ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul instanței Curtea de Apel București, la data de 12

octombrie 2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția

Națională Anticoruptie a solicitat să se dispună arestarea preventivă a inculpaților

F.E., B.S.F. și C.M.A., pe o durată de 29 de zile, de la data de 12 octombrie 2012

până la data de 09 noiembrie 2012, respectiv a inculpatului A.L. pe o durată de

30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare.

În susținerea propunerii s-a arătat că,

prin rezoluția din data de 04 septembrie 2012, ora 12.00 a fost dispusă începerea

urmăririi penale împotriva învinuiților F.E., executor judecătoresc în cadrul Biroul

Executorului Judecătoresc F.E., din Municipiul Pitești, Județul Argeș, B.S.F., fără

ocupație, fost director executiv la SC U.S.G. SA, A.L. avocat în cadrul Baroului

Teleorman și C.M.A. avocat în cadrul Baroului Argeș, pentru săvârșirea infracțiunilor

de tentativă la infracțiunea de înșelăciune faptă prev. și ped. de art. 20 C.

pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) din C. pen. și asocierea în vederea

săvârșirii de infracțiuni faptă prev. și ped. de art. 323 C. pen., ambele cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen., în plus, față de învinuitul A.L. fiind începută urmărirea

penală și pentru o altă faptă prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215

alin. (1), (2) și (5) din C. pen., precum și pentru infracțiunea prev. și ped. de

art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991 republicată.

Prin Ordonanța din data de 10

octombrie 2012, ora 14.00 s-a dispus extinderea cercetărilor cu privire la întreaga

activitate infracțională și începerea urmăririi penale împotriva învinuiților A.L.,

B.S.F., F.E. și C.M.A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune

prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., întrucât,

în perioada 2010 - 2012, în baza unui plan bine stabilit și având roluri determinate,

au încercat, prin manopere dolosive, să obțină suma de 24.400.000 RON (5.673.626,94

euro la un curs al Băncii Naționale a României de 4,3006 RON/euro la data de 07

decembrie 2010, când a fost depusă ultima chitanță) de la Banca I. și Banca C.E.

în cadrul procedurii executării silite pornite în Dosarul nr. 1136/2010 al Biroului

Executorului Judecătoresc F.E., pentru o creanță de 11,15 RON (2,62 euro la cursul

Băncii Naționale a României din data de 27 iulie 2010). Paguba nu a fost cauzată

ca urmare a opoziției funcționarilor bancari.

Prin Ordonanța din data de 11

octombrie 2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații

A.L., B.S.F., C.M.A. și F.E. pentru faptele prevăzute mai sus.

Judecătorul propunerii de arestare a reținut

că, în cursul anului 2010, inculpații A.L., C.M.A., F.E. și B.S.F., au constituit

o asociere infracțională care a urmărit în baza unui plan bine stabilit și cu roluri

determinate pentru fiecare participant, inducerea în eroare a funcționarilor Băncii

I. - Agenția P., Banca C.E. Dublin Agenția S. și Banca C.E. Dublin Sucursala - B.,

în scopul obținerii, pe nedrept, a sumei de 24.400.000 RON, în cadrul unei proceduri

de executare silită pornită pentru suma de 11,15 RON.

Inculpatul B.S.F. a ocupat funcția de director

executiv la SC U.S.G. SA (devenită SC U.S.G.C.C.G. SA, societate pe acțiuni cu acționariat

majoritar polonez din a doua jumătate a anului 2006), din anul 2006 până în data

de 26 aprilie 2007, când, prin decizia nr. 2 a Consiliului de Administrație al SC

U.S.G.C.C.G. SA, i-a fost desfăcut contractul individual de muncă, cu consecința

încetării oricărui raport de muncă cu societatea comercială respectivă.

Decizia nr. 2 din data de 26 aprilie 2007

a fost luată în urma concluziilor stabilite de către o Comisie Disciplinară constituită

la nivelul SC U.S.G.C.C.G. SA pentru investigarea modalității prin care angajați

ai societății au încheiat și derulat 8 contracte de asistență juridică în valoare

totală de 628.000 RON, cu Biroul Avocatului A.L., comisia stabilind că respectivele

contracte, au fost încheiate în numele societății de către B.S.F., cu încălcarea

normelor în vigoare.

Contractele de asistență juridică încheiate

de B.S.F., în numele SC U.S.G.G. SA cu avocat A.L. au fost încredințate spre executare

Biroului Executorului Judecătoresc B.D.T. din Râmnicu Vâlcea și conform declarației

de martor a acestui executor judecătoresc, și-au găsit rezolvarea prin efectul popririlor

bancare asupra conturilor acestei societăți comerciale.

După desfacerea contractului de muncă,

inculpatul B.S.F. a contestat decizia nr. 2 din data de 26 aprilie 2007 la Tribunalul

Vâlcea (secția civilă - conflicte de muncă și asigurări sociale, dosar nr. 2177/90/2007),

fiind respinsă de către această instanță prin sentința civilă 920 din 02

noiembrie 2007 și admisă de către Curtea de Apel Pitești prin decizia 96/R-CM din

02 februarie 2008 în Dosarul nr. 2177/90/2007, care a decis anularea deciziei de

desfacere a contractului de muncă, reintegrarea contestatorului pe postul deținut

anterior și plata drepturilor salariale până la integrarea efectivă.

Martorul B.D.T. a declarat că B.S.F. i-a

„prezentat spre executare silită" decizia de reintegrare și pentru a duce la

îndeplinire această decizie, a făcut mai multe deplasări la SC U.S.G.C.C.G. SA,

ocazie cu care avocații C.M.A. și A.L. au atașat la dosarul de executare silită

mai multe chitanțe și facturi în valoare totală de aproximativ 1.000.000 RON.

Martorul B.D.T. mai declară că „în luna

decembrie 2008, SC U.S.G.G. SA" a comunicat pentru

dosarul

de executare silită o copie a deciziei de reintegrare a lui B.S.F. în funcția deținută

anterior, fapt pentru care în calitate de executor judecătoresc a încheiat un

proces-verbal de refuz al continuării executării silite, comunicând acest înscris

părților din dosarul respectiv. Tot din declarația acestui martor rezultă că în

urma refuzului de a continua executarea silită, B.S.F. a făcut cerere de ridicare

a titlului executoriu, despre care a aflat ulterior că a fost depus la Biroul Executorului

Judecătoresc F.E. din Pitești.

