ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 15 octombrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 7691/2/2012 (3094/2012) s-a admis propunerea Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție - secția de combatere a corupției. În temeiul art. 149 1 C. proc. pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului A.L. pe o perioadă de 30 de zile, de la data încarcerării. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța, în esență, a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 12 octombrie 2012, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a solicitat să se dispună arestarea preventivă a inculpaților F.E., B.S.F.

și C.M.A., pe o durată de 29 de zile, de la data de 12 octombrie 2012 până la data de 09 noiembrie 2012, respectiv a inculpatului A.L. pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare. În susținerea propunerii, s-a arătat că, prin rezoluția rezoluția nr. 472/P/2010 din data de 04 septembrie 2012, ora 12.00 a fost dispusă începerea urmăririi penale împotriva învinuiților F.E., executor judecătoresc în cadrul Biroul Executorului Judecătoresc “F.E.”, din mun. Pitești, Jud. Argeș, B.S.F., fără ocupație, fost director executiv la SC U.S.G. SA, A.L., avocat în cadrul Baroului Teleorman și C.M.A., avocat în cadrul Baroului Argeș, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de înșelăciune faptă prev. și ped.

de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) din C. pen. și asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni faptă prev. și ped. de art. 323 din C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., în plus, față de înv. A.L. fiind începută urmărirea penală și pentru o altă faptă prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., precum și pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 43 din Legea contabilității nr. 82/1991 (republicată). Prin ordonanța nr. 472/P/2012 din data de 10 octombrie 2012, ora 14.00 s-a dispus extinderea cercetărilor cu privire la întreaga activitate infracțională și începerea urmăririi penale împotriva învinuiților A.L., B.S.F., F.E.

și C.M.A. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune prev. și ped. de art. 20 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen., întrucât, în perioada 2010–2012, în baza unui plan bine stabilit și având roluri determinate, au încercat, prin manopere dolosive, să obțină suma de 24.400.000 RON (5.673.626,94 euro la un curs Băncii Naționale a României de 4,3006 RON/euro la data de 07 decembrie 2010, când a fost depusă ultima chitanță) de la Banca I. și Banca C.E. în cadrul procedurii executării silite pornite în Dosarul nr. 1136/2010 al B.E.J. F.E., pentru o creanță de 11,15 RON (2,62 euro la cursul Băncii Naționale a României din data de 27 iulie 2010). Paguba nu a fost cauzată urmare a opoziției funcționarilor bancari.

Prin ordonanța nr. 472/P/2012 din data de 11 octombrie 2012 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpații A.L., B.S.F., C.M.A. și F.E. pentru faptele prevăzute mai sus. În fapt, s-a reținut că, î n cursul anului 2010, inculpații A.L., C.M.A., F.E. și B.S.F., au constituit o asociere infracțională care a urmărit în baza unui plan bine stabilit și cu roluri determinate pentru fiecare participant, inducerea în eroare a funcționarilor Banca I. – Agenția P., Banca C.E. Dublin - Agenția S. și Banca C.E. Dublin - Sucursala București, în scopul obținerii, pe nedrept, a sumei de 24.400.000 RON, în cadrul unei proceduri de executare silită pornită pentru suma de 11,15 RON. Inculpatul B.S.F.

a ocupat funcția de director executiv la SC U.S.G. SA (devenită SC U.S.G.C.C.G. SA, societate pe acțiuni cu acționariat majoritar polonez din a doua jumătate a anului 2006), din anul 2006 până în data de 26 aprilie 2007, când, prin decizia nr. 2 a Consiliului de Administrație al SC U.S.G.C.C.G. SA, i-a fost desfăcut contractul individual de muncă, cu consecința încetării oricărui raport de muncă cu societatea comercială respectivă. Decizia nr. 2 din data de 26 aprilie 2007 a fost luată în urma concluziilor stabilite de către o Comisie Disciplinară constituită la nivelul SC U.S.G.C.C.G. SA pentru investigarea modalității prin care angajați ai societății au încheiat și derulat 8 contracte de asistență juridică în valoare totală de 628.000 RON, cu Biroul Avocatului A.L., comisia stabilind că respectivele contracte, au fost încheiate în numele societății de către B.S.F., cu încălcarea normelor în vigoare.

Contractele de asistență juridică încheiate de B.S.F., în numele SC U.G. SA cu avocat A.L. au fost încredințate spre executare B.E.J. B.D.T. din Râmnicu Vâlcea și, conform declarației de martor a acestui executor judecătoresc, și-au găsit rezolvarea prin efectul popririlor bancare asupra conturilor acestei societăți comerciale. După desfacerea contractului de muncă, inc. B.S.F. a contestat d ecizia nr. 2 din data de 26 aprilie 2007 la Tribunalul Vâlcea (secția civilă, conficte de muncă și asigurări sociale, Dosar nr. 2177/90/2007), fiind respinsă de către această instanță prin sentința civilă nr. 920 din 02 noiembrie 2007 și admisă de către Curtea de Apel Pitești prin decizia nr. 96/R-CM din 02 februarie 2008 în Dosarul nr. 2177/90/2007, care a decis anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior și plata drepturilor salariale până la integrarea efectivă.

Martorul B.D.T. a declarat că B.S.F. i-a “prezentat spre executare silită” decizia de reintegrare și pentru a duce la îndeplinire această decizie, a făcut mai multe deplasări la SC U.S.G.C.C.G. SA, ocazie cu care avocații C.M.A. și A.L. au atașat la dosarul de executare silită mai multe chitanțe și facturi în valoare totală de aproximativ 1.000.000 RON. Martorul B.D.T. mai declară că “în luna decembrie 2008, SC U.G. SA” a comunicat pentru dosarul de executare silită o copie a deciziei de reintegrare a lui B.S.F. în funcția deținută anterior, fapt pentru care în calitate de executor judecătoresc a încheiat un proces-verbal de refuz al continuării executării silite, comunicând acest înscris părților din dosarul respectiv.

