ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul instanței Curtea de Apel București, la data de 12 octombrie 2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticoruptie a solicitat să se dispună arestarea preventivă a inculpaților F.E., B.S.F. și C.M.A., pe o durată de 29 de zile, de la data de 12 octombrie 2012 până la data de 09 noiembrie 2012, respectiv a inculpatului A.L. pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare. În susținerea propunerii s-a arătat că, prin rezoluția din data de 04 septembrie 2012, ora 12.00 a fost dispusă începerea urmăririi penale împotriva învinuiților F.E., executor judecătoresc în cadrul Biroul Executorului Judecătoresc F.E., din Municipiul Pitești, Județul Argeș, B.S.F., fără ocupație, fost director executiv la SC U.S.G.

SA, A.L. avocat în cadrul Baroului Teleorman și C.M.A. avocat în cadrul Baroului Argeș, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de înșelăciune faptă prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) din C. pen. și asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni faptă prev. și ped. de art. 323 C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în plus, față de învinuitul A.L. fiind începută urmărirea penală și pentru o altă faptă prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) din C. pen., precum și pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991 republicată. Prin Ordonanța din data de 10 octombrie 2012, ora 14.00 s-a dispus extinderea cercetărilor cu privire la întreaga activitate infracțională și începerea urmăririi penale împotriva învinuiților A.L., B.S.F., F.E.

și C.M.A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., întrucât, în perioada 2010 - 2012, în baza unui plan bine stabilit și având roluri determinate, au încercat, prin manopere dolosive, să obțină suma de 24.400.000 RON (5.673.626,94 euro la un curs al Băncii Naționale a României de 4,3006 RON/euro la data de 07 decembrie 2010, când a fost depusă ultima chitanță) de la Banca I. și Banca C.E. în cadrul procedurii executării silite pornite în Dosarul nr. 1136/2010 al Biroului Executorului Judecătoresc F.E., pentru o creanță de 11,15 RON (2,62 euro la cursul Băncii Naționale a României din data de 27 iulie 2010). Paguba nu a fost cauzată ca urmare a opoziției funcționarilor bancari.

Prin Ordonanța din data de 11 octombrie 2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații A.L., B.S.F., C.M.A. și F.E. pentru faptele prevăzute mai sus. Judecătorul propunerii de arestare a reținut că, în cursul anului 2010, inculpații A.L., C.M.A., F.E. și B.S.F., au constituit o asociere infracțională care a urmărit în baza unui plan bine stabilit și cu roluri determinate pentru fiecare participant, inducerea în eroare a funcționarilor Băncii I. - Agenția P., Banca C.E. Dublin Agenția S. și Banca C.E. Dublin Sucursala - B., în scopul obținerii, pe nedrept, a sumei de 24.400.000 RON, în cadrul unei proceduri de executare silită pornită pentru suma de 11,15 RON. Inculpatul B.S.F.

a ocupat funcția de director executiv la SC U.S.G. SA (devenită SC U.S.G.C.C.G. SA, societate pe acțiuni cu acționariat majoritar polonez din a doua jumătate a anului 2006), din anul 2006 până în data de 26 aprilie 2007, când, prin decizia nr. 2 a Consiliului de Administrație al SC U.S.G.C.C.G. SA, i-a fost desfăcut contractul individual de muncă, cu consecința încetării oricărui raport de muncă cu societatea comercială respectivă. Decizia nr. 2 din data de 26 aprilie 2007 a fost luată în urma concluziilor stabilite de către o Comisie Disciplinară constituită la nivelul SC U.S.G.C.C.G. SA pentru investigarea modalității prin care angajați ai societății au încheiat și derulat 8 contracte de asistență juridică în valoare totală de 628.000 RON, cu Biroul Avocatului A.L., comisia stabilind că respectivele contracte, au fost încheiate în numele societății de către B.S.F., cu încălcarea normelor în vigoare.

Contractele de asistență juridică încheiate de B.S.F., în numele SC U.S.G.G. SA cu avocat A.L. au fost încredințate spre executare Biroului Executorului Judecătoresc B.D.T. din Râmnicu Vâlcea și conform declarației de martor a acestui executor judecătoresc, și-au găsit rezolvarea prin efectul popririlor bancare asupra conturilor acestei societăți comerciale. După desfacerea contractului de muncă, inculpatul B.S.F. a contestat decizia nr. 2 din data de 26 aprilie 2007 la Tribunalul Vâlcea (secția civilă - conflicte de muncă și asigurări sociale, dosar nr. 2177/90/2007), fiind respinsă de către această instanță prin sentința civilă 920 din 02 noiembrie 2007 și admisă de către Curtea de Apel Pitești prin decizia 96/R-CM din 02 februarie 2008 în Dosarul nr. 2177/90/2007, care a decis anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior și plata drepturilor salariale până la integrarea efectivă.

Martorul B.D.T. a declarat că B.S.F. i-a „prezentat spre executare silită" decizia de reintegrare și pentru a duce la îndeplinire această decizie, a făcut mai multe deplasări la SC U.S.G.C.C.G. SA, ocazie cu care avocații C.M.A. și A.L. au atașat la dosarul de executare silită mai multe chitanțe și facturi în valoare totală de aproximativ 1.000.000 RON. Martorul B.D.T. mai declară că „în luna decembrie 2008, SC U.S.G.G. SA" a comunicat pentru dosarul de executare silită o copie a deciziei de reintegrare a lui B.S.F. în funcția deținută anterior, fapt pentru care în calitate de executor judecătoresc a încheiat un proces-verbal de refuz al continuării executării silite, comunicând acest înscris părților din dosarul respectiv.

Tot din declarația acestui martor rezultă că în urma refuzului de a continua executarea silită, B.S.F. a făcut cerere de ridicare a titlului executoriu, despre care a aflat ulterior că a fost depus la Biroul Executorului Judecătoresc F.E. din Pitești. În acest context, au fost inițiate mai multe procese civile fie de către inculpații B.S.F., C.M.A. și A.L., fie de către SC U.S.G.C.C.G. SA rezultând printre altele, titlurile executorii reprezentate de sentința civilă nr. 3258 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1518/R din 02 decembrie 2008 a Tribunalului Vâlcea, și sentința civilă nr. 437 din 16 aprilie 2009 a Tribunalului Vâlcea pronunțată în Dosarul nr. 316/90/2009.