În acest context, au fost inițiate mai

multe procese civile fie de către inculpații B.S.F., C.M.A. și A.L., fie de către

SC U.S.G.C.C.G. SA rezultând printre altele, titlurile executorii reprezentate de

sentința civilă nr. 3258 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, definitivă

și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1518/R din 02 decembrie 2008 a Tribunalului

Vâlcea, și sentința civilă nr. 437 din 16 aprilie 2009 a Tribunalului Vâlcea pronunțată

în Dosarul nr. 316/90/2009.

Pentru punerea în executare a acestor titluri

executorii s-a format dosarul de executare silită 1044/2009 al Biroului Executorului

Judecătoresc F.E. pentru recuperarea debitului de 30.194 RON, rezultat din hotărârile

judecătorești amintite, reprezentând daune morale și cheltuieli de judecată în favoarea

lui B.S.F.

În procesul-verbal privind cheltuielile

ocazionate cu executarea silită întocmit în acest dosar, executorul judecătoresc

F.E. a menționat ca și cheltuieli de executare suma de 2.000.000 RON, rezultată

din contractul de prestări servicii din data de 03 mai 2009 în sumă de 2.000.000

RON, încheiat între SC H.B. SRL, în calitate de prestator, prin administrator B.D.

și B.S.F. în calitate de beneficiar, contractul având ca obiect „prestarea de servicii

în folosul beneficiarului și efectuarea de operațiuni în numele și pe seama acestuia".

SC H.B. SRL a fost înmatriculată în data

de 10 martie 2009 și radiată în urma cererii asociatului unic C.M.A. în data de

14 mai 2010, contractul de prestări servicii amintit fiind singura activitate a

societății comerciale, care nu a avut vreun angajat și nici nu avea ca obiect de

activitate desfășurarea de activități referitoare la executarea silită.

B.D., administratorul de drept al SC H.B.

SRL a declarat că nu a desfășurat vreo activitate prin intermediul acestei societăți

comerciale, nu a semnat vreo factură și a devenit administrator la solicitarea inculpatului

C.M.A. pe care îl cunoaște din anii 1990 și pe care l-a și împuternicit să desfășoare

operațiuni bancare în numele societății.

Creanța stabilită de executor în dosarul

de executare silită nr. 1044/2009 al Biroului Executorului Judecătoresc F.E., în

valoare de 2.036.979,09 RON, din care 2.000.0000 RON cheltuieli de executare, a

fost executată prin poprirea contului pe care SC U.S.G.C.C.G. SA îl avea deschis

la Banca C.E. Dublin Agenția S., deși executorul judecătoresc avea cunoștință de

faptul că creditorul B.S.F. datora SC U.S.G.C.C.G. SA suma de 1.100.000 RON, în

baza unor hotărâri judecătorești prin care fusese întoarsă executarea. În plus,

executorul judecătoresc a procedat la distribuirea sumelor și a virat banii în contul

inculpatului A.L. în data de 02 noiembrie 2009, deși i-a fost pusă la dispoziție

o copie legalizată la notar a certificatului de grefă prin care Judecătoria Râmnicu

Vâlcea suspenda provizoriu executarea, motivând în procesul verbal de distribuire

a sumelor din data de 28 august 2009, că „un birou notarial nu avea posibilitatea

legală de a legaliza un certificat emis de o instanță (minuta) cu privire la pronunțarea

unei hotărâri judecătorești". De asemenea, deși în procesul-verbal de stabilirea

a cheltuielilor suma de 2.000.000 RON reprezenta un contract de prestări servicii,

banii au fost virați în contul inculpatului A.L. la cererea lui B.S.F. și SC H.B.

SRL, fără a exista vreo altă justificare la dosarul de executare silită.

Acțiunile desfășurate de către cei patru

inculpați împotriva SC U.S.G.C.C.G. SA formează obiectul plângerii penale formulate

de către această societate comercială împotriva celor patru, înregistrată la Direcția

Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor

de corupție sub numărul nr. 197/P/2012 și a materialului de urmărire penală disjuns

din prezentul dosar și înregistrat sub numărul 145/P/2012.

În același context, a fost emisă sentința

civilă nr. 1504 din 15 februarie 2010 prin care Judecătoria Pitești a respins cererea

formulată de către B.S.F. prin care a cerut indisponibilizarea sumei de 2.036.979,09

RON (stabilită prin procesul-verbal privind cheltuielile ocazionate cu executarea

silită în Dosarul nr. 1044/2009 al Biroului Executorului Judecătoresc F.E.) din

conturile SC U.S.G.G.C.C.G. SA, ca rămasă fără obiect, întrucât suma respectivă

fusese plătită și a obligat Banca C.E. Dublin și Banca I. Amsterdam, în calitate

de terți popriți la plata sumei 11,15 RON.

În cursul anului 2010, învinuiții A.L.,

C.M.A., F.E. și B.S.F., au urmărit în baza unui plan bine stabilit și cu roluri

determinate pentru flecare participant, inducerea în eroare a funcționarilor Băncii

I. - Agenția P., Banca C.E. Dublin, Agenția S. și Banca C.E. Dublin Sucursala B.,

în scopul obținerii, pe nedrept, a sumei de 24.400.000 RON, în cadrul unei proceduri

de executare silită a sumei de 11,15 RON.

În acest scop, la data de 04 iunie 2010,

inculpatul C.M.A. a înființat SC I.B.A. SRL, al cărei asociat unic era C.M.A. Prin

actul de constituire a societății s-a stabilit ca societatea să fie administrată

inițial de martora M.M., iar din data de 17 septembrie 2010 a fost numit administrator

B.G.C. cunoștință mai veche a inculpatului C.M.A. În cadrul societății însă, rolul

de administrator de fapt, l-a avut inculpatul C.M.A.

Obiectul principal de activitate al acestei

societăți comerciale a fost „activități de consultanță pentru afaceri și management

".

Nici obiectul principal de activitate și

nici obiectele secundare de activitate ale acestei societăți comerciale nu corespund

serviciilor care se impun a fi prestate pe parcursul unei executări silite. Astfel,

ca obiecte secundare de activitate, societatea a avut, printre altele: activități

de servicii anexe silviculturii, prelucrarea și conservarea peștelui, crustaceelor

și moluștelor, fabricarea sucurilor de legume și fructe, fabricarea berii, ș.a.

Această societate comercială a avut o singură

activitate comercială, care face obiectul dosarului cu nr. de mai sus, după care

a fost radiată urmare a hotărârii asociatului unic din data de 21 decembrie 2010.

La data de 27 iulie 2010, inculpatul

B.S.F. în baza înțelegerii de mai înainte stabilite, a formulat o cerere la

Biroul Executorului Judecătoresc F.E. prin care solicită „încuviințarea

executării silite pentru recuperarea debitului în sumă 11.15 RON, reprezentând

cheltuieli de judecată, actualizat conform dispozițiilor art. 371

2

alin.

