ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 22/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, reclamanții B.A., T.I., Ț.C., D.I., S.N., B.C., V.S., P.F., T.S., N.G., D.F.D., B.M., F.G., B.L., P.A.O., S.R.C., C.V., G.E., G.M.C., S.M., D.V., N.C., C.G., M.G., S.A., I.V., S.L., Ș.M., E.L., S.N.L., D.S.C., M.P., P.M., R.M., L.Ș., U.F., D.M., I.D., L.G., I.G.M., F.E., D.R.A., V.I., A.V., D.E., D.G., A.C., T.D., N.M., S.C.I. și N.G.O., personal auxiliar de specialitate și personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și unitățile de parchet din Județul Argeș, au formulat cerere de suspendare a Deciziei nr. 61 din 7 iulie 2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În motivarea cererii, s-a arătat că prin decizia atacată s-a dispus ca, începând cu data de 1 iunie 2009, să se suspende aplicarea Deciziei nr. 15 din 5 martie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în sensul că drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 se vor achita fără a include și sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică. S-a susținut că decizia contestată reprezintă un act administrativ, iar cerința cazului bine justificat este îndeplinită, deoarece refuzul plății acestui spor pe o perioadă nedeterminată încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, aplicându-se retroactiv. Au apreciat reclamanții că se încalcă, de asemenea, prevederile art. 44 din Constituție, art. 64 din Legea nr. 24/2000, art. 164 C. muncii, art. 474 C. civ.

și art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O. Prin sentința Civilă nr. 137/ F din 10 august 2009 a Curții de Apel Pitești s-a admis excepția de necompetență teritorială invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, declinându-se competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, instanța reținând incidența O.G. nr. 8/2007. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, care, prin sentința civilă nr. 3440 din 22 octombrie 2009, a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare formulată, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții nu au probat formularea plângerii prealabile, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cerința legii în acest sens reprezentând o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare. Împotriva acestei hotărâri judecătorești a fost promovat recurs, în termen legal, de către reclamanți, personal auxiliar de specialitate și personal conex din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și unitățile de parchet din Județul Argeș, arondate teritorial, care au solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. În dezvoltarea căii extraordinare de atac, recurenții consideră că hotărârea este nelegală, fiind incidente prev. art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. Recurenții reclamanți arată că au solicitat autorității publice emitente (Procurorului General) revocarea actului emis de către acesta, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 și art. 24 1 din O.G. nr. 8/2007. Se învederează faptul că, prin hotărârea din 20 iulie 2009 a Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, le-a fost respinsă contestația nr. 3890/X/2 din 14 iulie 2009 formulată împotriva Deciziei nr. 61 din 7 iulie 2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Prin urmare, din eroare, la dosarul cauzei, nu a fost anexată dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În opinia recurenților, întrucât prima instanță a soluționat cererea fără a intra în fondul cauzei, pentru a nu fi private părțile de un grad de jurisdicție, se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin întâmpinarea de la filele 18 - 19 dosar, intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a solicitat respingerea recursului ca nefundat, susținând, în esență, că, în mod corect, instanța de fond a respins acțiunea reclamanților, având în vedere faptul că aceștia nu au făcut dovada îndeplinirii cerinței prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., prin raportare la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, respingerea recursului ca nefondat.

Sentința atacată este legală și temeinică, în speță nefiind întrunite cerințele impuse de art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ. în vederea casării sau modificării sentinței. Instanța de fond a reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată în funcție de situația faptică. În speța de față, reclamanții au solicitat suspendarea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, a Deciziei nr. 61 din 7 iulie 2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Analizând actul administrativ solicitat a fi suspendat(aflat la filele 5 - 6 dosar fond), Înalta Curte constată că s-a decis, începând cu data de 1 iunie 2009, suspendarea aplicării Deciziei nr. 15 din 5 martie 2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

În cuprinsul acțiunii depuse la 9 iulie 2009, reclamanții au susținut că au formulat plângere prealabilă la 7 iulie 2009 (fila 3 dosar fond). În faza recursului, a fost depusă la dosar hotărârea din 20 iulie 2009, prin care Colegiul de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești a respins contestația nr. 3890/X/2 din 14 iulie 2009 formulată de personalul auxiliar de specialitate și personalul conex din cadrul unităților de parchet arondate teritorial Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, împotriva Deciziei nr. 61 din 7 iulie 2009 (fila 6 dosar recurs).

Din cele expuse anterior, rezultă că procedura administrativă prealabilă a fost depusă la autoritatea emitentă la 14 iulie 2009, în condițiile în care cererea de suspendare a executării actului administrativ mai sus individualizat a fost depusă la instanța de contencios administrativ la data de 9 iulie 2009. Prin urmare, procedura prealabilă este ulterioară sesizării instanței de contencios administrativ, ceea ce echivalează cu lipsa acesteia. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Așadar, anterior formulării cererii de suspendare a executării actului administrativ, persoana care se consideră vătămată trebuie să depună la autoritatea emitentă o plângere administrativă, prin care solicită revocarea actului în discuție. Or, o asemenea cerință legală nu a fost îndeplinită în cauză, față de cele reținute mai sus. Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

În mod tradițional, recursul prealabil a fost reglementat în legislația românească, el reprezentând o condiție obligatorie pentru promovarea acțiunii în contencios administrativ. Înalta Curte constată că Legea nr. 554/2004 instituie prin art. 7 obligativitatea procedurii administrative prealabile. În raport de art. 109 alin. (2) C. proc. civ., aplicabil în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată. În materia contenciosului administrativ, regula generală stabilită de legiuitor prin art. 7 din Legea nr. 554/2004 este aceea că respectarea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiție de admisibilitate a acțiunii.

În raport de cele expuse anterior, rezultă că soluția primei instanțe este legală, față de împrejurarea că procedura administrativă a fost declanșată ulterior sesizării instanței cu cererea de suspendare, formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004. În concluzie, recursul apare ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.A., T.I., Ț.C., D.I., S.N., B.C., V.S., P.F., T.S., N.G., D.F.D., B.M., F.G., B.L., P.A.O., S.R.C., C.V., G.E., G.M.C., S.M., D.V., N.C., C.G., M.G., S.A., I.V., S.L., Ș.M., E.L., S.N.L., D.S.C., M.P., P.M., R.M., L.Ș., U.F., D.M., I.D., L.G., I.G.M., F.E., D.R.A., V.I., A.V., D.E., D.G., A.C., T.D., N.M., S.C.I.și N.G.O. împotriva sentinței civile nr. 3440 din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2010.