ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1582/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrata pe rolul Curții de Apel Bacău, reclamanta SC A.F. SRL a solicitat, în contradictoriu cu A.N.A.F., D.G.F.P. Neamț, să se dispună anularea parțială a deciziei din 23 februarie 2012 emisă de D.G.F.P.

Neamț, privind soluționarea contestației formulate cu privire la următoarele impozite și taxe, stabilite nelegal, și anume: impozit pe profit în sumă de 698.905,00 RON și accesorii aferente acestuia, în sumă de 224.108,00 RON; TVA în sumă de 547.439,00 RON și accesorii aferente acesteia, în sumă de 44.946,00 RON; impozit pe venituri realizate de nerezidenți în sumă de 21.024,00 RON și accesorii aferente acestuia, în sumă de 11.784,00 RON; și, în consecință, să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 160.668,00 RON reprezentând TVA solicitat la rambursare la data de 30 iunie 2011 (suma totală solicitată la rambursare fiind de 280.654,00 RON, compensată cu sumele pe care l-am acceptat la plată de 119.986,00 RON) precum și obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.

La termenul din 8 noiembrie 2012, reclamanta și-a completat acțiunea în sensul că a solicitat și anularea deciziei de impunere din 2 septembrie 2011 și a raportului de inspecție fiscală. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 131/2013 din 1 august 2013 a Curții de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea formulată de SC A.F. SRL în contradictoriu cu A.N.A.F., D.G.F.P. Neamț. Instanța a dispus anularea parțială a raportului de inspecție fiscală încheiat în data de 2 septembrie 1011 de către D.G.F.P. Neamț, Activitatea de inspecție fiscală, a deciziei de impunere din 2 septembrie 2011 emisă de D.G.F.P. Neamț, Activitatea de inspecție fiscală și a deciziei din 23 februarie 2012 emisă de D.G.F.P.

Neamț cu privire la sumele de: 38.899 RON ce privește factura din 30 iulie 2008, cu care societatea LHS L. Germania a facturat reparațiile motorului tractorului „J.D.” și reparațiile injectorului; 135.202 RON sumă aferentă contractului încheiat la data 20 martie 2009 între SC A.F. SRL și beneficiar și S.L. prestator și suma de 3.039,791 RON reprezentând furnizori neachitați, precum și a accesoriilor corespunzătoare sumelor cu privire la care s-a dispus anularea. A dispus de asemenea plată către expert contabil N.I., de către reclamanta SC A.F. SRL, a onorariului de expert în cuantum de 6.000 RON, onorariu achitat parțial în sumă de 2.000 RON cu chitanța din data de 27 septembrie 2012, rămas de achitat 4.000 RON.

Pentru a pronunța această hotărâre, prim instanță a reținut următoarele: În fapt, D.G.F.P. Neamț a desfășurat la sediul SC A.F. SRL o acțiune de investigare și o inspecție fiscală conform procesului-verbal din 18 august 2011 ca urmare a adresei din 17 iunie 2011 emisă de Departamentul pentru Luptă Antifraudă din cadrul Guvernului României, în urma cărora a emis decizia de impunere din 2 septembrie 2011, stabilind în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 1.857.159,00 RON reprezentând TVA estimată, impozit pe veniturile rezidenților estimat, impozit pe profit estimat și majorări și penalități de întârziere la aceste sume. Împotriva deciziei de impunere reclamanta SC A.F. SRL a formulat contestație, respinsă de către D.G.F.P.

Neamț prin decizia din 23 februarie 2012, decizie a cărei anulare parțială se solicită prin prezenta acțiune. Pentru anul fiscal 2008, reclamanta a contestat: sumele de 119.000 RON, 38.899 RON respinse la deductibilitate; pentru anul fiscal 2009 reclamanta a contestat sumele de 148.074 RON, 136.060 RON, 731.941 RON, 23.531 RON, 595.535 RON, reprezentând cheltuieli neadmise la deductibilitate. Pentru baza de impunere aferentă anului 2009 la stabilirea impozitului pe profit, reclamanta a contestat suma de bază de 977.141 RON și impozitul pe profit aferente de 156.343 RON, respectiv accesorii în sumă de 98.645 RON.

Pentru anul fiscal 2010 au fost contestate sumele de 41.278 RON, 74.432 RON, neadmise la deductibilitate, suma de 77.585 RON reprezentând cheltuieli neadmise la deductibilitate, suma de 3.039,791 RON cu care a fost mărită baza de impozitare pentru impozitul pe profit al anului 2010. La Capitolul impozit pe veniturile obținute din România de nerezidenți, pentru anul fiscal 2008, reclamanta a atacat decizia din 23 februarie 2012 cu privire la cheltuielile în sumă de 8.127,56 euro, considerând că aceste cheltuieli sunt atașate unui bun mobil închiriat pe teritoriul României și pentru calculul impozitului în sumă de 222 RON. Pentru anul fiscal 2009, reclamanta a criticat opinia formulată în decizia atacată potrivit căreia documentele prezentate de S.L.

nu reprezintă certificate de rezidență fiscală emise de autoritățile competente din Germania (din care să rezulte că acestea sunt persoane rezidente ale acestui stat și că li se aplică prevederile Convenției aprobată prin Legea nr. 29/2002), ci documente care certifică înregistrarea din punct de vedere fiscal în Germania, prin urmare contestând pentru anul fiscal 2008 suma de 1.080 RON și pentru anul fiscal 2009 suma de 19.944 RON. Referitor la obligațiile fiscale accesorii calculate prin decizia din 23 februarie 2012 reclamanta a contestat suma de 12.504 RON reprezentând dobânzile și suma de 4.631 RON penalități de întârziere.

La pct. 3 din decizia din 23 februarie 2012, taxa pe valoarea adăugată, reclamanta a contestat obligația stabilită pentru anul 2008, arătând că în mod greșit organul fiscal a considerat că suma de 22.610 RON nu este deductibilă, pentru anul 2009 solicitând anularea sumei de 5.284 RON, reprezentând TVA suplimentar stabilit la plată pentru diminuarea stocului de muștar și anularea dobânzilor calculate de 3.314 RON, anularea TVA calculate suplimentar de plată de 3.144 RON și dobânzi de 1.011 RON. În concluzie, a solicitat reclamanta, în ce privește anul 2009, respingerea TVA suplimentar de plată de 3.144 RON și dobânzi de 1.011 RON.

