ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 949/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta SC A.F.

SRL, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Neamț,

a solicitat suspendarea Deciziei de impunere F-NT 871 din 02 septembrie 2011.

Prin Încheierea din

22 noiembrie 2011 Curtea de Apel Bacău, secția de contencios administrativ și

fiscal, a admis cererea de suspendare a actului administrativ formulată de

reclamanta SC A.F. SRL comuna Bârgăoani, județul Neamț, în contradictoriu cu

pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a

Finanțelor Publice Neamț, a dispus suspendarea Deciziei de impunere F-NT 871

din 02 septembrie 2011 până la pronunțarea instanței de fond, a constatat

consemnată cauțiunea de 100.000 RON cu Recipisa de consemnare nr. 728884/1 din

03 noiembrie 2011.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că prin Decizia de impunere F-NT 871

din 02 septembrie 2011 au fost stabilite obligații fiscale în sarcina

reclamantei în cuantum total de 1.857.159,00 RON reprezentând impozit pe profit

783.940 RON și accesorii de 193.008 RON, impozit pe venituri persoane

nerezidente de 68.556 RON și 19.753 RON accesorii și T.V.A. de 356.404 RON.

Cu privire la cazul

bine justificat, reținând că există diferențe majore privind modul în care

părțile apreciază asupra stării de fapt fiscale și asupra actelor și faptelor

de comerț efectuate de reclamantă, instanța constată că există o îndoială

legitimă cu privire la cuantumul obligațiilor fiscale stabilite în sarcina

reclamantei, îndoială care răspunde exigențelor dispozițiilor art. 14 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește

paguba iminentă, este necontestat că reclamanta desfășoară activitate în

agricultură. De asemenea, este notorie împrejurarea că toamna este sezonul

activităților specifice agriculturii cu impact asupra pregătirii noului an

agricol. În acest context, executarea actului administrativ fiscal pentru o

creanță de peste 1,8 milioane RON este de natură a o pune pe reclamantă în

imposibilitatea reluării ciclului productiv, paguba reclamantei fiind astfel

iminentă.

Împotriva acestei

încheieri a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice

Neamț, susținând că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală pentru

următoarele motive:

- în cauză nu sunt

întrunite cele două condiții prevăzute în mod cumulativ de art. 14 din Legea

nr. 554/2004, pentru a dispune suspendarea actului administrativ, respectiv

cazul bine justificat și paguba iminentă;

- hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Recurenta nu și-a

încadrat în drept motivele de recurs.

Analizând actele și

lucrările de fond, precum și motivele de recurs formulate, ce se încadrează din

punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele

considerente:

Astfel, în mod corect

instanța de fond a reținut existența condiției cazului bine justificat, în

sensul că prin contestația administrativă formulată, reclamanta a invocat

împrejurări de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială puternică

asupra legalității Deciziei de impunere nr. F-NT 871 din 02 septembrie 2011,

motiv pentru care se impune analizarea lor cel puțin în primă instanță, cu

ocazia judecării acțiunii în anulare. Totodată, paguba iminentă rezultă cu

evidență din faptul că deja conturile societății au fost blocate de autoritatea

pârâtă, chiar înainte ca societatea să primească comunicarea deciziei de

impunere menționate, iar în aceste condiții reclamanta nu își poate desfășura

activitățile specifice, cu impact asupra noului an agricol.

Față de

considerentele menționate, rezultă că atât motivul de recurs privind

nelegalitatea măsurii suspendării în raport de dispozițiile art. 14 cu referire

la art. 2 lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004, cât și cel referitor la

nemotivarea hotărârii instanței de fond sunt nefondate, astfel că, în baza art.

312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a

Finanțelor Publice Neamț împotriva Încheierii din 22 noiembrie 2011 a Curții de

Apel Bacău, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 februarie 2012.