ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2407/2011

Asupra recursului

de față;

În baza

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 336 din 20 martie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a

penala, a fost condamnat inculpatul C.E.M. la :

- 13 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a

II

a, lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută

de art. 2 alin. (1) si alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen.;

- 15 ani

închisoare și 3 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a, lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) si alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 33 lit. a) C.

pen.

În baza art.

33 art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului,

urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C.

pen.

S-a făcut

aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza

a

II-a

,

lit. b) C. pen.

În baza art.

61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate a pedepsei de 11

ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1268 din 01 aprilie 2005 a

Judecătoriei sector 5 București și s-a contopit restul de pedeapsa de 929 zile,

rămas neexecutat, conform art. 39 C. pen., cu pedeapsa din prezenta cauza, în

final inculpatul urmând sa execute pedeapsa de 15 ani închisoare.

S-a făcut

aplic. art. 71

, art. 64 lit. a) teza

a

II-a

,

lit. b) C. pen.

Conform art.65

C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile

prev.

de

art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioada

de 3 ani, după executarea pedepsei.

Conform art.

88 C. pen. s-a dedus prevenția inculpatului de la 15 noiembrie 2007 la zi.

În baza art.

350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art.

17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 4368

grame heroina depusa la IGPR, conform dovezii seria D nr. 003147 din 22

noiembrie 2007, pentru a fi distrusa, conform art. 18 alin. (1) din Legea nr.

143/2000.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

si art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpatul C.E.M. suma

de 1.000 Euro, obținută din comiterea infracțiunilor de mai sus, un geamantan

in care au fost transportate drogurile, un telefon mobil marca Nokia 6300, un

telefon mobil marca Nec, doua cartele Vodafone Spania, una cartela Vodafone

abonament, una cartela reîncărcabila Vodafone, una cartela reîncărcabila

Orange, una cartela Turcia.

În baza art.

191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 1200 lei cheltuieli

judiciare către stat. Suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocat oficiu

pentru inculpatul C.E.M. s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

La 13 ianuarie

2011 sub nr.2667/3/2011, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București

cererea de revizuirea sentinței penale mai sus­menționate formulată de

condamnatul C.E.M., întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. a), b), c) și d)

C. proc. pen. susținând că:„ nu el a săvârșit fapta, nu există o expertiză

evaluatoare a prejudiciului creat, nu sunt întrunite elementele constitutive

ale infracțiunii iar instanța nu a audiat martorii propuși de apărare.

Tribunalul

București, secția l-a penală, prin sentința penală nr. 127 din 1 februarie 2011

a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul C.E.M.,cu

obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100

lei.

Pentru a se

hotărî astfel s-a reținut că revizuientul nu a invocat niciunul din cazurile expres

și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. ci a solicitat o reanaliză a

fondului cauzei în ceea ce privește stabilirea nevinovăției sale, așa încât nu

se poate susține că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

S-a reținut că

toate aceste analize nu pot face obiectul unei cereri de revizuire, ele

excedând cazurilor strict reglementate de lege pentru această instituție, care

este o cale extraordinară de atac, ce trebuie să constituie un remediu

procesual îndreptat împotriva erorilor judiciare grave cuprinse în hotărâri

definitive.

Apelul

declarat împotriva sus-arătatei sentințe de revizuientul condamnat, a fost fost

respins ca nefondat prin decizia penală nr. 89 din 24 martie 2011 a Curții de

Apel București, secția

I

penală.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri, în termen legal, revizuientul condamnat C.E.M. a

declarat recursul de față.

Recursul nu

este fondat.

Art. 394 alin.

(1) C. proc. pen. reglementează expres și limitativ cazurile în care revizuirea

poate fi cerută.

Înalta Curte,

analizând actele și lucrările dosarului, reține că recurentul a solicitat

revizuirea hotărârii de condamnare în sensul reevaluării întregului material

probator , împrejurări care au fost cunoscute instanței și care nu pot face

obiectul unei cereri de revizuire.

Reaprecierea

probelor care au stat la baza pronunțării hotărârii a cărei revizuire se

solicită nu constituie, în mod evident, cazul de revizuire prevăzut de art. 394

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., după cum judicios au apreciat instanțele de

fond și cea de apel.

Totodată prin

Decizia nr. LX (60) din 24 septembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție

a stabilit că "cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive

decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen. este inadmisibilă".

Așa fiind, se constată că în mod corect instanța

de fond confirmată

de cea de apel a respins cererea de revizuire

formulată de condamnat.

Pentru aceste

considerente, în baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen. ,

recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Conform art.

192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să

fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat C.E.M. împotriva deciziei

penale nr. 89 din 24 martie 2011 a Curții de Apel București, secția

I

penală.

Obligă

recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2011.