Pentru anul 2010, reclamanta a solicitat, contrar celor reținute de organele fiscale, să i se recunoască dreptul de deducere; a TVA în sumă de 17.864 RON și anularea dobânzilor calculate în sumă de 1.293 RON, anularea sumei de 498.547 RON ca TVA aferent avansurilor primite în anul 2010. Referitor la sumele de 119.000 RON, 38.899 RON respinse la deductibilitate pentru anul fiscal 2008, instanța a reținut: Suma de 119.000 RON privește factura din 14 iulie 2008 emisă de SC A.B. SRL, reprezentând reparații pentru perioada ianuarie-iulie 2008. Organele fiscale au reținut că la factura menționată, nu există contract, devize de lucrări, procese verbale de recepție din care să rezulte care sunt reparațiile care au fost efectuate de către prestator, în ce interval, în ce locație, la ce mașini sau utilaje și cu ce tarife, ce utilaje sau mașini din parcul SC A.F.

SRL au avut nevoie de reparații, dacă acestea au fost necesare și data la care au fost realizate în fapt. Instanța a constatat că factura din 14 iulie 2008 conține prestări servicii de reparații pentru perioada ianuarie-iulie 2008 și, cu toate că reclamanta a arătat că aceasta a fost emisă urmare a încheierii contractului de prestări servicii din 1 ianuarie 2008, încheiat între SC A.B. SRL D., prestator și SC A.F. SRL beneficiar, pe factura în discuție nu este înscris numărul contractului și devizele aferente. S-a mai reținut că devizul generală din data de 30 iunie 2008 cuprinde sintetizat lista utilajelor, tipul operațiunilor executate, orele de manoperă și valoarea totală pentru fiecare utilaj în parte, iar cele 19 comenzi deviz pentru utilajele reparate conțin același tip de operațiuni, nu conțin piese de schimb și nu prevăd intervalul de timp de efectuare a reparațiilor.

Prin urmare, a apreciat instanța fondului, cu documentele prezentate de către SC A.F. SRL nu s-a făcut dovada necesității efectuării prestărilor de servicii în scopul activităților desfășurate, iar pentru cheltuielile efectuate și înregistrate în contabilitate nu s-au prezentat documente justificative de natură a face dovada efectuării operațiunilor pentru fiecare utilaj în parte, fiind aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (4) lit. m) și lit. f) C. fisc. Având în vedere susținerile reclamantei care sunt în sensul că aceste prestări de servicii s-au efectuat în baza contractului de prestări servicii din 1 ianuarie 2008 pentru perioada ianuarie-iulie 2008, acestea nu pot fi considerate că au caracter ocazional.

Instanța a reținut, contrar concluziei expertului contabil, că suma de 119.000 RON reprezentând cheltuieli cu reparații efectuate la utilajele proprietatea SC A.F. SRL nu este deductibilă fiscal și nu întrunește condițiile de deductibilitate fiscală prevăzute de dispozițiile art. 21 alin. (4) lit. m) și lit. f) C. fisc. Relativ la suma de 38.899 RON, ce privește factura din 30 iulie 2008 în valoare de 11.060,00 euro, echivalentul a 38.899,00 RON, cu care societatea LHS L. Germania a facturat reparațiile motorului tractorului „J.D.” și reparațiile injectorului, prima instanță a constatat că prin contractul din 1 februarie 2008 încheiat între SC A.F. SRL și LHS – L. H.&S. GmbH, care are ca obiect deservirea mașinilor agricole, intermedierea, organizarea reparațiilor și lucrărilor de service prin parteneri de service autorizați, s-a prevăzut un tarif orar de 6,50 euro.

Reparațiile au fost efectuate de către G.L.P. Germania pentru societatea LHS L. Germania care a emis factura din 5 august 2008 pentru suma de 12.495 euro inclusiv TVA 19%, care cuprinde operațiuni de reparații a motorului de tractor marca J.D., respectiv: rectificare arbore cotit, montat lagăre noi, pistoane, bucșe, rectificări chiuloasă, ventile, înlocuire injectoare, pompă ulei, etanșare pompă de apă, rectificare pompă injecție. LHS L. H.&S. GmbH a emis către SC A.F. SRL factura din 30 iulie 2008 în valoare de 11.060,00 euro, echivalentul a 38.899,00 RON, din care 8.540 euro reparație-remontare motor J.D. și 2.520 euro reparație pompă injecție.

De asemenea, organele de control fiscal în actele încheiate, respectiv raportul de inspecție fiscală, decizie impunere, decizie soluționare contestație nu fac vorbire de contractul din 1 februarie 2008 și nici de factura din 5 august 2008, care cuprinde operațiunile de reparații a motorului de tractor marca J.D., aceste înscrisuri fiind menționate de expertul contabil în expertiza efectuată și care nu sunt combătute de către D.G.F.P. Neamț în obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, aceasta menționând doar faptul că facturile au caracter formal, că expertul nu a analizat cum a fost trimis tractorul în Germania pentru reparații, runde anume a avut loc reparația. S-a reținut că, în toate actele încheiate, organele de control fiscal menționează generic faptul că la facturi nu există contract, devize de lucrări, procese verbale de recepție din care să rezulte care sunt reparațiile efectuate de prestator, în ce interval, la ce mașini și cu ce tarife.

A apreciat judecătorul fondului că organele fiscale, în cadrul controlului efectuat, aveau obligația să stabilească situația de fapt fiscală a SC A.F. SRL și să întreprindă demersurile necesare pentru a o clarifica, expertul neavând o astfel de obligație la efectuarea expertizei contabile, neputând fi stabilit și nefiind stabilit un astfel de obiectiv de către instanță. Raportat la existența contractului din 1 februarie 2008 încheiat între SC A.F. SRL și LHS L. H.&S.

GmbH, a facturii din 5 august 2008 care cuprinde operațiunile de reparații a motorului de tractor marca J.D., instanța a reținut că pentru cheltuielile în sumă de 38.899,00 RON reclamanta a justificat necesitatea prestării reparațiilor în scopul activităților desfășurate, deținând de asemenea documente justificative, acțiunea cu privire la această sumă fiind așadar întemeiată, suma fiind deductibilă fiscal, aceasta neîncadrându-se la art. 21 alin. (4) lit. m) și lit. f) C. fisc., așa cum au reținut organele fiscale. Referitor la sumele de 148.074 RON, 136.060 RON, 73.941 RON, 23.531 RON, 595.535 RON, instanța reținut: Suma de 148.074 RON reprezintă plăți efectuate pentru consultanță. În baza contractului de consultantă din data de 12 martie 2009 încheiat la N. Germania între SC A.F.

