ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5468/2009

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 31 iulie 2008 reclamanta SC M. SA a chemat în judecată D.G.F.P. a județului Ilfov,

solicitând anularea deciziei din 28 februarie 2007, și implicit, anularea în parte

a deciziei de impunere din 12 noiembrie 2007, privind obligațiile fiscale suplimentare

de plată, solicitând obligarea A.N.A.F. să admită la deductibilitate suma de 3.508.214,

reprezentând T.V.A. aferent a 4 facturi din 2005.

În

motivarea acțiunii reclamanta arată că în vederea realizării obiectului său de activitate

a încheiat un contract cu SC A.T. SA pentru întreținerea și repararea materialului

rulant și că a dovedit că serviciile au fost prestate atât cu facturile cât și cu

procese-verbale semnate de ambele părți, fiind îndreptățite la deductibilitatea

T.V.A. aferent celor 4 facturi.

Curtea

de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 1172 din 18 martie 2009 a respins excepția de nelegalitate a actelor

contestate și a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, reținând că aceasta

nu a dovedit că serviciile la care s-au referit cele 4 facturi, au fost prestate

efectiv.

Împotriva

acestei soluții a declarat recurs reclamanta SC M. SA, susținând în esență că instanța

de fond apus în discuție la dosar excepțiile ridicate, fără a da cuvântul părților

și pe fondul cauzei.

Cu

privire la serviciile prestate recurenta susține că din documentele de la dosar

rezultă că acestea au fost efectiv prestate.

Recursul

este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Întrucât

recurenta-reclamantă a susținut/constatat că serviciile la care s-au referit facturile

din 8 octombrie 2004, din 12 ianuarie 2005, din 31 martie 2005 și din 30 iunie 2005,

și pentru care nu a fost admisă deducerea T.V.A., au fost efectuate, se impunea

ca în virtutea rolului activ instanța să ordone efectuarea unei expertize de specialitate,

care să verifice fiecare factură și să constate dacă serviciile au fost prestate.

Expertiza

va avea în vedere și procesele-verbale semnate de recurenta-reclamantă și de către

prestatorul SC A.T. SA de certificare a lucrărilor executate, documente menționate

în facturi.

Așa

fiind se va admite recursul declarat de reclamantă, se va casa sentința atacată

și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care va avea în vedere

dispozițiile art. 315 C. proc. civ. și care va putea aprecia și asupra necesității

administrării și altor probe necesare stabilirii adevărului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de SC M. SA împotriva sentinței nr. 1172 din 18 martie 2009 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios, administrativ și fiscal.

Casează

sentința atacată și trimite cauza la aceeași instanță spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2009.