ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 15

octombrie 2012, pronunțată

de Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 7691/2/2012 (3094/2012) s-a

admis propunerea Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția

Națională Anticorupție - secția de combatere a corupției.

În

temeiul art. 149

1

C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă a

inculpatului A.L. pe o perioadă de

30

de zile, de la data încarcerării.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța, în esență, a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul acestei instanțe, la data de 12 octombrie 2012,

Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție

a solicitat să se dispună

arestarea preventivă a

inculpaților

F.E., B.S.F. și C.M.A.,

pe o durată de 29 de zile, de la data de 12 octombrie 2012 până la data de 09

noiembrie 2012, respectiv a inculpatului

A.L. pe o durată de 30 de zile, începând cu data

punerii în executare a mandatului de arestare.

În susținerea propunerii,

s-a arătat că, prin rezoluția

rezoluția nr. 472/P/2010 din data de 04 septembrie 2012, ora

12.00 a fost dispusă începerea urmăririi penale împotriva învinuiților F.E., executor

judecătoresc în cadrul Biroul Executorului Judecătoresc “F.E.”, din mun. Pitești,

Jud. Argeș, B.S.F., fără ocupație, fost director executiv la SC U.S.G. SA, A.L.,

avocat în cadrul Baroului Teleorman și C.M.A., avocat în cadrul Baroului Argeș,

pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de înșelăciune faptă

prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) din C.

pen. și asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni faptă prev. și ped. de

art. 323 din C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în plus, față de

înv. A.L. fiind începută urmărirea penală și pentru o altă faptă prev. și ped. de

art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., precum și pentru

infracțiunea prev. și ped. de art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991 (republicată).

Prin ordonanța nr. 472/P/2012

din data de 10 octombrie 2012, ora 14.00 s-a dispus extinderea cercetărilor cu privire

la întreaga activitate infracțională și începerea urmăririi penale împotriva învinuiților

A.L., B.S.F., F.E. și C.M.A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune

prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., întrucât,

în perioada 2010–2012, în baza unui plan bine stabilit și având roluri determinate,

au încercat, prin manopere dolosive, să obțină suma de 24.400.000 RON (5.673.626,94

euro la un curs Băncii Naționale a României de 4,3006 RON/euro la data de 07

decembrie 2010, când a fost depusă ultima chitanță) de la Banca I. și Banca

C.E. în cadrul procedurii executării silite pornite în Dosarul nr. 1136/2010 al

B.E.J. F.E., pentru o creanță de 11,15 RON (2,62 euro la cursul Băncii Naționale

a României din data de 27 iulie 2010). Paguba nu a fost cauzată urmare a opoziției

funcționarilor bancari.

Prin ordonanța nr. 472/P/2012

din data de 11 octombrie 2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față

de inculpații A.L., B.S.F., C.M.A. și F.E. pentru faptele prevăzute mai sus.

În fapt, s-a reținut că,

î

n cursul anului 2010, inculpații A.L., C.M.A., F.E. și

B.S.F., au constituit o asociere infracțională care a urmărit în baza unui plan

bine stabilit și cu roluri determinate pentru fiecare participant, inducerea în

eroare a funcționarilor Banca I. – Agenția P., Banca C.E. Dublin - Agenția S. și

Banca C.E. Dublin - Sucursala București, în scopul obținerii, pe nedrept, a sumei

de 24.400.000 RON, în cadrul unei proceduri de executare silită pornită pentru suma

de 11,15 RON.

Inculpatul

B.S.F. a ocupat funcția de director executiv la SC U.S.G. SA (devenită SC U.S.G.C.C.G.

SA, societate pe acțiuni cu acționariat majoritar polonez din a doua jumătate a

anului 2006), din anul 2006 până în data de 26 aprilie 2007, când, prin decizia

nr. 2 a Consiliului de Administrație al SC U.S.G.C.C.G. SA, i-a fost desfăcut contractul

individual de muncă, cu consecința încetării oricărui raport de muncă cu societatea

comercială respectivă.

Decizia

nr. 2 din data de 26 aprilie 2007 a fost luată în urma concluziilor stabilite de

către o Comisie Disciplinară constituită la nivelul SC U.S.G.C.C.G. SA pentru investigarea

modalității prin care angajați ai societății au încheiat și derulat 8 contracte

de asistență juridică în valoare totală de 628.000 RON, cu Biroul Avocatului A.L.,

comisia stabilind că respectivele contracte, au fost încheiate în numele societății

de către B.S.F., cu încălcarea normelor în vigoare.

Contractele

de asistență juridică încheiate de B.S.F., în numele SC U.G. SA cu avocat A.L. au

fost încredințate spre executare B.E.J. B.D.T. din Râmnicu Vâlcea și, conform declarației

de martor a acestui executor judecătoresc, și-au găsit rezolvarea prin efectul popririlor

bancare asupra conturilor acestei societăți comerciale.

După

desfacerea contractului de muncă, inc. B.S.F. a contestat d

ecizia

nr. 2 din data de 26 aprilie 2007 la Tribunalul Vâlcea (secția civilă, conficte

de muncă și asigurări sociale, Dosar nr. 2177/90/2007), fiind respinsă de către

această instanță prin sentința civilă nr. 920 din 02 noiembrie 2007 și admisă de

către Curtea de Apel Pitești prin decizia nr. 96/R-CM din 02 februarie 2008 în Dosarul

nr. 2177/90/2007, care a decis anularea deciziei de desfacere a contractului de

muncă, reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior și plata drepturilor

salariale până la integrarea efectivă.

Martorul B.D.T.

a declarat că B.S.F. i-a “prezentat spre executare silită” decizia de reintegrare

și pentru a duce la îndeplinire această decizie, a făcut mai multe deplasări la

SC U.S.G.C.C.G. SA, ocazie cu care avocații C.M.A. și A.L. au atașat la dosarul

de executare silită mai multe chitanțe și facturi în valoare totală de aproximativ

1.000.000 RON.

Martorul B.D.T.

mai declară că “în luna decembrie 2008, SC U.G. SA” a comunicat pentru dosarul de

executare silită o copie a deciziei de reintegrare a lui B.S.F. în funcția deținută

anterior, fapt pentru care în calitate de executor judecătoresc a încheiat un

proces-verbal de refuz al continuării executării silite, comunicând acest înscris

părților din dosarul respectiv. Tot din declarația acestui martor rezultă că în

urma refuzului de a continua executarea silită, B.S.F. a făcut cerere de ridicare

a titlului executoriu, despre care a aflat ulterior că a fost depus la B.E.J. F.E.

din Pitești.

