ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2451/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată A.S.M. P.A.S.

Câmpulung Moldovenesc și a solicitat instanței ca prin sentința pe care o va

pronunța să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 629 din

31 octombrie 1995 cu consecința restituirii către A.V.A.S. a pachetului de

acțiuni reprezentând 40% din capitalul social al SC M. SA Câmpulung

Moldovenesc.

A mai solicitat reclamanta să se constate că în conformitate

cu art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 modificată este în drept să rețină de

la pârâtă sumele plătite de aceasta în contul prețului contractual. În temeiul

art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 a solicitat și obligarea pârâtei la

plata sumei de 58.611,67 Ron reprezentând daune-interese calculate până la

pronunțarea rezoluțiunii contractului nr. 629/1995.

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 11632 din 18 octombrie

2007, a admis în parte acțiunea a dispus rezoluțiunea contractului nr. 629/1995,

a constatat dreptul reclamantei de a reține sumele achitate de cumpărător pe

care l-a obligat la plata daunelor interese în sumă de 54.953,79 Ron calculate

pentru ratele 11 și 12 și a acordat dobânzi până la 18 octombrie 2007.

Analiza situației de fapt s-a bazat pe prevederile

contractului de vânzare-cumpărare nr. 629/1995 care a avut ca obiect un număr

de 42985 acțiuni reprezentând 40% din capitalul social al SC M. SA, pe clauzele

contractuale și pe constatările raportului de expertiză dispus în cauză. În

raport de probele examinate s-a stabilit că reclamanta este în drept să

solicite rezoluțiunea contractului întrucât pârâta nu și-a executat obligația

de plată a prețului pentru ratele 11-12. De asemenea s-au acordat reclamantei în

temeiul O.G. nr. 25/2002, penalități și dobândă și s-a constatat dreptul acesteia

de a reține sumele achitate de cumpărător în temeiul contractului. Asupra

dividendelor solicitate de reclamantă, tribunalul a reținut că raportul de

expertiză nu a relevat că s-au realizat dividendele după privatizare, ci,

dimpotrivă că societatea a lucrat cu pierderi. Cum alte prejudicii nu au fost

constatate, în legătură cu diminuarea valorii acțiunilor, așa cum s-a arătat

mai sus, pretențiile din acțiunea introductivă de instanță s-au admis numai în

parte.

Sentința nr. 11632 din 18 octombrie 2007 a fost confirmată de Curtea de Apel București prin respingerea apelului declarat de reclamanta A.V.A.S.

București. Au fost respinse criticile apelantei prin care a susținut că

expertiza contabilă efectuată în cauză a fost întocmită superficial, după ce

instanța de apel a examinat încheierile de ședință ulterioare depunerii

raportului de expertiză și a constatat că s-au suplimentat obiectivele inițiale

ale expertizei, și că prin completarea la raportul de expertiză s-a răspuns și

la aceste obiective. A conchis instanța că lipsa concordanței dintre opiniile

reclamantei și concluziile raportului de expertiză nu constituie motiv de înlăturare

a probei. Curtea de Apel a înlăturat și criticile în legătură cu neacordarea

dividendelor stabilind că probele au relevat că activitatea intimatei a avut o

evoluție descendentă în fiecare an astfel că nu sunt îndeplinite condițiile

pentru a fi acordate dividendele solicitate în temeiul art. 21 alin. (1) din O.G.

nr. 25/2002.

Împotriva deciziei nr. 426 din 23 octombrie 2008 pronunțată

de Curtea de Apel București a declarat recurs, reclamanta A.V.A.S. București

prin care a invocat, în temeiul art. 304 alin. (9) C. proc. civ., nelegalitatea

soluției anterior pronunțate.

În esență, recurenta a invocat dispozițiile art. 21 alin. (1)

lit. b) din O.G. nr. 25/2002 care, în opinia sa au fost încălcate, motivat de

faptul că aceste dispoziții prevăd obligația cumpărătorului de a achita în

cazul desființării contractului de vânzare-cumpărare și daunele-interese

reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a

contractului.

