ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2638/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2638/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de
față:
Din examinarea
lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 198/C din 1 martie 2001,
Tribunalul Vâlcea a admis acțiunea formulată de SC T. SA Brașov împotriva
pârâtei SC S.A.A.F. SA București, așa cum a fost precizată și a obligat-o pe
pârâtă la plata sumei de 94.965.566.000 lei către reclamantă, reprezentând
contravaloarea unor scuturi metalice blocate în subteran și a unor lucrări
nedecontate reclamantei. A dispus rezilierea contractului de antrepriză din 1992
încheiat între părți și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive,
invocată de pârâtă. A obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 990.223.660 lei
cheltuieli de judecată către reclamantă.
Prin Decizia nr.
444/A/C din 27 iunie 2001, Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondat apelul
declarat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate, iar prin Decizia nr.
1097 din 15 februarie 2002, Curtea Supremă de Justiție a respins, ca nefondat
recursul pârâtei împotriva deciziei curții de apel.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de recurs a constatat că tronsonul de cale ferată Albeni -
Seciuri - Alunu a fost transferat pârâtei SC S.A.A.F. SA, situație confirmată
în anexa 3 la contractul de activitate al C.F.R., dar și prin motivele de
recurs depuse de recurentă. În consecință, a reținut că transferul obiectivului
de investiție în administrarea pârâtei conferă acesteia calitatea procesuală
pasivă, ca fiind succesoarea în drepturi a SC S.N.C.F.R. SA divizată și
reorganizată prin O.U.G. nr. 12/1998. Mai mult, a reținut instanța, prin
Hotărârea din 2000 a A.G.A., SC C.N.C.F. C.F.R. SA a fost aprobat transferul
tronsonului de cale ferată în litigiu, pârâtei, conferindu-i administrarea
acestuia.
La 5 octombrie 2006, SC
S.A.A.F. SA a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 444/A/C din
27 iunie 2001, solicitând retractarea deciziei și pe fond admiterea apelului și
admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia, invocând art.
322 pct. 5 C. proc. civ.
Revizuienta a
susținut că tronsonul Seciuri - Alunu ar aparține SC C.N.C.F. C.F.R. SA și nu
revizuientei, așa cum greșit a reținut instanța, deoarece în 1998 linia de cale
ferată arătată ar fi fost împărțită între SC S.A.A.F. SA și SC C.N.C.F. C.F.R.
SA și că ulterior soluționării apelului a descoperit înscrisuri prin care
dovedește cele arătate.
Prin Decizia nr.
114/A/C din 17 octombrie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios
administrativ, a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de SC
S.A.A.F. SA București împotriva Deciziei nr. 444/A/C din 27 iunie 2001, pronunțată
de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ.
Pentru a pronunța
această decizie, curtea de apel a reținut în esență că toate cele trei instanțe
din ciclul procesual al judecării fondului și-au întemeiat hotărârile pe acte
normative și au reținut că pârâta a intrat în proprietatea tronsonului de cale
ferată, obiect al litigiului, în baza unui act normativ (H.G. nr. 595/1999 și art.
3 al H.G. nr. 698/1999), iar actele invocate de apelanta-pârâtă sunt acte
interne care nu au o forță juridică mai mare decât cea a actului normativ;
instanța de revizuire a mai constatat că nu poate modifica această linie de
raționament care a intrat în puterea lucrului judecat și că, de altfel, puține
dintre actele invocate de revizuientă sunt apte de a fi prezentate ca acte noi și
dintre acestea, o parte sunt emise ulterior deciziei Curții de Apel, aceasta
pronunțându-se în anul 2001, iar celelalte nu au puterea de a contrazice o
hotărâre de guvern.
Împotriva deciziei
curții de apel, mai sus menționate, a declarat recurs revizuienta SC S.A.A.F.
SA București, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în temeiul
dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului
și modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de
revizuire, astfel cum a fost formulată.
În susținerea
recursului, revizuienta arată că instanța de recurs, pe lângă motivele expuse
în cererea de revizuire, ar trebui să ia în considerare în esență și
următoarele aspecte care conduc la admiterea cererii de revizuire:
Toate înscrisurile
depuse la dosarul cauzei în sprijinul revizuirii sunt acte noi, iar caracterul
de noutate al înscrisurilor care se poate raporta doar la ceea ce privește
admisibilitatea revizuirii a fost constatat irevocabil de Înalta Curte; linia
de raționament a instanțelor de la primul ciclu procesual nu are puterea de
lucru judecat, tocmai acesta fiind scopul revizuirii; susținerea potrivit
căreia documentele invocate nu au puterea de a contrazice o hotărâre de guvern
este absolut gratuită, întrucât întreaga suită de înscrisuri prezentate
contrazice cele reținute la prima judecare a fondului cauzei; în fapt, dreptul
de proprietate al revizuientei asupra tronsonului de cale ferată nici nu este
precizat în cuprinsul hotărârii de guvern, ci într-o anexă a acesteia, iar
susținerea că obiectivul respectiv a fost transferat revizuientei prin hotărâre
de guvern este neîntemeiată, fiind doar o încercare de inducere în eroare a
instanțelor.
Recursul nu este
fondat.
Din examinarea
motivelor de recurs invocate de revizuientă în cererea de recurs se constată că
acestea nu se circumscriu temeiului de drept indicat prin cerere - art. 304 pct.
9 C. proc. civ., ele vizând netemeinicia hotărârii atacate, iar nu
nelegalitatea acesteia, astfel cum ar fi impus textul legal menționat.
Oricum, susținerile
recurentei-revizuiente, raportate la soluția pronunțată de curtea de apel nu
sunt fondate.
În acest sens,
referitor la caracterul de noutate al înscrisurilor, se constată că, prin
decizia recurată, curtea de apel a reținut corect că numai înscrisurile
enumerate la primele 9 poziții sunt anterioare datei de 15 februarie 2002, când
s-a pronunțat hotărârea, în timp ce înscrisurile de la pozițiile 10-12 sunt
datate după data pronunțării hotărârii și nu au putut fi avute în vedere de
instanță. În fine, instanța a reținut corect că se impune a fi verificat, în
revizuire, doar documentul de la poziția 3, dar cum acesta este o simplă
adresă, care nu are legătură cu obiectul cauzei, nu sunt întrunite cerințele art.
322 pct. 5 C. proc. civ.
Pe de altă parte, în
ce privește temeiul de drept invocat în cererea de revizuire, art. 322 pct. 5 C.
proc. civ., este de observat că Înalta Curte a mai soluționat o cerere de
revizuire formulată de recurentă, identică, cu aceeași motivare și cu invocarea
acelorași înscrisuri, Decizia nr. 2588 pronunțată în Dosarul nr. 13893/1/2006,
la data de 29 iunie 2007.
Curtea de apel, ca
instanță de revizuire, a reținut, de asemenea, corect că nu poate modifica o
linie de raționament care a intrat în puterea lucrului judecat, potrivit căreia
revizuienta a intrat în proprietatea tronsonului de cale ferată în baza unui
act normativ, iar actele invocate sunt acte interne ce nu pot avea o forță
juridică mai mare decât a unui act normativ.
În consecință,
neexistând nici un motiv de recurs întemeiat, care în condițiile art. 304 C.
proc. civ. să conducă la desființarea deciziei curții de apel, aceasta va fi
menținută și se va respinge recursul revizuientei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge recursul
declarat de recurenta SC S.A.A.F. SA București împotriva Deciziei nr. 114 din
17 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 30 septembrie 2008.