ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1805/2009

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea actelor și

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 847 din 1 august 2007 a

Tribunalului Ialomița, secția civilă, s-a respins, ca rămasă fără obiect,

cererea de chemare în garanție a CN A.F.P. București și ca nefondate, cererile

de intervenție, în nume propriu, formulate de C.C. și A.L.I.D.C. Fetești,

ultima și în sprijinul reclamantei; s-a admis, în parte, atât acțiunea

formulată de reclamanta A.D.F.G. Fetești, cât și cererea de intervenție, în

nume propriu, a SC G.P.C.F.S.F. SRL Fetești, în contradictoriu cu pârâta SC R.C.

SRL București, care a fost obligată, să plătească, către reclamantă, suma de

19.343.918 lei rol, reprezentând 1% din profitul net pe anul 2003 și 3.200.000 rol

contravaloare a 980 kg pește, capturat în februarie 2005 (sume actualizate la

31 iulie 2006); iar către intervenienta SC G.P.C.F.S.F. SRL Fetești la

149.680.000 lei rol, pește puiet din 2004 (actualizată la 31 iulie 2006),

precum și la cheltuieli de judecată către reclamantă și intervenienta, în nume

propriu, SC G.P.C.F.S.F. SRL Fetești, câte 9.877.200 lei rol, la fiecare (taxă

timbru și timbru judiciar) și la 10.000.000 lei rol, onorariu expert.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a avut în vedere susținerile părților, probele administrate în

cauză și dispozițiile legale în materie.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel, în termen legal, apelanta chemată în garanție A.N.P.A. și

pârâta SC R.C. SRL, considerând-o netemeinică și nelegală.

Prin decizia comercială nr. 279

din 11 iunie 2008 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins

ca nefondat apelul declarat de apelanta - pârâtă SC R.C. SRL împotriva

sentinței comerciale nr. 847 din 1 august 2007, a Tribunalului Ialomița, secția

civilă, în contradictoriu cu intimata - reclamantă A.D.F.G., intimatele -

interveniente A.L.I.D.C. și SC G.P.C.F.S.F. SRL și chematele în garanție A.N.P.A.

București și A.N.P.P. București și ca neîntemeiată, cererea de cheltuieli de

judecată a intimatului - intervenient C.C. în nume propriu, cât și ca

reprezentant al intimatelor interveniente, a admis apelul chematei în garanție A.N.P.A.

București, împotriva încheierii de la 26 iulie 2007, în contradictoriu, cu

aceleași părți respectiv – intimata reclamantă, intimații intervenienți și

intimata chemată în garanție, menționate la alineatul precedent, și în

consecință: a modificat, în parte, încheierea atacată, de la 26 iulie 2007, în

sensul, respingerii cererii reclamantei, de scoatere din cauză, a acestei părți

și drept urmare a admis excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a

respins, ca atare, cererea de chemare în garanție, a acesteia, a menținut

celelalte dispoziții ale încheierii atacate, menționate mai sus.

Pentru a hotărî astfel

instanța de apel a constatat că în mod greșit, prima instanță a reținut, în

practicaua încheierii atacate din 26 iulie 2007 că A.N.P.A. ar fi succesoarea

și în această calitate a preluat patrimoniul, atribuțiile și obligațiile

chematei în garanție - CN A.F.P. București, în lipsa unor dovezi, pertinente și

concludente.

Drept urmare, Curtea a

constatat că, chemata în garanție A.N.P.A. nu a figurat în contractele

încheiate de celelalte părți, astfel că nu are calitate procesuală pasivă și,

ca atare a admis apelul său, a schimbat în parte, încheierea atacată, în sensul

respingerii cererii reclamantei de scoatere din cauză, a acestei părți și, în

consecință, a admis excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a

respins, din acest motiv, cererea de chemare în garanție a acesteia.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale încheierii atacate, menționate mai sus.

Referitor la apelul pârâtei SC

R.C. SRL, Curtea a constatat că nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut iar

cererile au fost legal timbrate; că nu era obligatorie efectuarea procedurii

prealabile a concilierii directe, de către părți, potrivit art. 7201 C. proc.

civ. și că reclamanta și intervenienții au făcut dovada calității lor

procesuale active, iar pârâta nu a administrat, niciun fel de probe, pertinente

și concludente, din care să rezulte că nu are calitate procesuală pasivă.

Curtea a mai constatat că nu

este întemeiat nici ultimul motiv de apel, atâta vreme cât, în apel, pârâtei i

s-a încuviințat o nouă expertiză, însă, ulterior, în mod nejustificat, a

renunțat, la aceasta și că apelanta nu a produs nicio probă, cu privire la

nulitatea acesteia.

Împotriva încheierii de ședință

din 17 aprilie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

comercială, în dosarul nr. 1/98/2005 a declarat recurs intervenientul C.C.,

nefiind timbrat.

Prin încheierea din camera

de consiliu de la 17 aprilie 2008 a Curții de Apel București, secția a V-a

comercială, s-a respins cererea de recuzare privind pe judecătorii D.T. și M.C.

ca nefondată și s-a aplicat intervenientului C.C. amendă judiciară de 500 lei.

Înalta Curte, luând în

examinare, cu prioritate chestiunea timbrajului, reține că potrivit art. 3021

alin. (2) C. proc. civ., art. 11 din Legea nr. 146/1997 cu referire la art. 20

alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până

la primul termen de judecată stabilit de instanță.

Potrivit prevederilor art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicarea legii în cazul în

care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată.

Constatând că recursul nu a

fost timbrat anticipat, iar recurentul a învederat instanței că nu înțelege să

timbreze, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 146/1997 și să dispună anularea ca insuficient timbrat a

recursului declarat de intervenientul C.C.