SRL, beneficiar și F.-M.H.al B.B. G. GmbH, care are ca obiect „Analiza exploatațiilor agricole din România a beneficiarului” s-a achitat de către reclamantă suma de 3.000 euro conform facturii din 18 martie 2009 emisă de către consultantul menționat, pentru analiza și consultanță conform contractului. Raportul consultantului cuprinde evaluarea anului 2007-2008 al societăților agricole din grupul A. din România, făcând analiza din perspectiva globală a grupului A. din România, conținând doar elemente punctuale referitoare la exploatația SC A.F. SRL, raportul fiind adresat către A.M.H. GmbH și nu către societatea reclamantă. În această situație, nu se justifică efectuarea plății de 3.000 euro în totalitate de către SC A.F.

SRL, situație fată de care cheltuiala echivalent a sumei de 3.000 euro, respectiv 12.872 RON nu poate fi deductibilă, aspect reținut și de către expertul contabil. La data de 20 martie 2009 s-a încheiat între SC A.F. SRL și beneficiar S.L. prestator un contract având ca obiect: administrare ca reprezentant, colaborare la organizarea și contabilitatea întreprinderilor agricole din România ale beneficiarului, colaborare la urmărirea investițiilor precum și influența dezvoltării în continuare a întreprinderii, locul de desfășurare a activității fiind B., jud. Neamț. Contractul a fost încheiat pe perioadă nedeterminată în acesta prevăzându-se sarcinile de serviciu ale prestatorului, existând rapoarte de activitate întocmite lunar cu lucrările executate conform obiectului contractului în legătură cu activitatea societății, aprobate de administratorul societății.

Compensația lunară stabilită în contract este de 4.000 euro lunar pe primele 3 luni de activitate și 5.000 euro lunar pentru următoarele. În baza contractului s-au emis 3 facturi pentru câte 4.000 euro și 4 facturi pentru câte 4.000 euro, echivalentul în RON fiind 135.202. Organele fiscale au reținut că este nejustificată achitarea acestei sume deoarece s-a făcut pentru supravegherea întregii activități, inclusiv pentru supravegherea activităților contabile. Din raportul de expertiză contabilă, se reține că pentru ținerea evidenței contabile a reclamantei, s-a încheiat contractul de prestări servicii din 1 mai 2009 între SC A.F. SRL și E.C. Se mai reține de asemenea că lucrările complexe executate de către prestator S.L.

au privit activitatea societății legată de urmărire, observare, organizare a activității de producție, respectiv o analiză economică complexă. Chiar dacă în contractul încheiat cu acesta s-a menționat colaborarea la organizarea și contabilitatea întreprinderilor agricole din România ale beneficiarului, aceasta nu poate echivala cu ținerea contabilității, operațiune cu privire la care s-a încheiat contractul de prestări servicii din 1 mai 2009 între SC A.F. SRL și E.C. Prin urmare, prestatorul german a fost plătit în baza contractului pentru prestații ce nu au avut legătură cu ținerea contabilității, prestații fiind cuprinse în rapoartele de activitate și expuse pe larg de către expertul contabil în raportul de expertiză efectuat.

Cu documentele existente, respectiv: contract prestări servicii, rapoarte de activitate s-a făcut dovada prestării efective a serviciilor plătite, din conținutul rapoartelor de activitate reținându-se necesitatea prestării acestora în scopul activităților desfășurate de către reclamantă și, prin urmare, suma de 135.202 RON este deductibilă fiscal. Suma de 136.060 RON reprezintă chirie combină agricolă și se regăsește în facturile din 30 iunie 2009 de 125.587 RON pentru perioada 1 iulie 2008-30 iunie 2009 și din 1 septembrie 2009 de 10.473 RON pentru septembrie 2009. Cu privire la această combină s-a reținut că, inițial, a fost încheiat contractul de închiriere din data de 8 iulie 2007 între A.A.M.

GmbH și SC O. SRL, prin actul adițional din 30 iunie 2008 convenindu-se asupra încetării acestui contract înainte de termen. Ulterior s-a încheiat un acord între A.A.M. GmbH, SC O. SRL și SC A.F. SRL, prin care s-a hotărât că începând cu data de 1 iulie 2008 locatarul combinei este SC A.F. SRL, la data de 30 iunie 2008 încheindu-se între A.A.M. GmbH și SC A.F. SRL contractul de închiriere în care se menționează că raporturile de închiriere încep cu data de 1 iulie 2008 și se încheie pe 15 iunie 2011, prețul chiriei fiind de 2.480 euro net lunar. Cu factura din 30 iunie 2009 A.A.M. GmbH a facturat suma de 125.582 RON pentru perioada 1 iulie 2008-30 iunie 2009, echivalentul în RON a 2.480 euro net lunar, precum și suma de 3.190,52 euro dobânzi.

Cu factura din 1 septembrie 2009 a facturat chiria aferentă lunii septembrie 2009 în sumă de 10.473 RON, echivalentul a 2.480 euro. Organele fiscale au reținut că facturile se referă la prestații trecute și față de momentul facturării și față de momentul inspecției. Reclamanta a înregistrat în baza contractului de închiriere în contabilitate chirii în sumă de 136.060 RON. Expertul a reținut că din succesiunea evenimentelor și analiza documentelor menționate, reiese că pentru perioada 1 iulie 2008-30 iunie 2009, precum și în luna septembrie 2009, combina agricolă a fost utilizată în regim de închiriere de către SC A.F.

SRL pentru realizarea obiectului de activitate și, ca urmare, cheltuielile înregistrate sunt deductibile din punct de vedere fiscal invocând dispoziții din Ordinul ministrului finanțelor nr. 3055/2009, ordin care a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2010. Instanța a constatat că din documentele prezentate, nu se poate reține cu certitudine legătura dintre acestea și veniturile impozabile ale SC A.F. SRL și, prin urmare, suma de 136.060,00 RON, reprezentând chiria pentru combina închiriată de la societatea A.M.H. GmbH Germania nu este deductibilă din punct de vedere fiscal, fiind aplicabile dispozițiile art. 21 alin. (4) lit. f) și lit. m) din Legea nr. 571/2003. În ceea ce privește suma de 73.941 RON aferentă facturii din 14 iulie 2009, emisă de LHS L. Germania pentru „lucrări”, expertul a reținut că această factură ar putea fi repartizată în două părți componente din care suma de 71.364,42 RON nu îndeplinește condițiile de deductibilitate.