Pentru punerea în executare a acestor titluri executorii s-a format dosarul de executare silită 1044/2009 al Biroului Executorului Judecătoresc F.E. pentru recuperarea debitului de 30.194 RON, rezultat din hotărârile judecătorești amintite, reprezentând daune morale și cheltuieli de judecată în favoarea lui B.S.F. În procesul-verbal privind cheltuielile ocazionate cu executarea silită întocmit în acest dosar, executorul judecătoresc F.E. a menționat ca și cheltuieli de executare suma de 2.000.000 RON, rezultată din contractul de prestări servicii din data de 03 mai 2009 în sumă de 2.000.000 RON, încheiat între SC H.B. SRL, în calitate de prestator, prin administrator B.D. și B.S.F. în calitate de beneficiar, contractul având ca obiect „prestarea de servicii în folosul beneficiarului și efectuarea de operațiuni în numele și pe seama acestuia". SC H.B.

SRL a fost înmatriculată în data de 10 martie 2009 și radiată în urma cererii asociatului unic C.M.A. în data de 14 mai 2010, contractul de prestări servicii amintit fiind singura activitate a societății comerciale, care nu a avut vreun angajat și nici nu avea ca obiect de activitate desfășurarea de activități referitoare la executarea silită. B.D., administratorul de drept al SC H.B. SRL a declarat că nu a desfășurat vreo activitate prin intermediul acestei societăți comerciale, nu a semnat vreo factură și a devenit administrator la solicitarea inculpatului C.M.A. pe care îl cunoaște din anii 1990 și pe care l-a și împuternicit să desfășoare operațiuni bancare în numele societății. Creanța stabilită de executor în dosarul de executare silită nr. 1044/2009 al Biroului Executorului Judecătoresc F.E., în valoare de 2.036.979,09 RON, din care 2.000.0000 RON cheltuieli de executare, a fost executată prin poprirea contului pe care SC U.S.G.C.C.G.

SA îl avea deschis la Banca C.E. Dublin Agenția S., deși executorul judecătoresc avea cunoștință de faptul că creditorul B.S.F. datora SC U.S.G.C.C.G. SA suma de 1.100.000 RON, în baza unor hotărâri judecătorești prin care fusese întoarsă executarea. În plus, executorul judecătoresc a procedat la distribuirea sumelor și a virat banii în contul inculpatului A.L. în data de 02 noiembrie 2009, deși i-a fost pusă la dispoziție o copie legalizată la notar a certificatului de grefă prin care Judecătoria Râmnicu Vâlcea suspenda provizoriu executarea, motivând în procesul verbal de distribuire a sumelor din data de 28 august 2009, că „un birou notarial nu avea posibilitatea legală de a legaliza un certificat emis de o instanță (minuta) cu privire la pronunțarea unei hotărâri judecătorești". De asemenea, deși în procesul-verbal de stabilirea a cheltuielilor suma de 2.000.000 RON reprezenta un contract de prestări servicii, banii au fost virați în contul inculpatului A.L.

la cererea lui B.S.F. și SC H.B. SRL, fără a exista vreo altă justificare la dosarul de executare silită. Acțiunile desfășurate de către cei patru inculpați împotriva SC U.S.G.C.C.G. SA formează obiectul plângerii penale formulate de către această societate comercială împotriva celor patru, înregistrată la Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție sub numărul nr. 197/P/2012 și a materialului de urmărire penală disjuns din prezentul dosar și înregistrat sub numărul 145/P/2012. În același context, a fost emisă sentința civilă nr. 1504 din 15 februarie 2010 prin care Judecătoria Pitești a respins cererea formulată de către B.S.F. prin care a cerut indisponibilizarea sumei de 2.036.979,09 RON (stabilită prin procesul-verbal privind cheltuielile ocazionate cu executarea silită în Dosarul nr. 1044/2009 al Biroului Executorului Judecătoresc F.E.) din conturile SC U.S.G.G.C.C.G.

SA, ca rămasă fără obiect, întrucât suma respectivă fusese plătită și a obligat Banca C.E. Dublin și Banca I. Amsterdam, în calitate de terți popriți la plata sumei 11,15 RON. În cursul anului 2010, învinuiții A.L., C.M.A., F.E. și B.S.F., au urmărit în baza unui plan bine stabilit și cu roluri determinate pentru flecare participant, inducerea în eroare a funcționarilor Băncii I. - Agenția P., Banca C.E. Dublin, Agenția S. și Banca C.E. Dublin Sucursala B., în scopul obținerii, pe nedrept, a sumei de 24.400.000 RON, în cadrul unei proceduri de executare silită a sumei de 11,15 RON. În acest scop, la data de 04 iunie 2010, inculpatul C.M.A. a înființat SC I.B.A. SRL, al cărei asociat unic era C.M.A.

Prin actul de constituire a societății s-a stabilit ca societatea să fie administrată inițial de martora M.M., iar din data de 17 septembrie 2010 a fost numit administrator B.G.C. cunoștință mai veche a inculpatului C.M.A. În cadrul societății însă, rolul de administrator de fapt, l-a avut inculpatul C.M.A. Obiectul principal de activitate al acestei societăți comerciale a fost „activități de consultanță pentru afaceri și management ". Nici obiectul principal de activitate și nici obiectele secundare de activitate ale acestei societăți comerciale nu corespund serviciilor care se impun a fi prestate pe parcursul unei executări silite. Astfel, ca obiecte secundare de activitate, societatea a avut, printre altele: activități de servicii anexe silviculturii, prelucrarea și conservarea peștelui, crustaceelor și moluștelor, fabricarea sucurilor de legume și fructe, fabricarea berii, ș.a.

