ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4320/2008

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de

Apel București, la 21 mai 2008, SC P.T. SRL, București a declarat recurs

împotriva sentinței civile nr. 1294 din 22 aprilie 2008, pronunțată de Curtea

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

solicitând modificarea hotărârii recurate și anularea deciziei TC/1065 din 14

septembrie 2007 emisă de A.N.R.C.T.I., ca fiind nelegală.

În motivarea recursului s-a susținut de

recurentă că în mod greșit instanța de fond a considerat că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 48

2

din O.U.G. nr. 79/2002, deciziile

președintelui A.N.R.C. făcând referire pentru stabilirea taxei datorate la ”cifra

de afaceri”.

A mai susținut că bilanțul prescurtat și

balanța de verificare au fost depuse în termenul legal și că intimata avea posibilitatea

de a stabili tariful făcând un calcul în raport de actele depuse.

Din actele cauzei Înalta Curte de Casație

și Justiție constată că prin sentința civilă nr. 1294 din 22 aprilie 2008 Curtea

de Apel București a respins acțiunea formulată de SC P.T. SRL, București în

contradictoriu cu A.N.R.C.T.I., ca neîntemeiată.

Instanța de fond a reținut că prin

cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, recurenta-reclamantă SC P.T. SRL a solicitat în contra-dictoriu

cu pârâta A.N.R.C.T.I., anularea deciziei TC/1065 din 14 septembrie 2007 a Președintelui

A.N.R.C.TI.

În motivarea acțiunii, a precizat instanța

de fond, recurenta a susținut că în mod nelegal pârâta a calculat prin actul

administrativ atacat tariful de monitorizare având în vedere cifra de afaceri

pe anul 2006, în condițiile în care reclamanta optase pentru stabilirea

tarifului în funcție de veniturile din furnizarea de rețele sau servicii de comunicații.

Conform art. 48

5

din O.U.G. nr. 79/2002 articol introdus prin Legea

nr. 239 publicată în 26 iulie 2005.

Potrivit acestui text de lege, furnizorii

sunt obligați „să țină contabilitatea în mod distinct în ceea ce privește veniturile

obținute din activitățile de furnizare de rețele sau de servicii de comunicații

electronice sau de servicii poștale” potrivit reglementărilor contabile în

vigoare, pe baza facturilor care atestă prestarea serviciilor respective și în

conformitate cu dezvoltarea contului sintetic 704.

Mai mult s-a menționat că potrivit art. 4

alin. (4) „la sfârșitul anului, pe baza sumelor totale din situațiile lunare

prevăzute la alin. (3) se întocmește formularul tip” centralizatorul

situațiilor lunare privind veniturile obținute din activități de furnizare de

rețele sau servicii de comunicații electronice și / sau de servicii poștale”,

prevăzut în anexa 3.

Aceste două acte declarația privind anexa

2 și 3 si declarația privind veniturile obținute din activități de furnizare de

rețele sau serviciu de comunicații electronice și centralizatorul situațiilor

lunare privind aceste venituri trebuie să fie comunicate de către furnizorii de

rețele sau servicii de comunicații electronice către A.N.R.C.T.I., împreună cu

situațiile financiare anuale în termen de 5 zile de la expirarea termenului de

depunere a situațiilor financiare anuale la unitățile teritoriale ale Ministerului

Finanțelor Publice.

Instanța de fond a constatat coroborând art.

4 din Decizia nr. 113/2006 cu art. 48

5

teza a II-a din O.U.G. nr. 79/2002

că recurenta-reclamantă, avea obligația de a comunica actele respective certificate

de un auditor independent autorizat în 5 zile de la expirarea termenului de

depunere a situațiilor financiare anuale la unitățile teritoriale ale

Ministerului Finanțelor Publice.

Întrucât reclamanta deși manifestase

opțiunea pentru plata tarifului de monitorizare pe baza veniturilor la 5 ianuarie

2006, dar nu a respectat dispozițiile art. 4 alin. (9) din Decizia nr. 113/2006

transmiterea Declarației privind veniturile obținute și centralizatorul

situațiilor lunare, instanța a reținut că în mod corect s-au determinat

obligațiile financiare ale recurentului, în funcție de cifra de afaceri așa cum

de altfel prevede legea în astfel de situații.

Din analiza actelor cauzei, Înalta Curte

de Casație și Justiție constată că sentința atacată este legală și temeinică

astfel încât recursul declarat va fi respins.

La data comunicării actelor necesare stabilirii

tarifului de către reclamantă erau în vigoare prevederile legale care impuneau

cerința certificării veniturilor de un auditor independent, autorizat potrivit

legii și cerința comunicării acestor acte odată cu situațiile financiare anuale,

conform art. 48

6

alin. (5). Nerespectându-se aceste obligații în mod

corect s-a calculat tariful de monitorizare în raport de cifra de afaceri,

avându-se în vedere art. 48

1

alin. (5) coroborat art. 48

5

alin. (1) teza finală și art. 48

2

alin. (2) din O.U.G. nr. 79/2002.

Susținerea recurentului că a depus în

termenul legal (30 aprilie 2007) situațiile financiare anuale, bilanțul

prescurtat și balanța de verificare nu sunt de natură a solicita și obține plata

tarifului de monitorizare potrivit veniturilor realizate cât timp nu a respectat

dispozițiile art. 4 din Decizia nr. 113/2006 art. 48

5

teza a doua din

O.U.G. nr. 79/2002 și art.48

5

din O.U.G. nr. 79/2002.

Așa fiind se constată că recursul este neîntemeiat

și întrucât hotărârea atacată este legală și temeinică, recursul declarat va fi

respins conform art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta

SC P.T. SRL, București împotriva sentinței civile nr. 1294 din 22 aprilie 2008 a

Curii de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26

noiembrie 2008