Instanța a constatat însă că factura din 14 iulie 2009 nu este susținută de alte documente justificative (ex. devize de lucrări) pentru a se putea determina și stabili care este legătura dintre aceasta și veniturile impozabile ale SC A.F. SRL și prin urmare în mod corect organele fiscale au stabilit că suma de 73.941 RON nu îndeplinește condițiile de deductibilitate. Relativ la suma de 23.531 RON corespunzătoare facturii din 17 decembrie 2009 în sumă de 5.541,61 euro emisă de LHS L., reprezintă cheltuieli de reparații pentru autoturismul N.T., proprietatea SC A.F. SRL, s-a reținut că din raportul de expertiză contabilă rezultă că din totalul facturii, suma de 216 euro reprezintă manopera, 450 euro costuri transfer în România, cazare, masă, vinietă, reparații pe traseu, restul reprezentând piese de schimb.

Ordinul de deplasare emis de SC A.F. SRL pentru angajatul firmei N.A. având funcția de conducător auto, motivul fiind deplasare la LHS L. Germania pentru reparația autoturismului N.T. Potrivit expertizei, devizul de reparații cuprinde doar detalierea orelor de manoperă percepute pentru fiecare operațiune în parte, autoturismul aflându-se în patrimoniul societății, cu număr de inventar, aflându-se în catalogul mijloacelor fixe. S-a constatat că deși expertul menționează dispozițiile din art. 21 alin. (4) lit. m) și lit. f) și pe cele din art. 21 alin. (1) C. fisc., se mulțumește doar să precizeze că petenta îndeplinește cerințele legale din punct de vedere al justificării prestației, suma fiind deductibilă din punct de vedere fiscal, fără a arăta raportat la documentele amintite care este legătura dintre utilizarea acestui autoturism, repararea lui și veniturile impozabile ale SC A.F.

SRL. Față de documentele judecătorul fondului a apreciat că nu se poate reține o astfel de legătură și, prin urmare, suma de 23.531 RON nu îndeplinește condițiile de deductibilitate. A mai reținut prima instanță că suma de 595.535 RON reprezintă influența diferitelor înregistrări contabile asupra stocului și rezultatului contabil și se compune din trei sume. Astfel, pentru suma de 27.813 RON aferentă lunii februarie 2009, reprezentând scăzăminte la produsul muștar în urma condiționării conform analizei de laborator, inventarierii stocului de muștar, normelor tehnice din 2003, Standardele internaționale de calitate ISO 1237:1981, organele fiscale au constatat că din procesul-verbal de reducere a stocurilor reprezentând gozuri muștar rezultă că gozurile au fost distruse întrucât nu mai pot fi valorificate, din documentele prezentate nerezultând cauza deteriorării stocurilor, neefectuându-se inventarierea și calculul deprecierilor legal admise.

Expertul contabil a reținut că suma este susținută de: decizia de inventariere a patrimoniului din 1 noiembrie 2008 pentru produsele finite depozitate ce urmează a fi selecționate; lista de inventariere înainte de condiționare din data de 25 noiembrie 2008 în care este consemnată cantitatea de 274.460 kg muștar în valoare de 170.165,20 RON; ordin de condiționare din 2008 în care sunt specificate: cantitatea de muștar înainte de condiționare, cantitatea de muștar după condiționare, parametrii calitativi rezultați din analize de laborator înainte și după condiționare, rentabilitatea operațiunilor de condiționare, produsul și cantitatea, parametrii de calitate, ordinul fiind însoțit de tichetele delaborator fără număr din decembrie 2008 și februarie 2009; fișa de cântărire din 1 februarie 2009 pentru produsul deșeu nevaloros muștar magazia I.C.

de unde rezultă cantitatea de 28.400 Kg; procesul-verbal din 1 februarie 2009 încheiat de comisia de inventariere în vederea controlării și constatării deșeurilor nevaloroase de muștar aflate în stoc; lista de inventariere după condiționare din data de 1 februarie 2009, procesul-verbal din 1 februarie 2009 încheiat de comisia numită, care a procedat la valorificarea rezultatelor inventarierii prin calculul scăzămintelor și propunerea de înregistrare a rezultatelor respective, scăderea din gestiunea cantității de 44.460 kg muștar la prețul de înregistrare de 0,62 RON kg, valoarea totală de 27.813,20 RON compusă din 14.460 kg scăzăminte prin uscare și 28.400 kg deșeuri nevaloroase.

Expertul a constatat de asemenea necorelări aritmetice în documentele prezentate și erori de calcul în ceea ce privește scăzămintele, în urma corectărilor expertului reieșind total scăzăminte de 46.246 kg, în loc de 44.460 kg calculate de reclamantă, considerând că suma de 27.813 RON, aferentă lunii februarie 2009, este deductibilă din punct de vedere fiscal, deoarece reprezintă pierderi tehnologice, deductibile fiscal potrivit art. 21 alin. (1) lit. e) C. fisc. și nu stocuri lipsă în gestiune sau degradate. Instanța a reținut însă cu privire la acest aspect că, la data efectuării controlului, cât și la data soluționării contestației formulate de către reclamantă împotriva deciziei de impunere, nu existau documente care să conțină cauzele deteriorării cantității de muștar.

Astfel, deși organul de control menționează în raportul de inspecție fiscală că societatea reclamantă nu a efectuat un inventar al stocurilor, urmat de calculul deprecierilor legal admise, mențiune ce se regăsește și în decizia de soluționare a contestației și nici reclamanta nu face vorbire în acțiunea formulată, expertului i s-a prezentat un proces-verbal încheiat de comisia de inventariere în vederea controlării și constatării deșeurilor nevaloroase de muștar aflate în stoc, precum și un proces-verbal încheiat de comisia numită, care a procedat la valorificarea rezultatelor inventarierii prin calculul scăzămintelor și propunerea de înregistrare a rezultatelor respective, scăderea din gestiunea cantității de 44.460 kg muștar la prețul de înregistrare de 0,62 RON kg, valoarea totală de 27.813,20 RON compusă din 14.460 kg scăzăminte prin uscare și 28.400 kg deșeuri nevaloroase.