A mai susținut că nu au fost examinate bilanțurilor

contabile pe perioada 1996-2006 care au fost depuse la dosarul de fond iar

expertul nu a formulat niciun punct de vedere cu privire la această perioadă și

la suma care i se cuvine cu titlu de dividende.

Recursul este nefondat.

Art. 304 alin. (9) C. proc. civ., pe care și-a întemeiat

recursul reclamanta A.V.A.S. București poate fi invocat atunci când hotărârea

pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau

aplicarea greșită a legii. Criticile vizează teza a doua a articolului

menționat care privește aplicarea greșită a legii, respectiv a O.G. nr. 25/2002,

art. 21 alin. (1) lit. b) prin care se dispune că:

„În cazul desființării contractului pe cale convențională

sau judiciară, pentru prejudiciul cauzat anterior, cumpărătorul este obligat la

plata daunelor interese constituite din:

- sumele reprezentând dobânzile și penalitățile

pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului

precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații

contractuale;

- sumele reprezentând dividendele încasate de

cumpărător în perioada de valabilitate a contractului.”

În alin. (2) și (3) al articolului mai sus menționat se

prevede dreptul Autorității de a se adresa instanței judecătorești și de a

solicita daunele-interese cauzate de cumpărător societății cât și modalitatea

de determinare a întinderii daunelor interese printr-o expertiză întocmită la cererea

Autorității. Așa cum însăși recurenta a afirmat în argumentarea recursului,

expertiza a fost efectuată, sumele acordate în primă instanță și menținute în

apel fiind cele determinate de expertiză. Cu toate acestea se critică expertiza

și în această fază a procesului pentru motivul că nu a analizat bilanțurile

contabile pe întreaga perioadă de referință.

Critica nu va fi primită nu numai pentru că din

suplimentul raportului de expertiză rezultă că această analiză a fost făcută ci

și pentru faptul că motivul nu vizează o chestiune de nelegalitate.

Argumentele recurentei aduc spre examinare

netemeinicia soluției pe aspectul neacordării dividendelor prin rediscutarea

probelor, critici care nu se regăsesc în motivul invocat. Este necontestat

faptul că dispozițiile ordonanței pusă în discuție de recurentă dau dreptul la

dividende dar acordarea acestora depinde de proba lor, care a fost cerută de

recurentă ca autoritate. Cu ocazia verificărilor și analizei documentației

specificate în raportul de expertiză s-a stabilit că societatea a lucrat în

pierdere astfel că nu s-au încasat de către intimată dividende. În aceste

condiții, daunele interese constând în dividende nu s-au acordat, instanța de

apel stabilind corect că nu sunt îndeplinite cerințele art. 21 alin. (1) din O.G.

nr. 25/2002. În recurs, A.V.A.S. a depus un calcul propriu vizând dividendele

care i se cuvin pe o perioadă anterioară anului 2000, însă aceste calcule nu au

fost confirmate de expertiza de specialitate. Dimpotrivă comparând valorile

activului net în perioada 1996-2006 expertiza a constatat că aceasta a avut o

evoluție descendentă, care în anul 2005 a dus la deschiderea procedurii de lichidare judiciară a societății privatizate. Dincolo de faptul că acțiunea a

fost introdusă în anul 2006 și nu ar putea viza decât o anumită perioadă,

consacrarea dreptului de încasare a dividendelor prin dispozițiile ordonanței

puse în discuție nu înlătură sarcina probei așa încât susținerile și

argumentele A.V.A.S. nu vor fi reținute. Ceea ce recurenta nu a demonstrat și

nu s-a confirmat nici prin raportul de expertiză este încasarea dividendelor de

către cumpărător, aceasta fiind o cerință a textului invocat în recurs. Textul

se referă expres la “sumele reprezentând dividende încasate de cumpărător…”

ceea ce în speță nu s-a dovedit. Nu în ultimul rând trebuie reținut că pentru a

fi în ipoteza a doua a art. 304 pct. 9 C. proc. civ. trebuie ca instanța, recurgând

la textele de lege aplicabile litigiului să le fi dat o greșită interpretare

sau faptele reținute să fi fost greșit calificate, or aceste situații nu se

regăsesc în speță.

Așa fiind, potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul

se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 426 din 23

octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2009.