Tot din declarația acestui martor rezultă că în urma refuzului de a continua executarea silită, B.S.F. a făcut cerere de ridicare a titlului executoriu, despre care a aflat ulterior că a fost depus la B.E.J. F.E. din Pitești. În acest context, au fost inițiate mai multe procese civile fie de către inculpații B.S.F., C.M.A. și A.L., fie de către SC U.S.G. C.C.G. SA rezultând printre altele, titlurile executorii reprezentate de sentința civilă nr. 3258 din 28 mai 2008 a Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1518/R din 02 decembrie 2008 a Tribunalului Vâlcea, și sentința civilă nr. 437 din 16 aprilie 2009 a Tribunalului Vâlcea pronunțată în Dosarul nr. 316/90/2009.

Pentru punerea în executare a acestor titluri executorii s-a format dosarul de executare silită 1044/2009 al B.E.J. F.E. pentru recuperarea debitului de 30.194 RON, rezultat din hotărârile judecătorești amintite, reprezentând daune morale și cheltuieli de judecată în favoarea lui B.S.F. În procesul-verbal privind cheltuielile ocazionate cu executarea silită întocmit în acest dosar, executorul judecătoresc F.E. a menționat ca și cheltuieli de executare suma de 2.000.000 RON, rezultată din contractul de prestări servicii nr. 1 din data de 03 mai 2009 în sumă de 2.000.000 RON, încheiat între SC H.B. SRL, în calitate de prestator, p rin administrator B.D. și B.S.F. în calitate de beneficiar, contractul având ca obiect „prestarea de servicii în folosul beneficiarului și efectuarea de operațiuni în numele și pe seama acestuia” . SC H.B.

SRL a fost înmatriculată în data de 10 martie 2009 și radiată în urma cererii asociatului unic C.M.A. în data de 14 mai 2010, contractul de prestări servicii amintit fiind singura activitate a societății comerciale, care nu a avut vreun angajat și nici nu avea ca obiect de activitate desfășurarea de activități referitoare la executarea silită. B.D., administratorul de drept al SC H.B. SRL a declarat că nu a desfășurat vreo activitate prin intermediul acestei societăți comerciale, nu a semnat vreo factură și a devenit administrator la solicitarea inc. C.M.A. pe care îl cunoaște din anii 1990 și pe care l-a și împuternicit să desfășoare operațiuni bancare în numele societății. Creanța stabilită de executor în dosarul de executare silită nr. 1044/2009 al B.E.J.

F.E., în valoare de 2.036.979,09 RON, din care 2.000.0000 RON cheltuieli de executare, a fost executată prin poprirea contului pe care SC U.S.G.C.C.G. SA îl avea deschis la Banca C.E. Dublin - Agenția S., deși executorul judecătoresc avea cunoștință de faptul că creditorul B.S.F. datora SC U.S.G.C.C.G. SA suma de 1.100.000 RON, în baza unor hotărâri judecătorești prin care fusese întoarsă executarea. În plus, executorul judecătoresc a procedat la distribuirea sumelor și a virat banii în contul inc. A.L. în data de 02 noiembrie 2009, deși i-a fost pusă la dispoziție o copie legalizată la notar a certificatului de grefă prin care Judecătoria Râmnicu Vâlcea suspenda provizoriu executarea, motivând în procesul verbal de distribuire a sumelor din data de 28 august 2009, că “un birou notarial nu avea posibilitatea legală de a legaliza un certificat emis de o instanță (minuta) cu privire la pronunțarea unei hotărâri judecătorești”.

De asemenea, deși în procesul verbal de stabilirea a cheltuielilor suma de 2.000.000 RON reprezenta un contract de prestări servicii, banii au fost virați în contul inc. A.L. la cererea lui B.S.F. și SC H.B. SRL, fără a exista vreo altă justificare la dosarul de executare silită. Acțiunile desfășurate de către cei patru inculpați împotriva SC U.S.G. C.C.G. SA formează obiectul plângerii penale formulate de către această societate comercială împotriva celor patru, înregistrată la Direția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție sub nr . 197/P/2012 și a materialului de urmărire penală disjuns din prezentul dosar și înregistrat sub nr. 145/P/2012.

În același context, a fost emisă sentința civilă nr. 1504 din 15 februarie 2010 prin care Judecătoria Pitești a respins cererea formulată de către B.S.F. prin care a cerut indisponibilizarea sumei de 2.036.979,09 RON (stabilită prin procesul verbal privind cheltuielile ocazionate cu executarea silită în Dosarul nr. 1044/2009 al B.E.J. F.E.) din conturile SC U.S.G. C.C.G. SA, ca rămasă fără obiect, întrucât suma respectivă fusese plătită și a obligat Banca C.E. Dublin și Banca C. NV Amsterdam, în calitate de terți popriți la plata sumei 11,15 RON. În cursul anului 2010, învinuiții A.L., C.M.A., F.E. și B.S.F., au urmărit în baza unui plan bine stabilit și cu roluri determinate pentru fiecare participant, inducerea în eroare a funcționarilor Banca I. – Agenția P., Banca C.E.

Dublin - Aenția S. și Banca C.E. Dublin - Sucursala București, în scopul obținerii, pe nedrept, a sumei de 24.400.000 RON, în cadrul unei proceduri de executare silită a sumei de 11,15 RON. În acest scop, la data de 04 iunie 2010, inculpatul C.M.A. a înființat SC I.B.A. SRL, J3/549/2010, CUI 27023006, al cărei asociat unic era C.M.A. Prin actul de constituire a societății s-a stabilit ca societatea să fie administrată inițial de martora M.M., iar din data de 17 septembrie 2010 a fost numit administrator B.G.C. cunoștință mai veche a inc. C.M.A. În cadrul societății însă, rolul de administrator de fapt, l-a avut inc. C.M.A. Obiectul principal de activitate al acestei societăți comerciale a fost „activități de consultanță pentru afaceri și management’’ cod CAEN 7022. Nici obiectul principal de activitate și nici obiectele secundare de activitate ale acestei societăți comerciale nu corespund serviciilor care se impun a fi prestate pe parcursul unei executări silite.

