ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2407/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 336 din 20 martie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penala, a fost condamnat inculpatul C.E.M. la : - 13 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a, lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) si alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; - 15 ani închisoare și 3 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. (1) si alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a , lit. b) C. pen. În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate a pedepsei de 11 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1268 din 01 aprilie 2005 a Judecătoriei sector 5 București și s-a contopit restul de pedeapsa de 929 zile, rămas neexecutat, conform art. 39 C. pen., cu pedeapsa din prezenta cauza, în final inculpatul urmând sa execute pedeapsa de 15 ani închisoare.

S-a făcut aplic. art. 71 , art. 64 lit. a) teza a II-a , lit. b) C. pen. Conform art.65 C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani, după executarea pedepsei. Conform art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția inculpatului de la 15 noiembrie 2007 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 4368 grame heroina depusa la IGPR, conform dovezii seria D nr. 003147 din 22 noiembrie 2007, pentru a fi distrusa, conform art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 si art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul C.E.M.

suma de 1.000 Euro, obținută din comiterea infracțiunilor de mai sus, un geamantan in care au fost transportate drogurile, un telefon mobil marca Nokia 6300, un telefon mobil marca Nec, doua cartele Vodafone Spania, una cartela Vodafone abonament, una cartela reîncărcabila Vodafone, una cartela reîncărcabila Orange, una cartela Turcia. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 1200 lei cheltuieli judiciare către stat. Suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocat oficiu pentru inculpatul C.E.M. s-a avansat din fondul Ministerului Justiției. La 13 ianuarie 2011 sub nr.2667/3/2011, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București cererea de revizuirea sentinței penale mai sus­menționate formulată de condamnatul C.E.M., întemeiată pe dispozițiile art. 394 lit. a), b), c) și d) C. proc.

pen. susținând că:„ nu el a săvârșit fapta, nu există o expertiză evaluatoare a prejudiciului creat, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii iar instanța nu a audiat martorii propuși de apărare. Tribunalul București, secția l-a penală, prin sentința penală nr. 127 din 1 februarie 2011 a respins ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul C.E.M.,cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 100 lei. Pentru a se hotărî astfel s-a reținut că revizuientul nu a invocat niciunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. ci a solicitat o reanaliză a fondului cauzei în ceea ce privește stabilirea nevinovăției sale, așa încât nu se poate susține că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

S-a reținut că toate aceste analize nu pot face obiectul unei cereri de revizuire, ele excedând cazurilor strict reglementate de lege pentru această instituție, care este o cale extraordinară de atac, ce trebuie să constituie un remediu procesual îndreptat împotriva erorilor judiciare grave cuprinse în hotărâri definitive. Apelul declarat împotriva sus-arătatei sentințe de revizuientul condamnat, a fost fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 89 din 24 martie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Împotriva acestei din urmă hotărâri, în termen legal, revizuientul condamnat C.E.M. a declarat recursul de față. Recursul nu este fondat. Art. 394 alin. (1) C. proc. pen. reglementează expres și limitativ cazurile în care revizuirea poate fi cerută.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, reține că recurentul a solicitat revizuirea hotărârii de condamnare în sensul reevaluării întregului material probator , împrejurări care au fost cunoscute instanței și care nu pot face obiectul unei cereri de revizuire. Reaprecierea probelor care au stat la baza pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită nu constituie, în mod evident, cazul de revizuire prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., după cum judicios au apreciat instanțele de fond și cea de apel. Totodată prin Decizia nr. LX (60) din 24 septembrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că "cererea de revizuire care se întemeiază pe alte motive decât cazurile prevăzute de art. 394 C. proc.

pen. este inadmisibilă". Așa fiind, se constată că în mod corect instanța de fond confirmată de cea de apel a respins cererea de revizuire formulată de condamnat. Pentru aceste considerente, în baza art. 385 15 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. , recursul urmează a fi respins ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul apărătorului desemnat din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat C.E.M. împotriva deciziei penale nr. 89 din 24 martie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2011.