ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3469/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

La

5 aprilie 2006, reclamanții A.I., P.P., C.M. și P.V. au chemat în judecată pe

pârâții Comisia locală Oteșani pentru stabilirea dreptului de proprietate

asupra terenurilor și Comisia județeană Vâlcea pentru stabilirea dreptului de

proprietate asupra terenurilor, solicitând:

- anularea Hotărârii din 23 februarie

2006 a Comisiei județene Vâlcea pentru stabilirea dreptului de proprietate

asupra terenurilor,

- obligarea aceleiași comisii la

validarea terenului de 1 ha.;

- anularea certificatului de atestare

a dreptului de proprietate emis la 30 noiembrie 1995 de către Ministerul

Agriculturii și Alimentației în favoarea SC C. SA Râureni;

- obligarea Comisiei locale Oteșani să

înainteze Comisiei județene Vâlcea documentația necesară emiterii ordinului de

restituire a terenului;

- restituirea bunurilor mobile

rechiziționate conform inventarului din 11 iunie 1952.

În motivarea cererii, întemeiată

generic pe prevederile Legilor nr. 10/2001 și nr. 247/2005, reclamanții au

susținut că prin hotărârea contestată le-a fost în mod greșit respinsă solicitarea

privitoare la restituirea bunurilor mobile și imobile preluate abuziv de stat

de la Stănescu Victor, autorul lor.

Pe parcursul procesului reclamanții

și-au precizat cererea și au solicitat introducerea în cauză, în calitate de

pârâtă, a SC C. SA.

În motivarea cererii precizatoare,

reclamanții au susținut că terenurile și construcțiile preluate abuziv de la

autorul lor au fost date în folosința Fabricii de Conserve Râureni, actuala SC

C. SA, beneficiara certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenului de 9.543,86 mp. (situat în satul Cârstănești, comuna Oteșani, pct. D.),

iar această entitate nu a dat curs notificării formulate de ei în baza Legii nr.

10/2001.

Ulterior, reclamanții au revenit,

învederând că înțeleg să se judece doar cu paratele comisii pentru atestarea

dreptului de proprietate asupra terenurilor, locală și județeană.

Judecătoria Horezu, prin sentința

civilă nr. 534 din 7 mai 2007, a respins acțiunea precizată, ca neîntemeiată.

Tribunalul Vâlcea-secția civilă, prin Decizia

nr. 952 din 28 iunie 2007, a admis recursul declarat de reclamanți și a casat

sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, reținând că

pricina fost soluționată în lipsa unei părți, necitată legal și fără a se intra

în cercetarea fondului și fără clarificarea obiectului cererii și a cadrului

procesual.

În rejudecare, reclamanții au precizat

că înțeleg să se judece doar cu pârâții Comisia județeană Vâlcea pentru

stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, SC C. SA și Ministerul

Agriculturii și Alimentației și solicită:

- anularea Hotărârii din 23 februarie

2006, a Comisiei Județene Vâlcea;

- obligarea pârâtei SC C. SA la

emiterea deciziei de restituire în natură a bunurilor trecute fără titlu

valabil în proprietatea statului (terenul de 9.543,86 mp, situat în satul

Cârstănești, pct. G., o casă de locuit din cărămidă compusă din 4 camere,

bucătărie și dependințe, o magazie din cărămidă și blocuri de ciment, de 25/7

m, o hală de fabricație din cărămidă, acoperită cu țiglă, de 30/10 m și două

cuptoare de uscat prune, din cărămidă și blocuri de ciment, acoperite cu

țiglă);

- constatarea nulității absolute

parțiale a certificatului de atestare ă dreptului de proprietate emis de Ministerul

Agriculturii și Alimentației în favoarea SC C. SA pentru terenul de

9.543,6 mp.