Instanța a reținut că din documentele prezentate organelor de control nu reiese cauza deteriorării stocurilor de muștar și nu a existat dovada că s-a efectuat inventarierea și calculul deprecierilor legal admise, reclamanta nemenționând pe parcursul derulării procesului că în afară de documentele prezentate organelor fiscale ar mai deține și alte documente. Sub acest aspect prima instanță a conchis că în mod corect organele fiscale au stabilit că suma de 27.813 RON aferentă lunii februarie 2009 reprezentând scăzăminte la produsul muștar în urma condiționării, nu îndeplinește condițiile de deductibilitate. Relativ la suma de 551.177 RON înregistrată în contabilitatea reclamantei, expertul a reținut că aceasta este rezultatul unei corecții realizate în evidenta contabilă și care nu a condus la diminuarea masei impozabile, în urma tranzacției efectuată la cultura de sfeclă de zahăr obținându-se profit.

Expertul a menționat că efectuarea corecțiilor s-a realizat în conformitate cu prevederile punctului 63 din Ordinul ministerului finanțelor publice nr. 3055/2009, prin urmare corelația efectuată având bază legală astfel că nu a diminuat baza impozabilă. A reținut instanța fondului că expertul contabil nu a motivat în nici un fel și nici nu a demontat constatarea organelor fiscale, respectiv că diferența de 551.177 RON reprezintă diferența între conturile 331, producție neterminată, neinventariată și negestionată corespunzător și contul 345 produse finite, care a fost vândută către A. România pe bază de facturi.

Având în vedere că în expertiza contabilă efectuată, cu privire la acest punct nu s-a dovedit că interpretările organului fiscal privind situația contabilă ar fi eronate, instanța a reținut că suma de 551.177 RON nu este o eroare și în această situație, impozitul pe profit suplimentar stabilit de organele de inspecție fiscală pentru această sumă, este datorat de către reclamantă. În ceea ce privește suma de 16.545 RON, reprezentând așa cum au reținut organele fiscale, diferența dintre produsele predate spre custodie la SC A.A. SRL și cele facturate și date cu plată din arendă, respectiv pierdere nejustificată din producția stocată totală, s-a reținut că expertul a menționat în raportul de expertiză efectuat că echipa de inspecție fiscală a analizat parțial tranzacțiile efectuate, rezumându-se doar la trei înregistrări contabile, expertul procedând la analiza tuturor operațiunilor care au avut loc.

Din analiza punctuală a tranzacțiilor, expertul a arătat că se observă înregistrarea unei pierderi nete la valorificarea producției de-mazăre boabe către clientul S. în sumă de 19.101,50 RON, ca urmare a diferenței nefavorabile dintre costul produselor și prețul de vânzare al acestora, vânzarea în pierdere la produsul mazăre neavând nici o legătură cu plată arendei în natură, către arendatori, conform contractului. Instanța a constatat că deși expertul a analizat toate operațiunile contabile pe conturile de producție din decembrie 2009, nu a făcut nicio referire la înregistrările contabile avute în vedere de către organele fiscale (cele trei înregistrări contabile prin care SC A.F. SRL și-a redus baza de impunere pentru impozitul pe profit) și care sunt menționate atât în raportul de inspecție fiscală, cât și în procesul-verbal încheiate de organele fiscale.

Explicațiile privind reducerea de preț nu au fost susținute și justificate cu documente legale pe parcursul controlului sau până la soluționarea contestației, astfel că nu se impune anularea constatărilor organelor fiscale cu privire la suma de 16.545 RON.

Referitor la gradul de îndatorare la data de 31 decembrie 2009 al reclamantei, respectiv dacă acesta este mai mare decât 3, expertul a precizat că urmare a analizei documentelor puse la dispoziție de către reclamantă, respectiv: situațiile financiare aferente exercițiilor financiare 2008 și respectiv 2009 întocmite și depuse la organul fiscal, notele explicative „Situația creanțelor și datoriilor” anexate la situațiile financiare, balanțele de verificare încheiate la 31 decembrie 2008 și respectiv 31 decembrie 2009 aferente situațiilor financiare, fișa contului 665 „Cheltuieli din diferențe decurs valutar” pentru anul 2009, contracte de împrumut, a calculat gradul de îndatorare pentru anul 2009, conform pct. 67 din Normele metodologice de aplicare a C. fisc., având în vedere dispozițiile art. 23 C. fisc., precum și Normele metodologice pentru aplicarea art. 23. Potrivit dispozițiilor din Normele metodologice de la pct. 63, în sensul art. 23 alin. (1) C. fisc., prin capital împrumutat se înțelege totalul creditelor și împrumuturilor cu termen de rambursare peste un an începând de la data încheierii contractului, cu excepția celor prevăzute la alin. (4) al art. 23 C. fisc.

indiferent de data la care acestea au fost contractate. În capitalul împrumutat se includ și creditele sau împrumuturile care au un termen de rambursare mai mic de un an, în situația în care există prelungiri ale acestui termen, iar perioada de rambursare curentă însumată cu perioadele de rambursare anterioare ale creditelor sau împrumuturilor pe care le prelungesc, depășesc un an. Cu privire la această situație expertul a arătat că suma de 160.000 de euro este încasată în contul petentei la data de 19 ianuarie 2009, contractul fiind semnat la data de 19 ianuarie 2009 cu termen de rambursare la data de 31 august 2009. În situația împrumuturilor întocmită la data de 31 mai 2009 de către firma de contabilitate la contractul de mai sus, se specifică faptul că acest contract este lipsă, între cele două documente puse la dispoziția expertului contabil existând neconcordante.

Cu toate că termenul de rambursare a împrumutului era la data de 31 august 2009, acest împrumut nu a fost rambursat la scadență. La data de 1 septembrie 2009 s-a întocmit un nou contract pentru suma de 160.000 euro cu termen scadent la 31 decembrie 2009, la data scadenței creditul nefiind rambursat. A opinat expertul că, deși s-au întocmit două contracte pentru același împrumut, de fapt al doilea contract este o prelungire a contractului inițial și în acest caz sunt aplicabile prevederile pct. 63 din Normele metodologice de aplicare a C. fisc. și prin urmare gradul de îndatorare la 31 decembrie 2009 este mai mare decât 3 și, ca atare, cheltuielile din diferențe de curs valutar înregistrate în sumă de 599.131 RON sunt nedeductibile la calculul impozitului pe profit aferent anului 2009, petenta datorând accesorii pe intervalul 25 ianuarie 2010-25 ianuarie 2011, perioada dintre cele două situații financiare.

A mai arătat expertul că, baza impozabilă suplimentară determinată de inspecția fiscală, este corect stabilită, nefiind recunoscută suma de 599.131 RON diferență de curs valutar ca o cheltuială deductibilă fiind stabilite accesorii în sumă de 23.851 RON.

