ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1026/2010

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 829 din 22 octombrie 2009, pronunțată

de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus

respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de

condamnatul A.F.L.

A obligat revizuientul condamnat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că motivele invocate

de condamnat nu se înscriu în cazurile de revizuire limitativ prevăzute de

art. 394 alin. (1) C. proc. pen.

Apărările revizuientului

condamnat sunt apărări de fond, care au fost cunoscute de

instanțele de judecată în căile ordinare de atac.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond a declarat apel revizuientul

condamnat A.F.L. solicitând desființarea acesteia și în cadrul

rejudecării admiterea cererii de revizuire.

Prin decizia penală nr. 9 din 12

ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

I penală, s-a dispus respingerea ca nefondat a apelului declarat de

recurentul condamnat.

A obligat apelantul revizuient la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Împotriva ambelor hotărâri a

declarat recurs revizuientul condamnat A.F.L. solicitând casarea acestora

și în rejudecare admiterea cererii de revizuire, apreciind ca fiind

îndeplinite condițiile legii.

Înalta Curte de Casație și

Justiție examinând recursul în conformitate cu prevederile art. 385

14

alin. (1) C. proc. pen., prin prisma motivelor de recurs invocate dar și

din oficiu conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., constată

că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin cererea de revizuire formulată

de condamnatul A.F.L. acesta a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 1149/F

din 30 septembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 43.554/3/2007 a

Tribunalului București, secția a II-a penală.

În conținutul cererii de revizuire

se arată că motivarea hotărârii prin care s-a dispus condamnarea

este eronată, reținându-se greșit data comiterii faptei, dar

și faptul că martorul sub acoperire a făcut afirmații

nereale.

De asemenea, revizuientul condamnat a

invocat încălcarea dreptului la apărare în căile ordinare de

atac, faptul că nu i s-a acordat ultimul cuvânt dar și omisiunea

reținerii dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Analizând motivele invocate de revizuient

se constată că acestea reprezintă aspecte ce țin de fondul

cauzei, examinate de instanțe în căile ordinare de atac.

La judecarea cauzei în fond, în apel

respectiv recurs puteau fi invocate aceste critici și examinate ca atare

de instanțele de control judiciar.

Cum motivele invocate nu pot fi apreciate

ca fiind „împrejurări noi” în sensul cerut de dispozițiile art. 394 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte constată că în mod corect a

fost respinsă cererea de revizuire.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul

condamnat A.F.L.

În temeiul dispozițiilor art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul revizuient va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuentul condamnat A.F.L. împotriva deciziei penale nr. 9 din 12 ianuarie

2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă

recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17

martie 2010.