Astfel, ca obiecte secundare de activitate, societatea a avut, printre altele: activități de servicii anexe silviculturii – cod CAEN 0240, prelucrarea și conservarea peștelui, crustaceelor și moluștelor – cod CAEN 1020, fabricarea sucurilor de legume și fructe – cod CAEN 1032, fabricarea berii – cod CAEN 1105, ș.a. Această societate comercială a avut o singură activitate comercială, care face obiectul dosarului cu nr. de mai sus, după care a fost radiată urmare a hotărârii asociatului unic din data de 21 decembrie 2010. La data de 27 iulie 2010, inc. B.S.F., în baza înțelegerii de mai înainte stabilite, a formulat o cerere la B.E.J. F.E. prin care solicită „încuviințarea executării silite pentru recuperarea debitului în sumă de 11,15 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, actualizat conform dispozițiilor art. 371 2 alin. (3) C. proc.

civ., plus cheltuielile ce se vor determina în faza executării silite (…), astfel cum rezultă din titlul executoriu, sentința civilă nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Pitești, secția civilă, în Dosarul nr. 15.806/280/2009, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare”, sentință pe care o depune la dosar alături de dovezile de achitare a taxei de timbru – 10 RON și timbru judiciar – 0,15 RON. Astfel, s-a constituit la B.E.J. F.E. Pitești dosarul de executare nr. 1136/2010. La data de 29 iulie 2010 B.E.J. F.E. a solicitat Judecătoriei Pitești încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Pitești în Dosarul cu nr. 15.806/280/2009, cererea fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești sub nr. 15.223/280/2010.

Prin încheierea din data de 13 septembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 15.223/280/2010 s-a dispus încuviințarea executării silite a sentinței civile nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunțată de Judecătoria Pitești în Dosarul cu nr. 15.806/280/2009. Din acest moment inculpatului F.E. îi revenea obligația, potrivit dispozițiilor art. 373 1 alin. (3) C. proc. civ. de a depune câte un exemplar al fiecărui act de executare, în termen de 48 de ore de la efectuarea acestuia la dosarul de executare nr. 15.223/280/2010, pentru a fi supus controlului instanței de executare. Această obligație a executorului judecătoresc este prevăzută și în Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, art. 50 alin. (1) „un exemplar al proceselor-verbale întocmite rămâne la executor, iar celelalte exemplare se comunică instanței de executare (…)”.

Inculpatul F.E. nu și-a îndeplinit această obligație tocmai pentru a sustrage controlului instanței de executare verificarea legalității actelor care au fost îndeplinite în cursul executării, astfel cu rezultă din înscrisurile de la dosar. Astfel, după ce s-au asigurat că au cadrul legal peste care să-și suprapună activitățile infracționale, și anume momentul încuviințării executării de către instanță, inculpații au încheiat între ei o serie de contracte, au emis facturi fiscale și au eliberat chitanțe pentru sume care în total la dosarul de executare se ridică la suma de 24.400.000 RON, echivalentul sumei de 5.673.626,94 euro la un curs Băncii Naționale a României de 4,3006 RON/euro la data de 07 decembrie 2010, când a fost depusă ultima chitanță.

La data de 15 septembrie 2010 inc. B.S.F. a încheiat două contracte de asistență juridică cu cabinetul de avocatură A.L., și anume contractul nr. XX din 15 septembrie 2010 (o filă) și contratul nr. YY din 15 septembrie 2010 (o filă). Obiectul contractului nr. XX din 15 septembrie 2010 îl reprezintă „consultanță, asistență și reprezentare creditor la B.E.J. F.E. Pitești în dosar de executare nr. 1136/2010 validare poprire vs. Banca C. Onorariul prevăzut în contract este de 6.000.000 RON. Obiectul contractului nr. YY din 15 septembrie 2010 îl reprezintă „consultații, asistență și reprezentare creditor la B.E.J. F.E. Pitești în dosar de executare nr. 1136/2010 validare poprire vs. Banca I. Onorariul prevăzut în contract este de 6.000.000 RON.

În baza acestor două contracte, 5 zile mai târziu, în data de 20 septembrie 2010, inc. A.L. a emis în numele Cabinetului de avocat „L.A.” două facturi către B.S.F., nr. AA din 20 septembrie 2010 pentru contractul nr. XX, respectiv BB din 20 septembrie 2010 pentru contractul nr. YY, ambele pentru sumele prevăzute în contracte. Tot în data de 20 septembrie 2010, inc. B.S.F., a încheiat două contracte de prestări servicii cu SC I.B.A. SRL, nr. 1 din 20 septembrie 2010, respectiv nr. 2 din 20 septembrie 2010, privind recuperarea aceleiași creanțe, deși B.S.F. încheiase anterior contracte de asistență juridică pentru recuperarea creanței în cuantum de 11,15 RON cu inc. A.L. Contractul nr. 1 din 20 septembrie 2010 are ca obiect, printre altele, oferirea de consultanță managerială și de afaceri beneficiarului B.S.F., în ceea ce privește recuperarea creanței de la banca creditoare Banca C.E.

Dublin, iar următoarele obligații stabilite în contract se referă la verificarea situației financiare a băncii, identificarea de litigii ale băncii, identificarea de bunuri mobile, etc. Contractul nr. 2 din 20 septembrie 2010 are ca obiect, printre altele, oferirea de consultanță managerială și de afaceri beneficiarului B.S.F. și se referă la recuperarea creanței de la banca creditoare Banca I. În ceea ce privește obligațiile contractuale ale SC I.B.A.

SRL, care urmau a fi prestate în baza contractelor nr. 1 și nr. 2, executorul judecătoresc avea sarcina și posibilitatea de a le întreprinde nestingherit, în baza normelor legale de organizare a profesiei, reprezentând în mare parte obligații ale executorului sau obligații din care rezultă indirect finalitatea urmărită de inculpați prin procedura executării silite, cum ar fi: identificarea tuturor bunurilor mobile și imobile aflate în proprietatea celor două bănci, identificarea plasamentului fizic al tuturor bunurilor mobile și imobile ale băncilor la nivel național și internațional, precum și a titlurilor de valoare deținute de bănci, etc. Aceste obligații cuprinse în cele două contracte scot la iveală faptul că cei patru inculpați au urmărit încă de la începutul executării silite depășirea cu mult a cuantumului creanței de doar 11,15 RON.

Având în vedere faptul că SC I.B.A. SRL nu are printre obiectele de activitate servicii de consultanță/asistență juridică, în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, societatea nu putea avea decât acele drepturi și nu își putea asuma decât acele obligații care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înființare sau statut. Or, activitățile prevăzute în conținutul celor două contracte nu puteau fi incluse în sfera obiectului de activitate al SC I.B.A. SRL. Ambele contracte sunt semnate din partea SC I.B.A. SRL de către martorul B.G.C., administratorul societății în acel moment, însă acesta declară că respectivele contracte i-au fost aduse de către inc.