(3) C. proc. civ. plus cheltuielile ce se vor determina în faza executării

silite (...), astfel cum rezultă din titlul executoriu, sentința civilă nr.

1504 din 15 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Pitești, secția civilă, în

Dosarul nr. 15.806/280/2009, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare”

sentință pe care o depune la dosar alături de dovezile de achitare a taxei de

timbru - 10 RON și timbru judiciar - 0.15 RON.

Astfel, s-a constituit la Biroul

Executorul Judecătoresc F.E., Pitești, dosarul de executare nr. 1136/2010.

La data de 29 iulie 2010 Biroul

Executorului Judecătoresc F.E. a solicitat Judecătoriei Pitești încuviințarea

executării silite a sentinței civile nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunțată

de Judecătoria Pitești în dosarul cu nr. 15.805/280/2009, cererea fiind

înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești szb nr. 15.223/280/2010.

Prin încheierea din data de 13

septembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 15.223/280/2010 s-a dispus

încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 1504 din 15 februarie

2010 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul cu nr. 15.806/280/2009.

Din acest moment inculpatul F.E. îi

revenea obligația, potrivit dispozițiilor art. 373

1

alin. (3) C.

proc. civ. de a depune câte un exemplar al fiecărui act de executare, în termen

de 48 de ore de la efectuarea acestuia la dosarul de executare nr.

15.223/280/2010, pentru a fi supus controlului instanței de executare.

Această obligație a executorului

judecătoresc este prevăzută și în Legea nr. 188/2000 privind executorii

judecătorești, art. 50 alin. (1) „un exemplar al proceselor-verbale întocmite

rămâne la executor, iar celelalte exemplare se comunică instanței de executare

(...)”.

Inculpatul F.E. nu și-a îndeplinit

această obligație tocmai pentru a sustrage controlului instanței de executare

verificarea legalității actelor care au fost îndeplinite în cursul executării,

astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar.

Astfel, după ce s-au asigurat că au

cadrul legal peste care să-și suprapună activitățiile infracționale, și anume

momentul încuviințării executării de către instanță, inculpații au încheiat între

ei o serie de contracte, au emis facturi fiscale și au eliberat chitanțe pentru

sume care în total la dosarul de executare se ridică la suma de 24.400.000 RON,

echivalentul sumei de 5.673.626,94 euro la un curs al Băncii Naționale a României

de 4,3006 RON/euro la data de 07 decembrie 2010, când a fost depusă ultima chitanță.

La data de 15 septembrie 2010 inculpatul

B.S.F. a încheiat două contracte de asistență juridică cu cabinetul de avocatură

A.L., și anume contractul nr. RR din 15 septembrie 2010 și contratul nr. PP din

15 septembrie 2010.

Obiectul contractului nr. RR din 15

septembrie 2010 îl reprezintă „consultanță, asistență și reprezentare creditor la

Biroul Executorului Judecătoresc F.E., Pitești în dosarul de executare nr. 1136/2010

validare poprire vs. Banca C. Onorariul prevăzut în contract este de 6.000.000 RON.

Obiectul contractului nr. PP din 15

septembrie 2010 îl reprezintă „consultații, asistență și reprezentare creditor la

Biroul Executorului Judecătoresc F.E. Pitești în dosar de executare nr. 1136/2010

validare poprire vs. Banca I. Onorariul prevăzut în contract este de 6.000.000 RON.

În baza acestor două contracte, 5 zile

mai târziu, în data de 20 septembrie 2010, inculpatul A.L. a emis în numele Cabinetului

de avocat L.A. două facturi către B.S.F., nr. A din 20 septembrie 2010 pentru contractul

nr. RR, respectiv nr. B din 20 septembrie 2010 pentru contractul nr. PP, ambele

pentru sumele prevăzute în contracte.

Tot în data de 20 septembrie 2010, inculpatul

B.S.F., a încheiat două contracte de prestări servicii cu SC I.B.A. SRL, nr. DD

din 20 septembrie 2010, respectiv nr. EE din 20 septembrie 2010, privind recuperarea

aceleiași creanțe, deși B.S.F. încheiase anterior contracte de asistență juridică

pentru recuperarea creanței în cuantum de 11,15 RON cu inculpatul A.L.

Contractul nr. DD din 20 septembrie 2010

are ca obiect, printre altele, oferirea de consultanță managerială și de afaceri

beneficiarului B.S.F., în ceea ce privește recuperarea creanței de la Banca creditoare

C.E. Dublin, iar următoarele obligații stabilite în contract se referă la verificarea

situației financiare a băncii, identificarea de litigii ale băncii, identificarea

de bunuri mobile, etc.

Contractul nr. EE din 20 septembrie 2010

are ca obiect, printre altele, oferirea de consultanță managerială și de afaceri

beneficiarului B.S.F. și se referă la recuperarea creanței de la Banca creditoare

I.

În ceea ce privește obligațiile contractuale

ale societății comerciale I.B.A. SRL, care urmau a fi prestate în baza contractelor

nr. DD și nr. EE, executorul judecătoresc avea sarcina și posibilitatea de a le

întreprinde nestingherit, în baza normelor legale de organizare a profesiei, reprezentând

în mare parte obligații ale executorului sau obligații din care rezultă indirect

finalitatea urmărită de inculpați prin procedura executării silite, cum ar fî: identificarea

tuturor bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea celor două bănci, identificarea

plasamentului fizic al tuturor bunurilor mobile și imobile ale băncilor la nivel

național și internațional, precum și a titlurilor de valoare deținute de bănci,

etc.

Aceste obligații cuprinse în cele două

contracte scot la iveală faptul că cei patru inculpați au urmărit încă de la începutul

executării silite depășirea cu mult a cuantumului creanței de doar 11,15 RON.

Având în vedere faptul că SC I.B.A. SRL

nu are printre obiectele de activitate servicii de consultanță/asistență juridică,

în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 privitor

la persoanele fizice și juridice, societatea nu putea avea decât acele drepturi

și nu își putea asuma decât acele obligații care corespund scopului ei, stabilit

prin lege, actul de înființare sau statut.

Or, activitățile prevăzute în conținutul

celor două contracte nu puteau fi incluse în sfera obiectului de activitate al SC

I.B.A. SRL.

