ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1582/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1582/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

judecății

Prin cererea înregistrata

pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanta SC A.F. SRL a solicitat, în contradictoriu

cu A.N.A.F., D.G.F.P. Neamț, să se dispună anularea parțială a deciziei din 23

februarie 2012 emisă de D.G.F.P. Neamț, privind soluționarea contestației formulate

cu privire la următoarele impozite și taxe, stabilite nelegal, și anume: impozit

pe profit în sumă de 698.905,00 RON și accesorii aferente acestuia, în sumă de 224.108,00

RON; TVA în sumă de 547.439,00 RON și accesorii aferente acesteia, în sumă de 44.946,00

RON; impozit pe venituri realizate de nerezidenți în sumă de 21.024,00 RON și accesorii

aferente acestuia, în sumă de 11.784,00 RON; și, în consecință, să fie obligată

pârâta la restituirea sumei de 160.668,00 RON reprezentând TVA solicitat la rambursare

la data de 30 iunie 2011 (suma totală solicitată la rambursare fiind de 280.654,00

RON, compensată cu sumele pe care l-am acceptat la plată de 119.986,00 RON) precum

și obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.

La termenul din 8 noiembrie

2012, reclamanta și-a completat acțiunea în sensul că a solicitat și anularea deciziei

de impunere din 2 septembrie 2011 și a raportului de inspecție fiscală.

de fond

Prin sentința nr. 131/2013

din 1 august 2013 a Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și

fiscal, a fost admisă în parte acțiunea formulată de SC A.F. SRL în contradictoriu

cu A.N.A.F., D.G.F.P. Neamț. Instanța a dispus anularea parțială a raportului de

inspecție fiscală încheiat în data de 2 septembrie 1011 de către D.G.F.P. Neamț,

Activitatea de inspecție fiscală, a deciziei de impunere din 2 septembrie 2011 emisă

de D.G.F.P. Neamț, Activitatea de inspecție fiscală și a deciziei din 23

februarie 2012 emisă de D.G.F.P. Neamț cu privire la sumele de: 38.899 RON ce privește

factura din 30 iulie 2008, cu care societatea LHS L. Germania a facturat reparațiile

motorului tractorului „J.D.” și reparațiile injectorului; 135.202 RON sumă aferentă

contractului încheiat la data 20 martie 2009 între SC A.F. SRL și beneficiar și

S.L. prestator și suma de 3.039,791 RON reprezentând furnizori neachitați, precum

și a accesoriilor corespunzătoare sumelor cu privire la care s-a dispus anularea.

A dispus de asemenea plată către expert contabil N.I., de către reclamanta SC

A.F. SRL, a onorariului de expert în cuantum de 6.000 RON, onorariu achitat parțial

în sumă de 2.000 RON cu chitanța din data de 27 septembrie 2012, rămas de achitat

4.000 RON. Pentru a pronunța această hotărâre, prim instanță a reținut următoarele:

În fapt, D.G.F.P. Neamț

a desfășurat la sediul SC A.F. SRL o acțiune de investigare și o inspecție fiscală

conform procesului-verbal din 18 august 2011 ca urmare a adresei din 17 iunie 2011

emisă de Departamentul pentru Luptă Antifraudă din cadrul Guvernului României, în

urma cărora a emis decizia de impunere din 2 septembrie 2011, stabilind în sarcina

reclamantei obligația de plată a sumei de 1.857.159,00 RON reprezentând TVA estimată,

impozit pe veniturile rezidenților estimat, impozit pe profit estimat și majorări

și penalități de întârziere la aceste sume.

Împotriva deciziei de

impunere reclamanta SC A.F. SRL a formulat contestație, respinsă de către D.G.F.P.

Neamț prin decizia din 23 februarie 2012, decizie a cărei anulare parțială se solicită

prin prezenta acțiune.

Pentru anul fiscal 2008,

reclamanta a contestat: sumele de 119.000 RON, 38.899 RON respinse la deductibilitate;

pentru anul fiscal 2009 reclamanta a contestat sumele de 148.074 RON, 136.060 RON,

731.941 RON, 23.531 RON, 595.535 RON, reprezentând cheltuieli neadmise la deductibilitate.

Pentru baza de impunere

aferentă anului 2009 la stabilirea impozitului pe profit, reclamanta a contestat

suma de bază de 977.141 RON și impozitul pe profit aferente de 156.343 RON, respectiv

accesorii în sumă de 98.645 RON.

Pentru anul fiscal 2010

au fost contestate sumele de 41.278 RON, 74.432 RON, neadmise la deductibilitate,

suma de 77.585 RON reprezentând cheltuieli neadmise la deductibilitate, suma de

3.039,791 RON cu care a fost mărită baza de impozitare pentru impozitul pe profit

al anului 2010.

La Capitolul impozit pe

veniturile obținute din România de nerezidenți, pentru anul fiscal 2008, reclamanta

a atacat decizia din 23 februarie 2012 cu privire la cheltuielile în sumă de 8.127,56

euro, considerând că aceste cheltuieli sunt atașate unui bun mobil închiriat pe

teritoriul României și pentru calculul impozitului în sumă de 222 RON.

Pentru anul fiscal 2009,

reclamanta a criticat opinia formulată în decizia atacată potrivit căreia documentele

prezentate de S.L. nu reprezintă certificate de rezidență fiscală emise de autoritățile

competente din Germania (din care să rezulte că acestea sunt persoane rezidente

ale acestui stat și că li se aplică prevederile Convenției aprobată prin Legea

nr. 29/2002), ci documente care certifică înregistrarea din punct de vedere fiscal

în Germania, prin urmare contestând pentru anul fiscal 2008 suma de 1.080 RON și

pentru anul fiscal 2009 suma de 19.944 RON. Referitor la obligațiile fiscale accesorii

calculate prin decizia din 23 februarie 2012 reclamanta a contestat suma de 12.504

RON reprezentând dobânzile și suma de 4.631 RON penalități de întârziere.

La pct. 3 din decizia

din 23 februarie 2012, taxa pe valoarea adăugată, reclamanta a contestat obligația

stabilită pentru anul 2008, arătând că în mod greșit organul fiscal a considerat

că suma de 22.610 RON nu este deductibilă, pentru anul 2009 solicitând anularea

sumei de 5.284 RON, reprezentând TVA suplimentar stabilit la plată pentru diminuarea

stocului de muștar și anularea dobânzilor calculate de 3.314 RON, anularea TVA calculate

suplimentar de plată de 3.144 RON și dobânzi de 1.011 RON. În concluzie, a solicitat

reclamanta, în ce privește anul 2009, respingerea TVA suplimentar de plată de 3.144

RON și dobânzi de 1.011 RON.

