ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2049/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 1348 din 10

aprilie 2007 a Tribunalului Dolj, secția comercială, a fost admisă în parte

acțiunea reclamantei SC C. SA Almăj, prin lichidatorul său judiciar SC N.I. SRL

Craiova, astfel cum a fost precizată la 16 octombrie 2006, precum și cererea de

intervenție accesorie formulată de SC R.J.I. București SA și SC R.J.I. R.J.A.G.,

pârâta SC M.I. SRL Almăj fiind obligată să restituie reclamantului mai multe

bunuri mobile aflate în depozit voluntar și gratuit în posesia ei sau

contravaloarea lor în sumă de 321.584,41 lei.

Prin aceeași sentință a fost respinsă

cererea reconvențională prin care pârâta solicitase cu titlu de despăgubiri

cheltuielile efectuate cu depozitarea, instanța reținând că depozitul a fost cu

titlu gratuit.

Apelul declarat de pârâtă împotriva

acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 296 din 6 decembrie 2007 a

Curții de Apel Craiova, secția comercială, soluția de fond fiind schimbată în

parte în sensul că pârâta a fost obligată să restituie numai o parte dintre

bunurile dispuse a fi restituite la fond, respectiv bunuri în valoare de

314.480,55 lei.

Instanța de apel a reținut că la 26

noiembrie 2004, administratorul judiciar al reclamantei a realizat

inventarierea bunurilor acesteia, urmare deschiderii procedurii reorganizării

judiciare SC C. SA Almăj, bunurile fiind lăsate în custodia celor la care se

aflau.

La 8 septembrie 2005 a fost numit

lichidatorul judiciar al debitoarei SC C. SA, care, în vederea valorificării

bunurilor acesteia, a solicitat restituirea bunurilor de la depozitari, deci și

de la pârâtă.

Ori, în apel, s-a dovedit că nu toate

bunurile pretinse de reclamantă fuseseră predate pârâtei, respectiv cele din

Anexa I a procesului verbal, pozițiile 1-11 Birou informatică și pozițiile 1-30

de la Sectorul administrativ și PSI, poziții nesemnate de pârâtă.

În consecință, în apel a fost înlăturată

predarea bunurilor menționate la respectivele poziții, modificându-se

corespunzător și echivalentul obligației alternative, respectiv plata

contravalorii în sumă de 314.480,55 lei.

Referitor la soluționarea cererii

reconvenționale, instanța de apel a reținut că a fost corect soluționată, fiind

respectate dispozițiile art. 1593 C. civ. și art.1600 C. civ., pârâta apelantă

nefăcând dovada că energia electrică facturată ei de furnizor pentru perioada

noiembrie 2004 - iulie 2005 s-a consumat pentru executarea depozitului

bunurilor încredințate de reclamantă.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâta SC M.I. SRL solicitând modificarea ei pentru nelegalitate, precum

și suspendarea executării deciziei recurate până la soluționarea recursului.

În motivarea recursului, invocând

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta critică obligarea sa la

restituirea bunurilor către reclamantă deoarece respectivele bunuri au fost

restituite prin procesele verbale din 27 iunie 2005, 28 iulie 2005, 21 iulie

2005, 22 iulie 2005, 2 august 2005, 3 august 2005 și 26 iulie 2005,

procese-verbale aflate în dosarul cauzei, dar ignorate de instanță.

De asemenea, instalația de irigat pentru

43 ha nici nu i-a fost predată în totalitate, iar ceea ce i s-a predat era în

stare avansată de degradare.

În final, recurenta critică respingerea

cererii sale reconvenționale și aprecierea depozitului ca fiind gratuit,

dispozițiile art. 1593 și art. 1600 C. civ. fiind greșit interpretate și

aplicate.

Cât privește suspendarea executării

deciziei recurate recurenta a arătat că din moment ce bunurile s-au predat în

natură, executarea contravalorii bunurilor ar fi nejustificată și ar prejudicia

grav patrimoniul său.

La termenul din 29 februarie 2008 Curtea

a respins cererea de suspendare întrucât recurenta nu a achitat cauțiunea

stabilită în sarcina ei.

Intimatele interveniente au depus la

dosar concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

De asemenea, la cererea părților s-au

acordat mai multe termene în vederea rezolvării amiabile a litigiului,

făcându-se dovada acestor negocieri prin procesul-verbal din 8 aprilie 2009

(fila 79 recurs) și 17 iunie 2009 (fila 31 recurs), iar la termenul de astăzi

recurenta a arătat că recursul său a rămas fără obiect întrucât deja părțile au

convenit predarea bunurilor.

Având în vedere negocierile părților

derulate pe perioada recursului având ca obiect predarea bunurilor, contestate

prin recurs a fi în posesia ei de către recurentă, precum și termenul de 26

iunie 2009 stabilit de părți pentru predare la data de 17 iunie 2009, conform

procesului-verbal depus la dosar (fila 31 recurs), aspecte confirmate astăzi de

însăși recurentă, Curtea apreciază că recursul formulat este rămas fără obiect,

așa încât urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC

M.I. SRL Almaj împotriva deciziei nr. 296 din 6 decembrie 2007 a Curții de Apel

Craiova, secția comercială, ca rămas fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 25 iunie 2009.