C.M. deja completate și nu știe ce a semnat. Martorul declară că a acceptat să fie administrator al SC I.B.A. SRL și să semneze cele două contracte la solicitarea lui C.M. cu care se cunoștea de mai multă vreme, fiind prieteni. Martorul mai declară că ștampila și toate actele societății s-au aflat la prietenul său, iar cele două contracte sunt singurele înscrisuri pe care le-a semnat pentru această societate. Potrivit clauzelor celor două contracte, obligațiile beneficiarului constau în plata sumei de 6.000.000 RON pentru fiecare contract. În aceeași zi, SC I.B.A. SRL a emis două facturi către beneficiarul B.S.F., și anume CC din 20 septembrie 2010 în baza contractului nr. 1 din 20 septembrie 2010 și factura nr. DD din 20 septembrie 2010, ambele în valoare de 6.000.000 RON fiecare.

Deși facturile sunt emise în aceeași zi în care au fost încheiate contractele de prestări servicii, de data aceasta facturile nu mai sunt semnate de către administratorul societății, martorul B.G., ci în dreptul numelui său apare o semnătură indescifrabilă. Din declarația martorului B.G. care susține că nu a semnat nicio factură pentru societate și nu își recunoaște semnătura de pe facturile nr. CC și DD din 20 septembrie 2010, coroborată cu declarația inc. B.S.F. care susține că respectivele facturi i-au fost înmânate de către inc. C.M.A., reiese faptul că aceste facturi au fost completate și semnate de C.M.A. De altfel, în declarația olografă, C.M.A. recunoaște că el este cel care a completat facturile respective.

Practic, în acest moment, astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosar, inc. B.S.F., creditorul unei sume de 11,15 RON (2,62 euro la cursul Băncii Naționale a României din data de 27 iulie 2010), în procedura executării silite, este debitorul sumei de 24.000.000 RON, din care 12.000.000 RON către Cabinet de avocat A.L. și 12.000.000 RON către SC I.B.A. SRL, administrată în fapt de inc. C.M.A. În data de 21 septembrie 2010, se încheie contractul de asistență juridică din 21 septembrie 2010 între Cabinet avocat A.L. și SC I.B.A. SRL al cărui obiect constă în „consultanță, asistență juridică și reprezentare pentru punerea în executare a contractelor de prestări servicii nr. 1 și 2 din 20 septembrie 2010 pentru clientul SC I.B.A.

SRL”. Onorariul prevăzut în contract este stabilit tot la suma de 12.000.000 RON. Contractul este semnat de inc. A.L., însă în dreptul mențiunii „Client, prin administrator B.G.” apare o semnătură indescifrabilă pe care martorul nu o recunoaște. Astfel, în acest moment, avocatul A.L. „acorda consultanță juridică” atât inc. B.S., cât și societății angajate de B.S. să îi acorde consultanță pentru recuperarea creanței, SC I.B.A. SRL. La data de 21 septembrie 2010 inc. A.L. a emis chitanța din 21 septembrie 2010 în care atestă că a primit de la B.S.F. suma de 6.000.000 RON cu titlu „onorariu avocat conform facturii nr. AA din 20 septembrie 2010”. La data de 22 septembrie 2010 inc. A.L. a emis chitanța din 22 septembrie 2010 în care atestă că a primit de la B.S.F.

suma de 6.000.000 RON cu titlu „onorariu avocat conform facturii nr. BB din 20 septembrie 2010”. În declarațiile date în fața procurorului inc. A.L. și B.S.F. nu susțin, inițial, afirmații credibile cu privire la plata acestei sume, iar coroborat cu adresa Finanțelor Publice Vâlcea din data de 25 septembrie 2012, potrivit căreia B.S. în anul 2010 nu figura cu venituri declarate supuse impozitului pe venit, rezultă că plata sumei de 12.000.000 RON de către B.S.F. către A.L. nu a avut loc. Ulterior, în declarația din data de 11 octombrie 2012 dată în calitate inculpat, B.S.F. recunoaște că nu a achitat nicio sumă de bani astfel cum rezultă din facturile și chitanțele depuse la dosarul de executare, întrucât nu dispunea de acești bani.

De asemenea, avocatul A.L. nu ține evidență contabilă, tocmai pentru a ascunde organelor de control realitatea operațiunilor efectuate de către acesta. La data de 22 septembrie 2010 inc. B.S.F. a introdus o cerere la dosarul de executare prin care solicită „executarea silită prin poprire pentru recuperarea debitului menționat în cuprinsul titlului executoriu, sentința civilă nr. 1504 din 15 februarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 15.806/280/2009 al Judecătoriei Pitești, rămasă definitivă și irevocabilă, cât și cheltuielile efectuate în faza de executare silită”. În cuprinsul cererii nu se precizează care sunt înscrisurile invocate cu titlu de cheltuieli de executare. A doua zi, pe data de 23 septembrie 2010, executorul judecătoresc F.E.

a întocmit un înscris intitulat „Proces-verbal privind cheltuielile ocazionate cu executarea silită” în care stabilește că „debitul și cheltuielile ocazionate cu executarea silită sunt următoarele, după cum urmează: - taxă timbru - 10.00 RON; - timbru judiciar - 0.15 RON; - onorariu executor – 74,40 RON – TVA inclus; - cheltuieli conforma art. 371 7 C. proc. civ. – Ordin 2550 din 14 noiembrie 2006, publicat în M. Of. partea I nr. 936/20.11.2006 și Hotărârea nr. 2/2007 din 17 februarie 2007 publicată în M. Of. Partea I nr. 164/07.03.2007 – 372 RON TVA inclus; - onorariu avocat – 10.000 RON; (subl. noastră) - cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite conform factură nr. CC din 20 septembrie 2010 în sumă de 6.000.000 RON și factură DD din 20 septembrie 2010 – în sumă de 6.000.000 RON; - debit conform titlurilor executorii – 11,15 RON.