Această societate comercială a avut o singură activitate comercială, care face obiectul dosarului cu nr. de mai sus, după care a fost radiată urmare a hotărârii asociatului unic din data de 21 decembrie 2010. La data de 27 iulie 2010, inculpatul B.S.F. în baza înțelegerii de mai înainte stabilite, a formulat o cerere la Biroul Executorului Judecătoresc F.E. prin care solicită „încuviințarea executării silite pentru recuperarea debitului în sumă 11.15 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, actualizat conform dispozițiilor art. 371 2 alin. (3) C. proc. civ.

plus cheltuielile ce se vor determina în faza executării silite (...), astfel cum rezultă din titlul executoriu, sentința civilă nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Pitești, secția civilă, în Dosarul nr. 15.806/280/2009, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare” sentință pe care o depune la dosar alături de dovezile de achitare a taxei de timbru - 10 RON și timbru judiciar - 0.15 RON. Astfel, s-a constituit la Biroul Executorul Judecătoresc F.E., Pitești, dosarul de executare nr. 1136/2010. La data de 29 iulie 2010 Biroul Executorului Judecătoresc F.E. a solicitat Judecătoriei Pitești încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul cu nr. 15.805/280/2009, cererea fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești szb nr. 15.223/280/2010.

Prin încheierea din data de 13 septembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 15.223/280/2010 s-a dispus încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul cu nr. 15.806/280/2009. Din acest moment inculpatul F.E. îi revenea obligația, potrivit dispozițiilor art. 373 1 alin. (3) C. proc. civ. de a depune câte un exemplar al fiecărui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia la dosarul de executare nr. 15.223/280/2010, pentru a fi supus controlului instanței de executare. Această obligație a executorului judecătoresc este prevăzută și în Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, art. 50 alin. (1) „un exemplar al proceselor-verbale întocmite rămâne la executor, iar celelalte exemplare se comunică instanței de executare (...)”.

Inculpatul F.E. nu și-a îndeplinit această obligație tocmai pentru a sustrage controlului instanței de executare verificarea legalității actelor care au fost îndeplinite în cursul executării, astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar. Astfel, după ce s-au asigurat că au cadrul legal peste care să-și suprapună activitățiile infracționale, și anume momentul încuviințării executării de către instanță, inculpații au încheiat între ei o serie de contracte, au emis facturi fiscale și au eliberat chitanțe pentru sume care în total la dosarul de executare se ridică la suma de 24.400.000 RON, echivalentul sumei de 5.673.626,94 euro la un curs al Băncii Naționale a României de 4,3006 RON/euro la data de 07 decembrie 2010, când a fost depusă ultima chitanță.

La data de 15 septembrie 2010 inculpatul B.S.F. a încheiat două contracte de asistență juridică cu cabinetul de avocatură A.L., și anume contractul nr. RR din 15 septembrie 2010 și contratul nr. PP din 15 septembrie 2010. Obiectul contractului nr. RR din 15 septembrie 2010 îl reprezintă „consultanță, asistență și reprezentare creditor la Biroul Executorului Judecătoresc F.E., Pitești în dosarul de executare nr. 1136/2010 validare poprire vs. Banca C. Onorariul prevăzut în contract este de 6.000.000 RON. Obiectul contractului nr. PP din 15 septembrie 2010 îl reprezintă „consultații, asistență și reprezentare creditor la Biroul Executorului Judecătoresc F.E. Pitești în dosar de executare nr. 1136/2010 validare poprire vs. Banca I. Onorariul prevăzut în contract este de 6.000.000 RON.

În baza acestor două contracte, 5 zile mai târziu, în data de 20 septembrie 2010, inculpatul A.L. a emis în numele Cabinetului de avocat L.A. două facturi către B.S.F., nr. A din 20 septembrie 2010 pentru contractul nr. RR, respectiv nr. B din 20 septembrie 2010 pentru contractul nr. PP, ambele pentru sumele prevăzute în contracte. Tot în data de 20 septembrie 2010, inculpatul B.S.F., a încheiat două contracte de prestări servicii cu SC I.B.A. SRL, nr. DD din 20 septembrie 2010, respectiv nr. EE din 20 septembrie 2010, privind recuperarea aceleiași creanțe, deși B.S.F. încheiase anterior contracte de asistență juridică pentru recuperarea creanței în cuantum de 11,15 RON cu inculpatul A.L. Contractul nr. DD din 20 septembrie 2010 are ca obiect, printre altele, oferirea de consultanță managerială și de afaceri beneficiarului B.S.F., în ceea ce privește recuperarea creanței de la Banca creditoare C.E.

Dublin, iar următoarele obligații stabilite în contract se referă la verificarea situației financiare a băncii, identificarea de litigii ale băncii, identificarea de bunuri mobile, etc. Contractul nr. EE din 20 septembrie 2010 are ca obiect, printre altele, oferirea de consultanță managerială și de afaceri beneficiarului B.S.F. și se referă la recuperarea creanței de la Banca creditoare I. În ceea ce privește obligațiile contractuale ale societății comerciale I.B.A.

SRL, care urmau a fi prestate în baza contractelor nr. DD și nr. EE, executorul judecătoresc avea sarcina și posibilitatea de a le întreprinde nestingherit, în baza normelor legale de organizare a profesiei, reprezentând în mare parte obligații ale executorului sau obligații din care rezultă indirect finalitatea urmărită de inculpați prin procedura executării silite, cum ar fî: identificarea tuturor bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea celor două bănci, identificarea plasamentului fizic al tuturor bunurilor mobile și imobile ale băncilor la nivel național și internațional, precum și a titlurilor de valoare deținute de bănci, etc. Aceste obligații cuprinse în cele două contracte scot la iveală faptul că cei patru inculpați au urmărit încă de la începutul executării silite depășirea cu mult a cuantumului creanței de doar 11,15 RON.

