ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1171/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

prin sentința comercială nr. 13.087 din 2 decembrie 2008 a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR

STATULUI București în contradictoriu cu pârâta Asociația Salariaților A.

PODARI, cu motivarea că desființarea contractului de vânzare-cumpărare de

acțiuni nu poate fi dispusă de către instanță numai pe simple susțineri ale

reclamantei în calitatea de vânzătoare, fără a proba în concret elementele care

fac condiția rezolutorie să fie eficace.

În afara contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni și a notei de calcul pentru penalități și dobânzi,

reclamanta nu a solicitat administrarea altor mijloace de probă pentru a se

putea stabili circumstanțele de fapt invocate ca temeiul rezoluțiunii.

Curtea de Apel București, secția a

VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 434 din 5 noiembrie 2010 a admis apelul reclamantei A.V.A.S. București împotriva sentinței comerciale nr. 13087 din 2

decembrie 2008 și a schimbat în tot sentința atacată în sensul că a admis în

parte acțiunea așa cum a fost precizată.

S-a dispus rezoluțiunea contractului

de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 393 din 31 martie 1997 și a fost obligată

pârâta să restituie reclamantei un număr de 22.548 acțiuni reprezentând 40% din

capitalul social al SC A. SA Podari.

A mai fost obligată pârâta la plata

următoarelor sume: 34.344,36 lei reprezentând penalități pentru ratele 5-10;

892,73 lei reprezentând dobânzi pentru ratele 9-10 și 89.466,93 lei

reprezentând daune interese.

În final intimata a fost obligată și

la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantă.

Pentru a decide astfel, instanța de

apel a stabilit că potrivit art. 2 din contract, părțile au convenit prin

contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 393 din 31 martie 1997 ca

proprietatea acțiunilor să se transmită cumpărătorului de la data semnării

contractului, sub condiția rezolutorie prevăzută la art. 4 lit. a) alin. (3) și

anume că acest contract se va desființa de drept, fără nici o somație, dacă

cumpărătorul nu plătește integral suma de 112.742.000 Ron reprezentând 20% din

prețul contractului, până la data de 15 iunie 1997.

Cum pârâta nu și-a îndeplinit

obligația prevăzută la art. 4 lit. a) din contract, în raport de dispozițiile

art. 969-970 C. civ. și art. 1020-1021 C. civ. s-a dispus rezoluțiunea

contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni.

Ca o consecință a rezoluțiunii

contractului și a neplății prețului convenit la art. 4 din contract și având în

vedere că potrivit art.8 din același contract acțiunile vândute au fost

eliberate cumpărătorului, pârâta cumpărătoare a fost obligată să restituie

reclamantei cele 22.548 de acțiuni.

Conform precizărilor apelantei cu

trimitere la art. 4 din contract, intimata datorează penalități pentru neplata

ratelor 5-10 în sumă de 34.344,36 lei, dobânzi pentru neplata ratelor 9-10 în

sumă de 892,73, penalitățile fiind calculate până la data de 10 mai 2010 iar

dobânzile până la data de 1 februarie 2006 pentru rata nr. 9 și până la data de

1 februarie 2007 pentru rata nr. 10.

Din cuprinsul raportului de

expertiză a rezultat că valoarea totală actualizată a celor două terenuri care

au ieșit din patrimoniul societății este de 89.466,93 lei sumă pe care pârâta este

obligată să o achite cu titlu de daune interese, în considerarea dispozițiilor

art. 21 alin. (2) din O.G. nr. 25/2002.

Împotriva deciziei comerciale nr. 434

din 5 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

a promovat recurs reclamanta A.V.A.S. București care a criticat pentru

nelegalitate această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art. 304

pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei

atacate, admiterea în tot a apelului formulat iar pe fondul cauzei obligarea

pârâtei și la plata în continuare a dobânzilor aferente ratelor 9 și 10 și a

penalităților aferente ratelor 5-10, calculate până la rămânerea definitivă a

hotărârii, precum și obligarea la plata dividendelor datorate pentru exercițiul

financiar al anului 2004.

În dezvoltarea motivelor de recurs

s-a evocat că dispozițiile legale cuprinse în O.G. nr. 25/2000 îndreptățesc

reclamanta și la obținerea dividendelor corespunzătoare, deoarece contractul nu

a fost executat corespunzător din culpa exclusivă a intimatei.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de

recurenta-reclamantă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge

recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente.