Ambele contracte sunt semnate din partea

SC I.B.A. SRL de către martorul B.G.C., administratorul societății în acel moment,

însă acesta declară că respectivele contracte i-au fost aduse de către inculpatul

C.M. deja completate și nu știe ce a semnat. Martorul declară că a acceptat să fie

administrator al SC I.B.A. SRL și să semneze cele două contracte la solicitarea

lui C.M. cu care se cunoștea de mai multă vreme, fiind prieteni. Martorul mai declară

că ștampila și toate actele societății s-au aflat la prietenul său, iar cele două

contracte sunt singurele înscrisuri pe care le-a semnat pentru această societate.

Potrivit clauzelor celor două contracte,

obligațiile beneficiarului constau în plata sumei de 6.000.000 RON pentru flecare

contract.

În aceeași zi, SC I.B.A. SRL a emis două

facturi către beneficiarul B.S.F., și anume X din 20 septembrie 2010 în baza contractului

nr. DD din 20 septembrie 2010 și factura nr. Y din 20 septembrie 2010, ambele în

valoare de 6.000.000 RON fiecare.

Deși facturile sunt emise în aceeași zi

în care au fost încheiate contractele de prestări servicii, de data aceasta facturile

nu mai sunt semnate de către administratorul societății, martorul B.G., ci în dreptul

numelui său apare o semnătură indescifrabilă.

Din declarația martorului B.G. care susține

că nu a semnat nicio factură pentru societate și nu își recunoaște semnătura de

pe facturile nr. X și Y din 20 septembrie 2010, coroborată cu declarația inculpatului

B.S.F. care susține că respectivele facturi i-au fost înmânate de către inculpatul

C.M.A., reiese faptul că aceste facturi au fost completate și semnate de C.M.A.

De altfel, în declarația olografă, C.M.A. recunoaște că el este cel care a completat

facturile respective.

Practic, în acest moment, astfel cum rezultă

din înscrisurile existente la dosar, inculpatul B.S.F., creditorul unei sume de

11,15 RON (2,62 euro la cursul Băncii Naționale a României din data de 27 iulie

2010), în procedura executării silite, este debitorul sumei de 24.000.000 RON, din

care 12.000.000 RON către Cabinetul avocatului A.L. și 12.000.000 RON către SC I.B.A.

SRL, administrată în fapt de inculpatul C.M.A.

În data de 21 septembrie 2010, se încheie

contractul de asistență juridică nr. GG din 21 septembrie 2010 între Cabinetul avocatului

A.L. și SC I.B.A. SRL al cărui obiect constă în „consultanță, asistență juridică

și reprezentare pentru punerea în executare a contractelor de prestări servicii

nr. DD și EE din 20 septembrie 2010 pentru clientul SC I.B.A. SRL". Onorariul

prevăzut în contract este stabilit tot la suma de 12.000.000 RON.

Contractul este semnat de inculpatul A.L.,

însă în dreptul mențiunii „Client, prin administrator B.G." apare o semnătură

indescifrabilă pe care martorul nu o recunoaște.

Astfel, în acest moment, avocatul A.L.

„acorda consultanță juridică" atât inculpatul B.S., cât și societății angajate

de B.S. să îi acorde consultanță pentru recuperarea creanței, SC I.B.A. SRL.

La data de 21 septembrie 2010 inculpatul

A.L. a emis chitanța din 21 septembrie 2010 în care atestă că a primit de la B.S.F.

suma de 6.000.000 RON cu titlu „onorariu avocat conform facturii nr. A din 20

septembrie 2010".

La data de 22 septembrie 2010 inculpatul

A.L. a emis chitanța din 22 septembrie 2010 în care atestă că a primit de la B.S.F.

suma de 6.000.000 RON cu titlu „onorariu avocat conform facturii nr. B din 20

septembrie 2010".

În declarațiile date în fața procurorului

inculpații A.L. și B.S.F. nu susțin, inițial, afirmații credibile cu privire la

plata acestei sume, iar coroborat cu adresa Finanțelor Publice Vâlcea din data de

25 septembrie 2012, potrivit căreia B.S. în anul 2010 nu figura cu venituri declarate

supuse impozitului pe venit, rezultă că plata sumei de 12.000.000 RON de către B.S.F.

către A.L. nu a avut loc.

Ulterior, în declarația din data de 11

octombrie 2012 dată în calitate de inculpat, B.S.F. recunoaște că nu a achitat nicio

sumă de bani astfel cum rezultă din facturile și chitanțele depuse la dosarul de

executare, întrucât nu dispunea de acești bani.

De asemenea, avocatul A.L. nu ține evidență

contabilă, tocmai pentru a ascunde organelor de control realitatea operațiunilor

efectuate de către acesta.

La data de 22 septembrie 2010 inculpatul

B.S.F. a introdus o cerere la dosarul de executare prin care solicită „executarea

silită prin poprire pentru recuperarea debitului menționat în cuprinsul titlului

executoriu, sentința civilă nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunțată în Dosarul

nr. 15.806/280/2009 al Judecătoriei Pitești, rămasă definitivă și irevocabilă, cât

și cheltuielile efectuate în faza de executare silită". În cuprinsul cererii

nu se precizează care sunt înscrisurile invocate cu titlu de cheltuieli de executare.

A doua zi, pe data de 23 septembrie 2010,

executorul judecătoresc F.E. a întocmit un înscris intitulat „proces-verbal privind

cheltuielile ocazionate cu executarea silită" în care stabilește că „debitul

și cheltuielile ocazionate cu executarea silită sunt următoarele, după cum urmează:

- taxă timbru - 10.00 RON;

- timbru judiciar - 0.15 RON;

- onorariu executor - 74,40 RON - TVA inclus;

- cheltuieli conform art. 371

7

C. proc. civ. - Ordin nr. 2550 din 14 noiembrie 2006, publicat în M. Of. Partea

I nr. 936/20.11.2006 și hotărârea nr. 2/2007 din 17 februarie 2007 publicată în

M. Of. Partea I nr. 164/07.03.2007 - 372 RON TVA inclus;

- onorariu avocat - 10.000 RON; (subl.

noastră)

- cheltuieli ocazionate de efectuarea executării

silite conform factură nr. X din 20 septembrie 2010 în sumă de 6.000.000 RON și

factură nr. Y din 20 septembrie 2010 - în sumă de 6.000.000 RON;

- debit conform titlurilor executorii -

11,15 RON.

Total general 12.010.467,70 RON".