Având în vedere faptul că SC I.B.A. SRL nu are printre obiectele de activitate servicii de consultanță/asistență juridică, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, societatea nu putea avea decât acele drepturi și nu își putea asuma decât acele obligații care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înființare sau statut. Or, activitățile prevăzute în conținutul celor două contracte nu puteau fi incluse în sfera obiectului de activitate al SC I.B.A. SRL. Ambele contracte sunt semnate din partea SC I.B.A. SRL de către martorul B.G.C., administratorul societății în acel moment, însă acesta declară că respectivele contracte i-au fost aduse de către inculpatul C.M.

deja completate și nu știe ce a semnat. Martorul declară că a acceptat să fie administrator al SC I.B.A. SRL și să semneze cele două contracte la solicitarea lui C.M. cu care se cunoștea de mai multă vreme, fiind prieteni. Martorul mai declară că ștampila și toate actele societății s-au aflat la prietenul său, iar cele două contracte sunt singurele înscrisuri pe care le-a semnat pentru această societate. Potrivit clauzelor celor două contracte, obligațiile beneficiarului constau în plata sumei de 6.000.000 RON pentru flecare contract. În aceeași zi, SC I.B.A. SRL a emis două facturi către beneficiarul B.S.F., și anume X din 20 septembrie 2010 în baza contractului nr. DD din 20 septembrie 2010 și factura nr. Y din 20 septembrie 2010, ambele în valoare de 6.000.000 RON fiecare.

Deși facturile sunt emise în aceeași zi în care au fost încheiate contractele de prestări servicii, de data aceasta facturile nu mai sunt semnate de către administratorul societății, martorul B.G., ci în dreptul numelui său apare o semnătură indescifrabilă. Din declarația martorului B.G. care susține că nu a semnat nicio factură pentru societate și nu își recunoaște semnătura de pe facturile nr. X și Y din 20 septembrie 2010, coroborată cu declarația inculpatului B.S.F. care susține că respectivele facturi i-au fost înmânate de către inculpatul C.M.A., reiese faptul că aceste facturi au fost completate și semnate de C.M.A. De altfel, în declarația olografă, C.M.A. recunoaște că el este cel care a completat facturile respective.

Practic, în acest moment, astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, inculpatul B.S.F., creditorul unei sume de 11,15 RON (2,62 euro la cursul Băncii Naționale a României din data de 27 iulie 2010), în procedura executării silite, este debitorul sumei de 24.000.000 RON, din care 12.000.000 RON către Cabinetul avocatului A.L. și 12.000.000 RON către SC I.B.A. SRL, administrată în fapt de inculpatul C.M.A. În data de 21 septembrie 2010, se încheie contractul de asistență juridică nr. GG din 21 septembrie 2010 între Cabinetul avocatului A.L. și SC I.B.A. SRL al cărui obiect constă în „consultanță, asistență juridică și reprezentare pentru punerea în executare a contractelor de prestări servicii nr. DD și EE din 20 septembrie 2010 pentru clientul SC I.B.A.

SRL". Onorariul prevăzut în contract este stabilit tot la suma de 12.000.000 RON. Contractul este semnat de inculpatul A.L., însă în dreptul mențiunii „Client, prin administrator B.G." apare o semnătură indescifrabilă pe care martorul nu o recunoaște. Astfel, în acest moment, avocatul A.L. „acorda consultanță juridică" atât inculpatul B.S., cât și societății angajate de B.S. să îi acorde consultanță pentru recuperarea creanței, SC I.B.A. SRL. La data de 21 septembrie 2010 inculpatul A.L. a emis chitanța din 21 septembrie 2010 în care atestă că a primit de la B.S.F. suma de 6.000.000 RON cu titlu „onorariu avocat conform facturii nr. A din 20 septembrie 2010". La data de 22 septembrie 2010 inculpatul A.L.

a emis chitanța din 22 septembrie 2010 în care atestă că a primit de la B.S.F. suma de 6.000.000 RON cu titlu „onorariu avocat conform facturii nr. B din 20 septembrie 2010". În declarațiile date în fața procurorului inculpații A.L. și B.S.F. nu susțin, inițial, afirmații credibile cu privire la plata acestei sume, iar coroborat cu adresa Finanțelor Publice Vâlcea din data de 25 septembrie 2012, potrivit căreia B.S. în anul 2010 nu figura cu venituri declarate supuse impozitului pe venit, rezultă că plata sumei de 12.000.000 RON de către B.S.F. către A.L. nu a avut loc. Ulterior, în declarația din data de 11 octombrie 2012 dată în calitate de inculpat, B.S.F. recunoaște că nu a achitat nicio sumă de bani astfel cum rezultă din facturile și chitanțele depuse la dosarul de executare, întrucât nu dispunea de acești bani.

De asemenea, avocatul A.L. nu ține evidență contabilă, tocmai pentru a ascunde organelor de control realitatea operațiunilor efectuate de către acesta. La data de 22 septembrie 2010 inculpatul B.S.F. a introdus o cerere la dosarul de executare prin care solicită „executarea silită prin poprire pentru recuperarea debitului menționat în cuprinsul titlului executoriu, sentința civilă nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 15.806/280/2009 al Judecătoriei Pitești, rămasă definitivă și irevocabilă, cât și cheltuielile efectuate în faza de executare silită". În cuprinsul cererii nu se precizează care sunt înscrisurile invocate cu titlu de cheltuieli de executare. A doua zi, pe data de 23 septembrie 2010, executorul judecătoresc F.E.

a întocmit un înscris intitulat „proces-verbal privind cheltuielile ocazionate cu executarea silită" în care stabilește că „debitul și cheltuielile ocazionate cu executarea silită sunt următoarele, după cum urmează: - taxă timbru - 10.00 RON; - timbru judiciar - 0.15 RON; - onorariu executor - 74,40 RON - TVA inclus; - cheltuieli conform art. 371 7 C. proc. civ. - Ordin nr. 2550 din 14 noiembrie 2006, publicat în M. Of. Partea I nr. 936/20.11.2006 și hotărârea nr. 2/2007 din 17 februarie 2007 publicată în M. Of. Partea I nr. 164/07.03.2007 - 372 RON TVA inclus; - onorariu avocat - 10.000 RON; (subl. noastră) - cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite conform factură nr. X din 20 septembrie 2010 în sumă de 6.000.000 RON și factură nr. Y din 20 septembrie 2010 - în sumă de 6.000.000 RON; - debit conform titlurilor executorii - 11,15 RON.