Pentru anul 2010, reclamanta

a solicitat, contrar celor reținute de organele fiscale, să i se recunoască dreptul

de deducere; a TVA în sumă de 17.864 RON și anularea dobânzilor calculate în sumă

de 1.293 RON, anularea sumei de 498.547 RON ca TVA aferent avansurilor primite în

anul 2010.

Referitor la sumele de

119.000 RON, 38.899 RON respinse la deductibilitate pentru anul fiscal 2008, instanța

a reținut:

Suma de 119.000 RON privește

factura din 14 iulie 2008 emisă de SC A.B. SRL, reprezentând reparații pentru perioada

ianuarie-iulie 2008.

Organele fiscale au reținut

că la factura menționată, nu există contract, devize de lucrări, procese verbale

de recepție din care să rezulte care sunt reparațiile care au fost efectuate de

către prestator, în ce interval, în ce locație, la ce mașini sau utilaje și cu ce

tarife, ce utilaje sau mașini din parcul SC A.F. SRL au avut nevoie de reparații,

dacă acestea au fost necesare și data la care au fost realizate în fapt.

Instanța a constatat că

factura din 14 iulie 2008 conține prestări servicii de reparații pentru perioada

ianuarie-iulie 2008 și, cu toate că reclamanta a arătat că aceasta a fost emisă

urmare a încheierii contractului de prestări servicii din 1 ianuarie 2008, încheiat

între SC A.B. SRL D., prestator și SC A.F. SRL beneficiar, pe factura în discuție

nu este înscris numărul contractului și devizele aferente.

S-a mai reținut că devizul

generală din data de 30 iunie 2008 cuprinde sintetizat lista utilajelor, tipul operațiunilor

executate, orele de manoperă și valoarea totală pentru fiecare utilaj în parte,

iar cele 19 comenzi deviz pentru utilajele reparate conțin același tip de operațiuni,

nu conțin piese de schimb și nu prevăd intervalul de timp de efectuare a reparațiilor.

Prin urmare, a apreciat

instanța fondului, cu documentele prezentate de către SC A.F. SRL nu s-a făcut dovada

necesității efectuării prestărilor de servicii în scopul activităților desfășurate,

iar pentru cheltuielile efectuate și înregistrate în contabilitate nu s-au prezentat

documente justificative de natură a face dovada efectuării operațiunilor pentru

fiecare utilaj în parte, fiind aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (4) lit.

m) și lit. f) C. fisc.

Având în vedere susținerile

reclamantei care sunt în sensul că aceste prestări de servicii s-au efectuat în

baza contractului de prestări servicii din 1 ianuarie 2008 pentru perioada ianuarie-iulie

2008, acestea nu pot fi considerate că au caracter ocazional.

Instanța a reținut, contrar

concluziei expertului contabil, că suma de 119.000 RON reprezentând cheltuieli cu

reparații efectuate la utilajele proprietatea SC A.F. SRL nu este deductibilă fiscal

și nu întrunește condițiile de deductibilitate fiscală prevăzute de dispozițiile

art. 21 alin. (4) lit. m) și lit. f) C. fisc.

Relativ la suma de 38.899

RON, ce privește factura din 30 iulie 2008 în valoare de 11.060,00 euro, echivalentul

a 38.899,00 RON, cu care societatea LHS L. Germania a facturat reparațiile motorului

tractorului „J.D.” și reparațiile injectorului, prima instanță a constatat că prin

contractul din 1 februarie 2008 încheiat între SC A.F. SRL și LHS – L. H.&S.

GmbH, care are ca obiect deservirea mașinilor agricole, intermedierea, organizarea

reparațiilor și lucrărilor de service prin parteneri de service autorizați, s-a

prevăzut un tarif orar de 6,50 euro.

Reparațiile au fost efectuate

de către G.L.P. Germania pentru societatea LHS L. Germania care a emis factura

din 5 august 2008 pentru suma de 12.495 euro inclusiv TVA 19%, care cuprinde operațiuni

de reparații a motorului de tractor marca J.D., respectiv: rectificare arbore cotit,

montat lagăre noi, pistoane, bucșe, rectificări chiuloasă, ventile, înlocuire injectoare,

pompă ulei, etanșare pompă de apă, rectificare pompă injecție.

LHS L. H.&S. GmbH

a emis către SC A.F. SRL factura din 30 iulie 2008 în valoare de 11.060,00 euro,

echivalentul a 38.899,00 RON, din care 8.540 euro reparație-remontare motor J.D.

și 2.520 euro reparație pompă injecție.

De asemenea, organele

de control fiscal în actele încheiate, respectiv raportul de inspecție fiscală,

decizie impunere, decizie soluționare contestație nu fac vorbire de contractul

din 1 februarie 2008 și nici de factura din 5 august 2008, care cuprinde operațiunile

de reparații a motorului de tractor marca J.D., aceste înscrisuri fiind menționate

de expertul contabil în expertiza efectuată și care nu sunt combătute de către D.G.F.P.

Neamț în obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, aceasta menționând doar

faptul că facturile au caracter formal, că expertul nu a analizat cum a fost trimis

tractorul în Germania pentru reparații, runde anume a avut loc reparația.

S-a reținut că, în toate

actele încheiate, organele de control fiscal menționează generic faptul că la facturi

nu există contract, devize de lucrări, procese verbale de recepție din care să rezulte

care sunt reparațiile efectuate de prestator, în ce interval, la ce mașini și cu

ce tarife.

A apreciat judecătorul

fondului că organele fiscale, în cadrul controlului efectuat, aveau obligația să

stabilească situația de fapt fiscală a SC A.F. SRL și să întreprindă demersurile

necesare pentru a o clarifica, expertul neavând o astfel de obligație la efectuarea

expertizei contabile, neputând fi stabilit și nefiind stabilit un astfel de obiectiv

de către instanță.

Raportat la existența

contractului din 1 februarie 2008 încheiat între SC A.F. SRL și LHS L. H.&S.

GmbH, a facturii din 5 august 2008 care cuprinde operațiunile de reparații a motorului

de tractor marca J.D., instanța a reținut că pentru cheltuielile în sumă de 38.899,00

RON reclamanta a justificat necesitatea prestării reparațiilor în scopul activităților

desfășurate, deținând de asemenea documente justificative, acțiunea cu privire la

această sumă fiind așadar întemeiată, suma fiind deductibilă fiscal, aceasta neîncadrându-se

la art. 21 alin. (4) lit. m) și lit. f) C. fisc., așa cum au reținut organele fiscale.

Referitor la sumele de

148.074 RON, 136.060 RON, 73.941 RON, 23.531 RON, 595.535 RON, instanța reținut:

Suma de 148.074 RON reprezintă

plăți efectuate pentru consultanță.

