ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2638/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 198/C din 1 martie 2001, Tribunalul Vâlcea a admis acțiunea formulată de SC T. SA Brașov împotriva pârâtei SC S.A.A.F. SA București, așa cum a fost precizată și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 94.965.566.000 lei către reclamantă, reprezentând contravaloarea unor scuturi metalice blocate în subteran și a unor lucrări nedecontate reclamantei. A dispus rezilierea contractului de antrepriză din 1992 încheiat între părți și a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtă. A obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 990.223.660 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Prin Decizia nr. 444/A/C din 27 iunie 2001, Curtea de Apel Pitești a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate, iar prin Decizia nr. 1097 din 15 februarie 2002, Curtea Supremă de Justiție a respins, ca nefondat recursul pârâtei împotriva deciziei curții de apel. Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a constatat că tronsonul de cale ferată Albeni - Seciuri - Alunu a fost transferat pârâtei SC S.A.A.F. SA, situație confirmată în anexa 3 la contractul de activitate al C.F.R., dar și prin motivele de recurs depuse de recurentă. În consecință, a reținut că transferul obiectivului de investiție în administrarea pârâtei conferă acesteia calitatea procesuală pasivă, ca fiind succesoarea în drepturi a SC S.N.C.F.R.

SA divizată și reorganizată prin O.U.G. nr. 12/1998. Mai mult, a reținut instanța, prin Hotărârea din 2000 a A.G.A., SC C.N.C.F. C.F.R. SA a fost aprobat transferul tronsonului de cale ferată în litigiu, pârâtei, conferindu-i administrarea acestuia. La 5 octombrie 2006, SC S.A.A.F. SA a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 444/A/C din 27 iunie 2001, solicitând retractarea deciziei și pe fond admiterea apelului și admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acesteia, invocând art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Revizuienta a susținut că tronsonul Seciuri - Alunu ar aparține SC C.N.C.F. C.F.R. SA și nu revizuientei, așa cum greșit a reținut instanța, deoarece în 1998 linia de cale ferată arătată ar fi fost împărțită între SC S.A.A.F.

SA și SC C.N.C.F. C.F.R. SA și că ulterior soluționării apelului a descoperit înscrisuri prin care dovedește cele arătate. Prin Decizia nr. 114/A/C din 17 octombrie 2007, Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de SC S.A.A.F. SA București împotriva Deciziei nr. 444/A/C din 27 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ. Pentru a pronunța această decizie, curtea de apel a reținut în esență că toate cele trei instanțe din ciclul procesual al judecării fondului și-au întemeiat hotărârile pe acte normative și au reținut că pârâta a intrat în proprietatea tronsonului de cale ferată, obiect al litigiului, în baza unui act normativ (H.G.

nr. 595/1999 și art. 3 al H.G. nr. 698/1999), iar actele invocate de apelanta-pârâtă sunt acte interne care nu au o forță juridică mai mare decât cea a actului normativ; instanța de revizuire a mai constatat că nu poate modifica această linie de raționament care a intrat în puterea lucrului judecat și că, de altfel, puține dintre actele invocate de revizuientă sunt apte de a fi prezentate ca acte noi și dintre acestea, o parte sunt emise ulterior deciziei Curții de Apel, aceasta pronunțându-se în anul 2001, iar celelalte nu au puterea de a contrazice o hotărâre de guvern. Împotriva deciziei curții de apel, mai sus menționate, a declarat recurs revizuienta SC S.A.A.F. SA București, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.

În susținerea recursului, revizuienta arată că instanța de recurs, pe lângă motivele expuse în cererea de revizuire, ar trebui să ia în considerare în esență și următoarele aspecte care conduc la admiterea cererii de revizuire: Toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei în sprijinul revizuirii sunt acte noi, iar caracterul de noutate al înscrisurilor care se poate raporta doar la ceea ce privește admisibilitatea revizuirii a fost constatat irevocabil de Înalta Curte; linia de raționament a instanțelor de la primul ciclu procesual nu are puterea de lucru judecat, tocmai acesta fiind scopul revizuirii; susținerea potrivit căreia documentele invocate nu au puterea de a contrazice o hotărâre de guvern este absolut gratuită, întrucât întreaga suită de înscrisuri prezentate contrazice cele reținute la prima judecare a fondului cauzei; în fapt, dreptul de proprietate al revizuientei asupra tronsonului de cale ferată nici nu este precizat în cuprinsul hotărârii de guvern, ci într-o anexă a acesteia, iar susținerea că obiectivul respectiv a fost transferat revizuientei prin hotărâre de guvern este neîntemeiată, fiind doar o încercare de inducere în eroare a instanțelor.

Recursul nu este fondat. Din examinarea motivelor de recurs invocate de revizuientă în cererea de recurs se constată că acestea nu se circumscriu temeiului de drept indicat prin cerere - art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ele vizând netemeinicia hotărârii atacate, iar nu nelegalitatea acesteia, astfel cum ar fi impus textul legal menționat. Oricum, susținerile recurentei-revizuiente, raportate la soluția pronunțată de curtea de apel nu sunt fondate. În acest sens, referitor la caracterul de noutate al înscrisurilor, se constată că, prin decizia recurată, curtea de apel a reținut corect că numai înscrisurile enumerate la primele 9 poziții sunt anterioare datei de 15 februarie 2002, când s-a pronunțat hotărârea, în timp ce înscrisurile de la pozițiile 10-12 sunt datate după data pronunțării hotărârii și nu au putut fi avute în vedere de instanță.

În fine, instanța a reținut corect că se impune a fi verificat, în revizuire, doar documentul de la poziția 3, dar cum acesta este o simplă adresă, care nu are legătură cu obiectul cauzei, nu sunt întrunite cerințele art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Pe de altă parte, în ce privește temeiul de drept invocat în cererea de revizuire, art. 322 pct. 5 C. proc. civ., este de observat că Înalta Curte a mai soluționat o cerere de revizuire formulată de recurentă, identică, cu aceeași motivare și cu invocarea acelorași înscrisuri, Decizia nr. 2588 pronunțată în Dosarul nr. 13893/1/2006, la data de 29 iunie 2007. Curtea de apel, ca instanță de revizuire, a reținut, de asemenea, corect că nu poate modifica o linie de raționament care a intrat în puterea lucrului judecat, potrivit căreia revizuienta a intrat în proprietatea tronsonului de cale ferată în baza unui act normativ, iar actele invocate sunt acte interne ce nu pot avea o forță juridică mai mare decât a unui act normativ.

În consecință, neexistând nici un motiv de recurs întemeiat, care în condițiile art. 304 C. proc. civ. să conducă la desființarea deciziei curții de apel, aceasta va fi menținută și se va respinge recursul revizuientei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I DE

Respinge recursul declarat de recurenta SC S.A.A.F. SA București împotriva Deciziei nr. 114 din 17 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2008.