ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 205/2009

Asupra conflictului negativ de competență

de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 437/CA din 7 mai

2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios

administrativ, s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului

Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, și a fost declinată

competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Timișoara.

În motivarea soluției s-a reținut că,

față de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și cum în cauză

se cere anularea Deciziei nr. 87 din 23 noiembrie 2007 emisă de A.P.I.A.

București, care este autoritate publică centrală, competența materială de

soluționare a cauzei revine Curții de Apel Timișoara, conform art. 10 alin. (1)

teza 2 din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, iar prin sentința civilă

nr. 225 bis din 29 septembrie 2008, a fost admisă excepția necompetenței

materiale și declinată cauza în favoarea Tribunalului Timiș, secția contencios

administrativ.

Constatându-se conflictul negativ ivit,

cauza a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea

acestuia.

În motivarea soluției, Curtea de Apel

Timișoara a arătat că decizia contestată a fost emisă în baza O.U.G. nr.

124/1996 privind stocurile excedentare de zahăr, produse zaharoase și alte

produse alimentare iar prin aceasta s-a stabilit în sarcina reclamantei plata

unei sume de 14.099,54 lei, iar potrivit art. 27 din același act normativ,

sumele respective sunt considerate „taxe” care constituie venit la bugetul de

stat.

Pentru că se contestă un act

administrativ al cărui obiect îl constituie o taxă având o valoare mai mică de

500.000 lei, nu prezintă importanță cine este emitentul actului contestat,

astfel că se impune declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția

contencios administrativ și fiscal.

În baza art. 20-21 C. proc. civ. dosarul

a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea

conflictului negativ de competență ivit.

Soluționând acest conflict de competență

ivit între Tribunalul Timiș și Curtea de Apel Timișoara, Înalta Curte va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția

comercială și de contencios administrativ, pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză, reclamanta SC B.B.

L&S S.A. SRL cu sediul în Lugoj contestă Decizia nr. 12 din 25 septembrie 2007

emisă de A.P.I.A., sucursala Timiș, prin care s-a stabilit obligația de plată a

sumei de 14.099,54 lei potrivit O.U.G. nr. 124/2006 și Decizia nr. 871 din 23

noiembrie 2007 emisă de A.P.I.A. prin care a fost respinsă contestația

formulată.

Prin O.U.G. nr. 124/2006, cu modificările

ulterioare, s-a prevăzut că sumele de plată stabilite conform acestui act

normativ sunt considerate „taxe”.

Potrivit art. 10 alin. (1)din Legea nr.

554/2004, competența instanțelor de contencios administrativ se stabilește în

funcție de două criterii:

- criteriul autorității publice emitente

a actului administrativ atacat;

- criteriul valoric în cazul actelor

administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale,

precum și accesorii ale acestora.

În baza acestor criterii se stabilește

competența materială a soluționării cauzelor între tribunal și curtea de apel, secția

contencios administrativ și fiscal.

Dacă se atacă un act emis de autoritățile

publice locale sau județene sau un act administrativ ce privește taxe,

impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până la

500.000 lei, competența aparține tribunalului-secția contencios administrativ

și fiscal, în primă instanță, iar dacă actul administrativ atacat este emis de

o autoritate publică centrală sau se contestă acte ce vizează taxe, impozite,

contribuții de peste 500.000 lei, competența, în primă instanță, revine

curților de apel, secția contencios administrativ și fiscal.

După cum se poate observa în cazul

actelor administrative ce se referă la taxe, impozite, contribuții prezintă

relevanță, în stabilirea competenței, numai criteriul valoric și nu are

importanță emitentul actului.

În raport de aceste dispoziții, pentru că

se contestă un act administrativ privitor la o taxă cu o valoare mai mică de

500.000 lei, competența de soluționare a cauzei va reveni Tribunalului Timiș, secția

comercială și de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei privind pe reclamanta SC B.B. L&S SA SRL și pe pârâții Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale, A.P.I.A., sucursala Timiș, și Ministerul

Agriculturii și Dezvoltării Rurale, A.P.I.A. București în favoarea Tribunalului

Timiș, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie 2009.