Împotriva deciziei nr. 847

din 1 august 2007 a declarat recurs pârâta SC R.C. SRL București invocând

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8, 9 C. proc. civ.

în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și

trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În dezvoltarea în fapt a

recursului s-a susținut în esență că instanța de apel avea obligația de a anula

acțiunea ca fiind informă, constatând că nu sunt îndeplinite cerințele minimale

privind cererea de chemare în judecată; că dispozițiile procedurale obligatorii

edictate de art. 82, art. 83, art. 109, art. 112, art. 113 C. proc. civ. au

fost grav încălcate, iar dispozițiile art. 114 alin. (3) și (4), art. 1551 și art.

1081 C. proc. civ. nu și-au găsit aplicabilitatea; că prin cererea de chemare în

judecată intimata - reclamantă a formulat șase capete de cerere, fără a preciza

cuantumul sumelor solicitate; instanța de fond a acordat intervenientei ceea ce

aceasta nu a cerut și chiar în situația în care natura debitului acordat ar fi

fost precizat de intervenientă în sensul celor reținute de instanță, instanța

de fond a acordat intervenientei suma de 149.680.000 rol, deși aceasta a

solicitat numai 100.000.000 rol, iar intervenienta a timbrat cererea sa pentru

suma de 50.000.000 rol; că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a

respins excepția prematurității introducerii acțiunii în raport de prevederile art.

7201 C. proc. civ. în condițiile în care nici intervenienta și nici reclamanta

nu au parcurs procedura imperativă prevăzută de textul legal; că excepțiile

invocate prin încheierea de ședință din 9 februarie 2007 au fost respinse în

bloc fără a exista o minimă analiză și motivare; că factura din 28 decembrie

2004 nu este semnată și ștampilată de recurentă; că în mod vădit nelegal

expertul reține acest înscris, prefabricat de intervenientă, pe care își

fundamentează în totalitate concluziile privind stabilirea pretinsului

prejudiciu; că această factură în baza căreia expertul a stabilit prejudiciul

poartă mențiunea „anulat” și nu a fost înregistrată în contabilitatea

intervenientei, acest fapt fiind confirmat atât de organele de cercetare penală

cât și de organele fiscale ce au controlat societatea; că în mod nelegal

instanța de fond nu a mai citat CN A.F.P. după repunerea cauzei pe rol deși a

modificat încheierea din 26 iulie 2007.

Recursul nu este fondat.

Motivul de recurs

fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu este fondat

deoarece condițiile de formă prevăzute de lege pentru cererea de chemare în

judecată au fost satisfăcute, chiar apelanta susținând prin motivele de apel că

a luat cunoștință de cererile și precizările orale făcute de reprezentantul

reclamantei și intervenientei, cu privire la aceste cerințe, înscrise în

încheierea de ședință a instanței din 12 ianuarie 2006.

Curtea constată că cererile

au fost legal timbrate, iar intimatul C.C. a făcut dovada calității sale de

reprezentant.

De asemenea, motivul de

recurs fundamentat pe dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. nu poate fi

primit deoarece pe de o parte pretinsa lipsă de procedură cu CN A.F.P., după

repunerea pe rol a cauzei putea fi invocată numai de către această parte,

pentru că numai aceasta putea justifica interes, iar pe de altă parte,

recurenta nu a făcut dovada că i s-a pricinuit o vătămare prin neîndeplinirea

procedurii de citare cu această parte.

Potrivit art. 304 pct. 6 C.

proc. civ., hotărârea poate fi modificată atunci când instanța a acordat mai

mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut, ceea ce nu se poate reține în

cauză întrucât instanța de apel a păstrat în întregime soluția atacată prin

respingerea apelului declarat de SC R.C. SRL București.

În această situație,

instanța neschimbând soluția nu rejudecă cererea de chemare în judecată pentru

a acorda mai mult sau mai puțin decât s-a cerut sau a nu se pronunța asupra

vreunuia din capetele de cerere.

Legalitatea măsurii din

acest punct de vedere urmează a fi analizată în cadrul motivului de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin prisma acestui motiv de

recurs se reține că instanța de fond a acordat ceea ce s-a cerut prin admiterea

acțiunii precizată de A.D.F.G. Fetești și SC G.P.C.F.S.F. SRL Fetești în raport

cu concluziile expertizei, iar față de cuantumul pretențiilor precizate prin încheierea

de ședință din 12 ianuarie 2006 instanța a acordat 149.680.000 rol ce se

încadrează în suma precizată de 150.000.000 rol.

Instanța apelului a

soluționat în mod corect excepția ridicată de pârâtă cu privire la pretinsa

neîndeplinire a procedurii concilierii directe, reținând că în condițiile în

care cererea de chemare în judecată avea ca petit principal o obligație „de a

face”, iar capătul de cerere referitor la pretenții avea caracter accesoriu nu

este obligatorie efectuarea procedurii prealabile a concilierii directe de

către părți potrivit art. 7201 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul

de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că instanțele

nu au încălcat prevederile art. 261 C. proc. civ., încheierile prin care au

fost soluționate excepțiile, fiind motivate.

Prin celelalte critici

recurenta se referă la conținut probator și la aprecierea acestor probe de

către instanță, aspecte care se circumscriu aspectelor de netemeinicie și nu de

nelegalitate a hotărârii atacate, încât nu pot face obiect de analiză în

recurs.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va

respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC R.C. SRL București, împotriva deciziei nr. 279 din 11 iunie 2008,

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Anulează ca insuficient timbrat,

recursul declarat de intervenientul C.C., împotriva încheierii de ședință din 17

aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 iunie 2009.