ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2807/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 74 din 25 martie 2009, a Tribunalului Arad, în baza art. 174 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.P.S., la 10 (zece) am închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., exceptând dreptul de a alege. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., (exceptând dreptul de a alege), pe o durată de 2 ani. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii din 15 ianuarie 2009, precum și durata arestării preventive din 16 ianuarie 2009 la zi.

Conform art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscat cuțitul de dimensiunea de 24 cm cu lama de 13 cm, aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Arad. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.600 lei cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a dispune în acest sens, constatând că cercetarea judecătorească a confirmat situația de fapt expusă în rechizitoriu, instanța de fond a reținut următoarele: Inculpatul B.P.S., cât și victima F.Șt. au fost cunoscuți ca prieteni, și au conviețuit timp de 20 de ani Inculpatul, până la vârsta de 61 ani, nu a săvârșit fapte care să antreneze răspunderea penală. Este absolvent de liceu și școală postliceală profil hidro. A lucrat în mai multe instituții de stat și private, ocupând posturi de execuție și conducere, având atribuții variate și de o complexitate diferită, inclusiv ca meteorolog șef atelier pe Vârful Omu.

Deși prezenta abilități tehnice și o experiență profesională deosebită, o dată cu transformările socio-economice după 1989 a prezentat un comportament adictiv față de alcool, iar posibilitățile stabilității la locul de muncă s-au restrâns progresiv. în acest context și veniturile sale s-au rezumat la ceea ce câștiga prin prestarea unor activități în comunitate, ca ziler, sau din cultivarea celor 5 ha de teren. Înainte de parteneriatul cu victima F.Șt., inculpatul a avut o relație de mariaj de aproximativ 6 ani, iar din această relație au rezultat 2 fete, acum în vârstă de 29 de ani și, respectiv, de 27 de ani. Divorțul survenit între inculpat și soția sa a fost asumat și grefat motivațional de către acesta pe fondul consumului de alcool și a unor carențe de comunicare care au creat în cadrul familiei modalități de interelaționare tensionate.

Chiar după divorț însă, inculpatul și-a îndeplinit atribuțiile parentale dezvoltând relații și cu fosta soție și cu propriile fiice, atât din punct de vedere material cât și financiar. Relația de „parteneriat profund” (cum este denumit de către avocatul apărării) dintre inculpat și victima F.Șt. a început în urmă cu 20 ani, când ambii fiind divorțați, și dispunând fiecare de un imobil proprietate personală, au hotărât să le vândă, și au achiziționat o casă cu un standard modern. Nici în noua locuință, și nici în curtea acesteia, nu au avut acces vreunul dintre vecini. Averea urma să revină, în final, fetelor inculpatului. Referitor la victima F.Șt., inculpatul justifică consumul de alcool în termenii „acum nu mai beau bere și vin, deoarece, de când cu construcția casei, nu mai am nici bani.

Am preferat să îmi iau alcool dublu rafinat și să-l prepar în casă. Șt. bea vin”. Contradicții între cei doi prieteni au survenit doar pe metode și tehnici de executare a unor lucrări în gospodărie, nepunându-se problema unor suspiciuni sentimentale reciproce. Nu există, și nu poate fi reținută, nici o activitate premeditată în activitatea desfășurată de inculpat în cauza în care formează obiectul dosarului. În concret, acuzația constă în aceea că, la data de 15 ianuarie 2009, în jurul orelor 16,00-16,30, în timp ce se afla în locuința sa, situată în mun. Arad, str. Pădurii, unde locuia împreună cu F.Șt., pe fondul unor certuri și a consumului de alcool, cu un cuțit de bucătărie inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură la baza gatului, provocându-i o plagă înjunghiată care a dus la decesul victimei.

S-a reținut, în sinteză, că la data de 15 ianuarie 2009, în jurul orelor 05,00, cei doi s-au trezit, urmând să toace carnea, pentru a prepara mezeluri (cârnați, caltaboși). Până să înceapă de tocat carnea, F.Șt. i-a făcut o cafea inculpatului, pe care i-a adus-o la pat, după care l-a întrebat dacă dorește să bea și puțină țuică. Acesta a fost de acord și victima ia pus într-o sticlă aproximativ 100 gr. alcool, iar peste el apă, până la 500 gr. în timp ce consuma din cafea și țuică, s-a ridicat din pat, s-a îmbrăcat și l-a rugat pe F.Șt. să pornească reșoul electric și să pună la încălzit apă într-o oală. După ce s-au uitat împreună la televizor, F.Șt. a ieșit din cameră, dar inculpatul i-a reproșat faptul că nu vine să-l ajute, întrucât nu putea să facă totul de unul singur.

