ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3789/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prima instanță.

Reclamantul N.O.A. a chemat în judecată civilă pe

pârâții

Spitalul de Obstetrică și

Ginecologie Ploiești și C.N.C.

D., solicitând ca, prin hotărârea ce se va

pronunța, să se dispună anularea parțială a contractului individual de muncă nr.

27 din 22 februarie 2008 încheiat între părți, referitor la salariu și

recunoașterea în favoarea sa a dreptului de a beneficia de același salariu ca

și ceilalți medici angajați ai pârâtului, cu grad profesional similar, precum și

obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești corespunzătoare, începând cu

luna februarie 2008 și în continuare.

Prin sentința nr. 2028 din 29 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul

Prahova a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a declarat recurs criticând

soluția ca netemeinică și nelegală, în sensul că la instanța de fond aceasta a

invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (5) din O.G. nr.

17/2008 iar instanța în mod greșit a respins cererea de suspendare a judecății

și de înaintare a dosarului la Curtea de Apel Ploiești, pentru ca acesta să se

pronunțe asupra excepției de nelegalitate.

Prin Decizia civilă nr. 2189 din 28 octombrie 2008 a Curții de Apel Ploiești,

secția de conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admis recursul, s-a

casat sentința recurată și cauza a fost trimisă, spre rejudecare, instanței de

fond.

A reținut

instanța de casare că tribunalul a încălcat normele de competență materială,

respingând excepția de nelegalitate, o astfel de cenzură neputând fi exercitată

de o altă instanță decât aceea de contencios administrativ.

Potrivit deciziei de casare, prin încheierea din 23 aprilie 2009,

Tribunalul Prahova, în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004, a suspendat judecata

și a înaintat dosarul la Curtea de Apel Ploiești, secția contencios

administrativ, pentru soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art.

12 alin. (5) din OUG nr. 115/2004.

La termenul de judecată din data de 18 mai 2009, Curtea a invocat din

oficiu excepția inadmisibilității cererii.

Prin sentința nr. 89 din data de 18 mai 2009 a respins, ca inadmisibilă,

excepția de nelegalitate formulată de petent N.O.A., în contradictoriu cu

intimații Spitalul de Obstetrică Ginecologie Ploiești și C.N.C.D.

Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că autorul excepției a

invocat nelegalitatea dispozițiilor art. 12 alin. (5) din OUG nr. 115/2004, că o

astfel de cerere nu se încadrează în prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004,

întrucât nu vizează un act administrativ, ci o ordonanță a guvernului, care nu

se circumscrie sferei de control a instanței de contencios administrativ.

Instanța de recurs.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul N.O.A.

În motivele de recurs a arătat că a fost citat la o altă adresă, fiind

astfel în imposibilitate de a-și formula apărarea în cauză.

Au fost aduse și critici de fond împotriva hotărârii primei instanței,

arătând că a invocat și neconstituționalitatea dispozițiilor art. 12 alin. (5)

din O.U.G. nr. 115/2004.

Înalta Curte analizând cu prioritate motivul de recurs constând în

soluționarea cauzei fără legala citare a părților, constată că acesta este

fondat.

În acțiunea introductivă reclamantul a precizat domiciliul în Ploiești,

iar citarea pentru termenul când s-a soluționat excepția, s-a efectuat în str. N.

(fila 4 Dos nr. 366/42/2009).

În această situație au fost nesocotite prevederile art. 85 din C. proc.

civ., text potrivit căruia, judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri

decât după citarea sau înfățișarea părților.

Ori prin citarea la altă adresă nu s-a realizat cerința legală mai sus

enunțată, astfel că intervine sancțiunea prevăzută de art. 105 alin. (2) C.

proc. civ.

Potrivit art. 304 alin. (1) pct. 5 raportat la art. 312 C. proc. civ. în

cazul în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură

prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.,

hotărârea astfel pronunțată va fi casată cu trimitere pentru rejudecare la

aceeași instanță.

Având în vedere prevederile legale enunțate se va admite recursul

declarat de reclamantul N.O.A., se va casa sentința primei instanțe și se va

trimite cauza pentru rejudecare la prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de N.O.A. împotriva sentinței

civile nr. 89 din 18 mai 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, și

de contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea atacată și

trimite cauza la aceeași instanță spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 19 august 2009.