În acest context,

au fost inițiate mai multe procese civile fie de către inculpații B.S.F., C.M.A.

și A.L., fie de către

SC U.S.G.

C.C.G.

SA

rezultând printre altele, titlurile executorii reprezentate de sentința civilă

nr. 3258 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, definitivă și irevocabilă

prin decizia civilă nr. 1518/R din 02 decembrie 2008 a Tribunalului Vâlcea, și sentința

civilă nr. 437 din 16 aprilie 2009 a Tribunalului Vâlcea pronunțată în Dosarul

nr. 316/90/2009.

Pentru

punerea în executare a acestor titluri executorii s-a format dosarul de executare

silită 1044/2009 al B.E.J. F.E. pentru recuperarea debitului de 30.194 RON, rezultat

din hotărârile judecătorești amintite, reprezentând daune morale și cheltuieli de

judecată în favoarea lui B.S.F.

În

procesul-verbal privind cheltuielile ocazionate cu executarea silită întocmit în

acest dosar, executorul judecătoresc F.E. a menționat ca și cheltuieli de executare

suma de 2.000.000 RON, rezultată din contractul de prestări servicii nr. 1 din data

de 03 mai 2009 în sumă de 2.000.000 RON, încheiat între SC H.B. SRL, în calitate

de prestator, p

rin administrator B.D. și B.S.F. în calitate de beneficiar, contractul

având ca obiect „prestarea de servicii în folosul beneficiarului și efectuarea de

operațiuni în numele și pe seama acestuia”

.

SC

H.B. SRL

a fost înmatriculată în data de 10 martie 2009 și radiată în urma

cererii asociatului unic C.M.A. în data de 14 mai 2010, contractul de prestări servicii

amintit fiind singura activitate a societății comerciale, care nu a avut vreun angajat

și nici nu avea ca obiect de activitate desfășurarea de activități referitoare la

executarea silită.

B.D., administratorul

de drept al

SC H.B. SRL a declarat că nu a desfășurat vreo activitate

prin intermediul acestei societăți comerciale, nu a semnat vreo factură și a devenit

administrator la solicitarea inc. C.M.A. pe care îl cunoaște din anii 1990 și pe

care l-a și împuternicit să desfășoare operațiuni bancare în numele societății.

Creanța stabilită

de executor în dosarul de executare silită nr. 1044/2009 al B.E.J. F.E., în valoare

de 2.036.979,09 RON, din care 2.000.0000 RON cheltuieli de executare, a fost executată

prin poprirea contului pe care SC U.S.G.C.C.G. SA îl avea deschis la

Banca

C.E. Dublin - Agenția S.,

deși executorul judecătoresc avea

cunoștință de faptul că creditorul B.S.F. datora SC U.S.G.C.C.G. SA suma de 1.100.000

RON, în baza unor hotărâri judecătorești prin care fusese întoarsă executarea. În

plus, executorul judecătoresc a procedat la distribuirea sumelor și a virat banii

în contul inc. A.L. în data de 02 noiembrie 2009, deși i-a fost pusă la dispoziție

o copie legalizată la notar a certificatului de grefă prin care Judecătoria Râmnicu

Vâlcea suspenda provizoriu executarea, motivând în procesul verbal de distribuire

a sumelor din data de 28 august 2009, că “un birou notarial nu avea posibilitatea

legală de a legaliza un certificat emis de o instanță (minuta) cu privire la pronunțarea

unei hotărâri judecătorești”. De asemenea, deși în procesul verbal de stabilirea

a cheltuielilor suma de 2.000.000 RON reprezenta un contract de prestări servicii,

banii au fost virați în contul inc. A.L. la cererea lui B.S.F. și SC H.B. SRL, fără

a exista vreo altă justificare la dosarul de executare silită.

Acțiunile

desfășurate de către cei patru inculpați împotriva

SC U.S.G.

C.C.G.

SA

formează obiectul plângerii penale formulate de către această societate comercială

împotriva celor patru, înregistrată la Direția Națională Anticorupție, secția de

combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție sub nr

. 197/P/2012

și a materialului de urmărire penală disjuns din prezentul dosar și înregistrat

sub nr.

145/P/2012.

În același context, a

fost emisă

sentința civilă nr. 1504 din 15 februarie 2010

prin care Judecătoria Pitești a respins cererea formulată de către B.S.F. prin care

a cerut indisponibilizarea sumei de 2.036.979,09 RON (stabilită prin

procesul

verbal privind cheltuielile ocazionate cu executarea silită în Dosarul nr. 1044/2009

al B.E.J. F.E.)

din conturile

SC U.S.G.

C.C.G.

SA,

ca rămasă

fără obiect,

întrucât suma respectivă fusese plătită și a obligat

Banca C.E.

Dublin și Banca C. NV Amsterdam, în calitate de terți popriți la plata sumei 11,15

RON.

În cursul

anului 2010, învinuiții A.L., C.M.A., F.E. și B.S.F., au urmărit în baza unui plan

bine stabilit și cu roluri determinate pentru fiecare participant, inducerea în

eroare a funcționarilor Banca  I. – Agenția P., Banca C.E. Dublin - Aenția S. și

Banca C.E. Dublin - Sucursala București, în scopul obținerii, pe nedrept, a sumei

de 24.400.000 RON, în cadrul unei proceduri de executare silită a sumei de 11,15

RON.

În acest scop,

la data de 04 iunie 2010, inculpatul C.M.A. a înființat SC I.B.A. SRL, J3/549/2010,

CUI 27023006, al cărei asociat unic era C.M.A. Prin actul de constituire a societății

s-a stabilit ca societatea să fie administrată inițial de martora M.M., iar din

data de 17 septembrie 2010 a fost numit administrator B.G.C. cunoștință mai veche

a inc. C.M.A. În cadrul societății însă, rolul de administrator de fapt, l-a avut

inc. C.M.A.

Obiectul principal

de activitate al acestei societăți comerciale a fost „activități de consultanță

pentru afaceri și management’’ cod CAEN 7022.

Nici obiectul

principal de activitate și nici obiectele secundare de activitate ale acestei societăți

comerciale nu corespund serviciilor care se impun a fi prestate pe parcursul unei

executări silite. Astfel, ca obiecte secundare de activitate, societatea a avut,

printre altele: activități de servicii anexe silviculturii – cod CAEN 0240, prelucrarea

și conservarea peștelui, crustaceelor și moluștelor – cod CAEN 1020, fabricarea

sucurilor de legume și fructe – cod CAEN 1032, fabricarea berii – cod CAEN 1105,

ș.a.

