ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 22/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Pitești, reclamanții B.A., T.I., Ț.C., D.I., S.N., B.C., V.S., P.F., T.S.,

N.G., D.F.D., B.M., F.G., B.L., P.A.O., S.R.C., C.V., G.E., G.M.C., S.M., D.V.,

N.C., C.G., M.G., S.A., I.V., S.L., Ș.M., E.L., S.N.L., D.S.C., M.P., P.M., R.M.,

L.Ș., U.F., D.M., I.D., L.G., I.G.M., F.E., D.R.A., V.I., A.V., D.E., D.G., A.C.,

T.D., N.M., S.C.I. și N.G.O., personal auxiliar de specialitate și

personal conex în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și

unitățile de parchet din Județul Argeș, au formulat cerere de suspendare a

Deciziei nr. 61 din 7 iulie 2009 emisă de Procurorul General al Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Pitești, întemeiată pe prevederile art. 14 din Legea nr.

554/2004.

În motivarea cererii,

s-a arătat că prin decizia atacată s-a dispus ca, începând cu data de 1 iunie 2009,

să se suspende aplicarea Deciziei nr. 15 din 5 martie 2009 a Procurorului

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, în sensul că drepturile

salariale aferente lunii iunie 2009 se vor achita fără a include și sporul de

50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.

S-a susținut că

decizia contestată reprezintă un act administrativ, iar cerința cazului bine

justificat este îndeplinită, deoarece refuzul plății acestui spor pe o perioadă

nedeterminată încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție,

aplicându-se retroactiv.

Au apreciat

reclamanții că se încalcă, de asemenea, prevederile art. 44 din Constituție, art.

64 din Legea nr. 24/2000, art. 164 C. muncii, art. 474 C. civ. și art. 1 din

Protocolul nr. 1 la C.E.D.O.

Prin sentința Civilă nr.

137/ F din 10 august 2009 a Curții de Apel Pitești s-a admis excepția de

necompetență teritorială invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, declinându-se competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

instanța reținând incidența O.G. nr. 8/2007.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, care, prin sentința civilă nr. 3440 din 22 octombrie 2009, a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare formulată, pentru neîndeplinirea procedurii

prealabile prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanții nu au probat

formularea plângerii prealabile, în conformitate cu prevederile art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, cerința legii în acest sens reprezentând o condiție

de admisibilitate a cererii de suspendare.

Împotriva acestei

hotărâri judecătorești a fost promovat recurs, în termen legal, de către

reclamanți, personal auxiliar de specialitate și personal conex din cadrul

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și unitățile de parchet din Județul

Argeș, arondate teritorial, care au solicitat casarea sentinței și trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În dezvoltarea căii

extraordinare de atac, recurenții consideră că hotărârea este nelegală, fiind

incidente prev. art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurenții reclamanți

arată că au solicitat autorității publice emitente (Procurorului General)

revocarea actului emis de către acesta, în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004

și art. 24

1

din O.G. nr. 8/2007.

Se învederează faptul

că, prin hotărârea din 20 iulie 2009 a Colegiului de conducere al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Pitești, le-a fost respinsă contestația nr. 3890/X/2

din 14 iulie 2009 formulată împotriva Deciziei nr. 61 din 7 iulie 2009 a

Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

Prin urmare, din

eroare, la dosarul cauzei, nu a fost anexată dovada îndeplinirii procedurii

prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În opinia

recurenților, întrucât prima instanță a soluționat cererea fără a intra în

fondul cauzei, pentru a nu fi private părțile de un grad de jurisdicție, se

impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță.

Prin întâmpinarea de

la filele 18 - 19 dosar, intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție, a solicitat respingerea recursului ca

nefundat, susținând, în esență, că, în mod corect, instanța de fond a respins

acțiunea reclamanților, având în vedere faptul că aceștia nu au făcut dovada

îndeplinirii cerinței prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Analizând sentința

atacată, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a

II-a C. proc. civ., prin raportare la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004,

respingerea recursului ca nefondat.

