ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2451/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată A.S.M. P.A.S. Câmpulung Moldovenesc și a solicitat instanței ca prin sentința pe care o va pronunța să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 629 din 31 octombrie 1995 cu consecința restituirii către A.V.A.S. a pachetului de acțiuni reprezentând 40% din capitalul social al SC M. SA Câmpulung Moldovenesc. A mai solicitat reclamanta să se constate că în conformitate cu art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 modificată este în drept să rețină de la pârâtă sumele plătite de aceasta în contul prețului contractual. În temeiul art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 a solicitat și obligarea pârâtei la plata sumei de 58.611,67 Ron reprezentând daune-interese calculate până la pronunțarea rezoluțiunii contractului nr. 629/1995.

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 11632 din 18 octombrie 2007, a admis în parte acțiunea a dispus rezoluțiunea contractului nr. 629/1995, a constatat dreptul reclamantei de a reține sumele achitate de cumpărător pe care l-a obligat la plata daunelor interese în sumă de 54.953,79 Ron calculate pentru ratele 11 și 12 și a acordat dobânzi până la 18 octombrie 2007. Analiza situației de fapt s-a bazat pe prevederile contractului de vânzare-cumpărare nr. 629/1995 care a avut ca obiect un număr de 42985 acțiuni reprezentând 40% din capitalul social al SC M. SA, pe clauzele contractuale și pe constatările raportului de expertiză dispus în cauză. În raport de probele examinate s-a stabilit că reclamanta este în drept să solicite rezoluțiunea contractului întrucât pârâta nu și-a executat obligația de plată a prețului pentru ratele 11-12.

De asemenea s-au acordat reclamantei în temeiul O.G. nr. 25/2002, penalități și dobândă și s-a constatat dreptul acesteia de a reține sumele achitate de cumpărător în temeiul contractului. Asupra dividendelor solicitate de reclamantă, tribunalul a reținut că raportul de expertiză nu a relevat că s-au realizat dividendele după privatizare, ci, dimpotrivă că societatea a lucrat cu pierderi. Cum alte prejudicii nu au fost constatate, în legătură cu diminuarea valorii acțiunilor, așa cum s-a arătat mai sus, pretențiile din acțiunea introductivă de instanță s-au admis numai în parte. Sentința nr. 11632 din 18 octombrie 2007 a fost confirmată de Curtea de Apel București prin respingerea apelului declarat de reclamanta A.V.A.S.

București. Au fost respinse criticile apelantei prin care a susținut că expertiza contabilă efectuată în cauză a fost întocmită superficial, după ce instanța de apel a examinat încheierile de ședință ulterioare depunerii raportului de expertiză și a constatat că s-au suplimentat obiectivele inițiale ale expertizei, și că prin completarea la raportul de expertiză s-a răspuns și la aceste obiective. A conchis instanța că lipsa concordanței dintre opiniile reclamantei și concluziile raportului de expertiză nu constituie motiv de înlăturare a probei. Curtea de Apel a înlăturat și criticile în legătură cu neacordarea dividendelor stabilind că probele au relevat că activitatea intimatei a avut o evoluție descendentă în fiecare an astfel că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi acordate dividendele solicitate în temeiul art. 21 alin. (1) din O.G.

nr. 25/2002. Împotriva deciziei nr. 426 din 23 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București a declarat recurs, reclamanta A.V.A.S. București prin care a invocat, în temeiul art. 304 alin. (9) C. proc. civ., nelegalitatea soluției anterior pronunțate. În esență, recurenta a invocat dispozițiile art. 21 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 25/2002 care, în opinia sa au fost încălcate, motivat de faptul că aceste dispoziții prevăd obligația cumpărătorului de a achita în cazul desființării contractului de vânzare-cumpărare și daunele-interese reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului. A mai susținut că nu au fost examinate bilanțurilor contabile pe perioada 1996-2006 care au fost depuse la dosarul de fond iar expertul nu a formulat niciun punct de vedere cu privire la această perioadă și la suma care i se cuvine cu titlu de dividende.

Recursul este nefondat. Art. 304 alin. (9) C. proc. civ., pe care și-a întemeiat recursul reclamanta A.V.A.S. București poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Criticile vizează teza a doua a articolului menționat care privește aplicarea greșită a legii, respectiv a O.G.

nr. 25/2002, art. 21 alin. (1) lit. b) prin care se dispune că: „În cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară, pentru prejudiciul cauzat anterior, cumpărătorul este obligat la plata daunelor interese constituite din: - sumele reprezentând dobânzile și penalitățile pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale; - sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului.” În alin. (2) și (3) al articolului mai sus menționat se prevede dreptul Autorității de a se adresa instanței judecătorești și de a solicita daunele-interese cauzate de cumpărător societății cât și modalitatea de determinare a întinderii daunelor interese printr-o expertiză întocmită la cererea Autorității.

Așa cum însăși recurenta a afirmat în argumentarea recursului, expertiza a fost efectuată, sumele acordate în primă instanță și menținute în apel fiind cele determinate de expertiză. Cu toate acestea se critică expertiza și în această fază a procesului pentru motivul că nu a analizat bilanțurile contabile pe întreaga perioadă de referință. Critica nu va fi primită nu numai pentru că din suplimentul raportului de expertiză rezultă că această analiză a fost făcută ci și pentru faptul că motivul nu vizează o chestiune de nelegalitate. Argumentele recurentei aduc spre examinare netemeinicia soluției pe aspectul neacordării dividendelor prin rediscutarea probelor, critici care nu se regăsesc în motivul invocat.

Este necontestat faptul că dispozițiile ordonanței pusă în discuție de recurentă dau dreptul la dividende dar acordarea acestora depinde de proba lor, care a fost cerută de recurentă ca autoritate. Cu ocazia verificărilor și analizei documentației specificate în raportul de expertiză s-a stabilit că societatea a lucrat în pierdere astfel că nu s-au încasat de către intimată dividende. În aceste condiții, daunele interese constând în dividende nu s-au acordat, instanța de apel stabilind corect că nu sunt îndeplinite cerințele art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002. În recurs, A.V.A.S. a depus un calcul propriu vizând dividendele care i se cuvin pe o perioadă anterioară anului 2000, însă aceste calcule nu au fost confirmate de expertiza de specialitate.

Dimpotrivă comparând valorile activului net în perioada 1996-2006 expertiza a constatat că aceasta a avut o evoluție descendentă, care în anul 2005 a dus la deschiderea procedurii de lichidare judiciară a societății privatizate. Dincolo de faptul că acțiunea a fost introdusă în anul 2006 și nu ar putea viza decât o anumită perioadă, consacrarea dreptului de încasare a dividendelor prin dispozițiile ordonanței puse în discuție nu înlătură sarcina probei așa încât susținerile și argumentele A.V.A.S. nu vor fi reținute. Ceea ce recurenta nu a demonstrat și nu s-a confirmat nici prin raportul de expertiză este încasarea dividendelor de către cumpărător, aceasta fiind o cerință a textului invocat în recurs.

Textul se referă expres la “sumele reprezentând dividende încasate de cumpărător…” ceea ce în speță nu s-a dovedit. Nu în ultimul rând trebuie reținut că pentru a fi în ipoteza a doua a art. 304 pct. 9 C. proc. civ. trebuie ca instanța, recurgând la textele de lege aplicabile litigiului să le fi dat o greșită interpretare sau faptele reținute să fi fost greșit calificate, or aceste situații nu se regăsesc în speță. Așa fiind, potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCUREȘTI împotriva deciziei comerciale nr. 426 din 23 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2009.