H.G. nr. 27/2004, pentru aprobarea

condițiilor de închiriere de către CN C.F.C.F.R. SA a unor părți din

infrastructura feroviară neinteroperabilă, precum și de gestionare a acestora,

în care linia Albeni - Seciuri este nominalizată la poziția 12.

Prin aceeași adresă se atrage atenția conducerii SC S.A.A.F. SA și CN

C.F.C.F.R. SA asupra prevederilor Legii nr.213/1998 privind proprietatea

publică și regimul juridic al acesteia, în sensul respectării cadrului legal în

ceea ce privește vânzarea prin licitație a Liniei de cale ferată Albeni -

Calnic -Seciuri, invocând prevederile art. 11.

Față de aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că măsura nr. 1

dispusă de către organul de control este legală.

- În ceea ce privește diferența de greutate a tablierelor, prima

instanță a reținut că reclamanta la data vânzării acestora nu a avut în vedere

stabilirea greutății acestora pe baza datelor existente în evidențele CN

C.F.C.F.R. S.A. și nici nu a efectuat cântărirea acestora în vederea vânzării,

neexistând note de cântar pentru toată marfa. Aceste tabliere, deși aveau

valori foarte mari, nu au fost date în gestiune unei persoane și nu li s-a

asigurat paza conform prevederilor Legii nr. 333/2003 privind paza

obiectivelor, bunurilor și valorilor.

Cu privire la susținerile reclamantei, în sensul că greutatea reținută

de organele de control se regăsește în contractele între CN C.F.C.F.R. SA și SC

T. SA, contracte despre care aceasta nu a avut cunoștință, instanța de fond a

apreciat că nu pot fi reținute, întrucât nu s-a făcut dovada contrară celor

menționate de către fabricantul celor 58 de tabliere, SC M. SA, greutatea

atestată de către fabricant fiind cea din contractele la care se face referire.

- Măsura nr. 3 dispusă de organele de control este, de asemenea, legală,

în aprecierea primei instanțe, întrucât linia de cale ferată și-a păstrat

caracterul de investiție ce trebuia înregistrată ca atare. De asemenea,

intimata a constatat în mod corect că datoria către SC T. SA stabilită prin

hotărâre judecătorească irevocabilă a fost înregistrată tardiv, după un an și

10 luni, conducând în mod evident, contrar susținerilor reclamantei, la

denaturarea situațiilor financiare pentru anul în care trebuia efectuată

înregistrarea.

-

Nici susținerile reclamantei cu privire la nelegalitatea măsurii nr. 11 nu au

fost reținute de prima instanță, întrucât organul de control cât și intimata

care a analizat contestația formulată nu au făcut aprecieri asupra calității

raportului de expertiză ci, doar s-a stabilit, raportat la constatările

anterioare cu privire la lipsa înregistrărilor în evidența contabilă, că

lucrarea de specialitate nu putea ajunge la concluzii corecte pe baza

documentelor contabile incomplete furnizate de către reclamantă.

În

concret, nu s-au pus la dispoziția expertului documentele contabile din care

rezultă sumele achitate de către reclamantă prin SC I. SRL Brașov, fiind

stabilită în mod eronat datoria către SC T. SA Brașov la data de 15 martie 2007.

- Concluziile formulate la punctul 12 din procesul verbal de control

referitoare la împrejurarea că bunurile executate silit au fost valorificate

sub valoarea din evidențele contabile datorită conduitei reclamantei în cadrul

procedurii de executare silită nu au fost combătute de către reclamantă prin

nici un mijloc de probă.

Reclamanta

nu contestă împrejurările reținute în actul de control cu privire la

neepuizarea căilor de atac în cadrul procedurii de executare silită, ci

contestă doar concluziile organului de control pe marginea acestor constatări.

Fată

de aceste considerente, Curtea de Apel București a apreciat că actele

administrative fiscale contestate sunt legale și temeinice și, pe cale de

consecință, reținând că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 1 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată.

4.

Calea de atac exercitată.

Împotriva

acesteia sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs

reclamanta SA A.F. SA.

În

motivele de recurs se apreciază că instanța s-a limitat la preluarea

argumentelor formulate de D.C.F.A.N.A.F. fără a analiza și argumentele invocate

de reclamantă.

Este

criticată soluția instanțe ide fond pentru că:

I.

Referitor la măsura nr. 1 din procesul verbal de constatare, deși instanța de

fond a reținut că reclamanta era obligată să realizeze vânzarea tablierelor prin

bursele de mărfuri, se arată că Ordinul MLPTL nr. 2006 din 17 februarie 2002 nu poate fi aplicat pentru că vânzarea tablierelor s-a efectuat în procedura

executării silite inițiată de SC T. SA Brașov, în baza sentinței nr. 198/2001 a

Tribunalului Vâlcea.

-

S-a apreciat că în mod eronat instanța de fond a reținut că textul legal

aplicabil pentru valorificarea tablierelor ar fi pct.23 din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 14/1994 pentru că tablierele nu reprezintă

mijloace fixe pentru a atrage procedura licitației pentru o eventuală

valorificare.

