ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4320/2008

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, la 21 mai 2008, SC P.T. SRL, București a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1294 din 22 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, solicitând modificarea hotărârii recurate și anularea deciziei TC/1065 din 14 septembrie 2007 emisă de A.N.R.C.T.I., ca fiind nelegală. În motivarea recursului s-a susținut de recurentă că în mod greșit instanța de fond a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 48 2 din O.U.G. nr. 79/2002, deciziile președintelui A.N.R.C.

făcând referire pentru stabilirea taxei datorate la ”cifra de afaceri”. A mai susținut că bilanțul prescurtat și balanța de verificare au fost depuse în termenul legal și că intimata avea posibilitatea de a stabili tariful făcând un calcul în raport de actele depuse. Din actele cauzei Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința civilă nr. 1294 din 22 aprilie 2008 Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de SC P.T. SRL, București în contradictoriu cu A.N.R.C.T.I., ca neîntemeiată. Instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, recurenta-reclamantă SC P.T. SRL a solicitat în contra-dictoriu cu pârâta A.N.R.C.T.I., anularea deciziei TC/1065 din 14 septembrie 2007 a Președintelui A.N.R.C.TI.

În motivarea acțiunii, a precizat instanța de fond, recurenta a susținut că în mod nelegal pârâta a calculat prin actul administrativ atacat tariful de monitorizare având în vedere cifra de afaceri pe anul 2006, în condițiile în care reclamanta optase pentru stabilirea tarifului în funcție de veniturile din furnizarea de rețele sau servicii de comunicații. Conform art. 48 5 din O.U.G.

nr. 79/2002 articol introdus prin Legea nr. 239 publicată în 26 iulie 2005. Potrivit acestui text de lege, furnizorii sunt obligați „să țină contabilitatea în mod distinct în ceea ce privește veniturile obținute din activitățile de furnizare de rețele sau de servicii de comunicații electronice sau de servicii poștale” potrivit reglementărilor contabile în vigoare, pe baza facturilor care atestă prestarea serviciilor respective și în conformitate cu dezvoltarea contului sintetic 704. Mai mult s-a menționat că potrivit art. 4 alin. (4) „la sfârșitul anului, pe baza sumelor totale din situațiile lunare prevăzute la alin. (3) se întocmește formularul tip” centralizatorul situațiilor lunare privind veniturile obținute din activități de furnizare de rețele sau servicii de comunicații electronice și / sau de servicii poștale”, prevăzut în anexa 3. Aceste două acte declarația privind anexa 2 și 3 si declarația privind veniturile obținute din activități de furnizare de rețele sau serviciu de comunicații electronice și centralizatorul situațiilor lunare privind aceste venituri trebuie să fie comunicate de către furnizorii de rețele sau servicii de comunicații electronice către A.N.R.C.T.I., împreună cu situațiile financiare anuale în termen de 5 zile de la expirarea termenului de depunere a situațiilor financiare anuale la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice.

Instanța de fond a constatat coroborând art. 4 din Decizia nr. 113/2006 cu art. 48 5 teza a II-a din O.U.G. nr. 79/2002 că recurenta-reclamantă, avea obligația de a comunica actele respective certificate de un auditor independent autorizat în 5 zile de la expirarea termenului de depunere a situațiilor financiare anuale la unitățile teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice. Întrucât reclamanta deși manifestase opțiunea pentru plata tarifului de monitorizare pe baza veniturilor la 5 ianuarie 2006, dar nu a respectat dispozițiile art. 4 alin. (9) din Decizia nr. 113/2006 transmiterea Declarației privind veniturile obținute și centralizatorul situațiilor lunare, instanța a reținut că în mod corect s-au determinat obligațiile financiare ale recurentului, în funcție de cifra de afaceri așa cum de altfel prevede legea în astfel de situații.

Din analiza actelor cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sentința atacată este legală și temeinică astfel încât recursul declarat va fi respins. La data comunicării actelor necesare stabilirii tarifului de către reclamantă erau în vigoare prevederile legale care impuneau cerința certificării veniturilor de un auditor independent, autorizat potrivit legii și cerința comunicării acestor acte odată cu situațiile financiare anuale, conform art. 48 6 alin. (5). Nerespectându-se aceste obligații în mod corect s-a calculat tariful de monitorizare în raport de cifra de afaceri, avându-se în vedere art. 48 1 alin. (5) coroborat art. 48 5 alin. (1) teza finală și art. 48 2 alin. (2) din O.U.G.

nr. 79/2002. Susținerea recurentului că a depus în termenul legal (30 aprilie 2007) situațiile financiare anuale, bilanțul prescurtat și balanța de verificare nu sunt de natură a solicita și obține plata tarifului de monitorizare potrivit veniturilor realizate cât timp nu a respectat dispozițiile art. 4 din Decizia nr. 113/2006 art. 48 5 teza a doua din O.U.G. nr. 79/2002 și art.48 5 din O.U.G. nr. 79/2002. Așa fiind se constată că recursul este neîntemeiat și întrucât hotărârea atacată este legală și temeinică, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.T. SRL, București împotriva sentinței civile nr. 1294 din 22 aprilie 2008 a Curii de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2008