Această societate

comercială a avut o singură activitate comercială, care face obiectul dosarului

cu nr. de mai sus, după care a fost radiată urmare a hotărârii asociatului unic

din data de 21 decembrie 2010.

La data de 27 iulie 2010,

inc. B.S.F., în baza înțelegerii de mai înainte stabilite, a formulat o cerere la

B.E.J. F.E. prin care solicită „încuviințarea executării silite pentru recuperarea

debitului în sumă de 11,15 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, actualizat

conform dispozițiilor art. 371

2

alin. (3) C. proc. civ., plus cheltuielile

ce se vor determina în faza executării silite (…), astfel cum rezultă din titlul

executoriu, sentința civilă nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria

Pitești, secția civilă, în Dosarul nr. 15.806/280/2009, rămasă definitivă și irevocabilă

prin nerecurare”, sentință pe care o depune la dosar alături de dovezile de achitare

a taxei de timbru – 10 RON și timbru judiciar – 0,15 RON.

Astfel, s-a constituit

la B.E.J. F.E. Pitești dosarul de executare nr. 1136/2010.

La data de 29 iulie 2010

B.E.J. F.E. a solicitat Judecătoriei Pitești încuviințarea executării silite a sentinței

civile nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Pitești în Dosarul

cu nr. 15.806/280/2009, cererea fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești

sub nr. 15.223/280/2010.

Prin încheierea din data

de 13 septembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 15.223/280/2010 s-a dispus încuviințarea

executării silite a sentinței civile nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunțată de

Judecătoria Pitești în Dosarul cu nr. 15.806/280/2009.

Din acest moment inculpatului

F.E. îi revenea obligația, potrivit dispozițiilor art. 373

1

alin.

(3) C. proc. civ. de a depune câte un exemplar al fiecărui act de executare, în

termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia la dosarul de executare nr. 15.223/280/2010,

pentru a fi supus controlului instanței de executare.

Această obligație a executorului

judecătoresc este prevăzută și în Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești,

art. 50 alin. (1) „un exemplar al proceselor-verbale întocmite rămâne la executor,

iar celelalte exemplare se comunică instanței de executare (…)”.

Inculpatul F.E. nu și-a

îndeplinit această obligație tocmai pentru a sustrage controlului instanței de executare

verificarea legalității actelor care au fost îndeplinite în cursul executării, astfel

cu rezultă din înscrisurile de la dosar.

Astfel, după ce s-au asigurat

că au cadrul legal peste care să-și suprapună activitățile infracționale, și anume

momentul încuviințării executării de către instanță, inculpații au încheiat între

ei o serie de contracte, au emis facturi fiscale și au eliberat chitanțe pentru

sume care în total la dosarul de executare se ridică la suma de 24.400.000 RON,

echivalentul sumei de 5.673.626,94 euro la un curs Băncii Naționale a României de

4,3006 RON/euro la data de 07 decembrie 2010, când a fost depusă ultima chitanță.

La data de 15

septembrie 2010 inc. B.S.F. a încheiat două contracte de asistență juridică cu cabinetul

de avocatură A.L., și anume contractul nr. XX din 15 septembrie 2010 (o filă) și

contratul nr. YY din 15 septembrie 2010 (o filă).

Obiectul contractului

nr. XX din 15 septembrie 2010 îl reprezintă „consultanță, asistență și reprezentare

creditor la B.E.J. F.E. Pitești în dosar de executare nr. 1136/2010 validare poprire

vs. Banca C. Onorariul prevăzut în contract este de 6.000.000 RON.

Obiectul contractului

nr. YY din 15 septembrie 2010 îl reprezintă „consultații, asistență și reprezentare

creditor la B.E.J. F.E. Pitești în dosar de executare nr. 1136/2010 validare poprire

vs. Banca I. Onorariul prevăzut în contract este de 6.000.000 RON.

În baza acestor două contracte,

5 zile mai târziu, în data de 20 septembrie 2010, inc. A.L. a emis în numele Cabinetului

de avocat „L.A.” două facturi către B.S.F., nr. AA din 20 septembrie 2010 pentru

contractul nr. XX, respectiv BB din 20 septembrie 2010 pentru contractul nr. YY,

ambele pentru sumele prevăzute în contracte.

Tot în data de 20

septembrie 2010, inc. B.S.F., a încheiat două contracte de prestări servicii cu

SC I.B.A. SRL, nr. 1 din 20 septembrie 2010, respectiv nr. 2 din 20 septembrie 2010,

privind recuperarea aceleiași creanțe, deși B.S.F. încheiase anterior contracte

de asistență juridică pentru recuperarea creanței în cuantum de 11,15 RON cu inc.

A.L.

Contractul nr. 1 din

20 septembrie 2010 are ca obiect, printre altele, oferirea de consultanță managerială

și de afaceri beneficiarului B.S.F., în ceea ce privește recuperarea creanței de

la banca creditoare Banca C.E. Dublin, iar următoarele obligații stabilite în contract

se referă la verificarea situației financiare a băncii, identificarea de litigii

ale băncii, identificarea de bunuri mobile, etc.

Contractul nr. 2 din

20 septembrie 2010 are ca obiect, printre altele, oferirea de consultanță managerială

și de afaceri beneficiarului B.S.F. și se referă la recuperarea creanței de la banca

creditoare Banca I.

În ceea ce privește obligațiile

contractuale ale SC I.B.A. SRL, care urmau a fi prestate în baza contractelor

nr. 1 și nr. 2, executorul judecătoresc avea sarcina și posibilitatea de a le întreprinde

nestingherit, în baza normelor legale de organizare a profesiei, reprezentând în

mare parte obligații ale executorului sau obligații din care rezultă indirect finalitatea

urmărită de inculpați prin procedura executării silite, cum ar fi: identificarea

tuturor bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea celor două bănci, identificarea

plasamentului fizic al tuturor bunurilor mobile și imobile ale băncilor la nivel

național și internațional, precum și a titlurilor de valoare deținute de bănci,

etc.

Aceste obligații cuprinse

în cele două contracte scot la iveală faptul că cei patru inculpați au urmărit încă

de la începutul executării silite depășirea cu mult a cuantumului creanței de doar

11,15 RON.

Având în vedere faptul

că SC I.B.A. SRL nu are printre obiectele de activitate servicii de consultanță/asistență

juridică, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954

privitor la persoanele fizice și juridice, societatea nu putea avea decât acele

drepturi și nu își putea asuma decât acele obligații care corespund scopului ei,

stabilit prin lege, actul de înființare sau statut.