Analizând cuprinsul procesului-verbal de

stabilire a cheltuielilor din data de 23 septembrie 2010 întocmit de inculpatul

F.E. rezultă că inculpații au depus la dosarul de executare, într-o primă fază,

doar cele două facturi emise de inculpatul C.M. în numele SC I.B.A. SRL în cuantum

de 12.000.000 RON, dar și faptul că la dosar, inițial a mai fost depusă o dovadă

de efectuare a unor cheltuieli cu titlu de „onorariu avocat" în sumă de 10.000

RON. Din analiza dosarului de executare nr. JJ/2010 depus de către inculpatul F.E.,

în original, la data de 04 mai 2012 la Direcția Națională Anticorupție urmare adresei

din data de 25 aprilie 2012, această dovadă nu se regăsește în dosar, ceea ce denotă

că a fost sustrasă de către executor, singura persoană în măsură să dispună cu privire

la actele din dosarele de executare.

Procesul-verbal menționat mai sus nu este

comunicat la dosarul de executare de către executor, astfel cum îi revenea obligația,

tocmai pentru a nu supune controlului instanței legalitatea întocmirii respectivului

proces-verbal.

În aceeași zi, 23 septembrie 2010, inculpatul

F.E. emite ordonanțe de poprire către Banca Națională a României cu sediul în București

și Pitești prin care dispune „înființarea popririi pe veniturile, conturile, sume

de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile încorporale urmăribile datorate

debitoarelor Băncii I., cu sediul în Pitești, județ Argeș, Banca C.E. Dublin Agenția

S., cu sediul în Sibiu, strada E.C. județ Sibiu, Banca C.E. Dublin - Sucursala B.,

cu sediul în București, B-dul I.H., de o a treia persoană sau pe care aceasta i

le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, până la concurența

sumei de 12.010.467,70 RON, reprezentând debit conform titlului executoriu și cheltuieli

Biroului Executorului Judecătoresc F.E.".

Prin adresa din 27 septembrie 2010 Banca

Națională a României - Direcția Juridică comunică Biroului Executorului Judecătoresc

F.E. faptul că, având în vedere valoarea creanței de doar 11,15 RON, cheltuielile

de executare stabilite în procesul-verbal din data de 23 septembrie 2010 apar ca

fiind rezultatul unei erori și solicită reanalizarea dosarului, precum și comunicarea

cuantumului creanței pentru fiecare bancă debitoare în parte.

Reacția executorului judecătoresc nu s-a

lăsat așteptată și la data de 29 septembrie 2010, a înaintat o adresă Băncii Naționale

a României în care precizează că în ceea ce privește Ordonanța de poprire nr. HH/2010

pentru suma de 12.010.467,70 RON „nu este vorba despre o eroare în ceea ce privește

cuantumul cheltuielilor de executare". Precizează, de asemenea, că executorul

judecătoresc a respectat prevederile legale în materie și insistă ca Banca Națională

să înființeze popirea asupra sumelor terților popriți.

În data de 29 septembrie 2010, inculpatul

F.E. emite pentru prima dată somații către băncile debitoare, C.E. și I. în vederea

plății întregii sumei de 12.010.467,70 RON.

În data de 30 septembrie 2010 se încheie

un contract de cesiune de creanță între SC I.B.A. SRL, în calitate de cedent, B.S.F.,

în calitate de debitor cedat și Cabinet individual de avocatură A.L., în calitate

de cesionar prin care se stinge datoria învinuitului B.S. către SC I.B.A. SRL și

a SC I.B.A. SRL către inculpatul A.L.

Încheierea contractului este realizată

de către inculpați pentru a sustrage SC I.B.A. SRL de la plata impozitelor și taxelor

legale.

Întrucât inculpatul F.E. nu a reușit să

obțină suma de bani prin poprirea sumelor depuse de cele două bănci în conturile

Băncii Naționale, inculpații și-au îndreptat atenția asupra agenției din Pitești

a Băncii I.

Astfel, inculpatul F.E. s-a deplasat în

mod repetat la sediul Băncii I., Agenția P., și anume, în datele de 30

noiembrie 2010, 04 octombrie 2010, 02 decembrie 2010 și 07 decembrie 2010, unde,

invocând procedura executării silite, în prezența organelor de poliție, cărora le-a

solicitat sprijin, sub pretextul „realizării actului de justiție și restabilirii

ordinii de drept", a cerut reprezentanților băncii plata sumei de 12.010.467,70

RON. Ca și în data de 04 octombrie 2010, cu ocazia uneia dintre deplasări a executorului

la această agenție, reprezentanții legali ai Băncii I., Agenția P. au comunicat

că executarea silită fusese suspendată încă din data de 29 septembrie 2010, conform

certificatului de grefă emis la data de 01 octombrie 2010 de către Judecătoria sector

3 București în Dosarul nr. 34.693/301/2010 și în privința sumei au făcut dovada

unei plăți de 23,33 RON în contul Biroului Executorului Judecătoresc F.E., reprezentând

suma de 11,15 RON, debit actualizat, 10 RON taxa de timbru, 1,2 RON onorariu maximal

pentru executorul judecătoresc, în plus motivând că nu au mandat pentru o asemenea

plată.

Inculpatul C.M.A. a fost prezent la toate

deplasările executorului stăruind la executarea Băncii I., iar B.S.F. în datele

de 30 noiembrie 2010 și 02 decembrie 2010 insistând pentru obținerea banilor, toate

acestea cu invocarea dispozițiilor legale în materia executării silite.

Inculpatul A.L. a fost prezent în data

de 02 decembrie 2010, dată la care, două persoane, cu un flex și unelte de lăcătușărie,

chemate de inculpatul B.S.F., la îndemnul învinuiților au spart două uși, din zona

de birouri a agenției, creând cale liberă executorului până la biroul directorului

băncii, în vederea ducerii la îndeplinire a scopului urmărit.

Tot în aceeași zi, 02 decembrie 2010, inculpatul

F.E. a solicitat unuia dintre cei doi indivizi, și anume martorul S.I.C., să spargă

ușa casieriei băncii, însă acesta a manifestat reticență când i s-a cerut autorizația

de către reprezentanții unității bancare. Totodată, inculpatul F.E. a aplicat sigilii

pe casierie și pe 18 sertare de mobilier, sigilii ridicate în data de 23

decembrie 2010, în urma încheierii dată de Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 25.690/280/2010,

prin care a fost admisă cererea de ridicare a sigiliilor formulată de Banca I. -

Sucursala B.

