ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1026/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 829 din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de condamnatul A.F.L. A obligat revizuientul condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că motivele invocate de condamnat nu se înscriu în cazurile de revizuire limitativ prevăzute de art. 394 alin. (1) C. proc. pen. Apărările revizuientului condamnat sunt apărări de fond, care au fost cunoscute de instanțele de judecată în căile ordinare de atac. Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat apel revizuientul condamnat A.F.L.

solicitând desființarea acesteia și în cadrul rejudecării admiterea cererii de revizuire. Prin decizia penală nr. 9 din 12 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a dispus respingerea ca nefondat a apelului declarat de recurentul condamnat. A obligat apelantul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs revizuientul condamnat A.F.L. solicitând casarea acestora și în rejudecare admiterea cererii de revizuire, apreciind ca fiind îndeplinite condițiile legii. Înalta Curte de Casație și Justiție examinând recursul în conformitate cu prevederile art. 385 14 alin. (1) C. proc. pen., prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Prin cererea de revizuire formulată de condamnatul A.F.L. acesta a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 1149/F din 30 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 43.554/3/2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală. În conținutul cererii de revizuire se arată că motivarea hotărârii prin care s-a dispus condamnarea este eronată, reținându-se greșit data comiterii faptei, dar și faptul că martorul sub acoperire a făcut afirmații nereale. De asemenea, revizuientul condamnat a invocat încălcarea dreptului la apărare în căile ordinare de atac, faptul că nu i s-a acordat ultimul cuvânt dar și omisiunea reținerii dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Analizând motivele invocate de revizuient se constată că acestea reprezintă aspecte ce țin de fondul cauzei, examinate de instanțe în căile ordinare de atac. La judecarea cauzei în fond, în apel respectiv recurs puteau fi invocate aceste critici și examinate ca atare de instanțele de control judiciar. Cum motivele invocate nu pot fi apreciate ca fiind „împrejurări noi” în sensul cerut de dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire. Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul condamnat A.F.L. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. recurentul revizuient va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul condamnat A.F.L. împotriva deciziei penale nr. 9 din 12 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2010.