În baza contractului de

consultantă din data de 12 martie 2009 încheiat la N. Germania între SC A.F.

SRL, beneficiar și F.-M.H.al B.B. G. GmbH, care are ca obiect „Analiza exploatațiilor

agricole din România a beneficiarului” s-a achitat de către reclamantă suma de 3.000

euro conform facturii din 18 martie 2009 emisă de către consultantul menționat,

pentru analiza și consultanță conform contractului.

Raportul consultantului

cuprinde evaluarea anului 2007-2008 al societăților agricole din grupul A. din România,

făcând analiza din perspectiva globală a grupului A. din România, conținând doar

elemente punctuale referitoare la exploatația SC A.F. SRL, raportul fiind adresat

către A.M.H. GmbH și nu către societatea reclamantă.

În această situație, nu

se justifică efectuarea plății de 3.000 euro în totalitate de către SC A.F. SRL,

situație fată de care cheltuiala echivalent a sumei de 3.000 euro, respectiv 12.872

RON nu poate fi deductibilă, aspect reținut și de către expertul contabil.

La data de 20 martie 2009

s-a încheiat între SC A.F. SRL și beneficiar S.L. prestator un contract având ca

obiect: administrare ca reprezentant, colaborare la organizarea și contabilitatea

întreprinderilor agricole din România ale beneficiarului, colaborare la urmărirea

investițiilor precum și influența dezvoltării în continuare a întreprinderii, locul

de desfășurare a activității fiind B., jud. Neamț.

Contractul a fost încheiat

pe perioadă nedeterminată în acesta prevăzându-se sarcinile de serviciu ale prestatorului,

existând rapoarte de activitate întocmite lunar cu lucrările executate conform obiectului

contractului în legătură cu activitatea societății, aprobate de administratorul

societății. Compensația lunară stabilită în contract este de 4.000 euro lunar pe

primele 3 luni de activitate și 5.000 euro lunar pentru următoarele.

În baza contractului s-au

emis 3 facturi pentru câte 4.000 euro și 4 facturi pentru câte 4.000 euro, echivalentul

în RON fiind 135.202.

Organele fiscale au reținut

că este nejustificată achitarea acestei sume deoarece s-a făcut pentru supravegherea

întregii activități, inclusiv pentru supravegherea activităților contabile.

Din raportul de expertiză

contabilă, se reține că pentru ținerea evidenței contabile a reclamantei, s-a încheiat

contractul de prestări servicii din 1 mai 2009 între SC A.F. SRL și E.C.

Se mai reține de asemenea

că lucrările complexe executate de către prestator S.L. au privit activitatea societății

legată de urmărire, observare, organizare a activității de producție, respectiv

o analiză economică complexă.

Chiar dacă în contractul

încheiat cu acesta s-a menționat colaborarea la organizarea și contabilitatea întreprinderilor

agricole din România ale beneficiarului, aceasta nu poate echivala cu ținerea contabilității,

operațiune cu privire la care s-a încheiat contractul de prestări servicii din

1 mai 2009 între SC A.F. SRL și E.C.

Prin urmare, prestatorul

german a fost plătit în baza contractului pentru prestații ce nu au avut legătură

cu ținerea contabilității, prestații fiind cuprinse în rapoartele de activitate

și expuse pe larg de către expertul contabil în raportul de expertiză efectuat.

Cu documentele existente,

respectiv: contract prestări servicii, rapoarte de activitate s-a făcut dovada prestării

efective a serviciilor plătite, din conținutul rapoartelor de activitate reținându-se

necesitatea prestării acestora în scopul activităților desfășurate de către reclamantă

și, prin urmare, suma de 135.202 RON este deductibilă fiscal.

Suma de 136.060 RON reprezintă

chirie combină agricolă și se regăsește în facturile din 30 iunie 2009 de 125.587

RON pentru perioada 1 iulie 2008-30 iunie 2009 și din 1 septembrie 2009 de 10.473

RON pentru septembrie 2009.

Cu privire la această

combină s-a reținut că, inițial, a fost încheiat contractul de închiriere din data

de 8 iulie 2007 între A.A.M. GmbH și SC O. SRL, prin actul adițional din 30

iunie 2008 convenindu-se asupra încetării acestui contract înainte de termen.

Ulterior s-a încheiat

un acord între A.A.M. GmbH, SC O. SRL și SC A.F. SRL, prin care s-a hotărât că începând

cu data de 1 iulie 2008 locatarul combinei este SC A.F. SRL, la data de 30

iunie 2008 încheindu-se între A.A.M. GmbH și SC A.F. SRL contractul de închiriere

în care se menționează că raporturile de închiriere încep cu data de 1 iulie 2008

și se încheie pe 15 iunie 2011, prețul chiriei fiind de 2.480 euro net lunar.

Cu factura din 30

iunie 2009 A.A.M. GmbH a facturat suma de 125.582 RON pentru perioada 1 iulie 2008-30

iunie 2009, echivalentul în RON a 2.480 euro net lunar, precum și suma de 3.190,52

euro dobânzi. Cu factura din 1 septembrie 2009 a facturat chiria aferentă lunii

septembrie 2009 în sumă de 10.473 RON, echivalentul a 2.480 euro.

Organele fiscale au reținut

că facturile se referă la prestații trecute și față de momentul facturării și față

de momentul inspecției.

Reclamanta a înregistrat

în baza contractului de închiriere în contabilitate chirii în sumă de 136.060 RON.

Expertul a reținut că

din succesiunea evenimentelor și analiza documentelor menționate, reiese că pentru

perioada 1 iulie 2008-30 iunie 2009, precum și în luna septembrie 2009, combina

agricolă a fost utilizată în regim de închiriere de către SC A.F. SRL pentru realizarea

obiectului de activitate și, ca urmare, cheltuielile înregistrate sunt deductibile

din punct de vedere fiscal invocând dispoziții din Ordinul ministrului

finanțelor nr. 3055/2009, ordin care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2010.

Instanța a constatat că

din documentele prezentate, nu se poate reține cu certitudine legătura dintre acestea

și veniturile impozabile ale SC A.F. SRL și, prin urmare, suma de 136.060,00 RON,

reprezentând chiria pentru combina închiriată de la societatea A.M.H. GmbH Germania

nu este deductibilă din punct de vedere fiscal, fiind aplicabile dispozițiile

art. 21 alin. (4) lit. f) și lit. m) din Legea nr. 571/2003.

În ceea ce privește suma

de 73.941 RON aferentă facturii din 14 iulie 2009, emisă de LHS L. Germania pentru

„lucrări”, expertul a reținut că această factură ar putea fi repartizată în două

părți componente din care suma de 71.364,42 RON nu îndeplinește condițiile de deductibilitate.

