ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3469/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La 5 aprilie 2006, reclamanții A.I., P.P., C.M. și P.V.

au chemat în judecată pe pârâții Comisia locală Oteșani pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și Comisia județeană Vâlcea pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, solicitând: - anularea Hotărârii din 23 februarie 2006 a Comisiei județene Vâlcea pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, - obligarea aceleiași comisii la validarea terenului de 1 ha.; - anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate emis la 30 noiembrie 1995 de către Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea SC C. SA Râureni; - obligarea Comisiei locale Oteșani să înainteze Comisiei județene Vâlcea documentația necesară emiterii ordinului de restituire a terenului; - restituirea bunurilor mobile rechiziționate conform inventarului din 11 iunie 1952. În motivarea cererii, întemeiată generic pe prevederile Legilor nr. 10/2001 și nr. 247/2005, reclamanții au susținut că prin hotărârea contestată le-a fost în mod greșit respinsă solicitarea privitoare la restituirea bunurilor mobile și imobile preluate abuziv de stat de la Stănescu Victor, autorul lor.

Pe parcursul procesului reclamanții și-au precizat cererea și au solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a SC C. SA. În motivarea cererii precizatoare, reclamanții au susținut că terenurile și construcțiile preluate abuziv de la autorul lor au fost date în folosința Fabricii de Conserve Râureni, actuala SC C. SA, beneficiara certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului de 9.543,86 mp. (situat în satul Cârstănești, comuna Oteșani, pct. D.), iar această entitate nu a dat curs notificării formulate de ei în baza Legii nr. 10/2001. Ulterior, reclamanții au revenit, învederând că înțeleg să se judece doar cu paratele comisii pentru atestarea dreptului de proprietate asupra terenurilor, locală și județeană.

Judecătoria Horezu, prin sentința civilă nr. 534 din 7 mai 2007, a respins acțiunea precizată, ca neîntemeiată. Tribunalul Vâlcea-secția civilă, prin Decizia nr. 952 din 28 iunie 2007, a admis recursul declarat de reclamanți și a casat sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, reținând că pricina fost soluționată în lipsa unei părți, necitată legal și fără a se intra în cercetarea fondului și fără clarificarea obiectului cererii și a cadrului procesual.

În rejudecare, reclamanții au precizat că înțeleg să se judece doar cu pârâții Comisia județeană Vâlcea pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, SC C. SA și Ministerul Agriculturii și Alimentației și solicită: - anularea Hotărârii din 23 februarie 2006, a Comisiei Județene Vâlcea; - obligarea pârâtei SC C. SA la emiterea deciziei de restituire în natură a bunurilor trecute fără titlu valabil în proprietatea statului (terenul de 9.543,86 mp, situat în satul Cârstănești, pct. G., o casă de locuit din cărămidă compusă din 4 camere, bucătărie și dependințe, o magazie din cărămidă și blocuri de ciment, de 25/7 m, o hală de fabricație din cărămidă, acoperită cu țiglă, de 30/10 m și două cuptoare de uscat prune, din cărămidă și blocuri de ciment, acoperite cu țiglă); - constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare ă dreptului de proprietate emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea SC C. SA pentru terenul de 9.543,6 mp.

La 7 noiembrie 2007, în cauză a fost introdusă SC O. SA, consecutiv precizării acesteia că, urmare a unei fuziuni, SC C. SA nu mai are personalitate juridică. Judecătoria Horezu, prin sentința civilă nr. 1335 din 21 noiembrie 2007, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Vâlcea, pe considerentul că după modificarea acțiunii, făcută ulterior casării cu trimitere, obiectul principal al cererii îl constituie obligarea pârâtei SC C. SA la emiterea dispoziției de restituire în natură a imobilului, conform art. 10 și 11 din Legea nr. 10/2001.

Tribunalul Vâlcea-secția civilă, prin sentința nr. 423 din 15 mai 2008, și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Horezu (în privința capătului de cerere având ca obiect anularea Hotărârii din 2006): și Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, (în privința capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a certificatului de atestare a dreptului de proprietate). Totodată, tribunalul a constatat ivit conflictul negativ de competență în privința primului capăt de cerere, a înaintat dosarul Curții de Apel Pitești pentru regulator de competență, a constatat că este legal învestit cu solicitarea având ca obiect „obligația de a face", formulată conform Legii nr. 1072001 în contradictoriu cu pârâtele SC C.R.

SA și SC O. SA, a disjuns acest capăt de cerere și a fixat termen de judecată la 29 mai 2008. Același tribunal, prin sentința nr. 570 din 19 iunie 2008, a respins, ca neîntemeiată, excepția de inadmisibilitate și a respins cererea, ca nefondată față de pârâta SC O. SA și pentru lipsa capacității de folosință și de exercițiu față de pârâta SC C. SA. S-a reținut că: - în referire la „obligația de a face" reclamanții au precizat că, de fapt, solicită ca pârâtele să fie obligate la emiterea deciziei/dispoziției motivate de soluționare a notificării; - deoarece SC C. SA a fuzionat prin absorbție cu SC O. SA, cererea reclamanților trebuie analizată doar în contradictoriu cu ultima pârâtă, cealaltă pârâtă fiind lipsită de capacitate de folosință și de exercițiu; - reclamanții nu au făcut dovada că ar fi notificat în termen legal pe vreuna din cele două pârâte.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia nr. 214 din 22 octombrie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanți. S-a reținut că reclamanții nu au făcut dovada notificării și, de altfel, în motivele de apel au recunoscut că nu au întreprins un asemenea demers. Reclamanții au declarat recurs, solicitând casarea ultimelor două hotărâri pronunțate în cauză, admiterea acțiunii precizate și restituirea imobilului (teren și construcții) sau trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond ori instanța de apel.

În motivarea recursului, al cărui temei juridic nu a fost indicat, reclamanții au susținut că după apariția Legii nr. 10/2001 au solicitat pârâtelor restituirea bunurilor preluate abuziv de la autorul lor, conform Decretului nr. 511/1955 dar, contrar prevederilor imperative ale legii reparatorii menționate, entitățile notificate nu le-au soluționat cererea, care era însoțită de acte doveditoare. Pe parcursul judecării recursului, respectiv la 21 iunie 2009, recurentul reclamant A.I. a decedat, în cauză fiind introduși C.A., P.P. și P.C., moștenitorii săi. Intimata SC O. SA a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului pe considerentul că recurenții reclamanți nu au făcut dovada notificării Înalta Curte reține că: - prima critică, referitoare la pretinsa depunere în termen a notificării, presupune reanalizarea materialului probator și, ca atare, nu se încadrează in niciunul dintre motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 304 C. proc.

civ. - toate celelalte critici, a căror dezvoltare permite încadrarea în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 9 C proc. civ., sunt lipsite de obiect pentru că recurenții nu au făcut dovada respectării dispoziției referitoare la notificarea unității deținătoare a imobilului preluat abuziv de stat, cuprinsă în art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C.A., C.M., P.P., P.V. și P.C. împotriva Deciziei nr. 214 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.