Din studierea dosarului de executare

nr. 1136/2010, se constată faptul că inculpații au depus la dosar următoarele documente

contabile cu titlu de cheltuieli ocazionate de executarea creanței:

- factura fiscală nr. X din 20

septembrie 2010 emisă de SC I.B.A. SRL către B.S.F. în baza contractului de prestări

servicii nr. DD din 20 septembrie 2010, în cuantum de 6.000.000 RON;

- factura fiscală nr. Y din 20

septembrie 2010 emisă de SC I.B.A. SRL către B.S.F. în baza contractului de prestări

servicii nr. EE din 20 septembrie 2010, în cuantum de 6.000.000 RON;

- factura nr. A din 20 septembrie 2010

emisă de Cabinetul avocatului L.A. către B.S.F. în baza contractului nr. RR din

15 septembrie 2010, în cuantum de 6.000.000 RON;

- factura nr. B din 20 septembrie 2010

emisă de Cabinetul avocatului L.A. către B.S.F. în baza contractului nr. PP din

15 septembrie 2010, în cuantum de 6.000.000 RON;

- chitanța din 26 noiembrie 2010 emisă

de inculpatul A.L. prin care atestă primirea sumei de 100.000 RON de la inculpatul

B.S.F. cu titlu de onorariu avocat;

- chitanța din 02 decembrie 2010 emisă

de inculpatul A.L. prin care atestă primirea sumei de 100.000 RON de la inculpatul

B.S.F., cu titlu de onorariu avocat;

- chitanța din 03 decembrie 2010 emisă

de inculpatul A.L. prin care atestă primirea sumei de 100.000 RON de la inculpatul

B.S.F. cu titlu de onorariu avocat;

- chitanța din 07 decembrie 2010 emisă

de inculpatul A.L. prin care atestă primirea sumei de 100.000 RON de la inculpatul

B.S.F. cu titlu de onorariu avocat;

- chitanța din 21 septembrie 2010 emisă

de inculpatul A.L. prin care atestă primirea sumei de 6.000.000 RON de la inculpatul

B.S.F. cu titlu de onorariu avocat, conform facturei nr. A din 20 septembrie 2010;

- chitanța din 22 septembrie 2010 emisă

de inculpatul A.L. prin care atestă primirea sumei de 6.000.000 RON de la inculpatul

B.S.F. cu titlu de onorariu avocat, conform facturei nr. B din 20 septembrie 2010;

În total, rezultă faptul că la dosar sunt

depuse acte din care rezultă plata, în cazul chitanței, ori angajamentul de plată,

în cazul facturii, pentru suma de 24.400.000 RON.

De menționat este faptul că, în declarația

dată în fața procurorului, în calitate de învinuit, B.S. recunoaște că nu a plătit

lui A.L. sumele prevăzute în chitanțe, întrucât nu avea banii necesari, declarație

care se coroborează și cu adresa Finanțelor Publice Vâlcea din care rezultă că în

anul 2010 aceasta nu înregistra venituri impozabile.

Ulterior, cu ocazia declarației de inculpat,

B.S. recunoaște că nu a plătit inculpatului A.L. nicio sumă de bani dintre cele

prevăzute în chitanțele depuse la dosarul de executare.

Analizând succesiunea în timp a actelor

de executare desfășurate de executorul judecătoresc F.E., coroborată cu declarația

acestuia în fața procurorului din data de 27 septembrie 2012, potrivit căreia un

proces-verbal încheiat în conformitate cu prevederile art. 371

7

C. proc.

civ. constată sumele până la data emiterii acestuia, iar dacă ulterior se mai fac

cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite, executorul judecătoresc poate

încheia alte procese-verbale în baza aceluiași text de lege, constituind titluri

executorii, se poate aprecia că facturile fiscale și chitanțele depuse până la concurența

sumei de 24.400.000 RON au fost depuse ulterior încheierii procesului-verbal din

data de 23 septembrie 2010 și ar fi urmat să fie cuprinse într-un alt proces-verbal

de consemnare a cheltuielilor de executare, în ipoteza în care acțiunea infracțională

ar fi avut sorți de izbândă într-o primă fază.

Intenția coinculpaților de a obține prin

procedura executării silite întreaga sumă de 24.400.000 RON cu titlu de cheltuieli

de executare, fără a avansa nici un leu din aceste cheltuieli rezultă și din conținutul

cererii adresate executorului judecătoresc F.E. de către inculpatul A.L. și B.S.F.

la data de 26 noiembrie 2010 prin care solicită „continuarea executării silite,

stăruind în recuperarea integrală a onorariului de avocat, așa cum rezultă din factura

emisă de Cabinetul avocatul A.L. și depusă la dosar" (subl.ns.).

Opoziția funcționarilor bancari, atât din

cadrul Băncii Naționale a României, cât și din cadrul Băncii I. a condus la nerealizarea

finalității activității infracționale a celor patru inculpați, deși aceștia insistă

în continuare în realizarea silită a întregii creanțe, astfel cum rezultă din Dosarul

nr. 42.776/301/2010 al Judecătoriei sector 3 București, aflat în faza de recurs

la Tribunalul București, recurs care a fost formulat chiar de către inculpați.

Activitatea de executare silită, ca parte

a procesului civil, este supusă controlului de legalitate al instanțelor de judecată,

potrivit art. 399 și urm. C. proc. civ.

Or, executorul judecătoresc F.E., prin

toată activitatea sa nu a făcut decât să sustragă controlului instanței de executare

actele de executare nelegale, astfel cum rezultă din cuprinsul Dosarului nr. 15.223/280/2010

al Judecătoriei Pitești.

Inculpatul F.E. a continuat executarea

în condițiile în care prin încheierea din data de 29 septembrie 2010 pronunțată

în Dosarul nr. 34.693/301/2010 al Judecătoriei sector 3 București, aceasta fusese

suspendată provizoriu, fără a comunica actele de executare instanței de executare,

inculpatul invocând în fața funcționarilor bancari autoritatea instanței de judecată

asupra activității sale.

Potrivit pct. 15 din Normele metodologice

de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile aprobate prin Ordinul

Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 3512/2008 publicat în M. Of. nr. 870 bis/23.12.2008

și ale art. 6 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 a contabilității, republicată, și

art. 155 C. fisc., natura juridică a facturii este aceea de document contabil justificativ

și nu aceea a unui înscris care să ateste efectuarea unei plăți, astfel încât executorul

judecătoresc nu trebuia să includă în cuantumul cheltuielilor de executare obligații

asumate de plată.

Potrivit dispozițiilor art. 371

7

alin. (1) C. proc. civ. „Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei

activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile

necesare în acest scop".

Or, prin interpretarea gramaticală a sensului

cuvântului „a avansa cheltuielile" nu se poate înțelege decât „a efectua efectiv"

acele cheltuieli, „a plăti efectiv" acele sume de bani prevăzute în acte.

De asemenea, potrivit alin. (2) Teza a

II-a, „debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute (de partea

care a solicitat efectuarea actului - precizarea ns.) după înregistrarea cererii

de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu

prin executare voluntară.