Total general 12.010.467,70 RON.” Analizând cuprinsul procesului-verbal de stabilire a cheltuielilor din data de 23 septembrie 2010 întocmit de inc. F.E. rezultă că inculpații au depus la dosarul de executare, într-o primă fază, doar cele două facturi emise de inc. C.M. în numele SC I.B.A. SRL în cuantum de 12.000.000 RON, dar și faptul că la dosar, inițial a mai fost depusă o dovadă de efectuare a unor cheltuieli cu titlu de „onorariu avocat” în sumă de 10.000 RON. Din analiza dosarului de executare nr. 1136/2010 depus de către inc. F.E., în original, la data de 04 mai 2012 la Direcția Națională Anticorupție urmare adresei din data de 25 aprilie 2012, această dovadă nu se regăsește în dosar, ceea ce denotă că a fost sustrasă de către executor, singura persoană în măsură să dispună cu privire la actele din dosarele de executare.

Procesul-verbal menționat mai sus nu este comunicat la dosarul de executare de către executor, astfel cum îi revenea obligația, tocmai pentru a nu supune controlului instanței legalitatea întocmirii respectivului proces-verbal. În aceeași zi, 23 septembrie 2010, inc. F.E. emite ordonanțe de poprire către Banca Națională a României cu sediul în București și Pitești prin care dispune „înființarea popririi pe veniturile, conturile, sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitoarelor Banca I., cu sediul în Pitești, jud. Argeș, Banca C.E. Dublin - Agenția Banca C S., cu sediul în Sibiu, str. E.C., jud. Sibiu, Banca C.E. Dublin – Sucursala București, cu sediul în București, B-dul I.H., sector 1, de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente, până la concurența sumei de 12.010.467,70 RON, reprezentând debit conform titlului executoriu și cheltuieli B.E.J.

F.E.”. Prin adresa din 27 septembrie 2010 Banca Națională a României – Direcția Juridică comunică B.E.J. F.E. faptul că, având în vedere valoarea creanței de doar 11,15 RON, cheltuielile de executare stabilite în procesul-verbal din data de 23 septembrie 2010 apar ca fiind rezultatul unei erori și solicită reanalizarea dosarului, precum și comunicarea cuantumului creanței pentru fiecare bancă debitoare în parte. Reacția executorului judecătoresc nu s-a lăsat așteptată și, la data de 29 septembrie 2010, a înaintat o adresă Băncii Naționale a României în care precizează că în ceea ce privește Ordonanța de poprire nr. 1136/2010 pentru suma de 12.010.467,70 RON „nu este vorba despre o eroare în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare”.

Precizează, de asemenea, că executorul judecătoresc a respectat prevederile legale în materie și insistă ca Banca Națională să înființeze popirea asupra sumelor terților popriți. În data de 29 septembrie 2010, inc. F.E. emite pentru prima dată somații către băncile debitoare, Banca C. și I. în vederea plății întregii sume de 12.010.467,70 RON. În data de 30 septembrie 2010 se încheie un contract de cesiune de creanță între SC I.B.A. SRL, în calitate de cedent, B.S.F., în calitate de debitor cedat și Cabinet individual de avocatură A.L., în calitate de cesionar prin care se stinge datoria înv. B.S. către SC I.B.A. SRL și a SC I.B.A. SRL către inc. A.L. Încheierea contractului este realizată de către inculpați pentru a sustrage SC I.B.A.

SRL de la plata impozitelor și taxelor legale. Întrucât inc. F.E. nu a reușit să obțină suma de bani prin poprirea sumelor depuse de cele două bănci în conturile Băncii Naționale, inculpații și-au îndreptat atenția asupra agenției din Pitești a Banca I. Astfel, inc. F.E. s-a deplasat în mod repetat la sediul Băncii I. Agenția Pitești, și anume, în datele de 30 noiembrie 2010, 04 octombrie 2010, 02 decembrie 2010 și 07 decembrie 2010, unde, invocând procedura executării silite, în prezența organelor de poliție, cărora le-a solicitat sprijin, sub pretextul „realizării actului de justiție și restabilirii ordinii de drept”, a cerut reprezentanților băncii plata sumei de 12.010.467,70 RON.

Ca și în data de 04 octombrie 2010, cu ocazia uneia dintre deplasări a executorului la această agenție, reprezentanții legali ai Banca I. Agenția P. au comunicat că executarea silită fusese suspendată încă din data de 29 septembrie 2010, conform certificatului de grefă emis la data de 01 octombrie 2010 de către Judecătoria sector 3 București în Dosarul nr. 34.693/301/2010 și în privința sumei au făcut dovada unei plăți de 23,33 RON în contul B.E.J. F.E., reprezentând suma de 11,15 RON, debit actualizat, 10 RON taxa de timbru, 1,2 RON onorariu maximal pentru executorul judecătoresc, în plus motivând că nu au mandat pentru o asemenea plată. Inc. C.M.A. a fost prezent la toate deplasările executorului stăruind la executarea Banca I. Pitești, iar B.S.F.

în datele de 30 noiembrie 2010 și 02 decembrie 2010 insistând pentru obținerea banilor, toate acestea cu invocarea dispozițiilor legale în materia executării silite. Inc. A.L. a fost prezent în data de 02 decembrie 2010, dată la care, două persoane, cu un flex și unelte de lăcătușărie, chemate de inc. B.S.F., la îndemnul învinuiților au spart două uși, din zona de birouri a agenției, creând cale liberă executorului până la biroul directorului băncii, în vederea ducerii la îndeplinire a scopului urmărit. Tot în aceeași zi, 02 decembrie 2010, inc. F.E. a solicitat unuia dintre cei doi indivizi, și anume martorul S.I.C., să spargă ușa casieriei băncii, însă acesta a manifestat reticență când i s-a cerut autorizația de către reprezentanții unității bancare.

Totodată, inc. F.E. a aplicat sigilii pe casierie și pe 18 sertare de mobilier, sigilii ridicate în data de 23 decembrie 2010, în urma încheierii dată de Judecătoria Pitești în Dosarul nr. 25.690/280/2010, prin care a fost admisă cererea de ridicare a sigiliilor formulată de Banca I. - Sucursala București. Din studierea dosarului de executare nr. 1136/2010, se constată faptul că inculpații au depus la dosar următoarele documente contabile cu titlu de cheltuieli ocazionate de executarea creanței: - factura fiscală nr. CC din 20 septembrie 2010 emisă de SC I.B.A. SRL către B.S.F. în baza contractului de prestări servicii nr. 1 din 20 septembrie 2010, în cuantum de 6.000.000 RON; - factura fiscală nr. DD din 20 septembrie 2010 emisă de SC I.B.A.