Instanța a constatat însă

că factura din 14 iulie 2009 nu este susținută de alte documente justificative

(ex. devize de lucrări) pentru a se putea determina și stabili care este legătura

dintre aceasta și veniturile impozabile ale SC A.F. SRL și prin urmare în mod corect

organele fiscale au stabilit că suma de 73.941 RON nu îndeplinește condițiile de

deductibilitate.

Relativ la suma de 23.531

RON corespunzătoare facturii din 17 decembrie 2009 în sumă de 5.541,61 euro emisă

de LHS L., reprezintă cheltuieli de reparații pentru autoturismul N.T., proprietatea

SC A.F. SRL, s-a reținut că din raportul de expertiză contabilă rezultă că din totalul

facturii, suma de 216 euro reprezintă manopera, 450 euro costuri transfer în România,

cazare, masă, vinietă, reparații pe traseu, restul reprezentând piese de schimb.

Ordinul de deplasare emis

de SC A.F. SRL pentru angajatul firmei N.A. având funcția de conducător auto, motivul

fiind deplasare la LHS L. Germania pentru reparația autoturismului N.T.

Potrivit expertizei, devizul

de reparații cuprinde doar detalierea orelor de manoperă percepute pentru fiecare

operațiune în parte, autoturismul aflându-se în patrimoniul societății, cu număr

de inventar, aflându-se în catalogul mijloacelor fixe.

S-a constatat că deși

expertul menționează dispozițiile din art. 21 alin. (4) lit. m) și lit. f) și pe

cele din art. 21 alin. (1) C. fisc., se mulțumește doar să precizeze că petenta

îndeplinește cerințele legale din punct de vedere al justificării prestației, suma

fiind deductibilă din punct de vedere fiscal, fără a arăta raportat la documentele

amintite care este legătura dintre utilizarea acestui autoturism, repararea lui

și veniturile impozabile ale SC A.F. SRL.

Față de documentele judecătorul

fondului a apreciat că nu se poate reține o astfel de legătură și, prin urmare,

suma de 23.531 RON nu îndeplinește condițiile de deductibilitate.

A mai reținut prima instanță

că suma de 595.535 RON reprezintă influența diferitelor înregistrări contabile asupra

stocului și rezultatului contabil și se compune din trei sume.

Astfel, pentru suma de

27.813 RON aferentă lunii februarie 2009, reprezentând scăzăminte la produsul muștar

în urma condiționării conform analizei de laborator, inventarierii stocului de muștar,

normelor tehnice din 2003, Standardele internaționale de calitate ISO 1237:1981,

organele fiscale au constatat că din procesul-verbal de reducere a stocurilor reprezentând

gozuri muștar rezultă că gozurile au fost distruse întrucât nu mai pot fi valorificate,

din documentele prezentate nerezultând cauza deteriorării stocurilor, neefectuându-se

inventarierea și calculul deprecierilor legal admise.

Expertul contabil a reținut

că suma este susținută de: decizia de inventariere a patrimoniului din 1

noiembrie 2008 pentru produsele finite depozitate ce urmează a fi selecționate;

lista de inventariere înainte de condiționare din data de 25 noiembrie 2008 în care

este consemnată cantitatea de 274.460 kg muștar în valoare de 170.165,20 RON; ordin

de condiționare din 2008 în care sunt specificate: cantitatea de muștar înainte

de condiționare, cantitatea de muștar după condiționare, parametrii calitativi rezultați

din analize de laborator înainte și după condiționare, rentabilitatea operațiunilor

de condiționare, produsul și cantitatea, parametrii de calitate, ordinul fiind însoțit

de tichetele delaborator fără număr din decembrie 2008 și februarie 2009; fișa de

cântărire din 1 februarie 2009 pentru produsul deșeu nevaloros muștar magazia I.C.

de unde rezultă cantitatea de 28.400 Kg; procesul-verbal din 1 februarie 2009 încheiat

de comisia de inventariere în vederea controlării și constatării deșeurilor nevaloroase

de muștar aflate în stoc; lista de inventariere după condiționare din data de 1

februarie 2009, procesul-verbal din 1 februarie 2009 încheiat de comisia numită,

care a procedat la valorificarea rezultatelor inventarierii prin calculul scăzămintelor

și propunerea de înregistrare a rezultatelor respective, scăderea din gestiunea

cantității de 44.460 kg muștar la prețul de înregistrare de 0,62 RON kg, valoarea

totală de 27.813,20 RON compusă din 14.460 kg scăzăminte prin uscare și 28.400 kg

deșeuri nevaloroase.

Expertul a constatat de

asemenea necorelări aritmetice în documentele prezentate și erori de calcul în ceea

ce privește scăzămintele, în urma corectărilor expertului reieșind total scăzăminte

de 46.246 kg, în loc de 44.460 kg calculate de reclamantă, considerând că suma de

27.813 RON, aferentă lunii februarie 2009, este deductibilă din punct de vedere

fiscal, deoarece reprezintă pierderi tehnologice, deductibile fiscal potrivit

art. 21 alin. (1) lit. e) C. fisc. și nu stocuri lipsă în gestiune sau degradate.

Instanța a reținut însă

cu privire la acest aspect că, la data efectuării controlului, cât și la data soluționării

contestației formulate de către reclamantă împotriva deciziei de impunere, nu existau

documente care să conțină cauzele deteriorării cantității de muștar.

Astfel, deși organul de

control menționează în raportul de inspecție fiscală că societatea reclamantă nu

a efectuat un inventar al stocurilor, urmat de calculul deprecierilor legal admise,

mențiune ce se regăsește și în decizia de soluționare a contestației și nici reclamanta

nu face vorbire în acțiunea formulată, expertului i s-a prezentat un proces-verbal

încheiat de comisia de inventariere în vederea controlării și constatării deșeurilor

nevaloroase de muștar aflate în stoc, precum și un proces-verbal încheiat de comisia

numită, care a procedat la valorificarea rezultatelor inventarierii prin calculul

scăzămintelor și propunerea de înregistrare a rezultatelor respective, scăderea

din gestiunea cantității de 44.460 kg muștar la prețul de înregistrare de 0,62 RON

kg, valoarea totală de 27.813,20 RON compusă din 14.460 kg scăzăminte prin uscare

și 28.400 kg deșeuri nevaloroase.

Instanța a reținut că

din documentele prezentate organelor de control nu reiese cauza deteriorării stocurilor

de muștar și nu a existat dovada că s-a efectuat inventarierea și calculul deprecierilor

legal admise, reclamanta nemenționând pe parcursul derulării procesului că în afară

de documentele prezentate organelor fiscale ar mai deține și alte documente.

