ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4826/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 6779 din 6 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a constatat nulitatea recursului formulat de reclamanții M.T. și M.V. împotriva deciziei nr. 105A din 29 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Împotriva acestei decizii, reclamanții M.T. și M.V. au formulat contestație în anulare care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la 6 decembrie 2012 (M.V. însușindu-și contestația în anulare, pe care nu a semnat-o, astfel cum rezultă din aplicarea semnăturii sale pe notele de concluzii).

În motivarea cererii, contestatorii critică modul în care instanțele anterioare au soluționat procesul susținând, în esență, că hotărârile judecătorești pronunțate în cauză nu au respectat legislația în vigoare în ceea ce privește buna credință a chiriașilor-cumpărători, în baza Legii nr. 112/1995. Se arată de asemenea că, în soluționarea pricinii, instanțele s-au raportat în mod greșit la decizia nr. 707 din 25 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, reținând în baza unei decizii abuzive și în contradicție cu spiritul și aplicarea legii că ei au fost de rea credință la încheierea actului de vânzare cumpărare. Celelalte aspecte dezvoltate de contestatori cu titlu de motive ale contestației în anulare vizează nemulțumirea acestora în legătură cu modul de soluționare a procesului de către judecătorii fondului.

Înalta Curte, la termenul din 25 octombrie 2013, a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare pe care o va admite pentru următoarele considerente: Căile de atac și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență. Contestația în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Prin urmare, pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății.

În consecință, față de cele dezvoltate de contestator cu titlu de motive ale căii extraordinare de atac, se constată că acestea nu pot fi încadrate în dispozițiile legale anterior enumerate, astfel că Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorii M.T. și M.V. împotriva deciziei nr. 6779 din 6 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 octombrie 2013.