ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1531/2009

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 1532 din 22 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul

București, secția a

II

penală, s-a dispus condamnarea

inculpatului C.M.L. la pedeapsa de 20 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav prev. de art. 174 C. pen. rap. la

art. 176 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen.

l-a fost interzisă exercitarea drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) și b) C. pen. în condițiile și pe durata prev. de art. 71 C.

pen.

În

baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară prev. de

art. 65 lit. a) teza

II

a și lit. b) C. pen. pe o durată

de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

A menținut starea de arest și a dedus durata

detenției provizorii de la

2 martie 2008 la zi.

În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 C.

proc. pen.

cu referire la art. 998 - 999 C. civ. a obligat

inculpatul la plata sumei de 3448,16 lei despăgubiri civile către Spitalul

Clinic de Urgență ,,Bagdasar - Arseni".

În

baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 4000 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare stat.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că în

cursul anului 2002, victima S.C. la cunoscut întâmplător pe B.M., cu care s-a

înțeles, ca în schimbul unor activități gospodărești și a unor sume de bani

să-i ofere găzduire în imobilul situat în comuna Jilava. Acesta a locuit singur

până în cursul anului 2006 când, în același imobil, s-a mutat și victima N.V.

În

cursul anului 2008 la insistențele victimei S.C.

care a intervenit pe lângă B.M., în imobilul respectiv s-a mutat și

inculpatul

C.M.L.

În

data de 1 martie, în jurul orei 10, inculpatul a purtat o discuție cu victima S.C.,

care i-a cerut să părăsească locuința

întrucât

nu a plătit chiria și telefonul. Acesta i-a strâns lucrurile și i Ie-a pus

într-o

geantă. Inculpatul nu a fost de acord, situație în care s-a declanșat un

conflict spontan. Pentru aplanarea conflictului a intervenit și victima N.V.,

care, la rândul său i-a cerut inculpatului să plece. Atât

inculpatul cât și victimele se aflau în stare de

ebrietate.

În

aceste împrejurări inculpatul a lovit cu pumnul în zona feței pe

victima S.C., care a căzut pe podea, după care a

lovit și

pe cea de-a doua victimă, N.V. în aceeași modalitate, aceasta

căzând în holul casei, din fața ușii de la intrare.

Pe

fondul acestei tensiuni, nemaiputând suporta situația în care se afla și fiind

într-o stare avansată de ebrietate, inculpatul a exercitat în

continuare violențe asupra celor două victime, în

regiuni vitale ale corpului

iar înainte de a părăsii imobilul a încercat

să-i dea foc victimei N.V., aprinzând focul în zona membrelor inferioare.

Inculpatul

a ieșit în curte cu toporul de care s-a folosit pe care l-a ascuns în hazna

fiind găsit de poliție în momentul reconstituirii faptelor. Astfel s-a stabilit

că pe coada toporului se aflau urme de materie de culoare roșie, cu aspect

biologic.

Prin actele medico legale dispuse și administrate

în faza de urmărire penală, s-a stabilit că moartea victimelor S.C. și N.V.I.

a fost violentă.

Împotriva

sentinței pronunțată de instanța de fond au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpatul C.M.L.

Parchetul

a criticat hotărârea pentru greșita individualizare a pedepsei, omisiunea

aplicării dispozițiilor art. 64 lit. d) și e) C. pen. respectiv art. 116 C.

pen. dar și greșita soluționare a laturii civile în sensul că s-a omis citarea

părților civile.

În

apelul său inculpatul a cerut reducerea pedepsei aplicate.

Prin

decizia nr. 33 din 18 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București în

dosarul nr. 30789/3/2008 au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul București și inculpatul C.M.L.

A

desființat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la

aceeași instanță.

A

menținut starea de arest și a dedus detenția provizorie de la 2 martie 2008 la

zi.

S-a

dispus ca onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300 lei să se avanseze

din fondul Ministerului Justiției.

Pentru

a dispune astfel, instanța de control judiciar a reținut, în esență că, în

cauză prima instanță a omis citarea moștenitorilor victimei S.C., aceștia

neavând posibilitatea de a și manifesta voința în sensul constituirii ca parte

civilă în procesul penal.

În

atare condiții, s-a apreciat că, pentru a nu priva părțile de o cale de atac,

se impune desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre

rejudecare, ocazie cu care vor fi examinate și

celelalte critici.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul C.M.L. care a lăsat soluția ce se

va pronunța la aprecierea instanței.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, examinând hotărârile atacate în conformitate cu

dispozițiile art. 385 alin. (1) C. proc. pen. și art. 385 alin. (3) C. proc.

pen. constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 14 alin. (1) C. proc. pen. acțiunea

civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului,

precum și a

părții responsabile civilmente. Alineatul (2) al aceluiași

articol statuează că acțiunea civilă poate fi alăturată acțiunii penale în

cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vătămate ca parte civilă.

Dispozițiile

enunțate anterior trebuiesc corelate cu prevederile art. 346 alin. (1) C. proc.

pen. potrivit cu care în caz de condamnare instanța se pronunță prin aceeași

sentință și asupra acțiunii civile.

Pe

de altă parte, astfel cum prevăd dispozițiile art. 291 alin. (1) C. proc. pen.

judecata nu poate avea loc decât în condițiile în care părțile sunt legal

citate și procedura este îndeplinită.

Raportat

la datele cauzei deduse judecății, Înalta Curte reține că instanța de fond nu a

dispus citarea moștenitorilor victimei S.C. pentru a stabili dacă se constituie

părți civile în cauză, care sunt pretențiile acestora, natura despăgubirilor,

eventualele probe prin care să se dovedească întinderea lor.

În

raport de considerentele expuse, Înalta Curte în conformitate cu dispozițiile

art. 385/15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul C.M.L. împotriva deciziei penale nr. 33 din 18

februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

I

penală.

Va

menține măsura arestării preventive a inculpatului și va deduce durata

reținerii și arestării preventive de la 2 martie 2008 la zi.

În

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M.L. împotriva deciziei penale

nr. 33 din 18 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția

I

penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de

la 2 martie la 27 aprilie 2009.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 aprilie

2009.