Or, activitățile prevăzute

în conținutul celor două contracte nu puteau fi incluse în sfera obiectului de activitate

al SC I.B.A. SRL.

Ambele contracte sunt

semnate din partea SC I.B.A. SRL de către martorul B.G.C., administratorul societății

în acel moment, însă acesta declară că respectivele contracte i-au fost aduse de

către inc. C.M. deja completate și nu știe ce a semnat. Martorul declară că a acceptat

să fie administrator al SC I.B.A. SRL și să semneze cele două contracte la solicitarea

lui C.M. cu care se cunoștea de mai multă vreme, fiind prieteni. Martorul mai declară

că ștampila și toate actele societății s-au aflat la prietenul său, iar cele două

contracte sunt singurele înscrisuri pe care le-a semnat pentru această societate.

Potrivit clauzelor celor

două contracte, obligațiile beneficiarului constau în plata sumei de 6.000.000 RON

pentru fiecare contract.

În aceeași zi, SC I.B.A.

SRL a emis două facturi către beneficiarul B.S.F., și anume CC din 20

septembrie 2010 în baza contractului nr. 1 din 20 septembrie 2010 și factura

nr. DD din 20 septembrie 2010, ambele în valoare de 6.000.000 RON fiecare.

Deși facturile sunt emise

în aceeași zi în care au fost încheiate contractele de prestări servicii, de data

aceasta facturile nu mai sunt semnate de către administratorul societății, martorul

B.G., ci în dreptul numelui său apare o semnătură indescifrabilă.

Din declarația martorului

B.G. care susține că nu a semnat nicio factură pentru societate și nu își recunoaște

semnătura de pe facturile nr. CC și DD din 20 septembrie 2010, coroborată cu declarația

inc. B.S.F. care susține că respectivele facturi i-au fost înmânate de către inc.

C.M.A., reiese faptul că aceste facturi au fost completate și semnate de C.M.A.

De altfel, în declarația olografă, C.M.A. recunoaște că el este cel care a completat

facturile respective.

Practic, în acest moment,

astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, inc. B.S.F., creditorul

unei sume de 11,15 RON (2,62 euro la cursul Băncii Naționale a României din data

de 27 iulie 2010), în procedura executării silite, este debitorul sumei de 24.000.000

RON, din care 12.000.000 RON către Cabinet de avocat A.L. și 12.000.000 RON către

SC I.B.A. SRL, administrată în fapt de inc. C.M.A.

În data de 21

septembrie 2010, se încheie contractul de asistență juridică din 21 septembrie 2010

între Cabinet avocat A.L. și SC I.B.A. SRL al cărui obiect constă în „consultanță,

asistență juridică și reprezentare pentru punerea în executare a contractelor de

prestări servicii nr. 1 și 2 din 20 septembrie 2010 pentru clientul SC I.B.A. SRL”.

Onorariul prevăzut în contract este stabilit tot la suma de 12.000.000 RON.

Contractul este semnat

de inc. A.L., însă în dreptul mențiunii „Client, prin administrator B.G.” apare

o semnătură indescifrabilă pe care martorul nu o recunoaște.

Astfel, în acest moment,

avocatul A.L. „acorda consultanță juridică” atât inc. B.S., cât și societății angajate

de B.S. să îi acorde consultanță pentru recuperarea creanței, SC I.B.A. SRL.

La data de 21

septembrie 2010 inc. A.L. a emis chitanța din 21 septembrie 2010 în care atestă

că a primit de la B.S.F. suma de 6.000.000 RON cu titlu „onorariu avocat conform

facturii nr. AA din 20 septembrie 2010”.

La data de 22

septembrie 2010 inc. A.L. a emis chitanța din 22 septembrie 2010 în care atestă

că a primit de la B.S.F. suma de 6.000.000 RON cu titlu „onorariu avocat conform

facturii nr. BB din 20 septembrie 2010”.

În declarațiile date în

fața procurorului inc. A.L. și B.S.F. nu susțin, inițial, afirmații credibile cu

privire la plata acestei sume, iar coroborat cu adresa Finanțelor Publice Vâlcea

din data de 25 septembrie 2012, potrivit căreia B.S. în anul 2010 nu figura cu venituri

declarate supuse impozitului pe venit, rezultă că plata sumei de 12.000.000 RON

de către B.S.F. către A.L. nu a avut loc.

Ulterior, în declarația

din data de 11 octombrie 2012 dată în calitate inculpat, B.S.F. recunoaște că nu

a achitat nicio sumă de bani astfel cum rezultă din facturile și chitanțele depuse

la dosarul de executare, întrucât nu dispunea de acești bani.

De asemenea, avocatul

A.L. nu ține evidență contabilă, tocmai pentru a ascunde organelor de control realitatea

operațiunilor efectuate de către acesta.

La data de 22

septembrie 2010 inc. B.S.F. a introdus o cerere la dosarul de executare prin care

solicită „executarea silită prin poprire pentru recuperarea debitului menționat

în cuprinsul titlului executoriu, sentința civilă nr. 1504 din 15 februarie 2010

pronunțată în Dosarul nr. 15.806/280/2009 al Judecătoriei Pitești, rămasă definitivă

și irevocabilă, cât și cheltuielile efectuate în faza de executare silită”. În cuprinsul

cererii nu se precizează care sunt înscrisurile invocate cu titlu de cheltuieli

de executare.

A doua zi, pe data de

23 septembrie 2010, executorul judecătoresc F.E. a întocmit un înscris intitulat

„Proces-verbal privind cheltuielile ocazionate cu executarea silită” în care stabilește

că „debitul și cheltuielile ocazionate cu executarea silită sunt următoarele, după

cum urmează:

- taxă timbru - 10.00

RON;

- timbru judiciar - 0.15

RON;

- onorariu executor –

74,40 RON – TVA inclus;

- cheltuieli conforma

art. 371

7

C. proc. civ. – Ordin 2550 din 14 noiembrie 2006, publicat

în M. Of. partea I nr. 936/20.11.2006 și Hotărârea nr. 2/2007 din 17 februarie 2007

publicată în M. Of. Partea I nr. 164/07.03.2007 – 372 RON TVA inclus;

- onorariu avocat – 10.000

RON; (subl. noastră)

- cheltuieli ocazionate

de efectuarea executării silite conform factură nr. CC din 20 septembrie 2010 în

sumă de 6.000.000 RON și factură DD din 20 septembrie 2010 – în sumă de 6.000.000

RON;

- debit conform titlurilor

executorii – 11,15 RON.

Total general 12.010.467,70

RON.”