-

În mod greșit instanța de fond a arătat că nu s-a identificat un document care să

probeze că obiectivul de investiții a fost transferat pentru că transferul s-a

produs ca urmare a rămânerii definitive și irevocabile a sentinței nr.

198/C/2001 a Tribunalului Vâlcea care a produs efecte în acest sens.

-

Argumentul că terasamentul căii ferate Albeni- Seciuri a fost predat de la CN

C.F.C.F.R. SA la SC S.A.A.F. SA în baza protocolului nr. 11.161 din 11 ianuarie

1999 este un argument exterior cauzei, temeiul juridic constituindu-l sentința

nr. 198/C/2001.

-

A fost invocată adresa nr. 41/CO/1823 din 11 august 2005 a Direcției Generale Infrastructură și Transport Feroviar din cadrul Ministerului

Transporturilor deși aceasta nu era ștampilată și nici semnată, iar SC S.A.A.F.

SA nu a deținut bunuri aparținând domeniului public ci numai privat al statului.

-

Este criticată și respingerea acțiunii în raport de diferența dintre greutatea

tablierelor din stația Berbești vândute de societatea și greutatea regăsită în

adresele emise de fabricantul lor, pentru că acestea au fost depozitate de CN

C.F.C.F.R. SA fără a fi predate recurentei, iar aceasta a procedat la

stabilirea greutății tablierelor metalice printr-o metodă tehnică de calcul

exactă.

II.

Referitor la măsura nr. 3 din procesul-verbal de constatare în care s-a dispus

înregistrarea în evidențele contabile ale societății recurente ca investiție

nefinalizată și înregistrarea corectă în evidențele contabile a datoriei către SC

T. SA Brașov este criticată soluția instanței de fond pentru că:

-

odată cu sistarea lucrărilor de investiții acest obiectiv și-a pierdut

calitatea de investiție în curs iar prin transferul în patrimoniul SC S.A.A.F. SA

a devenit activ excedentar care putea fi valorificat în conformitate cu obiectul

de activitate al societății și cu prevederile legale.

-

referitor la modul de înregistrare a sumei de 133.821.463.359 ROL în contul

datoriei către SC T. SA Brașov se apreciază că s-a făcut după atacarea

sentinței nr. 198/C/2001 pronunțată de Tribunalul Vâlcea cu căile ordinare și

extraordinare de atac și a fost înregistrată ca și cheltuială nedeductibilă

fiscal, conform declarației de impozit pe profit a anului 2003.

III.

Referitor la măsura nr. 11 din procesul verbal de constatare prin care s-a

dispus analizarea motivelor care au determinat întocmirea raportului de

expertiză contabilă extrajudiciară la 22 septembrie 2006 de către expertul Nica Dumitru pe baza unor documente incomplete și stabilirea persoanelor care i-au

furnizat aceste documente și recuperarea cheltuielilor realizate pentru această

lucrare de la persoanele care au recepționat lucrarea este criticată soluția instanței

de fond pentru că raportul de expertiză a fost întocmit la 22 septembrie 2006, iar sumele achitate de S.A.A.F. SA prin SC I. SA Brașov către SC T. SA Brașov au

făcut obiectul convenției tripartite abia la 21 octombrie 2006.

IV.

Referitor la măsura nr. 12 din procesul verbal de control în care se reține că SC

S.A.A.F. S.A. nu a participat la toate acțiunile de executarea silită,

nefolosindu-se de drepturile prevăzute în Codul de procedură civilă și nu a analizat

rapoartele de expertiză întocmite de experți autorizați pentru Birourile de

Executori Judecătorești, se critică soluția instanței de fond pentru că:

-

recurenta a uzat de toate mijloacele, acțiunile și căile de atac prevăzute de

procedura civilă, a formulat zeci de contestații la executare pentru fiecare

act de executare.

S-a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei

spre rejudecare la instanța de fond.

A.N.A.F. a formulat întâmpinare și a

solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca

legală și temeinică.

După examinarea motivelor de recurs, a

dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul

declarat pentru următoarele considerente.

În urma controlului efectuat de A.N.A.F.

la SC S.A.A.F. SA București s-a întocmit un proces verbal de control financiar

care a fost contestat dar prin Decizia nr. 5 din 23 mai 2007 a D.C.F.A.N.A.F. a fost respinsă contestația.

Instanța de fond a respins contestația

formulată de SC S.A.A.F. SA București împotriva actelor de control financiar

întocmite și a deciziilor.

Soluția adoptată de instanța de fond este

legală și temeinică și nu pot fi reținute susținerile recurentei.

I. Referitor la măsura nr. 1 din procesul

verbal, soluția instanței d fond este legală și temeinică pentru că potrivit

art. 1 din O.M.T.L.P.L. nr. 2006 din 17 februarie 2002 reclamanta era obligată

să realizeze vânzarea tablierelor prin bursele de mărfuri și nu pot fi reținute

susținerile recurentei că vânzarea s-a făcut în procedura executării silite

inițiată de SC T. SA Brașov.