Sub acest aspect prima

instanță a conchis că în mod corect organele fiscale au stabilit că suma de 27.813

RON aferentă lunii februarie 2009 reprezentând scăzăminte la produsul muștar în

urma condiționării, nu îndeplinește condițiile de deductibilitate.

Relativ la suma de 551.177

RON înregistrată în contabilitatea reclamantei, expertul a reținut că aceasta este

rezultatul unei corecții realizate în evidenta contabilă și care nu a condus la

diminuarea masei impozabile, în urma tranzacției efectuată la cultura de sfeclă

de zahăr obținându-se profit.

Expertul a menționat că

efectuarea corecțiilor s-a realizat în conformitate cu prevederile punctului 63

din Ordinul ministerului finanțelor publice nr. 3055/2009, prin urmare corelația

efectuată având bază legală astfel că nu a diminuat baza impozabilă.

A reținut instanța fondului

că expertul contabil nu a motivat în nici un fel și nici nu a demontat constatarea

organelor fiscale, respectiv că diferența de 551.177 RON reprezintă diferența între

conturile 331, producție neterminată, neinventariată și negestionată corespunzător

și contul 345 produse finite, care a fost vândută către A. România pe bază de facturi.

Având în vedere că în

expertiza contabilă efectuată, cu privire la acest punct nu s-a dovedit că interpretările

organului fiscal privind situația contabilă ar fi eronate, instanța a reținut că

suma de 551.177 RON nu este o eroare și în această situație, impozitul pe profit

suplimentar stabilit de organele de inspecție fiscală pentru această sumă, este

datorat de către reclamantă.

În ceea ce privește suma

de 16.545 RON, reprezentând așa cum au reținut organele fiscale, diferența dintre

produsele predate spre custodie la SC A.A. SRL și cele facturate și date cu plată

din arendă, respectiv pierdere nejustificată din producția stocată totală, s-a reținut

că expertul a menționat în raportul de expertiză efectuat că echipa de inspecție

fiscală a analizat parțial tranzacțiile efectuate, rezumându-se doar la trei înregistrări

contabile, expertul procedând la analiza tuturor operațiunilor care au avut loc.

Din analiza punctuală

a tranzacțiilor, expertul a arătat că se observă înregistrarea unei pierderi nete

la valorificarea producției de-mazăre boabe către clientul S. în sumă de 19.101,50

RON, ca urmare a diferenței nefavorabile dintre costul produselor și prețul de vânzare

al acestora, vânzarea în pierdere la produsul mazăre neavând nici o legătură cu

plată arendei în natură, către arendatori, conform contractului.

Instanța a constatat că

deși expertul a analizat toate operațiunile contabile pe conturile de producție

din decembrie 2009, nu a făcut nicio referire la înregistrările contabile avute

în vedere de către organele fiscale (cele trei înregistrări contabile prin care

SC A.F. SRL și-a redus baza de impunere pentru impozitul pe profit) și care sunt

menționate atât în raportul de inspecție fiscală, cât și în procesul-verbal

încheiate de organele fiscale.

Explicațiile privind reducerea

de preț nu au fost susținute și justificate cu documente legale pe parcursul controlului

sau până la soluționarea contestației, astfel că nu se impune anularea constatărilor

organelor fiscale cu privire la suma de 16.545 RON.

Referitor la gradul de

îndatorare la data de 31 decembrie 2009 al reclamantei, respectiv dacă acesta este

mai mare decât 3, expertul a precizat că urmare a analizei documentelor puse la

dispoziție de către reclamantă, respectiv: situațiile financiare aferente exercițiilor

financiare 2008 și respectiv 2009 întocmite și depuse la organul fiscal, notele

explicative „Situația creanțelor și datoriilor” anexate la situațiile financiare,

balanțele de verificare încheiate la 31 decembrie 2008 și respectiv 31 decembrie

2009 aferente situațiilor financiare, fișa contului 665 „Cheltuieli din diferențe

decurs valutar” pentru anul 2009, contracte de împrumut, a calculat gradul de îndatorare

pentru anul 2009, conform pct. 67 din Normele metodologice de aplicare a C. fisc.,

având în vedere dispozițiile art. 23 C. fisc., precum și Normele metodologice pentru

aplicarea art. 23.

Potrivit dispozițiilor

din Normele metodologice de la pct. 63, în sensul art. 23 alin. (1) C. fisc., prin

capital împrumutat se înțelege totalul creditelor și împrumuturilor cu termen de

rambursare peste un an începând de la data încheierii contractului, cu excepția

celor prevăzute la alin. (4) al art. 23 C. fisc. indiferent de data la care acestea

au fost contractate. În capitalul împrumutat se includ și creditele sau împrumuturile

care au un termen de rambursare mai mic de un an, în situația în care există prelungiri

ale acestui termen, iar perioada de rambursare curentă însumată cu perioadele de

rambursare anterioare ale creditelor sau împrumuturilor pe care le prelungesc, depășesc

un an.

Cu privire la această

situație expertul a arătat că suma de 160.000 de euro este încasată în contul petentei

la data de 19 ianuarie 2009, contractul fiind semnat la data de 19 ianuarie 2009

cu termen de rambursare la data de 31 august 2009. În situația împrumuturilor întocmită

la data de 31 mai 2009 de către firma de contabilitate la contractul de mai sus,

se specifică faptul că acest contract este lipsă, între cele două documente puse

la dispoziția expertului contabil existând neconcordante. Cu toate că termenul de

rambursare a împrumutului era la data de 31 august 2009, acest împrumut nu a fost

rambursat la scadență.

La data de 1

septembrie 2009 s-a întocmit un nou contract pentru suma de 160.000 euro cu termen

scadent la 31 decembrie 2009, la data scadenței creditul nefiind rambursat.

A opinat expertul că,

deși s-au întocmit două contracte pentru același împrumut, de fapt al doilea contract

este o prelungire a contractului inițial și în acest caz sunt aplicabile prevederile

pct. 63 din Normele metodologice de aplicare a C. fisc. și prin urmare gradul de

îndatorare la 31 decembrie 2009 este mai mare decât 3 și, ca atare, cheltuielile

din diferențe de curs valutar înregistrate în sumă de 599.131 RON sunt nedeductibile

la calculul impozitului pe profit aferent anului 2009, petenta datorând accesorii

pe intervalul 25 ianuarie 2010-25 ianuarie 2011, perioada dintre cele două situații

financiare.

A mai arătat expertul

că, baza impozabilă suplimentară determinată de inspecția fiscală, este corect stabilită,

nefiind recunoscută suma de 599.131 RON diferență de curs valutar ca o cheltuială

deductibilă fiind stabilite accesorii în sumă de 23.851 RON.

