ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1805/2009

Asupra recursurilor de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 847 din 1 august 2007 a Tribunalului Ialomița, secția civilă, s-a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanție a CN A.F.P. București și ca nefondate, cererile de intervenție, în nume propriu, formulate de C.C. și A.L.I.D.C. Fetești, ultima și în sprijinul reclamantei; s-a admis, în parte, atât acțiunea formulată de reclamanta A.D.F.G. Fetești, cât și cererea de intervenție, în nume propriu, a SC G.P.C.F.S.F. SRL Fetești, în contradictoriu cu pârâta SC R.C. SRL București, care a fost obligată, să plătească, către reclamantă, suma de 19.343.918 lei rol, reprezentând 1% din profitul net pe anul 2003 și 3.200.000 rol contravaloare a 980 kg pește, capturat în februarie 2005 (sume actualizate la 31 iulie 2006); iar către intervenienta SC G.P.C.F.S.F.

SRL Fetești la 149.680.000 lei rol, pește puiet din 2004 (actualizată la 31 iulie 2006), precum și la cheltuieli de judecată către reclamantă și intervenienta, în nume propriu, SC G.P.C.F.S.F. SRL Fetești, câte 9.877.200 lei rol, la fiecare (taxă timbru și timbru judiciar) și la 10.000.000 lei rol, onorariu expert. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere susținerile părților, probele administrate în cauză și dispozițiile legale în materie. Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, apelanta chemată în garanție A.N.P.A. și pârâta SC R.C. SRL, considerând-o netemeinică și nelegală. Prin decizia comercială nr. 279 din 11 iunie 2008 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta - pârâtă SC R.C.

SRL împotriva sentinței comerciale nr. 847 din 1 august 2007, a Tribunalului Ialomița, secția civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă A.D.F.G., intimatele - interveniente A.L.I.D.C. și SC G.P.C.F.S.F. SRL și chematele în garanție A.N.P.A. București și A.N.P.P. București și ca neîntemeiată, cererea de cheltuieli de judecată a intimatului - intervenient C.C. în nume propriu, cât și ca reprezentant al intimatelor interveniente, a admis apelul chematei în garanție A.N.P.A.

București, împotriva încheierii de la 26 iulie 2007, în contradictoriu, cu aceleași părți respectiv – intimata reclamantă, intimații intervenienți și intimata chemată în garanție, menționate la alineatul precedent, și în consecință: a modificat, în parte, încheierea atacată, de la 26 iulie 2007, în sensul, respingerii cererii reclamantei, de scoatere din cauză, a acestei părți și drept urmare a admis excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a respins, ca atare, cererea de chemare în garanție, a acesteia, a menținut celelalte dispoziții ale încheierii atacate, menționate mai sus. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a constatat că în mod greșit, prima instanță a reținut, în practicaua încheierii atacate din 26 iulie 2007 că A.N.P.A.

ar fi succesoarea și în această calitate a preluat patrimoniul, atribuțiile și obligațiile chematei în garanție - CN A.F.P. București, în lipsa unor dovezi, pertinente și concludente. Drept urmare, Curtea a constatat că, chemata în garanție A.N.P.A. nu a figurat în contractele încheiate de celelalte părți, astfel că nu are calitate procesuală pasivă și, ca atare a admis apelul său, a schimbat în parte, încheierea atacată, în sensul respingerii cererii reclamantei de scoatere din cauză, a acestei părți și, în consecință, a admis excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a respins, din acest motiv, cererea de chemare în garanție a acesteia. S-au menținut celelalte dispoziții ale încheierii atacate, menționate mai sus.

Referitor la apelul pârâtei SC R.C. SRL, Curtea a constatat că nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut iar cererile au fost legal timbrate; că nu era obligatorie efectuarea procedurii prealabile a concilierii directe, de către părți, potrivit art. 7201 C. proc. civ. și că reclamanta și intervenienții au făcut dovada calității lor procesuale active, iar pârâta nu a administrat, niciun fel de probe, pertinente și concludente, din care să rezulte că nu are calitate procesuală pasivă. Curtea a mai constatat că nu este întemeiat nici ultimul motiv de apel, atâta vreme cât, în apel, pârâtei i s-a încuviințat o nouă expertiză, însă, ulterior, în mod nejustificat, a renunțat, la aceasta și că apelanta nu a produs nicio probă, cu privire la nulitatea acesteia.

Împotriva încheierii de ședință din 17 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în dosarul nr. 1/98/2005 a declarat recurs intervenientul C.C., nefiind timbrat. Prin încheierea din camera de consiliu de la 17 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, s-a respins cererea de recuzare privind pe judecătorii D.T. și M.C. ca nefondată și s-a aplicat intervenientului C.C. amendă judiciară de 500 lei. Înalta Curte, luând în examinare, cu prioritate chestiunea timbrajului, reține că potrivit art. 3021 alin. (2) C. proc. civ., art. 11 din Legea nr. 146/1997 cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la primul termen de judecată stabilit de instanță.

Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicarea legii în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată. Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, iar recurentul a învederat instanței că nu înțelege să timbreze, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și să dispună anularea ca insuficient timbrat a recursului declarat de intervenientul C.C. Împotriva deciziei nr. 847 din 1 august 2007 a declarat recurs pârâta SC R.C. SRL București invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susținut în esență că instanța de apel avea obligația de a anula acțiunea ca fiind informă, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele minimale privind cererea de chemare în judecată; că dispozițiile procedurale obligatorii edictate de art. 82, art. 83, art. 109, art. 112, art. 113 C. proc. civ. au fost grav încălcate, iar dispozițiile art. 114 alin. (3) și (4), art. 1551 și art. 1081 C. proc. civ.

nu și-au găsit aplicabilitatea; că prin cererea de chemare în judecată intimata - reclamantă a formulat șase capete de cerere, fără a preciza cuantumul sumelor solicitate; instanța de fond a acordat intervenientei ceea ce aceasta nu a cerut și chiar în situația în care natura debitului acordat ar fi fost precizat de intervenientă în sensul celor reținute de instanță, instanța de fond a acordat intervenientei suma de 149.680.000 rol, deși aceasta a solicitat numai 100.000.000 rol, iar intervenienta a timbrat cererea sa pentru suma de 50.000.000 rol; că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a respins excepția prematurității introducerii acțiunii în raport de prevederile art. 7201 C. proc.

civ. în condițiile în care nici intervenienta și nici reclamanta nu au parcurs procedura imperativă prevăzută de textul legal; că excepțiile invocate prin încheierea de ședință din 9 februarie 2007 au fost respinse în bloc fără a exista o minimă analiză și motivare; că factura din 28 decembrie 2004 nu este semnată și ștampilată de recurentă; că în mod vădit nelegal expertul reține acest înscris, prefabricat de intervenientă, pe care își fundamentează în totalitate concluziile privind stabilirea pretinsului prejudiciu; că această factură în baza căreia expertul a stabilit prejudiciul poartă mențiunea „anulat” și nu a fost înregistrată în contabilitatea intervenientei, acest fapt fiind confirmat atât de organele de cercetare penală cât și de organele fiscale ce au controlat societatea; că în mod nelegal instanța de fond nu a mai citat CN A.F.P.

după repunerea cauzei pe rol deși a modificat încheierea din 26 iulie 2007. Recursul nu este fondat. Motivul de recurs fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat deoarece condițiile de formă prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată au fost satisfăcute, chiar apelanta susținând prin motivele de apel că a luat cunoștință de cererile și precizările orale făcute de reprezentantul reclamantei și intervenientei, cu privire la aceste cerințe, înscrise în încheierea de ședință a instanței din 12 ianuarie 2006. Curtea constată că cererile au fost legal timbrate, iar intimatul C.C. a făcut dovada calității sale de reprezentant. De asemenea, motivul de recurs fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. nu poate fi primit deoarece pe de o parte pretinsa lipsă de procedură cu CN A.F.P., după repunerea pe rol a cauzei putea fi invocată numai de către această parte, pentru că numai aceasta putea justifica interes, iar pe de altă parte, recurenta nu a făcut dovada că i s-a pricinuit o vătămare prin neîndeplinirea procedurii de citare cu această parte. Potrivit art. 304 pct. 6 C. proc. civ., hotărârea poate fi modificată atunci când instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, ceea ce nu se poate reține în cauză întrucât instanța de apel a păstrat în întregime soluția atacată prin respingerea apelului declarat de SC R.C. SRL București. În această situație, instanța neschimbând soluția nu rejudecă cererea de chemare în judecată pentru a acorda mai mult sau mai puțin decât s-a cerut sau a nu se pronunța asupra vreunuia din capetele de cerere.

Legalitatea măsurii din acest punct de vedere urmează a fi analizată în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin prisma acestui motiv de recurs se reține că instanța de fond a acordat ceea ce s-a cerut prin admiterea acțiunii precizată de A.D.F.G. Fetești și SC G.P.C.F.S.F. SRL Fetești în raport cu concluziile expertizei, iar față de cuantumul pretențiilor precizate prin încheierea de ședință din 12 ianuarie 2006 instanța a acordat 149.680.000 rol ce se încadrează în suma precizată de 150.000.000 rol.

Instanța apelului a soluționat în mod corect excepția ridicată de pârâtă cu privire la pretinsa neîndeplinire a procedurii concilierii directe, reținând că în condițiile în care cererea de chemare în judecată avea ca petit principal o obligație „de a face”, iar capătul de cerere referitor la pretenții avea caracter accesoriu nu este obligatorie efectuarea procedurii prealabile a concilierii directe de către părți potrivit art. 7201 C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că instanțele nu au încălcat prevederile art. 261 C. proc. civ., încheierile prin care au fost soluționate excepțiile, fiind motivate. Prin celelalte critici recurenta se referă la conținut probator și la aprecierea acestor probe de către instanță, aspecte care se circumscriu aspectelor de netemeinicie și nu de nelegalitate a hotărârii atacate, încât nu pot face obiect de analiză în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC R.C. SRL București, împotriva deciziei nr. 279 din 11 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Anulează ca insuficient timbrat, recursul declarat de intervenientul C.C., împotriva încheierii de ședință din 17 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2009.