Prima instanță a reținut că pentru împrumutul de 160.000 euro s-a întocmit inițial contractul din data de 19 ianuarie 2009, cu termen de rambursare la data de 31 august 2009, urmare a nerambursării încheindu-se un alt contract pentru același împrumut la data de 1 septembrie 2009, cu termen scadent la 31 decembrie 2009. S-a apreciat totodată că acest împrumut cu termen de rambursare mai mic de 1 an, nu se încadrează în dispozițiile de la pct. 63 din Normele metodologice, deoarece chiar dacă există o prelungire a primului termen de rambursare, prin încheierea celui de al doilea contract pentru același credit, perioada de rambursare curentă însumată cu perioada de rambursare anterioară a creditului pe care a prelungit-o, nu depășește un an, fiind astfel corecte accesoriile stabilite de către organul fiscal în sumă de 23.851 RON.

Referitor la sumele care se contestă pentru anul 2010: Suma de 41.278 RON reprezintă servicii facturate de furnizorul S.L. către petenta SC A.F. SRL, conform contractului de prestări servicii fără număr din data de 4 aprilie 2009, ce are ca obiect: administrare ca reprezentant, colaborare la organizarea și contabilitatea întreprinderilor agricole din România ale beneficiarului, colaborare la urmărirea investițiilor precum și influența dezvoltării în continuare a întreprinderii. Sarcinile de serviciu stabilite în contract privesc, așa cum a reținut și expertul contabil, toate întreprinderile din Grupul A.,compensația lunară prevăzută în contract fiind de 4.000 euro lunar pentru primele 3 luni și de 5000 euro lunar pentru următoarele.

Prin actul adițional din 1 martie 2010, s-a convenit încetarea contractului.

S-a reținut că rapoartele de activitate întocmite pentru lunile ianuarie și februarie 2010 cu lucrările executate conform obiectului contractului în legătură cu activitatea societății sunt: finalizarea inventarului, interpretarea rezultatului la probele de sol prelevate pentru determinarea conținutului în potasiu mobil, cost pe hectar pentru aplicat dejecții lichide cu mașina H.T.V., stabilirea tarifelor pentru lucrări agricole în campania de primăvară 2010. Avându-se în vedere că sarcinile de serviciu stabilite în contract privesc, așa cum a reținut și expertul contabil, toate întreprinderile din Grupul A., iar din documentele existente și prezentate organului de control nu se poate stabili cu certitudine că lucrările au fost executate conform obiectului contractului în legătură cu activitatea societății și că acestea sunt echivalentul compensației lunare prevăzută în contract în situația în care sarcinile de serviciu priveau toate întreprinderile din Grupul A., instanța a apreciat că nu poate reține că, raportat la dispozițiile art. 21 alin. (4) lit. m) și lit. f) și art. 21 alin. (1) C. fisc., suma de 41.278 RON este deductibilă din punct de vedere fiscal.

Suma de 74.432 RON reprezintă prestări servicii transport efectuate de SC A.B. SRL. Organul fiscal a constatat că factura din 31 decembrie 2010 emisă de SC A.B. SRL reprezintă transport internațional pe ruta V.-D. S-a constatat că SC A.B. SRL a efectuat un singur transport internațional pentru SC A.F. SRL aferent facturii din 14 aprilie 2010 și nu s-au prezentat alte documente care să ateste realitatea prestărilor și legătura cu SC A.F. SRL dat fiind faptul că CMR arăta ca expeditor alte societăți din UE/România. A reținut expertul că deductibilitatea sumei de 74.432 RON este susținuta de următoarele documente justificative: contract prestări servicii din 10 februarie 2010 încheiat între SC A.F.

SRL și SC A.B. SRL, care are ca obiect prestarea de servicii de transport intern și internațional, cu un tarif prevăzut de 3,75 RON/km. Factura fiscală din 31 decembrie 2010 emisă de SC A.B. SRL, în sumă de 74.432 RON, reprezintă transport internațional efectuat pe ruta S.-V. și respectiv V.-D., obiectul prestațiilor efectuate fiind transportul muștarului la firma G.M. în vederea selectării și ulterior livrarea către Germania și Franța la beneficiarii finali. Au fost reținute de către expert avizele de însoțire a mărfii, CMR, note de cântar, foi de parcurs care justifică desfășurarea transporturilor efectuate, considerând că suma de 74.432 RON este deductibilă din punct de vedere fiscal. Din documentele prezentate organului fiscal, reiese că SC A.B.

SRL a efectuat un singur transport așa cum s-a mai arătat, aferent facturii din 14 aprilie 2010. Pe ruta România-Austria s-a efectuat transport cu mașinile SC A.F. SRL pentru operațiunile de selectare muștar, valoarea mărfii transportate de SC A.B. SRL fiind de 27.376 RON. S-a apreciat că nu există însă documente care să facă dovada transportului din Austria către Germania a muștarului de către SC A.B. SRL ulterior operațiunii de selectare, expertul menționând avizele, fără a arăta însă care este beneficiarul transportului, care sunt CMR-urile cu care sunt justificate transporturile aferente avizelor în situația în care organul fiscal în raportul de inspecție fiscală a reținut că CMR-urile despre care a făcut vorbire reclamanta arată la expeditor alte societăți comerciale din UE/România menționate în raportul de inspecție fiscală, la rubrica expeditor figurând și ștampila SC A.F.

SRL fără a exista vreo factură emisă de această societate pentru aceste cantități sau clienți. Factura fiscală din 31 decembrie 2010 emisă de SC A.B. SRL în sumă de 74.432 RON este emisă pentru o sumă globală, fără un calcul detaliat pentru fiecare cursă/transport în parte, fără a exista în susținerea acesteia contracte, note de comandă care să prevadă traseul acestor mărfuri, condiții de livrare și descărcare, termene de execuție, tarife, documente din care să se rețină efectuarea transportului, cu data efectuării lui și documentele de transport care să dovedească realitatea operațiunii, CMR-uri, scrisori de transport, etc. În acest context, prima instanță a reținut că nu există acte justificative care să ateste realitatea prestațiilor de servicii transporturi și legătura acestora cu veniturile SC A.F.