Total general 12.010.467,70 RON". Analizând cuprinsul procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor din data de 23 septembrie 2010 întocmit de inculpatul F.E. rezultă că inculpații au depus la dosarul de executare, într-o primă fază, doar cele două facturi emise de inculpatul C.M. în numele SC I.B.A. SRL în cuantum de 12.000.000 RON, dar și faptul că la dosar, inițial a mai fost depusă o dovadă de efectuare a unor cheltuieli cu titlu de „onorariu avocat" în sumă de 10.000 RON. Din analiza dosarului de executare nr. JJ/2010 depus de către inculpatul F.E., în original, la data de 04 mai 2012 la Direcția Națională Anticorupție urmare adresei din data de 25 aprilie 2012, această dovadă nu se regăsește în dosar, ceea ce denotă că a fost sustrasă de către executor, singura persoană în măsură să dispună cu privire la actele din dosarele de executare.

Procesul-verbal menționat mai sus nu este comunicat la dosarul de executare de către executor, astfel cum îi revenea obligația, tocmai pentru a nu supune controlului instanței legalitatea întocmirii respectivului proces-verbal. În aceeași zi, 23 septembrie 2010, inculpatul F.E. emite ordonanțe de poprire către Banca Națională a României cu sediul în București și Pitești prin care dispune „înființarea popririi pe veniturile, conturile, sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile încorporale urmăribile datorate debitoarelor Băncii I., cu sediul în Pitești, județ Argeș, Banca C.E. Dublin Agenția S., cu sediul în Sibiu, strada E.C. județ Sibiu, Banca C.E.

Dublin - Sucursala B., cu sediul în București, B-dul I.H., de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, până la concurența sumei de 12.010.467,70 RON, reprezentând debit conform titlului executoriu și cheltuieli Biroului Executorului Judecătoresc F.E.". Prin adresa din 27 septembrie 2010 Banca Națională a României - Direcția Juridică comunică Biroului Executorului Judecătoresc F.E. faptul că, având în vedere valoarea creanței de doar 11,15 RON, cheltuielile de executare stabilite în procesul-verbal din data de 23 septembrie 2010 apar ca fiind rezultatul unei erori și solicită reanalizarea dosarului, precum și comunicarea cuantumului creanței pentru fiecare bancă debitoare în parte.

Reacția executorului judecătoresc nu s-a lăsat așteptată și la data de 29 septembrie 2010, a înaintat o adresă Băncii Naționale a României în care precizează că în ceea ce privește Ordonanța de poprire nr. HH/2010 pentru suma de 12.010.467,70 RON „nu este vorba despre o eroare în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare". Precizează, de asemenea, că executorul judecătoresc a respectat prevederile legale în materie și insistă ca Banca Națională să înființeze popirea asupra sumelor terților popriți. În data de 29 septembrie 2010, inculpatul F.E. emite pentru prima dată somații către băncile debitoare, C.E. și I. în vederea plății întregii sumei de 12.010.467,70 RON. În data de 30 septembrie 2010 se încheie un contract de cesiune de creanță între SC I.B.A.

SRL, în calitate de cedent, B.S.F., în calitate de debitor cedat și Cabinet individual de avocatură A.L., în calitate de cesionar prin care se stinge datoria învinuitului B.S. către SC I.B.A. SRL și a SC I.B.A. SRL către inculpatul A.L. Încheierea contractului este realizată de către inculpați pentru a sustrage SC I.B.A. SRL de la plata impozitelor și taxelor legale. Întrucât inculpatul F.E. nu a reușit să obțină suma de bani prin poprirea sumelor depuse de cele două bănci în conturile Băncii Naționale, inculpații și-au îndreptat atenția asupra agenției din Pitești a Băncii I. Astfel, inculpatul F.E.

s-a deplasat în mod repetat la sediul Băncii I., Agenția P., și anume, în datele de 30 noiembrie 2010, 04 octombrie 2010, 02 decembrie 2010 și 07 decembrie 2010, unde, invocând procedura executării silite, în prezența organelor de poliție, cărora le-a solicitat sprijin, sub pretextul „realizării actului de justiție și restabilirii ordinii de drept", a cerut reprezentanților băncii plata sumei de 12.010.467,70 RON.

Ca și în data de 04 octombrie 2010, cu ocazia uneia dintre deplasări a executorului la această agenție, reprezentanții legali ai Băncii I., Agenția P. au comunicat că executarea silită fusese suspendată încă din data de 29 septembrie 2010, conform certificatului de grefă emis la data de 01 octombrie 2010 de către Judecătoria sector 3 București în Dosarul nr. 34.693/301/2010 și în privința sumei au făcut dovada unei plăți de 23,33 RON în contul Biroului Executorului Judecătoresc F.E., reprezentând suma de 11,15 RON, debit actualizat, 10 RON taxa de timbru, 1,2 RON onorariu maximal pentru executorul judecătoresc, în plus motivând că nu au mandat pentru o asemenea plată. Inculpatul C.M.A. a fost prezent la toate deplasările executorului stăruind la executarea Băncii I., iar B.S.F.

în datele de 30 noiembrie 2010 și 02 decembrie 2010 insistând pentru obținerea banilor, toate acestea cu invocarea dispozițiilor legale în materia executării silite. Inculpatul A.L. a fost prezent în data de 02 decembrie 2010, dată la care, două persoane, cu un flex și unelte de lăcătușărie, chemate de inculpatul B.S.F., la îndemnul învinuiților au spart două uși, din zona de birouri a agenției, creând cale liberă executorului până la biroul directorului băncii, în vederea ducerii la îndeplinire a scopului urmărit. Tot în aceeași zi, 02 decembrie 2010, inculpatul F.E. a solicitat unuia dintre cei doi indivizi, și anume martorul S.I.C., să spargă ușa casieriei băncii, însă acesta a manifestat reticență când i s-a cerut autorizația de către reprezentanții unității bancare.

Totodată, inculpatul F.E. a aplicat sigilii pe casierie și pe 18 sertare de mobilier, sigilii ridicate în data de 23 decembrie 2010, în urma încheierii dată de Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 25.690/280/2010, prin care a fost admisă cererea de ridicare a sigiliilor formulată de Banca I. - Sucursala B. Din studierea dosarului de executare nr. 1136/2010, se constată faptul că inculpații au depus la dosar următoarele documente contabile cu titlu de cheltuieli ocazionate de executarea creanței: - factura fiscală nr. X din 20 septembrie 2010 emisă de SC I.B.A. SRL către B.S.F. în baza contractului de prestări servicii nr. DD din 20 septembrie 2010, în cuantum de 6.000.000 RON; - factura fiscală nr. Y din 20 septembrie 2010 emisă de SC I.B.A.