Avocatul A.L. nu deține evidențe contabile,

motivând la un prim control al Gărzii Financiare Teleorman, în data de 28

ianuarie 2010, că i-au fost sustrase de la sediul cabinetului de avocatură și nici

nu le-a refăcut, aspect constatat la controlul din data de 15 septembrie 2011 de

aceeași instituție. Astfel, avocatul A.L. nu a înregistrat niciuna dintre operațiunile

comerciale descrise mai sus. Deși la dosarul de executare silită nr. 1136/2010 au

fost depuse cele două chitanțe fiscale în valoare de 6.000.000 RON fiecare, în nota

explicativă din data de 13 septembrie 2011 la Garda Financiară Teleorman A.L. a

menționat că facturile fiscale în baza cărora emisese cele două chitanțe amintite,

„nu au fost onorate la plată" precizând totodată și faptul că „beneficiază

de scutire de impozit pe veniturile realizate ca avocat", conform sentinței

civile 688 din 29 februarie 2000 emisă de Judecătoria Alexandria în Dosarul nr.

933/2000.

Astfel, A.L. nu a întocmit evidențe contabile

care să ateste activitatea desfășurată în calitate de avocat și a emis chitanțe

pentru sume exorbitante pentru care Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea

spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere

a finanțării actelor de terorism prevede obligativitatea raportării la Oficiul de

Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, în situația derulării prin conturi bancare

[art. 3 alin. (6) și art. 8 din Legea nr. 565/2002].

Conform art. 31 alin. (2) din Legea

nr. 51/1995 (a profesiei de avocat), „avocatul poate să își deschidă cont bancar

pentru încasarea onorariilor (...)" . Deși la data emiterii chitanțelor în

cauză avocatul A.L. avea deschise mai multe conturi bancare prin care efectuase

operațiuni acesta nu a încasat banii prin cont și pretinde că a încasat în numerar

suma de 12.400.000 RON.

În cauză, s-a dispus de către președintele

Curții de Apel București, la solicitarea procurorului, interceptarea și înregistrarea

unor convorbiri și comunicări telefonice purtate de către inculpați, fiind întocmite

procese-verbale de redare a unor convorbiri telefonice.

Astfel, potrivit convorbirii telefonice

din data de 25 ianuarie 2011, ora 18:41:59 purtată de A.L. cu B.S.F., în contextul

în care inculpații fuseseră audiați în data de 24 ianuarie 2011 la Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 575/P/2010 și așteptau soluția de

neîncepere a urmăririi penale, soluție pronunțată, de altfel, chiar în data de 25

ianuarie 2011 prin rezoluția nr. 575/P2010, rezultă că motivarea soluției le-ar

fi servit drept justificare legală pentru activitățile infracționale ulterioare,

pe care ei le denumesc „tunuri":

Soluția de neîncepere a urmăririi penale

a fost infirmată de către procurorul general al Parchetului Curții de Apel Pitești,

prin Ordonanța din 22 februarie 2012, iar dosarul cauzei a fost înaintat Direcției

Naționale Anticorupție.

Din convorbirile telefonice rezultă faptul

că cei patru inculpați au ținut permanent legătura și s-au informat reciproc cu

privire la stadiul demersurilor făcute pentru obținerea banilor, stabilindu-și rolurile

în cadrul activității infracționale.

Inculpatul A.L. a utilizat metoda de a

emite chitanțe pentru sume pe care nu le-a încasat, pentru ca ulterior „clientul"

să le recupereze cu titlu de cheltuieli de judecată, în cazul lui V.C. În această

speță, avocatul R.F. din cadrul Baroului Teleorman, la acea dată consilier juridic

la SC P. SA, i l-a recomandat învinuitului V.C., pe avocat A.L., pentru ca acesta

din urmă să-l reprezinte la Tribunalul Giurgiu, în Dosarul nr. 2616/122/2006 având

ca obiect plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere

în judecată formulată de SC P. SA București, intimat V.C., fost angajat al acestei

unități. Plângerea a fost respinsă ca inadmisibilă.

Astfel, A.L. a întocmit contractul de asistență

juridică la 20 martie 2007, factura fiscală la 21 martie 2007 și a emis chitanța

la 29 martie 2007 pentru suma de 350.000 RON, sumă care în realitate nu a fost remisă.

Ulterior, întocmirii acestor înscrisuri, inculpatul A.L. a încercat să obțină această

sumă prin obligarea SC P. SA la cheltuieli de judecată, însă Tribunalul București,

secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 444 din 22 aprilie 2010, pronunțată

în Dosarul nr. 1273/299/2008 (irevocabilă prin decizia civilă nr. 188 R a Curții

de Apel București, Dosar nr. 10043) a redus onorariul de avocat de la 350.000 RON

la 5.000 RON.

Învinuitul V.C. declară faptul că nu a

plătit inculpatului A.L. suma de 350.000 RON, ci numai suma de 35.000 RON, iar cererea

de chemare în judecată și factura au fost semnate „în alb". Ulterior, acesta

a aflat că avocatul A.L. solicitase prin cererea de chemare în judecată formulată

împotriva SC P. SA suma de 350.000 RON, însă a fost asigurat de către acesta că

totul este legal. Acesta declară că nu a primit nicio chitanță de la avocatul A.L.

Participarea la constituirea asocierii

în vederea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune rezultă din modul de săvârșire

a faptei, faptul că aceasta se grefa pe o faptă asemănătoare în cursul căreia inculpații

au reușit, la o scară mai mică, să sustragă prin aceleași manopere dolosive suma

de peste 2.000.000 RON din conturile U.S.G.C.C.G. în Dosarul nr. 1044/2009 înregistrat

pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc F.E., durata în timp a asocierii, începând

cu anul 2009 și până în prezent, rolurile fiecăruia, indispensabile săvârșirii faptelor,

încurajarea reciprocă în continuarea activității infracționale atunci când unul

dintre membri arăta intenția de abandonare a ideii infracționale, discuțiile telefonice

de conivență purtate pentru a da aspect de legalitate activității infracționale

și a-și asigura apărările în cazul în care convorbirile ar fi fost interceptate.

Procurorul a apreciat că lăsarea în libertate

a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Având în vedere că în ziua și la ora fixate

pentru soluționarea propunerii de arestare preventivă în condițiile art. 149

1

alin. (3) C. proc. pen., nu a fost posibilă îndeplinirea procedurii de citare cu

inculpatul A.L., conform art. 38 C. proc. pen. instanța a disjuns cauza privind

propunerea de arestare preventivă a inculpatului și a acordat termen la data de

15 octombrie 2012 pentru soluționarea acestei cereri.

