ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 104/2009
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 104/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului penal de
față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 998
din 8 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în
dosarul nr. 8829/3/2008, s-a dispus respingerea ca neîntemeiată, a cererii de
revizuire formulată de condamnatul M.G. împotriva sentinței penale nr. 1026 din
24 august 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în
dosarul nr. 3954/2004.
În baza art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., revizuientul condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare
către stat.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de fond a reținut că recurentul revizuient nu a invocat
motive care ar permite reținerea vreunuia din cazurile de revizuire prevăzute
de art. 394 C. proc. pen. Aspectele prezentate de condamnat au vizat
legalitatea și temeinicia hotărârii, care nu pot fi examinate în cadrul căii
extraordinare de atac a revizuirii.
Împotriva sentinței
pronunțată de instanța de fond a declarat apel condamnatul M.G., solicitând
desființarea acesteia și în cadrul rejudecării admiterea cererii de revizuire.
Prin decizia penală nr. 241
din 9 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală,
în dosarul nr. 8829/3/2008, s-a dispus respingerea, ca nefondat, a apelului
declarat de condamnat, menținându-se ca fiind legală și temeinică hotărârea
pronunțată de instanța de fond.
Împotriva ambelor hotărâri, în
termen legal a declarat recurs, revizuientul condamnat, solicitând casarea
acestora și în cadrul rejudecării admiterea cererii de revizuire, apreciind ca
fiind îndeplinite condițiile legale.
Înalta Curte de Casație și
Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele
hotărâri, conform prevederilor art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen.,
combinate cu art. 385
6
alin. (1) și art. 385
7
C. proc.
pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 1026
din 24 august 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,
s-a dispus condamnarea inculpatului M.G., la pedeapsa de 10 ani închisoare și 4
ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru
săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și
c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., constând în aceea că în data
de 23 iunie 2004 a atacat partea vătămată O.T., smulgându-i acesteia lănțișorul
de aur de la gât.
Hotărârea a rămas definitivă
prin decizia nr. 6310 din 26 noiembrie 2004 pronunțată de Înalta Curte de
Casație și Justiție în dosarul nr. 5941/2004, recursul inculpatului fiind
respins ca nefondat.
Prin cererea de revizuire
formulată, condamnatul M.G. invocă elemente ce țin de judecata în fond a
cauzei.
Astfel, în memoriul depus, condamnatul
reține că se impunea audierea martorilor, solicită a se avea în vedere faptul
că audierea s-a realizat în condițiile în care se afla sub tratament medical,
nefiind lămurite toate împrejurările în care a fost comisă infracțiunea de tâlhărie.
Revizuirea este o cale
extraordinară de atac, putând fi formulată doar în cazurile limitativ și expres
prevăzute de lege.
Nu este permis, ca într-o
cale extraordinară de atac să se prelungească probatoriul, să se realizeze o
nouă analiză a probelor, a circumstanțelor comiterii faptelor, a cazurilor care
pot atrage atenuarea sau agravarea pedepsei.
Cum în cauză condamnatul
revizuient nu a putut dovedi existența unor împrejurări noi, necunoscute de instanță
la data judecării cauzei în căile ordinare de atac, în mod corect cererea sa de
revizuire a fost respinsă ca nefondată.
Așa fiind, Înalta Curte de
Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 385
15
alin. (1) pct.
1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat împotriva deciziei
penale nr. 241 din 9 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală,
ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., va obliga recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de revizuientul condamnat M.G. împotriva deciziei penale nr. 241
din 9 octombrie 2008 a Curții de Apel București. secția I penală.
Obligă recurentul revizuient
condamnat la plata sumei de 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către
stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat
din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 19 ianuarie 2009.