Sentința atacată este

legală și temeinică, în speță nefiind întrunite cerințele impuse de art. 304 și

art. 304

1

C. proc. civ. în vederea casării sau modificării

sentinței.

Instanța de fond a

reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în

cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată în funcție de situația

faptică.

În speța de față,

reclamanții au solicitat suspendarea, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004,

a Deciziei nr. 61 din 7 iulie 2009 emisă de Procurorul General al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București.

Analizând actul

administrativ solicitat a fi suspendat(aflat la filele 5 - 6 dosar fond),

Înalta Curte constată că s-a decis, începând cu data de 1 iunie 2009,

suspendarea aplicării Deciziei nr. 15 din 5 martie 2009 emisă de Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.

În cuprinsul acțiunii

depuse la 9 iulie 2009, reclamanții au susținut că au formulat plângere

prealabilă la 7 iulie 2009 (fila 3 dosar fond).

În faza recursului, a

fost depusă la dosar hotărârea din 20 iulie 2009, prin care Colegiul de

conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești a respins

contestația nr. 3890/X/2 din 14 iulie 2009 formulată de personalul auxiliar de

specialitate și personalul conex din cadrul unităților de parchet arondate

teritorial Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, împotriva Deciziei nr.

61 din 7 iulie 2009 (fila 6 dosar recurs).

Din cele expuse

anterior, rezultă că procedura administrativă prealabilă a fost depusă la

autoritatea emitentă la 14 iulie 2009, în condițiile în care cererea de

suspendare a executării actului administrativ mai sus individualizat a fost

depusă la instanța de contencios administrativ la data de 9 iulie 2009.

Prin urmare,

procedura prealabilă este ulterioară sesizării instanței de contencios

administrativ, ceea ce echivalează cu lipsa acesteia.

Potrivit art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată, în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în

condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității

ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să

dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la

pronunțarea instanței de fond.

Așadar, anterior

formulării cererii de suspendare a executării actului administrativ, persoana

care se consideră vătămată trebuie să depună la autoritatea emitentă o plângere

administrativă, prin care solicită revocarea actului în discuție.

Or, o asemenea

cerință legală nu a fost îndeplinită în cauză, față de cele reținute mai sus.

Potrivit art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios

administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al

său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie

să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare,

dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea,

în tot sau în parte, a acestuia.

În mod tradițional,

recursul prealabil a fost reglementat în legislația românească, el reprezentând

o condiție obligatorie pentru promovarea acțiunii în contencios administrativ.

Înalta Curte constată

că Legea nr. 554/2004 instituie prin art. 7 obligativitatea procedurii

administrative prealabile.

În raport de art. 109

alin. (2) C. proc. civ., aplicabil în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței se poate face numai

după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea

lege, iar dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de

chemare în judecată.

În materia

contenciosului administrativ, regula generală stabilită de legiuitor prin art. 7

din Legea nr. 554/2004 este aceea că respectarea procedurii administrative

prealabile reprezintă o condiție de admisibilitate a acțiunii.

În raport de cele

expuse anterior, rezultă că soluția primei instanțe este legală, față de împrejurarea

că procedura administrativă a fost declanșată ulterior sesizării instanței cu

cererea de suspendare, formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În concluzie,

recursul apare ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de B.A., T.I., Ț.C., D.I., S.N., B.C., V.S., P.F., T.S., N.G., D.F.D.,

B.M., F.G., B.L., P.A.O., S.R.C., C.V., G.E., G.M.C., S.M., D.V., N.C., C.G., M.G.,

S.A., I.V., S.L., Ș.M., E.L., S.N.L., D.S.C., M.P., P.M., R.M., L.Ș., U.F., D.M.,

I.D., L.G., I.G.M., F.E., D.R.A., V.I., A.V., D.E., D.G., A.C., T.D., N.M., S.C.I.și

N.G.O. împotriva sentinței civile nr. 3440 din 22 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 ianuarie 2010.