Examinând actele și lucrările dosarului

judecătorul propunerii de arestare constată că există indicii temeinice, în sensul

art. 143 alin. (1) C. proc. pen., cu privire la săvârșirea de către inculpații F.E.,

B.S.F. și C.M.A. a infracțiunilor pentru care sunt cercetați, relevante în acest

sens fiind următoarele mijloace de probă: înscrisurile aflate în dosarul de executare

silită nr. 1136/2010, declarațiile inculpatului B.S.F., depozițiile martorilor audiați

în cauză, procesele-verbale de redare a înregistrărilor convorbirilor și comunicărilor

telefonice.

Curtea constată însă că, deși faptele pentru

care sunt cercetați inculpații sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de

4 ani, nu există probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret

pentru ordinea publică.

În ce privește această din urmă condiție,

Curtea reține că, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea

publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată

criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform

art. 136 alin. final C. proc. pen.), printre care natura și gravitatea faptelor

săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc.

Chiar dacă în speță se constată că inculpații

sunt cercetați pentru infracțiuni cu un grad de pericol social ridicat, Curtea,

având în vedere maniera efectivă în care au participat la această activitate ilicită,

cât și datele personale ale fiecăruia dintre inculpați, apreciază că nu este incident

temeiul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., cercetarea lor în libertate nefiind

de natură să creeze acel sentiment de insecuritate și nesiguranță în rândul societății;

așadar, în baza art. 149

1

alin. (9) C. proc. pen., a respins propunerea

Parchetului ca neîntemeiată.

Curtea consideră că la acest moment procesual

este oportună luarea față de inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi țara,

ținând cont de stadiul cercetărilor, poziția procesuală a inculpaților, natura actelor

ce urmează a fi efectuate, această măsură fiind suficientă pentru buna desfășurare

a urmăririi penale, în raport de criteriile stabilite de art. 136 alin. (8) C.

proc. pen.

Conform art. 145 alin. (1

1

)

și art. 145 alin. (1

2

) C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de

a nu părăsi țara, inculpații trebuie să respecte următoarele obligații:

a)

să se prezinte la organul de urmărire penală

sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;

b)

să se prezinte la organul de poliție în

a cărui rază teritorială locuiesc, conform programului de supraveghere întocmit

de organul de poliție, sau ori de câte ori sunt chemați;

c)

să nu își schimbe locuința fără încuviințarea

organului judiciar;

d)

să nu dețină, să nu folosească și să nu

poarte nicio categorie de arme;

e)

să nu comunice între ei, direct sau indirect,

și nici cu inculpatul A.L.

După pronunțarea soluției în ședință publică,

încheierea din 12 octombrie 2012, reprezentantul Ministerului Public a înțeles să

declare recurs oral.

Reprezentantul Ministerului Public, în

concluziile orale din recurs, solicită arestarea preventivă a inculpaților F.E.,

B.S.F. și C.M.A. întrucât aceștia, în cursul anului 2009 au urmărit în baza unui

plan bine stabilit și cu roluri bine determinate pentru fiecare participant inducerea

în eroare a funcționarilor Băncii I. și Banca C.E. în scopul obținerii pe nedrept

a sumei de 24.400.000 RON.

În acest scop, la data de 04 iunie 2010

inculpatul C.M.A. a înființat o societate comercială I.B.A. SRL al cărui prim administrator

M.M. a fost înlocuit la data de 17 septembrie 2010 cu martorul B.G.C. Această societate

se ocupa cu activități de consultanță în afaceri și management.

Nici obiectul principal de activitate și

nici obiectele secundare de activitate ale acestei societăți comerciale nu corespund

serviciilor care se impun a fi prestate pe parcursul unei executări silite. Această

societate comercială a fost folosită de către inculpați pentru o singură activitate

comercială și anume aceea care face obiectul dosarului cu numărul de mai sus, după

care a fost radiată ca urmare a hotărârii asociatului unic C.A. din data de 21

decembrie 2010.

La data de 27 iulie 2010, inculpatul B.S.F.,

în baza înțelegerii de mai înainte stabilite, a formulat o cerere la Biroul Executorului

Judecătoresc F.E. prin care solicită „încuviințarea executării silite pentru recuperarea

debitului în sumă de 11,15 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, actualizat

conform dispozițiilor art. 371

2

alin. (3) C. proc. civ., plus cheltuielile

ce se vor determina în faza executării silite (...), astfel cum rezultă din titlul

executoriu, sentința civilă nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria

Pitești, secția civilă, în Dosarul nr. 15.806/280/2009, rămasă definitivă și irevocabilă

prin nerecurare". Astfel, s-a constituit la Biroul Executorului Judecătoresc

F.E., Pitești dosarul de executare nr. 1136/2010. La data de 29 iulie 2010, Biroul

Executorului Judecătoresc F.E. a solicitat Judecătoriei Pitești încuviințarea executării

silite a sentinței civile nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria

Pitești în Dosarul cu nr. 15.806/280/2009, cererea fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei

Pitești sub nr. 15.223/280/2010. Prin încheierea din data de 13 septembrie 2010

pronunțată în Dosarul nr. 15.223/280/2010 s-a dispus încuviințarea executării silite

a sentinței civile nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Pitești

în dosarul cu nr. 15.806/280/2009.

Din acest moment inculpatului F.E. îi revenea

obligația, potrivit dispozițiilor art. 373

1

alin. (3) C. proc. pen. de

a depune câte un exemplar al fiecărui act de executare, în termen de 48 de ore de

la efectuarea acestuia la dosarul de executare nr. 15.223/280/2010, pentru a fi

supus controlului instanței de executare. Inculpatul F.E. nu și-a îndeplinit această

obligație tocmai pentru a sustrage controlului instanței de executare verificarea

legalității actelor care au fost îndeplinite în cursul executării, astfel cum rezultă

din înscrisurile de la dosar.

Astfel, după ce s-au asigurat că au cadrul

legal peste care să-și suprapună activitățile infracționale, și anume momentul încuviințării

executării de către instanță, inculpații au încheiat între ei o serie de contracte,

au emis facturi fiscale și au eliberat chitanțe pentru sume care în total la dosarul

de executare se ridică la suma de 24.400.000 RON, echivalentul sumei de 5.673.626,94

euro la un curs al Băncii Naționale a României de 4,3006 RON/euro la data de 07

decembrie 2010, când a fost depusă ultima chitanță.

La data de 15 septembrie 2010 inculpatul

B.S.F. a încheiat două contracte de asistență juridică cu cabinetul de avocatură

A.L., și anume contractul nr. RR din