SRL, astfel că suma de 74.432 RON nu este deductibilă din punct de vedere fiscal. Referitor la suma de 106.674 RON reprezentând facturi emise de LHS L. Germania în vederea efectuării unor reparații diferite pentru autoturismele aflate în parcul auto al reclamantei, expertul contabil a concluzionat că din această sumă sunt deductibili fiscal doar 48.393,73 RON, reclamanta neformulând obiecțiuni cu privire la raportul de expertiză întocmit. Judecătorul fondului a reținut că întreaga sumă nu este deductibilă fiscal, pentru următoarele considerente: Astfel, expertul a enumerat facturile care cuprind sumele pentru care organul fiscal a reținut că nu se aplică deductibilitatea, impunându-se însă ca pe lângă această enumerare să arate care sunt documentele, dacă acestea există, din care să rezulte legătura dintre serviciile de reparații mașini cu veniturile SC A.F.

SRL, necesitatea acestor reparații, care este conținutul cheltuielilor și individualizarea acestora pe fiecare mașină în parte, legătura acestor cheltuieli cu veniturile impozabile ale societății verificate, individualizarea operațiunilor efectiv realizate pentru fiecare mașină în parte. Constatând că nu există documente justificative în sensul menționat, instanța a reținut că suma este nedeductibilă fiscal potrivit prevederilor art. 21 alin. (4) lit. f) și lit. m) C. fisc. Cât privește suma de 3.039.791 RON reprezentând furnizori neachitați cu o vechime de peste 3 ani, s-a reținut că pârâta a arătat că este impozabilă sub aspectul impozitului pe profit al perioadei analizate, deoarece acești furnizori nu au făcut demersuri pentru încasarea acestor sume de la SC A.F.

SRL, astfel că dreptul acestor furnizori la acțiune s-a stins prin prescripție și prin urmare aceste sume nu mai erau scadente și nu puteau fi evidențiate în bilanțul contabil la data de 31 decembrie 2010. S-a constatat că pârâta nu invocă nici un temei de drept, situație față de care nu se impune a se mări baza impozabilă cu suma de 3.039.791 RON, urmând a se proceda la anularea sumei de 3.039.791 RON ca venituri suplimentare aferente anului 2010 ce măresc baza de impozitare. Referitor la criticile aduse prin acțiunea formulată constatărilor organelor fiscale privind impozitul de pe veniturile obținute în România de nerezidenți, vizând factura din 31 iulie 2008 în valoare de 8.127,56 euro (28.585,44 RON), prime de asigurare și factura din 18 martie 2009, în valoare de 3.000 euro, purtătoare de impozit de 3%, deoarece B.B.G.

GmbH Germania a prezentat certificat de rezidență fiscală, s-a reținut: Primele de asigurare plătite reprezintă redevențe. Cât privește raportul întocmit de B.B.G. GmbH Germania referitor la contractul de consultanță încheiat între SC A.F. SRL și consultant F.-M.H., partener al B.B.G. GmbH Germania, a rezultat că acest contract de consultanță nu privește în mod exclusiv activitatea SC A.F. SRL, ci acelor trei firme din grupul A. S-a reținut că aceeași situație este valabilă și pentru sumele contestate aferente facturilor emise de S.L., iar pentru facturile de consultanță emise și plătite în anul 2009, furnizorul S.L. nu a prezentat certificat de rezidență fiscală emis de autoritatea fiscală competentă din Germania.

De altfel și expertul contabil a reținut că din analiza documentelor prezentate, a rezultat că organul fiscal a stabilit corect sumele datorate de către reclamantă, menționând ca bază legală art. 7, art. 115 lit. d) C. fisc., reclamanta neformulând obiecțiuni cu privire la constatările expertului. Având în vedere că sumele reținute de către organele fiscale sunt corecte, nu s-a impus recalcularea accesoriilor. Referitor la stabilirea deductibilității TVA pentru suma de 22.600 RON, reprezentând TVA dedusă la factura din 14 iulie 2008 emisă de furnizorul SC A.B.

SRL, instanța a reținut la analizarea acțiunii la capitolul impozitul pe profit în legătură cu baza de impozitare de 119.000 RON, că suma aferentă acestei facturi nu este deductibilă din punct de vedere fiscal, deoarece din documentele prezentate nu rezultă legătura dintre sumele facturate și veniturile societății și nu s-a făcut dovada necesității efectuării prestărilor de servicii în scopul activităților desfășurate, iar pentru cheltuielile efectuate și înregistrate în contabilitate nu s-au prezentat documente justificative de natură a face dovada efectuării operațiunilor pentru fiecare utilaj în parte.

Suma de 5.284 RON contestată de către reclamantă este TVA aferentă lipsurilor din stocul de muștar, cu privire la care instanța a reținut însă că la data efectuării controlului cât și la data soluționării contestației formulate de către reclamantă împotriva deciziei de impunere, nu existau documente care să conțină cauzele deteriorării cantității de muștar, iar din documentele prezentate organelor de control nu reiese cauza deteriorării stocurilor de muștar, instanța constatând că în mod corect organele fiscale au stabilit că suma de 27.813 RON aferentă lunii februarie 2009, reprezentând scăzăminte la produsul muștar în urma condiționării, nu îndeplinește condițiile de deductibilitate. Relativ la suma de 3.144 RON reprezentând TVA calculată asupra sumei de 16.545 RON respectiv, diferența dintre produsele predate spre custodie la SC A.A.

SRL și cele facturate și date cu plată din arendă, constând în pierdere nejustificată din producția stocată totală, prima instanță a reținut ca fiind corecte constatările organului fiscal privitoare la această sumă, explicațiile privind reducerea de preț nefiind susținute și justificate cu documente legale pe parcursul controlului sau până la soluționarea contestației. Referitor la deductibilitatea sumei de 17.864 RON reprezentând TVA aferentă facturii din 31 decembrie 2010 emisă de furnizorul SC A.B. SRL instanța a apreciat că în mod corect organul fiscal a stabilit că nu este deductibilă. La analizarea sumei de 74.432 RON, s-a reținut că factura fiscală din 31 decembrie 2010 a fost emisă de SC A.B.

SRL pentru o sumă globală, fără un calcul detaliat pentru fiecare cursă/transport în parte, fără a exista în susținerea acesteia contracte, note de comandă care să prevadă traseul acestor mărfuri, condiții de livrare și descărcare, termene de execuție, tarife, documente din care să se rețină efectuarea transportului, cu data efectuării lui și documentele de transport care să dovedească realitatea operațiunii, CMR-uri, scrisori de transport, etc. și neexistând acte justificative care să ateste realitatea prestațiilor de servicii transporturi și legătura acestora cu veniturile SC A.F. SRL, suma de 74.432 RON nu este deductibilă din punct de vedere fiscal.