Potrivit cererii de chemare în

judecată, înregistrată la data de 26 august 2008 pe rolul Tribunalului

București, secția a VI-a comercială, sub nr. 31.562/3/2008 reclamanta A.V.A.S.

București a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.S.A. PODARI următoarele:

- rezoluțiunea contractului de

vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 393 din 31 martie 1997 cu obligarea pârâtei la

restituirea către A.V.A.S. a unui număr de 563.710 acțiuni reprezentând 40% din

capitalul social al SC A. PODARI SA;

- obligarea pârâtei la plata daunelor

interese în cuantum de 21.409,73 lei reprezentând dobânzi aferente ratelor 9-10

și penalități aferente ratelor 5-10 calculate până la data de 13 iunie 2008;

- obligarea pârâtei la plata în

continuare a daunelor interese reprezentate din dobânzi și penalități calculate

până la pronunțarea hotărârii definitive și executorii de rezoluțiune,

avându-se în vedere prevederile O.G. nr. 25/2002 modificată și completată cu H.G.

nr. 489/2003;

- obligarea pârâtei la plata

dividendelor încasate pe perioada de derulare a contractului și

- obligarea pârâtei la plata

celorlalte daune interese, reprezentând valoarea prejudiciilor A.V.A.S., altele

decât cele precizate anterior, a căror valoare va fi stabilită prin expertiza

solicitată în cauză.

În faza procesuală a apelului,

reclamanta A.V.A.S. și-a precizat prin cererea depusă la data de 8 aprilie 2009

valoarea estimativă a prejudiciilor aduse de cumpărător, altele decât cele

constituite din dobânzi, penalități și dividende, la suma de 633.820 lei.

Atât la solicitarea reclamantei A.V.A.S.

cât și în exercitarea rolului activ al instanței, în concordanță cu

dispozițiile art. 129 C. proc. civ., prin încheierea din 15 mai 2009 a fost admisă proba cu expertiză contabilă, potrivit obiectivelor depuse în scris la aceea dat.

Nu poate fi primită critica

recurentei-reclamante că instanța a apreciat în mod greșit data până la care se

calculează dobânzile aferente ratelor 9-10 și a penalităților de întârziere

aferente ratelor 5-10, respectiv că ele nu au fost stabilite până la data pronunțării

hotărârii definitive și executorii.

Apare cât se poate de evident, că în

soluționarea celui de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, s-a

dispus obligarea pârâtei la plata dobânzilor și penalităților de întârziere în

cuantumul expus anterior, instanța de apel stabilind că aceste sume vor fi

calculate în continuare până la data pronunțării acestei hotărâri.

Corect a fost soluționată și

situația în legătură cu dividendele cerute de reclamantă, prin aceea că

potrivit răspunsului oferit de expertiza contabilă efectuată de expert I.A.E.

la obiectul nr. 5, s-a stabilit că SC A. PODARI SA nu datorează dividende către

A.V.A.S., ca rezultat al activității desfășurate în perioada 1997-2006.

În acest scop au fost examinate

bilanțurile contabile pe perioada 2001-2006 și rata A.V.A.S. nr. DCRI/198 din 8

februarie 2010.

Este adevărat că reclamanta A.V.A.S.

a solicitat dividendele în baza dispozițiilor art. 21 alin. (1)

1

din

O.G. nr. 25/2002, care reglementează că în cazul desființării contractului pe

cale convențională sau judiciară, pentru prejudicii aduse A.V.A.S. cumpărătorul

este obligat la plata daunelor interese constituite din sumele reprezentând

dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la

data desființării contractului, precum și penalitățile datorate ca urmare a

neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale, dar și a sumelor reprezentând

dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului.

De remarcat că expertiza contabilă,

prin răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamantă a clarificat aceste

aspecte, considerând că SC A. SA PODARI nu datorează dividende pentru anul

pârâtă a aprobat pentru exercițiul financiar încheiat al anului 2004

repartizarea profitului pentru acoperirea pierderilor contabile înregistrate

anterior și pentru majorarea rezervelor legale, neputând fi schimbată

destinația acestor sume și transmise la dividende cuvenite asociaților.

Pentru aceste rațiuni, urmează a

respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București

împotriva deciziei comerciale nr. 434 din 5 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerință

din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S.

București împotriva deciziei nr. 434 de la 5 noiembrie 2010 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17 martie

2011.