Analizând cuprinsul procesului-verbal

de stabilire a cheltuielilor din data de 23 septembrie 2010 întocmit de inc. F.E.

rezultă că inculpații au depus la dosarul de executare, într-o primă fază, doar

cele două facturi emise de inc. C.M. în numele SC I.B.A. SRL în cuantum de 12.000.000

RON, dar și faptul că la dosar, inițial a mai fost depusă o dovadă de efectuare

a unor cheltuieli cu titlu de „onorariu avocat” în sumă de 10.000 RON. Din analiza

dosarului de executare nr. 1136/2010 depus de către inc. F.E., în original, la data

de 04 mai 2012 la Direcția Națională Anticorupție urmare adresei din data de 25

aprilie 2012, această dovadă nu se regăsește în dosar, ceea ce denotă că a fost

sustrasă de către executor, singura persoană în măsură să dispună cu privire la

actele din dosarele de executare.

Procesul-verbal menționat

mai sus nu este comunicat la dosarul de executare de către executor, astfel cum

îi revenea obligația, tocmai pentru a nu supune controlului instanței legalitatea

întocmirii respectivului proces-verbal.

În aceeași zi, 23

septembrie 2010, inc. F.E. emite ordonanțe de poprire către Banca Națională a României

cu sediul în București și Pitești prin care dispune „înființarea popririi pe veniturile,

conturile, sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile

datorate debitoarelor Banca I., cu sediul în Pitești, jud. Argeș, Banca C.E. Dublin

- Agenția Banca C S., cu sediul în Sibiu, str. E.C., jud. Sibiu, Banca C.E. Dublin

– Sucursala București, cu sediul în București, B-dul I.H., sector 1, de o a treia

persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi

juridice existente, până la concurența sumei de 12.010.467,70 RON, reprezentând

debit conform titlului executoriu și cheltuieli B.E.J. F.E.”.

Prin adresa din 27

septembrie 2010 Banca Națională a României – Direcția Juridică comunică B.E.J. F.E.

faptul că, având în vedere valoarea creanței de doar 11,15 RON, cheltuielile de

executare stabilite în procesul-verbal din data de 23 septembrie 2010 apar ca fiind

rezultatul unei erori și solicită reanalizarea dosarului, precum și comunicarea

cuantumului creanței pentru fiecare bancă debitoare în parte.

Reacția executorului judecătoresc

nu s-a lăsat așteptată și, la data de 29 septembrie 2010, a înaintat o adresă Băncii

Naționale a României în care precizează că în ceea ce privește Ordonanța de poprire

nr. 1136/2010 pentru suma de 12.010.467,70 RON „nu este vorba despre o eroare în

ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare”. Precizează, de asemenea,

că executorul judecătoresc a respectat prevederile legale în materie și insistă

ca Banca Națională să înființeze popirea asupra sumelor terților popriți.

În data de 29

septembrie 2010, inc. F.E. emite pentru prima dată somații către băncile debitoare,

Banca C. și I. în vederea plății întregii sume de 12.010.467,70 RON.

În data de 30

septembrie 2010 se încheie un contract de cesiune de creanță între SC I.B.A. SRL,

în calitate de cedent, B.S.F., în calitate de debitor cedat și Cabinet individual

de avocatură A.L., în calitate de cesionar prin care se stinge datoria înv. B.S.

către SC I.B.A. SRL și a SC I.B.A. SRL către inc. A.L.

Încheierea contractului

este realizată de către inculpați pentru a sustrage SC I.B.A. SRL de la plata impozitelor

și taxelor legale.

Întrucât inc. F.E. nu

a reușit să obțină suma de bani prin poprirea sumelor depuse de cele două bănci

în conturile Băncii Naționale, inculpații și-au îndreptat atenția asupra agenției

din Pitești a Banca I.

Astfel, inc. F.E. s-a

deplasat în mod repetat la sediul Băncii I. Agenția Pitești, și anume, în datele

de 30 noiembrie 2010, 04 octombrie 2010, 02 decembrie 2010 și 07 decembrie 2010,

unde, invocând procedura executării silite, în prezența organelor de poliție, cărora

le-a solicitat sprijin, sub pretextul „realizării actului de justiție și restabilirii

ordinii de drept”, a cerut reprezentanților băncii plata sumei de 12.010.467,70

RON. Ca și în data de 04 octombrie 2010, cu ocazia uneia dintre deplasări a executorului

la această agenție, reprezentanții legali ai Banca I. Agenția P. au comunicat că

executarea silită fusese suspendată încă din data de 29 septembrie 2010, conform

certificatului de grefă emis la data de 01 octombrie 2010 de către Judecătoria sector

3 București în Dosarul nr. 34.693/301/2010 și în privința sumei au făcut dovada

unei plăți de 23,33 RON în contul B.E.J. F.E., reprezentând suma de 11,15 RON, debit

actualizat, 10 RON taxa de timbru, 1,2 RON onorariu maximal pentru executorul judecătoresc,

în plus motivând că nu au mandat pentru o asemenea plată.

Inc. C.M.A. a fost prezent

la toate deplasările executorului stăruind la executarea Banca I. Pitești, iar B.S.F.

în datele de 30 noiembrie 2010 și 02 decembrie 2010 insistând pentru obținerea banilor,

toate acestea cu invocarea dispozițiilor legale în materia executării silite.

Inc. A.L. a fost prezent

în data de 02 decembrie 2010, dată la care, două persoane, cu un flex și unelte

de lăcătușărie, chemate de inc. B.S.F., la îndemnul învinuiților au spart două uși,

din zona de birouri a agenției, creând cale liberă executorului până la biroul directorului

băncii, în vederea ducerii la îndeplinire a scopului urmărit.

Tot în aceeași zi, 02

decembrie 2010, inc. F.E. a solicitat unuia dintre cei doi indivizi, și anume martorul

S.I.C., să spargă ușa casieriei băncii, însă acesta a manifestat reticență când

i s-a cerut autorizația de către reprezentanții unității bancare. Totodată, inc.

F.E. a aplicat sigilii pe casierie și pe 18 sertare de mobilier, sigilii ridicate

în data de 23 decembrie 2010, în urma încheierii dată de Judecătoria Pitești în

Dosarul nr. 25.690/280/2010, prin care a fost admisă cererea de ridicare a sigiliilor

formulată de Banca I. - Sucursala București.

Din studierea dosarului

de executare nr. 1136/2010, se constată faptul că inculpații au depus la dosar următoarele

documente contabile cu titlu de cheltuieli ocazionate de executarea creanței:

- factura fiscală nr.