Cât privește criticile referitoare la TVA calculat suplimentar pentru avansurile primite în anul 2010, analizând documentele prezentate de către reclamantă, expertul contabil a concluzionat că la data de 30 iunie 2011 constatările organului fiscal sunt corecte, petenta având obligația de a colecta TVA, astfel că aceasta datorează suma de 498.547 RON și accesoriile aferente. 3. Recursul declarat în cauză Împotriva soluției instanței de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, D.G.F.P. Neamț întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Recursul reclamantei vizează modificarea în parte a sentinței, în sensul dispunerii anularii parțiale a raportului de inspecție fiscală încheiat în data de 2 septembrie 2011 de către D.G.F.P.

Neamț, activitatea de inspecție fiscală, a deciziei de impunere din 2 septembrie 2011 emisă de D.G.F.P. Neamț, activitatea de inspecție fiscală și a deciziei din 23 februarie 2012 emisă de D.G.F.P. Neamț și cu privire la sumele de: -119.000 RON ce privește factura din 14 iulie 2008 emisa de SC A.B. SRL reprezenta prestări servicii reparații ianuarie-iunie 2008 și a accesoriilor corespunzătoare. - 136.060 RON ce privește facturile din 30 iunie 2009 și din 1 septembrie 2009 emise de A.M.H. GmbH Germania reprezentând chirie combina A. și a accesoriilor corespunzătoare. - 23.531 RON ce privește factura din 17 decembrie 2009 emisa de LHS L. Germania reprezentat lucrări reparații pentru autoturismul N.T.

și a accesoriii corespunzătoare. - 27.813 RON reprezentând scăzăminte (pierderi tehnologice) la produsul muștar conform ISO 1237:1981 și a accesoriilor corespunzătoare. - 16.545 RON reprezentând diminuarea producției stocate și a accesoriilor corespunzătoare. - 41.278 RON ce privește facturile din 10 ianuarie 2010 și din 2 februarie 2010 reprezentat servicii consultanta S.L. și a accesoriilor corespunzătoare. - 74.432 RON ce privește factura din 30 decembrie 2010 emisa de SC A.B. SRL reprezentat transport internațional efectuat pe ruta S.-V. și respectiv V.-D. și a accesoriile corespunzătoare. - 43.393,73 RON ce privește facturile din 14 octombrie 2010, din 30 septembrie 2010, din 14 octombrie 2011, din 30 septembrie 2010, din 29 octombrie 2010, din 27 octombrie 2010, din 29 octombrie 2011, factura din 22 octombrie 2010 emise de LHS L. Germania și a accesoriile corespunzătoarei.

În motivarea recursului s-a arătat că obiectul recursului îl constituie suma de 962.244,64 RON formata din: - 1.038.229 RON (baza impozabilă) cheltuieli efectuate de societate cu documente justificative nerecunoscute fiscal și pentru care au fost calculate obligații fiscale suplimentare; - 166.116,64 RON impozit pe profit datorat; - 224.107 RON accesorii calculate de organul fiscal; - 547.439 RON TVA nerecunoscut de organul fiscal; - 24.582 RON accesorii datorate pentru TVA nerecunoscut fiscal. 1. Referitor la deductibilitatea cheltuielilor în suma de 119.000 RON (reparații ianuarie-iulie 2008) Suma este evidențiata în factura din 14 iulie 2008 emisa de furnizorul SC A.B. SRL și reprezintă reparații efectuate în perioada ianuarie-iulie 2008 la utilaje/echipamente aparținând SC A.F.

SRL. Instanța a reținut ca suma nu este deductibila fiscal și nu întrunește condițiile de deductibilitate fiscala prevăzute de dispozițiile art. 21 alin. (4) lit. m) și lit. f) C. fisc., întrucât cu documentele prezentate nu s-a făcut dovada necesitații efectuării prestărilor de servicii în scopul activităților desfășurate, iar pentru cheltuielile efectuate și înregistrate în contabilitate nu s-au prezentat documente justificative de natura a face dovada efectuării operațiunilor pentru fiecare utilaj în parte (decizia Curții de Apel Bacău nr. 131/2013). Referitor la aceasta cheltuiala, în raportul de inspecție fiscală organul fiscal a prezentat această tranzacție în mod eronat, întrucât a menționat elemente neconforme cu realitatea.

a) „Reparațiile sunt efectuate de către LHS L. în Germania sau România” - afirmația nu este conforma cu realitatea întrucât prestatorul serviciilor este SC A.B. SRL. Factura din 14 iulie 2008 este emisă de către SC A.B. SRL, societate înregistrată în România, datele de identificare fiind înscrise în conținutul facturii. b) „Nu există contract, devize de lucrări, procese-verbale de recepție care să probeze reparațiile efectuate în intervalul de timp, locațiile, la ce mașini/utilaje, tarifele practicate.” - afirmații care de asemenea nu sunt conforme cu realitatea, întrucât noi am prezentat aceste documente în toate etapele: contestații, instanța Curtea de Apel Bacău. c) „Nu rezultă care utilaje/mașini au avut nevoie de reparații și necesitatea, data.” - afirmație care întrucât echipamentele care fac obiectul reparațiilor sunt cuprinse în comenzile deviz și aparțin SC A.F.

SRL și sunt cuprinse în catalogul mijloacelor fixe. d) „Nu este justificată legătura dintre aceste cheltuieli și veniturile impozabile ale petentei”. În ceea necesitatea reparațiilor efectuate, aceasta este justificata de realizarea obiectului de activitate (ag culturi vegetale), buna funcționare a acestora fiind o condiție esențiala pentru efectuarea lucrărilor agricole de pregătire a solului, întreținerea culturilor, recoltat, etc., cheltuielile efectuate cu reparațiile sunt legate direct de veniturile realizate și deci impozabile. În raportul de expertiză contabilă depusă la dosar, expertul contabil, în baza documentelor expertizate existente la dosarul cauzei, ținând cont de toate aceste aspecte, opinează în sensul deductibilității cheltuielilor efectuate cu reparațiile echipamentelor în suma de 119.000 RON.

Instanța nu a reținut toate detaliile prezentate în sensul justificării deductibilității și hotărăște (contrar concluziei expertului contabil) ca suma de 119.000 RON nu este deductibilă fiscal. La baza acestei operațiuni economice au stat următoarele documente justificative: 1. Contractul de prestări servicii din 1 ianuarie 2008 a fost încheiat intre SC A.B. SRL prestator și SC A.F. SRL beneficiar; Contractul are ca obiect efectuarea de prestator a unor servicii specifice de întreținere, revizii și reparații la utilajele agricole reprezentând tractoare,