- Oricum, chiar dacă aceste bunuri nu

s-au vândut până în anul 2002, când a intrat în vigoare Ordinul nr. 2006/2002,

atunci trebuiau aplicate prevederile pct. 23 alin. ultim din H.G. nr. 909/1997

pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994 și

vândute la licitație publică.

Executarea silită în baza sentinței nr.

198/2001 a Tribunalului Vâlcea a început în anii 2003-2004 iar până la această

dată se puteau vinde aceste tabliere prin licitație publică.

- Chiar dacă aceste tabliere sunt

componente ale mijloacelor fixe, chiar textul din pct. 23 alin. ultim din H.G.

nr. 909/1997 face referire la „ansambluri, subansambluri și a pieselor

componente” a mijloacelor fixe care vor fi vândute pe bază de licitație publică

organizată potrivit prevederilor legale.

- Nu pot fi reținute nici susținerile

recurentei că transferul obiectivului de investiții de la CN C.F.C.F.R. SA și SC

S.A.A.F. SA s-a produs ca urmare a rămânerii definitive și irevocabile a

sentinței nr. 198/C/2001 a Tribunalului Vâlcea pentru că predarea s-a făcut

potrivit Protocolului încheiat la 11 ianuarie 1999, iar recurenta a avut calitatea de pârât în dosarul soluționat prin sentința nr. 198/2001.

- Cum linia de cale ferată Albeni –Alunu

face parte din infrastructura feroviară, potrivit, potrivit Legii nr. 213/1998

aceasta aparține domeniului public al statului, astfel că nu pot fi reținute

susținerile recurentei nici sub acest aspect.

- Referitor la diferența dintre greutatea

tablierelor din stația Berbești susținerile recurentei sunt nefondate deoarece

chiar aceasta recunoaște că C.N. C.F.R. SA le-a depozitat, le-a transportat dar

nu s-a făcut predarea-primirea lor, nu au fost păzite, astfel că recurenta

trebuie să justifice diferența dintre cantitatea transportată (1.469,589 tone)

și cea stabilită de recurentă (1.154,5 tone).

II. Referitor la măsura nr. 3 prin care

s-a dispus înregistrarea în evidențele contabile ale recurentei ca investiție

nefinalizată și înregistrarea corectă a datoriei recurentei către SC T. SA

Brașov susținerile din recurs sunt nefondate.

- Chiar dacă au fost sistate lucrările de

investiții, există un protocol de predare a tronsonului către SC S.A.A.F. SA

care nu a fost evidențiat în contabilitatea societății comerciale.

-Deși se susține că datoria către SC T.

SA a fost înregistrată corect, organele de control financiar au stabilit, în

mod legal, că această înregistrare s-a făcut greșit pentru că la 31 decembrie 2003 a fost înregistrată suma de 133.821.461.000 ROL deci nu aceasta era suma

cuprinsă în titlul executoriu inițial și la această valoare s-a ajuns abia în

urma reevaluării, la data de 7 aprilie 2004, în dosarul de executare nr. 2001/2004. De fapt la 31 decembrie 2003 trebuia înregistrată numai suma de 85.086.830.122

ROL, iar diferențele numai în luna aprilie 2004, în acest fel s-au denaturat

situațiile financiare ale SC S.A.A.F. SA.

III. Referitor la măsura nr. 11 în care

s-a dispus analizarea motivelor pentru care s-a întocmit expertiza extrajudiciară

de către expertul N.D. soluția pronunțată este legală și temeinică.

- Nu prezintă relevanță când au fost

plătite sumele către SC I. SA Brașov ci faptul că expertiza a fost efectuată

fără a-i fi puse la dispoziție documentele contabile complete.

IV. Referitor la pct. 12 din procesul

verbal de control financiar în care se afirmă că SC S.A.A.F. SA nu a participat

la toate acțiunile de executare silită, nefolosindu-se de drepturile prevăzute

de lege, nu a analizat rapoartele de expertiză întocmite în cauză, soluția

instanței de fond este legală și temeinică.

Susținerile recurentei sunt contrazise de

chiar actele aflate la dosar, pentru că în sentința civilă nr. 198/C din 1

martie 2001 a Tribunalului Vâlcea, chiar instanța a precizat faptul că „pârâta

nu s-a apărat pe calea prescripției prezentei acțiuni” și că există „o

recunoaștere a datoriei făcută de pârâtă prin actul de la fila 32”.

Chiar dacă la dosar au fost depuse

înscrisuri privind contestații le executare, au existat situații în care au

fost vândute, în cadrul executării silite, bunuri care au fost subevaluate (la 28 februarie 2007 au fost vândute pin executare silită vagoane cu un preț de 1.322 Euro,

fără TVA), nu s-a verificat dacă expertizele au fost întocmite corect, nu s-au

făcut obiecțiuni la aceste expertize.

Apreciind că soluția instanței de fond

este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta S.A.A.F. SA București împotriva sentinței nr. 1514 din 14 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2009.