SRL către B.S.F. în baza contractului de prestări servicii nr. EE din 20 septembrie 2010, în cuantum de 6.000.000 RON; - factura nr. A din 20 septembrie 2010 emisă de Cabinetul avocatului L.A. către B.S.F. în baza contractului nr. RR din 15 septembrie 2010, în cuantum de 6.000.000 RON; - factura nr. B din 20 septembrie 2010 emisă de Cabinetul avocatului L.A. către B.S.F. în baza contractului nr. PP din 15 septembrie 2010, în cuantum de 6.000.000 RON; - chitanța din 26 noiembrie 2010 emisă de inculpatul A.L. prin care atestă primirea sumei de 100.000 RON de la inculpatul B.S.F. cu titlu de onorariu avocat; - chitanța din 02 decembrie 2010 emisă de inculpatul A.L. prin care atestă primirea sumei de 100.000 RON de la inculpatul B.S.F., cu titlu de onorariu avocat; - chitanța din 03 decembrie 2010 emisă de inculpatul A.L.

prin care atestă primirea sumei de 100.000 RON de la inculpatul B.S.F. cu titlu de onorariu avocat; - chitanța din 07 decembrie 2010 emisă de inculpatul A.L. prin care atestă primirea sumei de 100.000 RON de la inculpatul B.S.F. cu titlu de onorariu avocat; - chitanța din 21 septembrie 2010 emisă de inculpatul A.L. prin care atestă primirea sumei de 6.000.000 RON de la inculpatul B.S.F. cu titlu de onorariu avocat, conform facturei nr. A din 20 septembrie 2010; - chitanța din 22 septembrie 2010 emisă de inculpatul A.L. prin care atestă primirea sumei de 6.000.000 RON de la inculpatul B.S.F. cu titlu de onorariu avocat, conform facturei nr. B din 20 septembrie 2010; În total, rezultă faptul că la dosar sunt depuse acte din care rezultă plata, în cazul chitanței, ori angajamentul de plată, în cazul facturii, pentru suma de 24.400.000 RON.

De menționat este faptul că, în declarația dată în fața procurorului, în calitate de învinuit, B.S. recunoaște că nu a plătit lui A.L. sumele prevăzute în chitanțe, întrucât nu avea banii necesari, declarație care se coroborează și cu adresa Finanțelor Publice Vâlcea din care rezultă că în anul 2010 aceasta nu înregistra venituri impozabile. Ulterior, cu ocazia declarației de inculpat, B.S. recunoaște că nu a plătit inculpatului A.L. nicio sumă de bani dintre cele prevăzute în chitanțele depuse la dosarul de executare. Analizând succesiunea în timp a actelor de executare desfășurate de executorul judecătoresc F.E., coroborată cu declarația acestuia în fața procurorului din data de 27 septembrie 2012, potrivit căreia un proces-verbal încheiat în conformitate cu prevederile art. 371 7 C. proc.

civ. constată sumele până la data emiterii acestuia, iar dacă ulterior se mai fac cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite, executorul judecătoresc poate încheia alte procese-verbale în baza aceluiași text de lege, constituind titluri executorii, se poate aprecia că facturile fiscale și chitanțele depuse până la concurența sumei de 24.400.000 RON au fost depuse ulterior încheierii procesului-verbal din data de 23 septembrie 2010 și ar fi urmat să fie cuprinse într-un alt proces-verbal de consemnare a cheltuielilor de executare, în ipoteza în care acțiunea infracțională ar fi avut sorți de izbândă într-o primă fază. Intenția coinculpaților de a obține prin procedura executării silite întreaga sumă de 24.400.000 RON cu titlu de cheltuieli de executare, fără a avansa nici un leu din aceste cheltuieli rezultă și din conținutul cererii adresate executorului judecătoresc F.E.

de către inculpatul A.L. și B.S.F. la data de 26 noiembrie 2010 prin care solicită „continuarea executării silite, stăruind în recuperarea integrală a onorariului de avocat, așa cum rezultă din factura emisă de Cabinetul avocatul A.L. și depusă la dosar" (subl.ns.). Opoziția funcționarilor bancari, atât din cadrul Băncii Naționale a României, cât și din cadrul Băncii I. a condus la nerealizarea finalității activității infracționale a celor patru inculpați, deși aceștia insistă în continuare în realizarea silită a întregii creanțe, astfel cum rezultă din Dosarul nr. 42.776/301/2010 al Judecătoriei sector 3 București, aflat în faza de recurs la Tribunalul București, recurs care a fost formulat chiar de către inculpați.

Activitatea de executare silită, ca parte a procesului civil, este supusă controlului de legalitate al instanțelor de judecată, potrivit art. 399 și urm. C. proc. civ. Or, executorul judecătoresc F.E., prin toată activitatea sa nu a făcut decât să sustragă controlului instanței de executare actele de executare nelegale, astfel cum rezultă din cuprinsul Dosarului nr. 15.223/280/2010 al Judecătoriei Pitești. Inculpatul F.E. a continuat executarea în condițiile în care prin încheierea din data de 29 septembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 34.693/301/2010 al Judecătoriei sector 3 București, aceasta fusese suspendată provizoriu, fără a comunica actele de executare instanței de executare, inculpatul invocând în fața funcționarilor bancari autoritatea instanței de judecată asupra activității sale.

Potrivit pct. 15 din Normele metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile aprobate prin Ordinul Ministerului Economiei și Finanțelor nr. 3512/2008 publicat în M. Of. nr. 870 bis/23.12.2008 și ale art. 6 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 a contabilității, republicată, și art. 155 C. fisc., natura juridică a facturii este aceea de document contabil justificativ și nu aceea a unui înscris care să ateste efectuarea unei plăți, astfel încât executorul judecătoresc nu trebuia să includă în cuantumul cheltuielilor de executare obligații asumate de plată. Potrivit dispozițiilor art. 371 7 alin. (1) C. proc. civ.

„Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop". Or, prin interpretarea gramaticală a sensului cuvântului „a avansa cheltuielile" nu se poate înțelege decât „a efectua efectiv" acele cheltuieli, „a plăti efectiv" acele sume de bani prevăzute în acte. De asemenea, potrivit alin. (2) Teza a II-a, „debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute (de partea care a solicitat efectuarea actului - precizarea ns.) după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară. Avocatul A.L.

nu deține evidențe contabile, motivând la un prim control al Gărzii Financiare Teleorman, în data de 28 ianuarie 2010, că i-au fost sustrase de la sediul cabinetului de avocatură și nici nu le-a refăcut, aspect constatat la controlul din data de 15 septembrie 2011 de aceeași instituție. Astfel, avocatul A.L. nu a înregistrat niciuna dintre operațiunile comerciale descrise mai sus. Deși la dosarul de executare silită nr. 1136/2010 au fost depuse cele două chitanțe fiscale în valoare de 6.000.000 RON fiecare, în nota explicativă din data de 13 septembrie 2011 la Garda Financiară Teleorman A.L. a menționat că facturile fiscale în baza cărora emisese cele două chitanțe amintite, „nu au fost onorate la plată" precizând totodată și faptul că „beneficiază de scutire de impozit pe veniturile realizate ca avocat", conform sentinței civile 688 din 29 februarie 2000 emisă de Judecătoria Alexandria în Dosarul nr. 933/2000.

Astfel, A.L. nu a întocmit evidențe contabile care să ateste activitatea desfășurată în calitate de avocat și a emis chitanțe pentru sume exorbitante pentru care Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism prevede obligativitatea raportării la Oficiul de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, în situația derulării prin conturi bancare [art. 3 alin. (6) și art. 8 din Legea nr. 565/2002]. Conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 (a profesiei de avocat), „avocatul poate să își deschidă cont bancar pentru încasarea onorariilor (...)" . Deși la data emiterii chitanțelor în cauză avocatul A.L.

avea deschise mai multe conturi bancare prin care efectuase operațiuni acesta nu a încasat banii prin cont și pretinde că a încasat în numerar suma de 12.400.000 RON. În cauză, s-a dispus de către președintele Curții de Apel București, la solicitarea procurorului, interceptarea și înregistrarea unor convorbiri și comunicări telefonice purtate de către inculpați, fiind întocmite procese-verbale de redare a unor convorbiri telefonice. Astfel, potrivit convorbirii telefonice din data de 25 ianuarie 2011, ora 18:41:59 purtată de A.L.

cu B.S.F., în contextul în care inculpații fuseseră audiați în data de 24 ianuarie 2011 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 575/P/2010 și așteptau soluția de neîncepere a urmăririi penale, soluție pronunțată, de altfel, chiar în data de 25 ianuarie 2011 prin rezoluția nr. 575/P2010, rezultă că motivarea soluției le-ar fi servit drept justificare legală pentru activitățile infracționale ulterioare, pe care ei le denumesc „tunuri": Soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost infirmată de către procurorul general al Parchetului Curții de Apel Pitești, prin Ordonanța din 22 februarie 2012, iar dosarul cauzei a fost înaintat Direcției Naționale Anticorupție. Din convorbirile telefonice rezultă faptul că cei patru inculpați au ținut permanent legătura și s-au informat reciproc cu privire la stadiul demersurilor făcute pentru obținerea banilor, stabilindu-și rolurile în cadrul activității infracționale.

Inculpatul A.L. a utilizat metoda de a emite chitanțe pentru sume pe care nu le-a încasat, pentru ca ulterior „clientul" să le recupereze cu titlu de cheltuieli de judecată, în cazul lui V.C. În această speță, avocatul R.F. din cadrul Baroului Teleorman, la acea dată consilier juridic la SC P. SA, i l-a recomandat învinuitului V.C., pe avocat A.L., pentru ca acesta din urmă să-l reprezinte la Tribunalul Giurgiu, în Dosarul nr. 2616/122/2006 având ca obiect plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată formulată de SC P. SA București, intimat V.C., fost angajat al acestei unități. Plângerea a fost respinsă ca inadmisibilă. Astfel, A.L. a întocmit contractul de asistență juridică la 20 martie 2007, factura fiscală la 21 martie 2007 și a emis chitanța la 29 martie 2007 pentru suma de 350.000 RON, sumă care în realitate nu a fost remisă.

Ulterior, întocmirii acestor înscrisuri, inculpatul A.L. a încercat să obțină această sumă prin obligarea SC P. SA la cheltuieli de judecată, însă Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 444 din 22 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1273/299/2008 (irevocabilă prin decizia civilă nr. 188 R a Curții de Apel București, Dosar nr. 10043) a redus onorariul de avocat de la 350.000 RON la 5.000 RON. Învinuitul V.C. declară faptul că nu a plătit inculpatului A.L. suma de 350.000 RON, ci numai suma de 35.000 RON, iar cererea de chemare în judecată și factura au fost semnate „în alb". Ulterior, acesta a aflat că avocatul A.L. solicitase prin cererea de chemare în judecată formulată împotriva SC P. SA suma de 350.000 RON, însă a fost asigurat de către acesta că totul este legal.

Acesta declară că nu a primit nicio chitanță de la avocatul A.L. Participarea la constituirea asocierii în vederea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune rezultă din modul de săvârșire a faptei, faptul că aceasta se grefa pe o faptă asemănătoare în cursul căreia inculpații au reușit, la o scară mai mică, să sustragă prin aceleași manopere dolosive suma de peste 2.000.000 RON din conturile U.S.G.C.C.G. în Dosarul nr. 1044/2009 înregistrat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc F.E., durata în timp a asocierii, începând cu anul 2009 și până în prezent, rolurile fiecăruia, indispensabile săvârșirii faptelor, încurajarea reciprocă în continuarea activității infracționale atunci când unul dintre membri arăta intenția de abandonare a ideii infracționale, discuțiile telefonice de conivență purtate pentru a da aspect de legalitate activității infracționale și a-și asigura apărările în cazul în care convorbirile ar fi fost interceptate.