CC din 20 septembrie 2010 emisă de SC I.B.A. SRL către B.S.F. în baza contractului

de prestări servicii nr. 1 din 20 septembrie 2010, în cuantum de 6.000.000 RON;

- factura fiscală nr.

DD din 20 septembrie 2010 emisă de SC I.B.A. SRL către B.S.F. în baza contractului

de prestări servicii nr. 2 din 20 septembrie 2010, în cuantum de 6.000.000 RON;

- factura nr. AA din

20 septembrie 2010 emisă de Cab. Avocat L.A. către B.S.F. în baza contractului

nr. XX din 15 septembrie 2010, în cuantum de 6.000.000 RON;

- factura nr. BB din

20 septembrie 2010 emisă de Cab. Avocat L.A. către B.S.F. în baza contractului

nr. YY din 15 septembrie 2010, în cuantum de 6.000.000 RON;

- chitanța din 26

noiembrie 2010 emisă de inc. A.L. prin care atestă primirea sumei de 100.000 RON

de la inc. B.S.F. cu titlu de onorariu avocat, contract din anul 2010;

- chitanța din 02

decembrie 2010 emisă de inc. A.L. prin care atestă primirea sumei de 100.000 RON

de la inc. B.S.F., cu titlu de onorariu avocat contract din anul 2010;

- chitanța din 03

decembrie 2010 emisă de inc. A.L. prin care atestă primirea sumei de 100.000 RON

de la inc. B.S.F. cu titlu de onorariu avocat, contract din anul 2010;

- chitanța din 07

decembrie 2010 emisă de inc. A.L. prin care atestă primirea sumei de 100.000 RON

de la inc. B.S.F. cu titlu de onorariu avocat, contract din anul 2010;

- chitanța din 21

septembrie 2010 emisă de inc. A.L. prin care atestă primirea sumei de 6.000.000

RON de la inc. B.S.F. cu titlu de onorariu avocat, conform factura AA din 20

septembrie 2010;

- chitanța din 22

septembrie 2010 emisă de inc. A.L. prin care atestă primirea sumei de 6.000.000

RON de la inc. B.S.F. cu titlu de onorariu avocat, conform factura BB din 20

septembrie 2010;

În total, rezultă faptul

că la dosar sunt depuse acte din care rezultă plata, în cazul chitanței, ori angajamentul

de plată, în cazul facturii, pentru suma de 24.400.000 RON.

De menționat este faptul

că, în declarația dată în fața procurorului, în calitate de învinuit, B.S. recunoaște

că nu a plătit lui A.L. sumele prevăzute în chitanțe, întrucât nu avea banii necesari,

declarație care se coroborează și cu adresa Finanțelor Publice Vâlcea din care rezultă

că în anul 2010 aceasta nu înregistra venituri impozabile.

Ulterior, cu ocazia declarației

de inculpat, B.S. recunoaște că nu a plătit inculpatului A.L. nicio sumă de bani

dintre cele prevăzute în chitanțele depuse la dosarul de executare.

Analizând succesiunea

în timp a actelor de executare desfășurate de executorul judecătoresc F.E., coroborată

cu declarația acestuia în fața procurorului din data de 27 septembrie 2012, potrivit

căreia un proces-verbal încheiat în conformitate cu prevederile art. 371

7

C. proc. civ. constată sumele până la data emiterii acestuia, iar dacă ulterior

se mai fac cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite, executorul judecătoresc

poate încheia alte procese-verbale în baza aceluiași text de lege, constituind titluri

executorii, se poate aprecia că facturile fiscale și chitanțele depuse până la concurența

sumei de 24.400.000 RON au fost depuse ulterior încheierii procesului-verbal din

data de 23 septembrie 2010 și ar fi urmat să fie cuprinse într-un alt proces-verbal

de consemnare a cheltuielilor de executare, în ipoteza în care acțiunea infracțională

ar fi avut sorți de izbândă într-o primă fază.

Intenția coinculpaților

de a obține prin procedura executării silite întreaga sumă de 24.400.000 RON cu

titlu de cheltuieli de executare, fără a avansa nici un leu din aceste cheltuieli

rezultă și din conținutul cererii adresate executorului judecătoresc F.E. de către

inc. A.L. și B.S.F. la data de 26 noiembrie 2010 prin care solicită „continuarea

executării silite, stăruind în recuperarea integrală a onorariului de avocat, așa

cum rezultă din factura emisă de Cabinet Avocat A.L. și depusă la dosar”. (subl.

ns.)

Opoziția funcționarilor

bancari, atât din cadrul Băncii Naționale a României, cât și din cadrul Băncii

I. a condus la nerealizarea finalității activității infracționale a celor patru

inculpați, deși aceștia insistă în continuare în realizarea silită a întregii creanțe,

astfel cum rezultă din Dosarul nr. 42.776/301/2010 al Judecătoriei sector 3 București,

aflat în faza de recurs la Tribunalul București, recurs care a fost formulat chiar

de către inculpați.

Activitatea de executare

silită, ca parte a procesului civil, este supusă controlului de legalitate al instanțelor

de judecată, potrivit art. 399 și urm. C. proc. civ.

Or, executorul judecătoresc

F.E., prin toată activitatea sa nu a făcut decât să sustragă controlului instanței

de executare actele de executare nelegale, astfel cum rezultă din cuprinsul Dosarului

nr. 15.223/280/2010 al Judecătoriei Pitești.

Inc. F.E. a continuat

executarea în condițiile în care prin încheierea din data de 29 septembrie 2010

pronunțată în Dosarul nr. 34.693/301/2010 al Judecătoriei sector 3 București, aceasta

fusese suspendată provizoriu, fără a comunica actele de executare instanței de executare,

inculpatul invocând în fața funcționarilor bancari autoritatea instanței de judecată

asupra activității sale.

Potrivit pct. 15 din Normele

metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile aprobate

prin O. M.E.F. 3512/2008 publicat în M. Of. nr. 870bis/23.12.2008 și ale art. 6

alin. (1) din Legea nr. 82/1991 a contabilității, republicată, și art. 155 C. fisc.,

natura juridică a facturii este aceea de document contabil justificativ și nu aceea

a unui înscris care să ateste efectuarea unei plăți, astfel încât executorul judecătoresc

nu trebuia să includă în cuantumul cheltuielilor de executare obligații asumate

de plată.

Potrivit dispozițiilor

art. 371

7

alin. (1) C. proc. civ. „Partea care solicită îndeplinirea

unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată

să avanseze cheltuielile necesare în acest scop”.