SRL către B.S.F. în baza contractului de prestări servicii nr. 2 din 20 septembrie 2010, în cuantum de 6.000.000 RON; - factura nr. AA din 20 septembrie 2010 emisă de Cab. Avocat L.A. către B.S.F. în baza contractului nr. XX din 15 septembrie 2010, în cuantum de 6.000.000 RON; - factura nr. BB din 20 septembrie 2010 emisă de Cab. Avocat L.A. către B.S.F. în baza contractului nr. YY din 15 septembrie 2010, în cuantum de 6.000.000 RON; - chitanța din 26 noiembrie 2010 emisă de inc. A.L. prin care atestă primirea sumei de 100.000 RON de la inc. B.S.F. cu titlu de onorariu avocat, contract din anul 2010; - chitanța din 02 decembrie 2010 emisă de inc. A.L. prin care atestă primirea sumei de 100.000 RON de la inc.

B.S.F., cu titlu de onorariu avocat contract din anul 2010; - chitanța din 03 decembrie 2010 emisă de inc. A.L. prin care atestă primirea sumei de 100.000 RON de la inc. B.S.F. cu titlu de onorariu avocat, contract din anul 2010; - chitanța din 07 decembrie 2010 emisă de inc. A.L. prin care atestă primirea sumei de 100.000 RON de la inc. B.S.F. cu titlu de onorariu avocat, contract din anul 2010; - chitanța din 21 septembrie 2010 emisă de inc. A.L. prin care atestă primirea sumei de 6.000.000 RON de la inc. B.S.F. cu titlu de onorariu avocat, conform factura AA din 20 septembrie 2010; - chitanța din 22 septembrie 2010 emisă de inc. A.L. prin care atestă primirea sumei de 6.000.000 RON de la inc.

B.S.F. cu titlu de onorariu avocat, conform factura BB din 20 septembrie 2010; În total, rezultă faptul că la dosar sunt depuse acte din care rezultă plata, în cazul chitanței, ori angajamentul de plată, în cazul facturii, pentru suma de 24.400.000 RON. De menționat este faptul că, în declarația dată în fața procurorului, în calitate de învinuit, B.S. recunoaște că nu a plătit lui A.L. sumele prevăzute în chitanțe, întrucât nu avea banii necesari, declarație care se coroborează și cu adresa Finanțelor Publice Vâlcea din care rezultă că în anul 2010 aceasta nu înregistra venituri impozabile. Ulterior, cu ocazia declarației de inculpat, B.S. recunoaște că nu a plătit inculpatului A.L. nicio sumă de bani dintre cele prevăzute în chitanțele depuse la dosarul de executare.

Analizând succesiunea în timp a actelor de executare desfășurate de executorul judecătoresc F.E., coroborată cu declarația acestuia în fața procurorului din data de 27 septembrie 2012, potrivit căreia un proces-verbal încheiat în conformitate cu prevederile art. 371 7 C. proc. civ. constată sumele până la data emiterii acestuia, iar dacă ulterior se mai fac cheltuieli ocazionate de efectuarea executării silite, executorul judecătoresc poate încheia alte procese-verbale în baza aceluiași text de lege, constituind titluri executorii, se poate aprecia că facturile fiscale și chitanțele depuse până la concurența sumei de 24.400.000 RON au fost depuse ulterior încheierii procesului-verbal din data de 23 septembrie 2010 și ar fi urmat să fie cuprinse într-un alt proces-verbal de consemnare a cheltuielilor de executare, în ipoteza în care acțiunea infracțională ar fi avut sorți de izbândă într-o primă fază.

Intenția coinculpaților de a obține prin procedura executării silite întreaga sumă de 24.400.000 RON cu titlu de cheltuieli de executare, fără a avansa nici un leu din aceste cheltuieli rezultă și din conținutul cererii adresate executorului judecătoresc F.E. de către inc. A.L. și B.S.F. la data de 26 noiembrie 2010 prin care solicită „continuarea executării silite, stăruind în recuperarea integrală a onorariului de avocat, așa cum rezultă din factura emisă de Cabinet Avocat A.L. și depusă la dosar”. (subl. ns.) Opoziția funcționarilor bancari, atât din cadrul Băncii Naționale a României, cât și din cadrul Băncii I. a condus la nerealizarea finalității activității infracționale a celor patru inculpați, deși aceștia insistă în continuare în realizarea silită a întregii creanțe, astfel cum rezultă din Dosarul nr. 42.776/301/2010 al Judecătoriei sector 3 București, aflat în faza de recurs la Tribunalul București, recurs care a fost formulat chiar de către inculpați.

Activitatea de executare silită, ca parte a procesului civil, este supusă controlului de legalitate al instanțelor de judecată, potrivit art. 399 și urm. C. proc. civ. Or, executorul judecătoresc F.E., prin toată activitatea sa nu a făcut decât să sustragă controlului instanței de executare actele de executare nelegale, astfel cum rezultă din cuprinsul Dosarului nr. 15.223/280/2010 al Judecătoriei Pitești. Inc. F.E. a continuat executarea în condițiile în care prin încheierea din data de 29 septembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 34.693/301/2010 al Judecătoriei sector 3 București, aceasta fusese suspendată provizoriu, fără a comunica actele de executare instanței de executare, inculpatul invocând în fața funcționarilor bancari autoritatea instanței de judecată asupra activității sale.

Potrivit pct. 15 din Normele metodologice de întocmire și utilizare a documentelor financiar-contabile aprobate prin O. M.E.F. 3512/2008 publicat în M. Of. nr. 870bis/23.12.2008 și ale art. 6 alin. (1) din Legea nr. 82/1991 a contabilității, republicată, și art. 155 C. fisc., natura juridică a facturii este aceea de document contabil justificativ și nu aceea a unui înscris care să ateste efectuarea unei plăți, astfel încât executorul judecătoresc nu trebuia să includă în cuantumul cheltuielilor de executare obligații asumate de plată. Potrivit dispozițiilor art. 371 7 alin. (1) C. proc. civ. „Partea care solicită îndeplinirea unui act sau a altei activități care interesează executarea silită este obligată să avanseze cheltuielile necesare în acest scop”.