Prima instanță a reținut

că pentru împrumutul de 160.000 euro s-a întocmit inițial contractul din data de

19 ianuarie 2009, cu termen de rambursare la data de 31 august 2009, urmare a nerambursării

încheindu-se un alt contract pentru același împrumut la data de 1 septembrie 2009,

cu termen scadent la 31 decembrie 2009.

S-a apreciat totodată

că acest împrumut cu termen de rambursare mai mic de 1 an, nu se încadrează în dispozițiile

de la pct. 63 din Normele metodologice, deoarece chiar dacă există o prelungire

a primului termen de rambursare, prin încheierea celui de al doilea contract pentru

același credit, perioada de rambursare curentă însumată cu perioada de rambursare

anterioară a creditului pe care a prelungit-o, nu depășește un an, fiind astfel

corecte accesoriile stabilite de către organul fiscal în sumă de 23.851 RON.

Referitor la sumele care

se contestă pentru anul 2010:

Suma de 41.278 RON reprezintă

servicii facturate de furnizorul S.L. către petenta SC A.F. SRL, conform contractului

de prestări servicii fără număr din data de 4 aprilie 2009, ce are ca obiect: administrare

ca reprezentant, colaborare la organizarea și contabilitatea întreprinderilor agricole

din România ale beneficiarului, colaborare la urmărirea investițiilor precum și

influența dezvoltării în continuare a întreprinderii.

Sarcinile de serviciu

stabilite în contract privesc, așa cum a reținut și expertul contabil, toate întreprinderile

din Grupul A.,compensația lunară prevăzută în contract fiind de 4.000 euro lunar

pentru primele 3 luni și de 5000 euro lunar pentru următoarele. Prin actul adițional

din 1 martie 2010, s-a convenit încetarea contractului.

S-a reținut că rapoartele

de activitate întocmite pentru lunile ianuarie și februarie 2010 cu lucrările executate

conform obiectului contractului în legătură cu activitatea societății sunt: finalizarea

inventarului, interpretarea rezultatului la probele de sol prelevate pentru determinarea

conținutului în potasiu mobil, cost pe hectar pentru aplicat dejecții lichide cu

mașina H.T.V., stabilirea tarifelor pentru lucrări agricole în campania de primăvară

2010.

Avându-se în vedere că

sarcinile de serviciu stabilite în contract privesc, așa cum a reținut și expertul

contabil, toate întreprinderile din Grupul A., iar din documentele existente și

prezentate organului de control nu se poate stabili cu certitudine că lucrările

au fost executate conform obiectului contractului în legătură cu activitatea societății

și că acestea sunt echivalentul compensației lunare prevăzută în contract în situația

în care sarcinile de serviciu priveau toate întreprinderile din Grupul A., instanța

a apreciat că nu poate reține că, raportat la dispozițiile art. 21 alin. (4)

lit. m) și lit. f) și art. 21 alin. (1) C. fisc., suma de 41.278 RON este deductibilă

din punct de vedere fiscal.

Suma de 74.432 RON

reprezintă prestări servicii

transport efectuate de SC A.B. SRL.

Organul fiscal a constatat

că factura din 31 decembrie 2010 emisă de SC A.B. SRL reprezintă transport internațional

pe ruta V.-D. S-a constatat că SC A.B. SRL a efectuat un singur transport internațional

pentru SC A.F. SRL aferent facturii din 14 aprilie 2010 și nu s-au prezentat alte

documente care să ateste realitatea prestărilor și legătura cu SC A.F. SRL dat fiind

faptul că CMR arăta ca expeditor alte societăți din UE/România.

A reținut expertul că

deductibilitatea sumei de 74.432 RON este susținuta de următoarele documente justificative:

contract prestări servicii din 10 februarie 2010 încheiat între SC A.F. SRL și SC

A.B. SRL, care are ca obiect prestarea de servicii de transport intern și internațional,

cu un tarif prevăzut de 3,75 RON/km.

Factura fiscală din

31 decembrie 2010 emisă de SC A.B. SRL, în sumă de 74.432 RON, reprezintă transport

internațional efectuat pe ruta S.-V. și respectiv V.-D., obiectul prestațiilor efectuate

fiind transportul muștarului la firma G.M. în vederea selectării și ulterior livrarea

către Germania și Franța la beneficiarii finali. Au fost reținute de către expert

avizele de însoțire a mărfii, CMR, note de cântar, foi de parcurs care justifică

desfășurarea transporturilor efectuate, considerând că suma de 74.432 RON este deductibilă

din punct de vedere fiscal.

Din documentele prezentate

organului fiscal, reiese că SC A.B. SRL a efectuat un singur transport așa cum s-a

mai arătat, aferent facturii din 14 aprilie 2010. Pe ruta România-Austria s-a efectuat

transport cu mașinile SC A.F. SRL pentru operațiunile de selectare muștar, valoarea

mărfii transportate de SC A.B. SRL fiind de 27.376 RON.

S-a apreciat că nu există

însă documente care să facă dovada transportului din Austria către Germania a muștarului

de către SC A.B. SRL ulterior operațiunii de selectare, expertul menționând avizele,

fără a arăta însă care este beneficiarul transportului, care sunt CMR-urile cu care

sunt justificate transporturile aferente avizelor în situația în care organul fiscal

în raportul de inspecție fiscală a reținut că CMR-urile despre care a făcut vorbire

reclamanta arată la expeditor alte societăți comerciale din UE/România menționate

în raportul de inspecție fiscală, la rubrica expeditor figurând și ștampila SC

A.F. SRL fără a exista vreo factură emisă de această societate pentru aceste cantități

sau clienți.

Factura fiscală din

31 decembrie 2010 emisă de SC A.B. SRL în sumă de 74.432 RON este emisă pentru o

sumă globală, fără un calcul detaliat pentru fiecare cursă/transport în parte, fără

a exista în susținerea acesteia contracte, note de comandă care să prevadă traseul

acestor mărfuri, condiții de livrare și descărcare, termene de execuție, tarife,

documente din care să se rețină efectuarea transportului, cu data efectuării lui

și documentele de transport care să dovedească realitatea operațiunii, CMR-uri,

scrisori de transport, etc.

În acest context, prima

instanță a reținut că nu există acte justificative care să ateste realitatea prestațiilor

de servicii transporturi și legătura acestora cu veniturile SC A.F. SRL, astfel

că suma de 74.432 RON nu este deductibilă din punct de vedere fiscal.

Referitor la suma de 106.674

RON

reprezentând

facturi emise de LHS L. Germania în vederea efectuării unor reparații diferite pentru

autoturismele aflate în parcul auto al reclamantei, expertul contabil a concluzionat

că din această sumă sunt deductibili fiscal doar 48.393,73 RON, reclamanta neformulând

obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză întocmit.