Or, prin interpretarea

gramaticală a sensului cuvântului „a avansa cheltuielile” nu se poate înțelege decât

„a efectua efectiv” acele cheltuieli, „a plăti efectiv” acele sume de bani prevăzute

în acte.

De asemenea, potrivit

alin. (2) teza a II-a, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare

făcute (de partea care a solicitat efectuarea actului – precizarea ns.) după înregistrarea

cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu

prin executare voluntară.

Avocatul A.L. nu deține

evidențe contabile, motivând la un prim control al Gărzii Financiare Teleorman,

în data de 28 ianuarie 2010, că i-au fost sustrase de la sediul cabinetului de avocatură

și nici nu le-a refăcut, aspect constatat la controlul din data de 15

septembrie 2011 de aceeași instituție. Astfel, av. A.L. nu a înregistrat niciuna

dintre operațiunile comerciale descrise mai sus. Deși la dosarul de executare silită

nr. 1136/2010 au fost depuse cele două chitanțe fiscale în valoare de 6.000.000

RON fiecare, în nota explicativă din data de 13 septembrie 2011 la Garda Financiară

Teleorman A.L. a menționat că facturile fiscale în baza cărora emisese cele două

chitanțe amintite, “nu au fost onorate la plată” precizând totodată și faptul că

“beneficiază de scutire de impozit pe veniturile realizate ca avocat”, conform sentinței

civile nr. 688 din 29 februarie 2000 emisă de Judecătoria Alexandria în Dosar

nr. 933/2000.

Astfel, A.L. nu a întocmit

evidențe contabile care să ateste activitatea desfășurată în calitate de avocat

și a emis chitanțe pentru sume exorbitante pentru care Legea nr. 656 din 2002 pentru

prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor

măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism prevede obligativitatea

raportării la Oficiul de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, în situația

derulării prin conturi bancare [art. 3 alin. (6) și art. 8 din Legea nr. 565 din

2002].

Conform art. 31 alin.

(2) din Legea nr. 51/1995 (a profesiei de avocat), „avocatul poate să își deschidă

cont bancar pentru încasarea onorariilor (…)”. Deși la data emiterii chitanțelor

în cauză av. A.L. avea deschise mai multe conturi bancare prin care efectuase operațiuni

acesta nu a încasat banii prin cont și pretinde că a încasat în numerar suma de

12.400.000 RON.

În cauză, s-a dispus de

către președintele Curții de Apel București, la solicitarea procurorului, interceptarea

și înregistrarea unor convorbiri și comunicări telefonice purtate de către inculpați,

fiind întocmite procese-verbale de redare a unor convorbiri telefonice.

Astfel, potrivit convorbirii

telefonice din data de 25 ianuarie 2011, ora 18:41:59 purtată de A.L. cu B.S.F.,

în contextul în care inculpații fuseseră audiați în data de 24 ianuarie 2011 la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 575/P/2010 și așteptau

soluția de neîncepere a urmăririi penale, soluție pronunțată, de altfel, chiar în

data de 25 ianuarie 2011 prin rezoluția nr. 575/P2010, rezultă că motivarea soluției

le-ar fi servit drept justificare legală pentru activitățile infracționale ulterioare,

pe care ei le denumesc „tunuri”:

Soluția de neîncepere

a urmăririi penale a fost infirmată de către procurorul general al Parchetului Curții

de Apel Pitești, prin ordonanța nr. 145/II/2/2012 din 22 februarie 2012, iar dosarul

cauzei a fost înaintat Direcției Naționale Anticorupție.

Din convorbirile telefonice

rezultă faptul că cei patru inculpați au ținut permanent legătura și s-au informat

reciproc cu privire la stadiul demersurilor făcute pentru obținerea banilor, stabilindu-și

rolurile în cadrul activității infracționale.

Inc. A.L. a utilizat metoda

de a emite chitanțe pentru sume pe care nu le-a încasat, pentru ca ulterior “clientul”

să le recupereze cu titlu de cheltuieli de judecată, în cazul lui V.C. În această

speță, av. R.F. din cadrul Baroului Teleorman, la acea dată consilier juridic la

SC P. SA, i l-a recomandat înv. V.C., pe avocat A.L., pentru ca acesta din urmă

să-l reprezinte la Tribunalul Giurgiu, în Dosarul nr. 2616/122/2006 având ca obiect

plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în

judecată formulată de P. SA București – P. Giurgiu, intimat V.C., fost angajat al

acestei unități. Plângerea a fost respinsă ca inadmisibilă.

Astfel, A.L. a întocmit

contractul de asistență juridică din 20 martie 2007, factura fiscală din 21

martie 2007 și a emis chitanța din 29 martie 2007 pentru suma de 350.000 RON, sumă

care în realitate nu a fost remisă. Ulterior, întocmirii acestor înscrisuri, inc.

A.L. a încercat să obțină această sumă prin obligarea SC P. SA la cheltuieli de

judecată, însă Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr.

444 din 22 aprilie 2010, pronunțată în Dosar nr. 1273/299/2008 (irevocabilă prin

decizia civilă nr. 188 R a C.A.P. București, Dosar nr. 10043) a redus onorariul

de avocat de la 350.000 RON la 5.000 RON.

Învinuitul V.C. declară

faptul că nu a plătit inculpatului A.L. suma de 350.000 RON, ci numai suma de 35.000

RON, iar cererea de chemare în judecată și factura au fost semnate „în alb”. Ulterior,

acesta a aflat că avocatul A.L. solicitase prin cererea de chemare în judecată formulată

împotriva SC P. SA suma de 350.000 RON, însă a fost asigurat de către acesta că

totul este legal. Acesta declară că nu a primit nicio chitanță de la avocatul A.L.

Participarea la constituirea

asocierii în vederea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune rezultă din modul de

săvârșire a faptei, faptul că aceasta se grafa pe o faptă asemănătoare în cursul

căreia inculpații au reușit, la o scară mai mică, să sustragă prin aceleași manopere

dolosive suma de peste 2.000.000 RON din conturile U.S.G.G. în Dosarul nr. 1044/2009

înregistrat pe rolul B.E.J. F.E., durata în timp a asocierii, începând cu anul 2009

și până în prezent, rolurile fiecăruia, indispensabile săvârșirii faptelor, încurajarea

reciprocă în continuarea activității infracționale atunci când unul dintre membri

arăta intenția de abandonare a ideii infracționale, discuțiile telefonice de conivență

purtate pentru a da aspect de legalitate activității infracționale și a-și asigura

apărările în cazul în care convorbirile ar fi fost interceptate.