La 7 noiembrie 2007, în cauză a fost

introdusă SC O. SA, consecutiv precizării acesteia că, urmare a unei fuziuni, SC

C. SA nu mai are personalitate juridică.

Judecătoria Horezu, prin sentința

civilă nr. 1335 din 21 noiembrie 2007, și-a declinat competența în favoarea

Tribunalului Vâlcea, pe considerentul că după modificarea acțiunii, făcută

ulterior casării cu trimitere, obiectul principal al cererii îl constituie

obligarea pârâtei SC C. SA la emiterea dispoziției de restituire în natură a

imobilului, conform art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul Vâlcea-secția civilă, prin

sentința nr. 423 din 15 mai 2008, și-a declinat competența în favoarea

Judecătoriei Horezu (în privința capătului de cerere având ca obiect anularea

Hotărârii din 2006): și Curții de Apel Pitești, secția comercială și de

contencios administrativ, (în privința capătului de cerere având ca obiect

constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate).

Totodată, tribunalul a constatat ivit

conflictul negativ de competență în privința primului capăt de cerere, a

înaintat dosarul Curții de Apel Pitești pentru regulator de competență, a

constatat că este legal învestit cu solicitarea având ca obiect „obligația de a

face", formulată conform Legii nr. 1072001 în contradictoriu cu pârâtele

SC C.R. SA și SC O. SA, a disjuns acest capăt de cerere și a fixat termen de

judecată la 29 mai 2008.

Același tribunal, prin sentința nr. 570

din 19 iunie 2008, a respins, ca neîntemeiată, excepția de inadmisibilitate și

a respins cererea, ca nefondată față de pârâta SC O. SA și pentru lipsa

capacității de folosință și de exercițiu față de pârâta SC C. SA.

S-a reținut că:

- în referire la „obligația de a

face" reclamanții au precizat că, de fapt, solicită ca pârâtele să fie

obligate la emiterea deciziei/dispoziției motivate de soluționare a

notificării;

- deoarece SC C. SA a fuzionat prin

absorbție cu SC O. SA, cererea reclamanților trebuie analizată doar în

contradictoriu cu ultima pârâtă, cealaltă pârâtă fiind lipsită de capacitate de

folosință și de exercițiu;

- reclamanții nu au făcut dovada că ar

fi notificat în termen legal pe vreuna din cele două pârâte.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă,

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu

minori și de familie, prin Decizia nr. 214 din 22 octombrie 2008, a respins ca

nefondat apelul declarat de reclamanți.

S-a reținut că reclamanții nu au făcut

dovada notificării și, de altfel, în motivele de apel au recunoscut că nu au

întreprins un asemenea demers.

Reclamanții au declarat recurs,

solicitând casarea ultimelor două hotărâri pronunțate în cauză, admiterea

acțiunii precizate și restituirea imobilului (teren și construcții) sau

trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond ori instanța de apel.

În motivarea recursului, al cărui

temei juridic nu a fost indicat, reclamanții au susținut că după apariția Legii

nr. 10/2001 au solicitat pârâtelor restituirea bunurilor preluate abuziv de la

autorul lor, conform Decretului nr. 511/1955 dar, contrar prevederilor

imperative ale legii reparatorii menționate, entitățile notificate nu le-au

soluționat cererea, care era însoțită de acte doveditoare.

Pe parcursul judecării recursului,

respectiv la 21 iunie 2009, recurentul reclamant A.I. a decedat, în cauză fiind

introduși C.A., P.P. și P.C., moștenitorii săi.

Intimata SC O. SA a solicitat prin

întâmpinare respingerea recursului pe considerentul că recurenții reclamanți nu

au făcut dovada notificării Înalta Curte reține că:

- prima critică, referitoare la

pretinsa depunere în termen a notificării, presupune reanalizarea materialului

probator și, ca atare, nu se încadrează in niciunul dintre motivele de recurs

prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ.

- toate celelalte critici, a căror

dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C proc.

civ., sunt lipsite de obiect pentru că recurenții nu au făcut dovada

respectării dispoziției referitoare la notificarea unității deținătoare a

imobilului preluat abuziv de stat, cuprinsă în art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)

C proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamanții C.A., C.M., P.P., P.V. și P.C. împotriva Deciziei nr. 214 din 22

octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

3 iunie 2010.