Judecătorul fondului a

reținut că întreaga sumă nu este deductibilă fiscal, pentru următoarele considerente:

Astfel, expertul a enumerat

facturile care cuprind sumele pentru care organul fiscal a reținut că nu se aplică

deductibilitatea, impunându-se însă ca pe lângă această enumerare să arate care

sunt documentele, dacă acestea există, din care să rezulte legătura dintre serviciile

de reparații mașini cu veniturile SC A.F. SRL, necesitatea acestor reparații, care

este conținutul cheltuielilor și individualizarea acestora pe fiecare mașină în

parte, legătura acestor cheltuieli cu veniturile impozabile ale societății verificate,

individualizarea operațiunilor efectiv realizate pentru fiecare mașină în parte.

Constatând că nu există

documente justificative în sensul menționat, instanța a reținut că suma este nedeductibilă

fiscal potrivit prevederilor art. 21 alin. (4) lit. f) și lit. m) C. fisc.

Cât privește suma de 3.039.791

RON

reprezentând

furnizori neachitați cu o vechime de peste 3 ani, s-a reținut că pârâta a arătat

că este impozabilă sub aspectul impozitului pe profit al perioadei analizate, deoarece

acești furnizori nu au făcut demersuri pentru încasarea acestor sume de la SC

A.F. SRL, astfel că dreptul acestor furnizori la acțiune s-a stins prin prescripție

și prin urmare aceste sume nu mai erau scadente și nu puteau fi evidențiate în bilanțul

contabil la data de 31 decembrie 2010.

S-a constatat că pârâta

nu invocă nici un temei de drept, situație față de care nu se impune a se mări baza

impozabilă cu suma de 3.039.791 RON, urmând a se proceda la anularea sumei de 3.039.791

RON ca venituri suplimentare aferente anului 2010 ce măresc baza de impozitare.

Referitor la criticile

aduse prin acțiunea formulată constatărilor organelor fiscale privind impozitul

de pe veniturile obținute în România de nerezidenți, vizând factura din 31

iulie 2008 în valoare de 8.127,56 euro (28.585,44 RON), prime de asigurare și factura

din 18 martie 2009, în valoare de 3.000 euro, purtătoare de impozit de 3%, deoarece

B.B.G. GmbH Germania a prezentat certificat de rezidență fiscală, s-a reținut:

Primele de asigurare plătite

reprezintă redevențe. Cât privește raportul întocmit de B.B.G. GmbH Germania referitor

la contractul de consultanță încheiat între SC A.F. SRL și consultant F.-M.H., partener

al B.B.G. GmbH Germania, a rezultat că acest contract de consultanță nu privește

în mod exclusiv activitatea SC A.F. SRL, ci acelor trei firme din grupul A.

S-a reținut că aceeași

situație este valabilă și pentru sumele contestate aferente facturilor emise de

S.L., iar pentru facturile de consultanță emise și plătite în anul 2009, furnizorul

S.L. nu a prezentat certificat de rezidență fiscală emis de autoritatea fiscală

competentă din Germania.

De altfel și expertul

contabil a reținut că din analiza documentelor prezentate, a rezultat că organul

fiscal a stabilit corect sumele datorate de către reclamantă, menționând ca bază

legală art. 7, art. 115 lit. d) C. fisc., reclamanta neformulând obiecțiuni cu privire

la constatările expertului.

Având în vedere că sumele

reținute de către organele fiscale sunt corecte, nu s-a impus recalcularea accesoriilor.

Referitor la stabilirea

deductibilității TVA pentru suma de 22.600 RON, reprezentând TVA dedusă la factura

din 14 iulie 2008 emisă de furnizorul SC A.B. SRL, instanța a reținut la analizarea

acțiunii la capitolul impozitul pe profit în legătură cu baza de impozitare de 119.000

RON, că suma aferentă acestei facturi nu este deductibilă din punct de vedere fiscal,

deoarece din documentele prezentate nu rezultă legătura dintre sumele facturate

și veniturile societății și nu s-a făcut dovada necesității efectuării prestărilor

de servicii în scopul activităților desfășurate, iar pentru cheltuielile efectuate

și înregistrate în contabilitate nu s-au prezentat documente justificative de natură

a face dovada efectuării operațiunilor pentru fiecare utilaj în parte.

Suma de 5.284 RON contestată

de către reclamantă este TVA aferentă lipsurilor din stocul de muștar, cu privire

la care instanța a reținut însă că la data efectuării controlului cât și la data

soluționării contestației formulate de către reclamantă împotriva deciziei de impunere,

nu existau documente care să conțină cauzele deteriorării cantității de muștar,

iar din documentele prezentate organelor de control nu reiese cauza deteriorării

stocurilor de muștar, instanța constatând că în mod corect organele fiscale au stabilit

că suma de 27.813 RON aferentă lunii februarie 2009, reprezentând scăzăminte la

produsul muștar în urma condiționării, nu îndeplinește condițiile de deductibilitate.

Relativ la suma de 3.144

RON reprezentând TVA calculată asupra sumei de 16.545 RON respectiv, diferența dintre

produsele predate spre custodie la SC A.A. SRL și cele facturate și date cu plată

din arendă, constând în pierdere nejustificată din producția stocată totală, prima

instanță a reținut ca fiind corecte constatările organului fiscal privitoare la

această sumă, explicațiile privind reducerea de preț nefiind susținute și justificate

cu documente legale pe parcursul controlului sau până la soluționarea contestației.

Referitor la deductibilitatea

sumei de 17.864 RON reprezentând TVA aferentă facturii din 31 decembrie 2010 emisă

de furnizorul SC A.B. SRL instanța a apreciat că în mod corect organul fiscal a

stabilit că nu este deductibilă.

La analizarea sumei de

74.432 RON, s-a reținut că factura fiscală din 31 decembrie 2010 a fost emisă de

SC A.B. SRL pentru o sumă globală, fără un calcul detaliat pentru fiecare cursă/transport

în parte, fără a exista în susținerea acesteia contracte, note de comandă care să

prevadă traseul acestor mărfuri, condiții de livrare și descărcare, termene de execuție,

tarife, documente din care să se rețină efectuarea transportului, cu data efectuării

lui și documentele de transport care să dovedească realitatea operațiunii, CMR-uri,

scrisori de transport, etc. și neexistând acte justificative care să ateste realitatea

prestațiilor de servicii transporturi și legătura acestora cu veniturile SC

A.F. SRL, suma de 74.432 RON nu este deductibilă din punct de vedere fiscal.