În jurul orelor 14,00, a intervenit între inculpat și victimă, ambii fiind în stare avansată de ebrietate, o contradicție cu privire la dimensiunea cârnaților, primul susținând că trebuie să fie doar la 30 cm, iar celălalt susținând că trebuie lăsați la dimensiuni mai mari. Inculpatul recunoaște conflictul, dar că nu își amintește cum a lovit cu cuțitul victima. Oricum, el este cel care a sunat de pe telefonul mobil anunțând poliția și salvarea, relatând ude că l-a înjunghiat pe F.Șt. Se reține că, în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a motivat activitatea infracțională ca fiind doar un accident survenit în cursul unei contradicții la prepararea alimentelor.

A manifestat un sentiment de regret, nu a uzat la tehnici de disculpare, susținând că a fost în stare de șoc, neavând intenția de a-i lua viața victimei și că „a fost o pură întâmplare că ham lovit la gât, puteam să-l lovesc oriunde, că nu m-am uitat deloc la el”. Prima instanță reține însă, din planșele fotografice și cele constatate cu ocazia cercetării criminalistice la fața locului, că lovirea victimei cu cuțitul de către inculpat nu s-a produs lângă pat, ci în dreptul ușii de la bucătărie, unde, de altfel, a fost și abandonat cuțitul. În acest fel, în opinia instanței de fond, apar neverosimile susținerile inculpatului că discuția dintre el și victimă s-ar fi purtat lângă pat, și că lovitura mortală ar fi fost din lateral și că ar fi avut caracter accidental.

în opinia instanței de fond, chiar din simpla examinare a fotografiilor din dosar se poate constata că este o lovire din față și directă. În concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 21/ B/l din 16 ianuarie 2009 al S.M.L. Arad s-au evidențiat următoarele: - moartea numitului F.Șt. a fost violentă; - moartea s-a datorat hemoragiei externe și interne consecutiv unei plăgi penetrante înțepate - tăiate hemitorace stâng anterior cu leziune transfixiantă de trunchi branhiocefalic; - moartea poate data din 15 ianuarie 2009. Din probele administrate: declarația inculpatului în fața instanței, declarația martorei B.E., coroborate cu probațiunea administrată în faza de urmărire penală, respectiv: proces-verbal de cercetare la fața locului, declarația inculpatului, raport de autopsie medico-legală, prima instanță a reținut că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

În final, s-a reținut că, la data de 15 ianuarie 2009, inculpatul și victima desfășurau activități legate de prepararea mezelurilor din carne de porc, amândoi consumând în acest răstimp băuturi alcoolice. La un moment dat, între cei doi a apărut o controversă legată de dimensiunea la care trebuie preparați carnații și, pe fondul stării de surescitare determinată de consumul de alcool, inculpatul, având un cuțit de bucătărie în mână, l-a lovit pe numitul F.Șt. în zona bazei gâtului, cauzându-i o plagă penetrantă ce a determinat moartea violentă a acestuia în urma hemoragiei externe și interne. Deoarece inițial inculpatul a crezut că i-a produs victimei o rană superficială la gât, acesta și-a continuat activitatea în gospodărie, imaginându-și că F.Șt.

s-a dus să-și pună un plasture. Văzând că prietenul său nu se mai întoarce, inculpatul a ieșit în curtea locuinței, unde l-a găsit pe F.Șt. căzut pe jos, într-o baltă de sânge. Văzând aceasta, inculpatul s-a speriat, a încercat să dea victimei primul ajutor, clar văzând că nu reușește a sunat la 112, chemând salvarea și poliția. În declarația dată în fața instanței, inculpatul a recunoscut, în esență, săvârșirea faptei, arătând că regretă nespus cele întâmplate, ideea că și-a omorât prietenul îl traumatizează, creându-i o stare psihică precară, prin pierderea enormă suferită ca urmare a decesului prietenului și sprijinului său de atâția ani. Cu privire însă la modul de desfășurare al evenimentelor, inculpatul a admis faptul că, pe parcursul zilei de 15 ianuarie 2009, a consumat băuturi (alcool dublu rafinat îndoit cu apă), fără a se afla, după părerea sa, în stare de ebrietate, susținând că nu l-a lovit intenționat cu cuțitul pe prietenul său F.Șt.

ci, pe fondul reproșurilor care i se aduceau, a ridicat brusc mâna dreaptă în care avea cuțitul, într-un gest de exasperare, cerându-i prietenului său să-l lase în pace. Inculpatul a susținut că, în momentul lovirii involuntare, victima nu se afla în câmpul său vizual, ci era poziționată în spatele său, înspre partea dreaptă. Ca urmare a acestei apărări a inculpatului, la prima instanță avocatul a solicitat instanței schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., în infracțiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (1) C. pen., apreciind că fapta a fost comisă cu forma de vinovăție culpă fără prevedere, întrucât inculpatul nu și-a imaginat că gesticulând necontrolat, cu cuțitul în mână, poate determina decesul prietenului său.