Or, prin interpretarea gramaticală a sensului cuvântului „a avansa cheltuielile” nu se poate înțelege decât „a efectua efectiv” acele cheltuieli, „a plăti efectiv” acele sume de bani prevăzute în acte. De asemenea, potrivit alin. (2) teza a II-a, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute (de partea care a solicitat efectuarea actului – precizarea ns.) după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu prin executare voluntară. Avocatul A.L. nu deține evidențe contabile, motivând la un prim control al Gărzii Financiare Teleorman, în data de 28 ianuarie 2010, că i-au fost sustrase de la sediul cabinetului de avocatură și nici nu le-a refăcut, aspect constatat la controlul din data de 15 septembrie 2011 de aceeași instituție.

Astfel, av. A.L. nu a înregistrat niciuna dintre operațiunile comerciale descrise mai sus. Deși la dosarul de executare silită nr. 1136/2010 au fost depuse cele două chitanțe fiscale în valoare de 6.000.000 RON fiecare, în nota explicativă din data de 13 septembrie 2011 la Garda Financiară Teleorman A.L. a menționat că facturile fiscale în baza cărora emisese cele două chitanțe amintite, “nu au fost onorate la plată” precizând totodată și faptul că “beneficiază de scutire de impozit pe veniturile realizate ca avocat”, conform sentinței civile nr. 688 din 29 februarie 2000 emisă de Judecătoria Alexandria în Dosar nr. 933/2000. Astfel, A.L.

nu a întocmit evidențe contabile care să ateste activitatea desfășurată în calitate de avocat și a emis chitanțe pentru sume exorbitante pentru care Legea nr. 656 din 2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării actelor de terorism prevede obligativitatea raportării la Oficiul de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, în situația derulării prin conturi bancare [art. 3 alin. (6) și art. 8 din Legea nr. 565 din 2002]. Conform art. 31 alin. (2) din Legea nr. 51/1995 (a profesiei de avocat), „avocatul poate să își deschidă cont bancar pentru încasarea onorariilor (…)”. Deși la data emiterii chitanțelor în cauză av.

A.L. avea deschise mai multe conturi bancare prin care efectuase operațiuni acesta nu a încasat banii prin cont și pretinde că a încasat în numerar suma de 12.400.000 RON. În cauză, s-a dispus de către președintele Curții de Apel București, la solicitarea procurorului, interceptarea și înregistrarea unor convorbiri și comunicări telefonice purtate de către inculpați, fiind întocmite procese-verbale de redare a unor convorbiri telefonice. Astfel, potrivit convorbirii telefonice din data de 25 ianuarie 2011, ora 18:41:59 purtată de A.L.

cu B.S.F., în contextul în care inculpații fuseseră audiați în data de 24 ianuarie 2011 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești în Dosarul nr. 575/P/2010 și așteptau soluția de neîncepere a urmăririi penale, soluție pronunțată, de altfel, chiar în data de 25 ianuarie 2011 prin rezoluția nr. 575/P2010, rezultă că motivarea soluției le-ar fi servit drept justificare legală pentru activitățile infracționale ulterioare, pe care ei le denumesc „tunuri”: Soluția de neîncepere a urmăririi penale a fost infirmată de către procurorul general al Parchetului Curții de Apel Pitești, prin ordonanța nr. 145/II/2/2012 din 22 februarie 2012, iar dosarul cauzei a fost înaintat Direcției Naționale Anticorupție.

Din convorbirile telefonice rezultă faptul că cei patru inculpați au ținut permanent legătura și s-au informat reciproc cu privire la stadiul demersurilor făcute pentru obținerea banilor, stabilindu-și rolurile în cadrul activității infracționale. Inc. A.L. a utilizat metoda de a emite chitanțe pentru sume pe care nu le-a încasat, pentru ca ulterior “clientul” să le recupereze cu titlu de cheltuieli de judecată, în cazul lui V.C. În această speță, av. R.F. din cadrul Baroului Teleorman, la acea dată consilier juridic la SC P. SA, i l-a recomandat înv. V.C., pe avocat A.L., pentru ca acesta din urmă să-l reprezinte la Tribunalul Giurgiu, în Dosarul nr. 2616/122/2006 având ca obiect plângerea împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată formulată de P. SA București – P. Giurgiu, intimat V.C., fost angajat al acestei unități.

Plângerea a fost respinsă ca inadmisibilă. Astfel, A.L. a întocmit contractul de asistență juridică din 20 martie 2007, factura fiscală din 21 martie 2007 și a emis chitanța din 29 martie 2007 pentru suma de 350.000 RON, sumă care în realitate nu a fost remisă. Ulterior, întocmirii acestor înscrisuri, inc. A.L. a încercat să obțină această sumă prin obligarea SC P. SA la cheltuieli de judecată, însă Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin decizia civilă nr. 444 din 22 aprilie 2010, pronunțată în Dosar nr. 1273/299/2008 (irevocabilă prin decizia civilă nr. 188 R a C.A.P. București, Dosar nr. 10043) a redus onorariul de avocat de la 350.000 RON la 5.000 RON. Învinuitul V.C. declară faptul că nu a plătit inculpatului A.L.

suma de 350.000 RON, ci numai suma de 35.000 RON, iar cererea de chemare în judecată și factura au fost semnate „în alb”. Ulterior, acesta a aflat că avocatul A.L. solicitase prin cererea de chemare în judecată formulată împotriva SC P. SA suma de 350.000 RON, însă a fost asigurat de către acesta că totul este legal. Acesta declară că nu a primit nicio chitanță de la avocatul A.L. Participarea la constituirea asocierii în vederea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune rezultă din modul de săvârșire a faptei, faptul că aceasta se grafa pe o faptă asemănătoare în cursul căreia inculpații au reușit, la o scară mai mică, să sustragă prin aceleași manopere dolosive suma de peste 2.000.000 RON din conturile U.S.G.G.