Procurorul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Având în vedere că în ziua și la ora fixate pentru soluționarea propunerii de arestare preventivă în condițiile art. 149 1 alin. (3) C. proc. pen., nu a fost posibilă îndeplinirea procedurii de citare cu inculpatul A.L., conform art. 38 C. proc. pen. instanța a disjuns cauza privind propunerea de arestare preventivă a inculpatului și a acordat termen la data de 15 octombrie 2012 pentru soluționarea acestei cereri. Examinând actele și lucrările dosarului judecătorul propunerii de arestare constată că există indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen., cu privire la săvârșirea de către inculpații F.E., B.S.F.

și C.M.A. a infracțiunilor pentru care sunt cercetați, relevante în acest sens fiind următoarele mijloace de probă: înscrisurile aflate în dosarul de executare silită nr. 1136/2010, declarațiile inculpatului B.S.F., depozițiile martorilor audiați în cauză, procesele-verbale de redare a înregistrărilor convorbirilor și comunicărilor telefonice. Curtea constată însă că, deși faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, nu există probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În ce privește această din urmă condiție, Curtea reține că, în lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol pentru ordinea publică, în practică sunt avute în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform art. 136 alin. final C. proc.

pen.), printre care natura și gravitatea faptelor săvârșite, urmările produse, circumstanțele personale ale inculpatului etc. Chiar dacă în speță se constată că inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni cu un grad de pericol social ridicat, Curtea, având în vedere maniera efectivă în care au participat la această activitate ilicită, cât și datele personale ale fiecăruia dintre inculpați, apreciază că nu este incident temeiul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., cercetarea lor în libertate nefiind de natură să creeze acel sentiment de insecuritate și nesiguranță în rândul societății; așadar, în baza art. 149 1 alin. (9) C. proc. pen., a respins propunerea Parchetului ca neîntemeiată.

Curtea consideră că la acest moment procesual este oportună luarea față de inculpați a măsurii obligării de a nu părăsi țara, ținând cont de stadiul cercetărilor, poziția procesuală a inculpaților, natura actelor ce urmează a fi efectuate, această măsură fiind suficientă pentru buna desfășurare a urmăririi penale, în raport de criteriile stabilite de art. 136 alin. (8) C. proc. pen. Conform art. 145 alin. (1 1 ) și art. 145 alin. (1 2 ) C. proc.

pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpații trebuie să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; b) să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiesc, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori sunt chemați; c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; e) să nu comunice între ei, direct sau indirect, și nici cu inculpatul A.L. După pronunțarea soluției în ședință publică, încheierea din 12 octombrie 2012, reprezentantul Ministerului Public a înțeles să declare recurs oral.

Reprezentantul Ministerului Public, în concluziile orale din recurs, solicită arestarea preventivă a inculpaților F.E., B.S.F. și C.M.A. întrucât aceștia, în cursul anului 2009 au urmărit în baza unui plan bine stabilit și cu roluri bine determinate pentru fiecare participant inducerea în eroare a funcționarilor Băncii I. și Banca C.E. în scopul obținerii pe nedrept a sumei de 24.400.000 RON. În acest scop, la data de 04 iunie 2010 inculpatul C.M.A. a înființat o societate comercială I.B.A. SRL al cărui prim administrator M.M. a fost înlocuit la data de 17 septembrie 2010 cu martorul B.G.C. Această societate se ocupa cu activități de consultanță în afaceri și management. Nici obiectul principal de activitate și nici obiectele secundare de activitate ale acestei societăți comerciale nu corespund serviciilor care se impun a fi prestate pe parcursul unei executări silite.

Această societate comercială a fost folosită de către inculpați pentru o singură activitate comercială și anume aceea care face obiectul dosarului cu numărul de mai sus, după care a fost radiată ca urmare a hotărârii asociatului unic C.A. din data de 21 decembrie 2010. La data de 27 iulie 2010, inculpatul B.S.F., în baza înțelegerii de mai înainte stabilite, a formulat o cerere la Biroul Executorului Judecătoresc F.E. prin care solicită „încuviințarea executării silite pentru recuperarea debitului în sumă de 11,15 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, actualizat conform dispozițiilor art. 371 2 alin. (3) C. proc.

civ., plus cheltuielile ce se vor determina în faza executării silite (...), astfel cum rezultă din titlul executoriu, sentința civilă nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Pitești, secția civilă, în Dosarul nr. 15.806/280/2009, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare". Astfel, s-a constituit la Biroul Executorului Judecătoresc F.E., Pitești dosarul de executare nr. 1136/2010. La data de 29 iulie 2010, Biroul Executorului Judecătoresc F.E. a solicitat Judecătoriei Pitești încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Pitești în Dosarul cu nr. 15.806/280/2009, cererea fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr. 15.223/280/2010.

Prin încheierea din data de 13 septembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 15.223/280/2010 s-a dispus încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul cu nr. 15.806/280/2009. Din acest moment inculpatului F.E. îi revenea obligația, potrivit dispozițiilor art. 373 1 alin. (3) C. proc. pen. de a depune câte un exemplar al fiecărui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia la dosarul de executare nr. 15.223/280/2010, pentru a fi supus controlului instanței de executare. Inculpatul F.E. nu și-a îndeplinit această obligație tocmai pentru a sustrage controlului instanței de executare verificarea legalității actelor care au fost îndeplinite în cursul executării, astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar.

Astfel, după ce s-au asigurat că au cadrul legal peste care să-și suprapună activitățile infracționale, și anume momentul încuviințării executării de către instanță, inculpații au încheiat între ei o serie de contracte, au emis facturi fiscale și au eliberat chitanțe pentru sume care în total la dosarul de executare se ridică la suma de 24.400.000 RON, echivalentul sumei de 5.673.626,94 euro la un curs al Băncii Naționale a României de 4,3006 RON/euro la data de 07 decembrie 2010, când a fost depusă ultima chitanță. La data de 15 septembrie 2010 inculpatul B.S.F. a încheiat două contracte de asistență juridică cu cabinetul de avocatură A.L., și anume contractul nr. RR din