Prima instanță s-a pronunțat în sensul respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice apreciind că fapta de ucidere a numitului F.Șt. s-a produs cu intenție indirectă, în condițiile art. 19 lit. b) C. pen., care prevede că, în acest caz, inculpatul prevede rezultatul faptei sale și, deși nu-l urmărește, acceptă posibilitatea producerii lui. Or, concluzionează instanța de fond, dacă ar fi să se dea crezare apărării inculpatului, acesta a gesticulat violent cu un cuțit de bucătărie ascuțit în mână, și de mari dimensiuni, în condițiile în care victima se afla în imediata sa apropiere. Așadar, gestul agresiv al inculpatului de a ridica brusc mâna cu un cuțit ascuțit în aceasta, impune concluzia că a prevăzut rezultatul posibil al faptei sale, deși nu 1-a urmărit în mod expres.

împrejurarea că inculpatul, la momentul efectuării gestului agresiv, se afla în stare de ebrietate, nu a condus instanța de fond la concluzia că acesta nu a prevăzut rezultatul faptei sale prin aceea că efectele alcoolului l-ar fi împiedicat să aprecieze just violența gestului său sau distanța la care se afla victima în acel moment. Oricum, prima instanță a remarcat că explicația inculpatului privind lovirea victimei în urma unei acțiuni gesticiilatorii este valabilă doar în situația în care acesta ar fi ținut cuțitul cu tăișul în sus, iar nu în jos, așa cum probabil ar fi fost normal în procesul de utilizare obișnuită a acestuia. Această remarcă a instanței s-a bazat pe faptul că în raportul de autopsie medico-legală există mențiunea că plaga tăiată, cauzată de cuțit, avea unghiul rotunjit supero-extern și unghiul ascuțit infero-intern.

Altfel spus, doar dacă cuțitul era ținut, în momentul ridicării mâinii înspre spate și lateral dreapta, cu tăișul în sus s-ar fi putut întâmpla ca plaga cauzată să aibă unghiul ascuțit (corespunzător părții ascuțite a cuțitului) în partea inferioară-internă, anume înspre baza gâtului. Referitor la solicitarea apărării în sensul reținerii provocării, circumstanță atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., prima instanță a considerat că nu se poate stabili probatoriu că inculpatul a fost în vreun fel provocat de victimă, printr-un act de violență, atingere gravă a demnității sau altă acțiune ilicită gravă. În realitate, între părți a avut loc doar o simplă discuție contradictorie, fără ca aceasta să ia amploare și să determine stări de provocare ale vreunei persoane.

La stabilirea pedepsei, prima instanță a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., privitoare la criteriile generale de individualizare, respectiv de gradul concret de pericol social al faptei, de modalitatea de comitere a acesteia, de persoana inculpatului, de atitudinea procesuală sinceră avută. Prima instanță a apreciat că nu se impune reținerea in favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., aspectele pozitive ale conduitei sale (printre care și absența antecedentelor penale) fiind valorificate prin aplicarea unei pedepse egale cu minimul special al infracțiunii prevăzute de art. 174 C. pen. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul B.P.S.

solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei, din art. 174 C. pen., în art. 178 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen și art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., motivându-se prin aceea că nu se poate reține o activitate premeditată desfășurată de către inculpat, că în momentul săvârșirii infracțiunii atât inculpatul, cât și victima, s-au aflat în stare de ebrietate, că inculpatul nu-și amintește cum a lovit cu cuțitul victima, că acesta nu putea prevede rezultatul faptei sale.

De asemenea, s-a arătat că nu au fost aplicate dispozițiile art. 74 C. pen., deși unele împrejurări puteau constitui circumstanțe atenuante: conduita exemplară a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, stăruința acestuia pentru salvarea vieții prietenului său, sinceritatea și cele rezultate din caracterizarea făcută de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Arad. Prin decizia penală nr. 71/ A din 01 iunie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele: Tribunalul Arad, pe baza probelor existente la dosar, a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de omor.

