ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2634/2012

Asupra

recursului de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 24 august 2012

pronunțată în Dosarul nr. 10547/3/2012/a2 (2607/2012), Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, având pe rol verificarea legalității și

temeiniciei arestării preventive a inculpatului S.G.C., în baza art. 300

2

raportat la art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen. a menținut

arestarea preventivă a acestuia.

Împotriva

încheierii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul S.G.C., solicitând

lăsarea sa în stare de libertate, sens în care a motivat că se impune revocarea

măsurii arestării preventive.

Recursul

declarat este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din

verificarea lucrărilor cauzei se reține că prin sentința penală nr. 449 din 29

iunie 2012, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus, printre altele,

în baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. rap. la

art. 74 lit. a), b) - art. 76 lit. a) C. pen. condamnarea inculpatului S.G.C.

la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-

a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de

înșelăciune.

Totodată,

se reține că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 24 noiembrie 2011,

în cursul urmăririi penale, instanța constatând că temeiurile legale ale

măsurii îndeplineau cerințele art. 143 și art. 148 lit. f) C. proc. pen.

La

acest moment procesual, în dosar sunt indicii rezonabile de a se crede că

temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu au încetat, iar

pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de

4 ani închisoare; din datele cauzei rezultă presupunerea rezonabilă că lăsarea

în libertate a inculpatului ar avea un impact negativ asupra opiniei publice

față de gravitatea infracțiunii și modul în care aceasta a fost săvârșită.

Pericolul

concret pentru ordinea publică rezultă din împrejurările concrete în care au

fost comise faptele (mai multe persoane împreună au acționat organizat prin

folosirea mijloacelor de natură a induce în eroare părțile vătămate, prin

înscenarea unor infracțiuni de furt a unor autoturisme achiziționate în sistem

leasing), cât și din cuantumul prejudiciului produs.

În

ce privește durata arestării preventive, avându-se în vedere că dosarul se află

în faza apelului, nu s-a depășit termenul rezonabil, iar inculpatul a fost

condamnat chiar nedefinitiv la o pedeapsă privativă de libertate de 5 ani

închisoare.

Ca

atare, subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive, intervenind și condamnarea inculpatului, nu se impune revocarea

măsurii arestării lor preventive, încheierea recurată fiind legală și

temeinică.

Pentru

motivele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu referire la art. 189 alin. (1) din

același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.G.C. împotriva încheierii de

ședință din data de 24 august 2012 a Curții de Apel București, secția a

II-

a penală, pronunțată în Dosarul nr.

10547/3/2012/a2 (2607/2012).

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 125 RON cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință puplică, azi 3 septembrie 2012.