Procurorul a apreciat

că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Având în vedere că în

ziua și la ora fixate pentru soluționarea propunerii de arestare preventivă în condițiile

art. 149

1

alin. (3) C. proc. pen., nu a fost posibilă îndeplinirea procedurii

de citare cu inculpatul A.L., conform art. 38 C. proc. pen. instanța a disjuns cauza

privind propunerea de arestare preventivă a inculpatului și a acordat termen la

data de 15 octombrie 2012 pentru soluționarea acestei cereri.

Potrivit art. 148 C.

proc. pen., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt

întrunite condițiile prevăzute în art. 143 C. proc. pen.; în cursul urmăririi penale,

conform art. 149

1

C. proc. pen., arestarea preventivă a inculpatului

se dispune la propunerea motivată a procurorului.

Din analiza dosarului

cauzei se constată că cererea Parchetului este întemeiată, inculpatul

A.L.

aflându-se în

situațiile prev. de

art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen., întrucât a fugit în scopul de a se sustrage

de la urmărirea penală, respectiv lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol

concret pentru ordinea publică.

Astfel, în cauză există

indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 68

1

C. proc. pen., care să justifice presupunerea rezonabilă că, în perioada 2010 –

2012

, inculpatul A.L. împreună cu inculpații C.M.A., B.S.F.

și F.E., au constituit o asociere infracțională care a urmărit în baza unui plan

bine stabilit și cu roluri determinate pentru fiecare participant, inducerea în

eroare a funcționarilor Banca I. – Agenția P., Banca C.E. Dublin Agenția S. și Banca

C.E. Dublin Sucursala București, în scopul obținerii, pe nedrept, a sumei de 24.400.000

RON, în cadrul unei proceduri de executare silită pornită.

Verificând temeinicia

propunerii de arestare preventivă, Curtea de Apel a apreciat că sunt îndeplinite

cerințele impuse de art. 143 C. proc. pen. în referire la art. 68

1

C.

proc. pen., precum și cele ale art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., faptele

săvârșite de inculpat fiind pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea

în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, evidențiat

de natura și gravitatea faptelor de comiterea cărora este bănuit, de împrejurările

și modul concret de comitere, existând presupunerea că, lăsat în libertate, ar putea

să perturbe buna desfășurare a urmăririi penale, în contextul în care această suspiciune

creează o gravă neîncredere în principiul aflării adevărului și a soluționării legale

a cauzei penale.

S-a apreciat că sunt incidente

și temeiurile avute în vedere de disp. art. 148 lit. a) C. proc. pen., inculpatul

încercând să se sustragă urmăririi penale, împrejurare relevată de faptul că acesta,

deși știa că este chemat în fața organelor de urmărire penală, fiind legal citat,

există indicii că a părăsit țara la 07 octombrie 2012.

De asemenea, starea precară

de sănătate a inculpatului și faptul că acesta s-ar afla internat într-o clinică

din Germania, invocate de apărare, nu pot constitui un motiv suficient care să justifice

respingerea cererii parchetului, întrucât nu s-au depus acte din care să rezulte

că inculpatul suferă de boli ce nu pot fi tratate în rețeaua medicală a Administrației

Naționale a Penitenciarelor.

În final, a apreciat judecătorul

fondului că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru

ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul

persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale.

Împotriva acestei încheieri

a declarat recurs, în termen legal, inculpatul A.L. criticând-o pentru motive de

nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de arestare

preventivă, arătând că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 C. proc. pen.

Ca urmare, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond,

respingerea propunerii parchetului de arestare preventivă.

Recursul nu este fondat.

Înalta Curte constată

că în mod întemeiat instanța de fond a admis propunerea de arestare preventivă formulată

de parchet cu privire la inculpatul A.L., fiind îndeplinite cerințele prevăzute

de art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen.

Astfel, în cauză există

indicii temeinice, în sensul art. 68

1

C. proc. pen., din care rezultă

presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat,

relevante în acest sens fiind înscrisurile aflate în dosarul de executare silită

nr. 1136/2010, declarațiile inculpatului B.S.F., adresa Direcției Finanțelor Publice

Vâlcea din 25 septembrie 2012, depozițiile martorilor audiați în cauză, procesele-verbale

de redare a înregistrărilor convorbirilor și comunicărilor telefonice, declarațiile

învinuitului V.C.

Sunt, de asemenea, îndeplinite,

în mod cumulativ, condițiile prev.de art. 148 lit. f) C. proc. pen., atât sub aspectul

cuantumului pedepsei prevăzute de lege, mai mare de 4 ani închisoare, dar și a pericolului

concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului,

care ar avea un puternic impact social, determinând producerea unei rezonanțe negative

în rândul opiniei publice, prin crearea unui precedent de natură a stimula comiterea

unor infracțiuni de aceeași natură și a unui climat de insecuritate socială, astfel

că, pentru buna desfășurare a cercetărilor, este necesară arestarea preventivă a

inculpatului, în raport de natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina sa.

Totodată, se impune a

fi avută în vedere natura și modalitatea concretă în care se reține că ar fi fost

săvârșite faptele, existând date că inculpatul a fost inițiatorul acestei activități

ilicite în care i-a atras, în primul rând, pe inculpatul B.S.F. și pe învinuitul

V.C., perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, sumele

de bani ce urmau a fi obținute din această activitate, aspecte ce conturează un

pericol social ridicat și o periculozitate sporită a inculpatului.

De asemenea, corect s-a

reținut în cauză și incidența disp. art. 148 lit. a) C. proc. pen., apreciindu-se

că inculpatul se sustrage urmăririi penale în condițiile în care nu s-a probat necesitarea

internării sale, din motive medicale, într-o clinică din străinătate.

Deși este urmarea unei

aprecieri subiective, evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică se bazează

pe criterii obiective, chiar dacă acestea nu sunt strict cuantificabile. În aplicarea

art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,

dispozițiile art. 136 alin. (8) C. proc. pen. stabilesc cu titlu de generalitate

criteriile de alegere a măsurii preventive, acestea constituind, implicit, și criterii

de apreciere a pericolului pentru ordina publică.

Astfel, conform art. 136

alin. (8) C. proc. pen.: „Alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se

seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea,de

vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura”.

În acest context, se constată

lipsa unor motive rezonabile care să poată justifica aplicarea unei măsuri preventive

alternative, mai puțin restrictive, cum este măsura obligării de a nu părăsi țara

sau localitatea.

Invocarea de către inculpat

a unor circumstanțe personale favorabile, legate de statutul lui so