Cu privire la critica privind încadrarea juridică a faptei, în opinia apărării fiind legală cea prevăzută de art. 178 alin. (1) C. pen., respectiv ucidere din culpă, instanța a apreciat că este neîntemeiată deoarece probele dosarului nu confirmă apărarea inculpatului, raportul de autopsie medico - legal conținând concluzii contrare acestei apărări. În ce privește solicitarea inculpatului de a se reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., instanța a apreciat că acesta nu a fost provocat de victimă printr-un act de violență, atingere gravă a demnității sau prin altă acțiune ilicită gravă, între inculpat și victimă având loc doar o discuție contradictorie care nu realizează cerințele art. 73 lit. b) C. pen.

Instanța de apel a apreciat că nu se impune nici reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., lipsa antecedentelor penale, sinceritatea inculpatului și vârsta acestuia fiind valorificate, în sensul art. 72 C. pen., prin aplicarea unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de textul incriminator al faptei. Împotriva deciziei, inculpatul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menționate în partea introductivă a hotărârii, acestea încadrându-se în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. poc. pen. Recursul urmează a fi examinat pe fond, iar nu pe calea excepției de tardivitate pentru următoarele motive: Pronunțată la data de 1 iunie 2009, dispozitivul deciziei a fost comunicat inculpatului la data de 10 iunie 2009, apărătorul ales declarând prezentul recurs la data de 18 iunie 2009 (conform ștampilei de pe plic), deci în termenul de 10 zile de la comunicarea dispozitivului deciziei.

Deoarece, potrivit art. 172 alin. (7) C. proc. pen., în cursul judecății apărătorul are dreptul să exercite drepturile procesuale ale inculpatului, declararea recursului de către avocatul ales la data de 18 iunie 2009, în interiorul termenului de 10 zile de la comunicarea dispozitivului deciziei către inculpat, se poate aprecia că a fost respectat termenul de recurs. Recursul inculpatului va fi însă respins, ca nefondat, pentru motivele ce se vor arăta. Cu acordul său, inculpatul a fost ascultat de ambele instanțe , în esență, recunoscând săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, cu nuanțarea unor împrejurări, astfel cum s-a menționat anterior, iar în recurs și-a exercitat „dreptul la tăcere”.

Potrivit art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Condițiile cazului de casare invocat nu sunt îndeplinite: Infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat [(omor, infracțiune prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.)] este sancționată cu o pedeapsă de la 10 ani închisoare la 20 de ani închisoare, acestuia aplicându-i se pedeapsa de 10 ani închisoare. Pedeapsa a fost corect individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Astfel, conform art. 72 C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama: - de dispozițiile părții generale a Codului penal; - de limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal; - de gradul de pericol social al faptei săvârșite; - de persoana infractorului; - de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Așa cum s-a menționat, pedeapsa aplicată inculpatului, de 10 ani închisoare, este egală cu minimul special al textului incriminator al faptei. Reducerea pedepsei sub minimul de 10 ani închisoare nu ar fost legal posibilă decât prin reținerea în favoarea inculpatului a unor circumstanțe atenuante.

Recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare nu este însă posibilă decât dacă împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau caracterizează favorabil de o asemenea manieră persoana făptuitorului încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special se învederează a satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei.

Astfel: -„conduita bună”, în sensul art. 74 lit. a) C. pen., nu se reduce, în mod exclusiv, la absența antecedentelor penale; - „atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii rezultând din prezentarea sa în fața autorității, comportarea sinceră în cursul procesului”, în sensul art. 74 lit. c) C. pen., nu se reduce la prezentarea inculpatului aflat în stare de arest la organele judiciare de urmărire penală și de judecată, și nici la recunoașterea și regretarea faptelor în condițiile existenței unui probatoriu care dovedește vinovăția acestuia, probatoriu deja administrat de organele judiciare.

Toate datele personale ale inculpatului (lipsa antecedentelor penale, starea de beție în care s-a aflat la data faptelor, anunțarea serviciului de ambulanță și a organelor de poliție, recunoașterea și regretarea faptelor săvârșite, vârsta acestuia) au fost avute în vedere ca și criterii de individualizare a pedepsei, în condițiile art. 72 C. pen., criterii care au contribuit la aplicarea unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege, iar nu orientat către maximul de 20 de ani închisoare. Față de cele reținute, Înalta Curte, în temeiul 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului. Potrivit art. 385 17 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc.

pen., combinat cu art. 88 C. pen., din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P.S. împotriva deciziei penale nr. 71/ A din 1 iunie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 15 ianuarie 2009 la 19 august 2009 . Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 august 2009.