în Dosarul nr. 1044/2009 înregistrat pe rolul B.E.J. F.E., durata în timp a asocierii, începând cu anul 2009 și până în prezent, rolurile fiecăruia, indispensabile săvârșirii faptelor, încurajarea reciprocă în continuarea activității infracționale atunci când unul dintre membri arăta intenția de abandonare a ideii infracționale, discuțiile telefonice de conivență purtate pentru a da aspect de legalitate activității infracționale și a-și asigura apărările în cazul în care convorbirile ar fi fost interceptate. Procurorul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Având în vedere că în ziua și la ora fixate pentru soluționarea propunerii de arestare preventivă în condițiile art. 149 1 alin. (3) C. proc.

pen., nu a fost posibilă îndeplinirea procedurii de citare cu inculpatul A.L., conform art. 38 C. proc. pen. instanța a disjuns cauza privind propunerea de arestare preventivă a inculpatului și a acordat termen la data de 15 octombrie 2012 pentru soluționarea acestei cereri. Potrivit art. 148 C. proc. pen., măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143 C. proc. pen.; în cursul urmăririi penale, conform art. 149 1 C. proc. pen., arestarea preventivă a inculpatului se dispune la propunerea motivată a procurorului. Din analiza dosarului cauzei se constată că cererea Parchetului este întemeiată, inculpatul A.L. aflându-se în situațiile prev. de art. 148 lit. a) și f) C. proc.

pen., întrucât a fugit în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, respectiv lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, în cauză există indicii temeinice, în accepțiunea dată acestei noțiuni de art. 68 1 C. proc. pen., care să justifice presupunerea rezonabilă că, în perioada 2010 – 2012 , inculpatul A.L. împreună cu inculpații C.M.A., B.S.F. și F.E., au constituit o asociere infracțională care a urmărit în baza unui plan bine stabilit și cu roluri determinate pentru fiecare participant, inducerea în eroare a funcționarilor Banca I. – Agenția P., Banca C.E. Dublin Agenția S. și Banca C.E. Dublin Sucursala București, în scopul obținerii, pe nedrept, a sumei de 24.400.000 RON, în cadrul unei proceduri de executare silită pornită.

Verificând temeinicia propunerii de arestare preventivă, Curtea de Apel a apreciat că sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 143 C. proc. pen. în referire la art. 68 1 C. proc. pen., precum și cele ale art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., faptele săvârșite de inculpat fiind pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, evidențiat de natura și gravitatea faptelor de comiterea cărora este bănuit, de împrejurările și modul concret de comitere, existând presupunerea că, lăsat în libertate, ar putea să perturbe buna desfășurare a urmăririi penale, în contextul în care această suspiciune creează o gravă neîncredere în principiul aflării adevărului și a soluționării legale a cauzei penale.

S-a apreciat că sunt incidente și temeiurile avute în vedere de disp. art. 148 lit. a) C. proc. pen., inculpatul încercând să se sustragă urmăririi penale, împrejurare relevată de faptul că acesta, deși știa că este chemat în fața organelor de urmărire penală, fiind legal citat, există indicii că a părăsit țara la 07 octombrie 2012. De asemenea, starea precară de sănătate a inculpatului și faptul că acesta s-ar afla internat într-o clinică din Germania, invocate de apărare, nu pot constitui un motiv suficient care să justifice respingerea cererii parchetului, întrucât nu s-au depus acte din care să rezulte că inculpatul suferă de boli ce nu pot fi tratate în rețeaua medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor.

În final, a apreciat judecătorul fondului că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, generând, implicit, o stare de neîncredere și insecuritate în rândul persoanelor care respectă ordinea de drept și valorile sociale. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul A.L. criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de arestare preventivă, arătând că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 C. proc. pen. Ca urmare, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, respingerea propunerii parchetului de arestare preventivă. Recursul nu este fondat.

Înalta Curte constată că în mod întemeiat instanța de fond a admis propunerea de arestare preventivă formulată de parchet cu privire la inculpatul A.L., fiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen. Astfel, în cauză există indicii temeinice, în sensul art. 68 1 C. proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind înscrisurile aflate în dosarul de executare silită nr. 1136/2010, declarațiile inculpatului B.S.F., adresa Direcției Finanțelor Publice Vâlcea din 25 septembrie 2012, depozițiile martorilor audiați în cauză, procesele-verbale de redare a înregistrărilor convorbirilor și comunicărilor telefonice, declarațiile învinuitului V.C.

Sunt, de asemenea, îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prev.de art. 148 lit. f) C. proc. pen., atât sub aspectul cuantumului pedepsei prevăzute de lege, mai mare de 4 ani închisoare, dar și a pericolului concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului, care ar avea un puternic impact social, determinând producerea unei rezonanțe negative în rândul opiniei publice, prin crearea unui precedent de natură a stimula comiterea unor infracțiuni de aceeași natură și a unui climat de insecuritate socială, astfel că, pentru buna desfășurare a cercetărilor, este necesară arestarea preventivă a inculpatului, în raport de natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina sa.

Totodată, se impune a fi avută în vedere natura și modalitatea concretă în care se reține că ar fi fost săvârșite faptele, existând date că inculpatul a fost inițiatorul acestei activități ilicite în care i-a atras, în primul rând, pe inculpatul B.S.F. și pe învinuitul V.C., perioada de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, sumele de bani ce urmau a fi obținute din această activitate, aspecte ce conturează un pericol social ridicat și o periculozitate sporită a inculpatului. De asemenea, corect s-a reținut în cauză și incidența disp. art. 148 lit. a) C. proc. pen., apreciindu-se că inculpatul se sustrage urmăririi penale în condițiile în care nu s-a probat necesitarea internării sale, din motive medicale, într-o clinică din străinătate.

Deși este urmarea unei aprecieri subiective, evaluarea pericolului concret pentru ordinea publică se bazează pe criterii obiective, chiar dacă acestea nu sunt strict cuantificabile. În aplicarea art. 5 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, dispozițiile art. 136 alin. (8) C. proc. pen. stabilesc cu titlu de generalitate criteriile de alegere a măsurii preventive, acestea constituind, implicit, și criterii de apreciere a pericolului pentru ordina publică. Astfel, conform art. 136 alin. (8) C. proc. pen.: „Alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea,de vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura”.

În acest context, se constată lipsa unor motive rezonabile care să poată justifica aplicarea unei măsuri preventive alternative, mai puțin restrictive, cum este măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Invocarea de către inculpat a unor circumstanțe personale favorabile, legate de statutul lui so