Cât privește criticile

referitoare la TVA calculat suplimentar pentru avansurile primite în anul 2010,

analizând documentele prezentate de către reclamantă, expertul contabil a concluzionat

că la data de 30 iunie 2011 constatările organului fiscal sunt corecte, petenta

având obligația de a colecta TVA, astfel că aceasta datorează suma de 498.547 RON

și accesoriile aferente.

cauză

Împotriva soluției instanței

de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304

pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice,

D.G.F.P. Neamț întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Recursul reclamantei vizează

modificarea în parte a sentinței, în sensul dispunerii anularii parțiale a raportului

de inspecție fiscală încheiat în data de 2 septembrie 2011 de către D.G.F.P. Neamț,

activitatea de inspecție fiscală, a deciziei de impunere din 2 septembrie 2011 emisă

de D.G.F.P. Neamț, activitatea de inspecție fiscală și a deciziei din 23

februarie 2012 emisă de D.G.F.P. Neamț și cu privire la sumele de:

-119.000 RON ce privește

factura din 14 iulie 2008 emisa de SC A.B. SRL reprezenta prestări servicii reparații

ianuarie-iunie 2008 și a accesoriilor corespunzătoare.

- 136.060 RON ce privește

facturile din 30 iunie 2009 și din 1 septembrie 2009 emise de A.M.H. GmbH Germania

reprezentând chirie combina A. și a accesoriilor corespunzătoare.

- 23.531 RON ce privește

factura din 17 decembrie 2009 emisa de LHS L. Germania reprezentat lucrări reparații

pentru autoturismul N.T. și a accesoriii corespunzătoare.

- 27.813 RON reprezentând

scăzăminte (pierderi tehnologice) la produsul muștar conform ISO 1237:1981 și a

accesoriilor corespunzătoare.

- 16.545 RON reprezentând

diminuarea producției stocate și a accesoriilor corespunzătoare.

- 41.278 RON ce privește

facturile din 10 ianuarie 2010 și din 2 februarie 2010 reprezentat servicii consultanta

S.L. și a accesoriilor corespunzătoare.

- 74.432 RON ce privește

factura din 30 decembrie 2010 emisa de SC A.B. SRL reprezentat transport internațional

efectuat pe ruta S.-V. și respectiv V.-D. și a accesoriile corespunzătoare.

- 43.393,73 RON ce privește

facturile din 14 octombrie 2010, din 30 septembrie 2010, din 14 octombrie 2011,

din 30 septembrie 2010, din 29 octombrie 2010, din 27 octombrie 2010, din 29

octombrie 2011, factura din 22 octombrie 2010 emise de LHS L. Germania și a accesoriile

corespunzătoarei.

În motivarea recursului

s-a arătat că obiectul recursului îl constituie suma de 962.244,64 RON formata din:

- 1.038.229 RON (baza

impozabilă) cheltuieli efectuate de societate cu documente justificative nerecunoscute

fiscal și pentru care au fost calculate obligații fiscale suplimentare;

- 166.116,64 RON impozit

pe profit datorat;

- 224.107 RON accesorii

calculate de organul fiscal;

- 547.439 RON TVA nerecunoscut

de organul fiscal;

- 24.582 RON accesorii

datorate pentru TVA nerecunoscut fiscal.

cheltuielilor în suma de 119.000 RON (reparații ianuarie-iulie 2008)

Suma este evidențiata

în factura din 14 iulie 2008 emisa de furnizorul SC A.B. SRL și reprezintă reparații

efectuate în perioada ianuarie-iulie 2008 la utilaje/echipamente aparținând SC

A.F. SRL.

Instanța a reținut ca

suma nu este deductibila fiscal și nu întrunește condițiile de deductibilitate fiscala

prevăzute de dispozițiile art. 21 alin. (4) lit. m) și lit. f) C. fisc., întrucât

cu documentele prezentate nu s-a făcut dovada necesitații efectuării prestărilor

de servicii în scopul activităților desfășurate, iar pentru cheltuielile efectuate

și înregistrate în contabilitate nu s-au prezentat documente justificative de natura

a face dovada efectuării operațiunilor pentru fiecare utilaj în parte (decizia Curții

de Apel Bacău nr. 131/2013).

Referitor la aceasta cheltuiala,

în raportul de inspecție fiscală organul fiscal a prezentat această tranzacție în

mod eronat, întrucât a menționat elemente neconforme cu realitatea.

a) „Reparațiile sunt efectuate

de către LHS L. în Germania sau România” - afirmația nu este conforma cu realitatea

întrucât prestatorul serviciilor este SC A.B. SRL. Factura din 14 iulie 2008 este

emisă de către SC A.B. SRL, societate înregistrată în România, datele de identificare

fiind înscrise în conținutul facturii.

b) „Nu există contract,

devize de lucrări, procese-verbale de recepție care să probeze reparațiile efectuate

în intervalul de timp, locațiile, la ce mașini/utilaje, tarifele practicate.” -

afirmații care de asemenea nu sunt conforme cu realitatea, întrucât noi am prezentat

aceste documente în toate etapele: contestații, instanța Curtea de Apel Bacău.

c) „Nu rezultă care utilaje/mașini

au avut nevoie de reparații și necesitatea, data.” - afirmație care întrucât echipamentele

care fac obiectul reparațiilor sunt cuprinse în comenzile deviz și aparțin SC

A.F. SRL și sunt cuprinse în catalogul mijloacelor fixe.

d) „Nu este justificată

legătura dintre aceste cheltuieli și veniturile impozabile ale petentei”. În ceea

necesitatea reparațiilor efectuate, aceasta este justificata de realizarea obiectului

de activitate (ag culturi vegetale), buna funcționare a acestora fiind o condiție

esențiala pentru efectuarea lucrărilor agricole de pregătire a solului, întreținerea

culturilor, recoltat, etc., cheltuielile efectuate cu reparațiile sunt legate direct

de veniturile realizate și deci impozabile.

În raportul de expertiză

contabilă depusă la dosar, expertul contabil, în baza documentelor expertizate existente

la dosarul cauzei, ținând cont de toate aceste aspecte, opinează în sensul deductibilității

cheltuielilor efectuate cu reparațiile echipamentelor în suma de 119.000 RON.

Instanța nu a reținut

toate detaliile prezentate în sensul justificării deductibilității și hotărăște

(contrar concluziei expertului contabil) ca suma de 119.000 RON nu este deductibilă

fiscal.

La baza acestei operațiuni

economice au stat următoarele documente justificative:

servicii din 1 ianuarie 2008 a fost încheiat intre SC A.B. SRL prestator și SC

A.F. SRL beneficiar;

Contractul are ca obiect

efectuarea de prestator a unor servicii specifice de întreținere, revizii și reparații

la utilajele agricole reprezentând tractoare,