ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4826/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 6779 din 6 noiembrie

2012, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a constatat

nulitatea recursului formulat de reclamanții M.T. și M.V. împotriva deciziei

nr. 105A din 29 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și

pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Împotriva acestei

decizii, reclamanții M.T. și M.V. au formulat contestație în anulare care a

fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I

civilă, la 6 decembrie 2012 (M.V. însușindu-și contestația în anulare, pe care

nu a semnat-o, astfel cum rezultă din aplicarea semnăturii sale pe notele de

concluzii).

În motivarea cererii,

contestatorii critică modul în care instanțele anterioare au soluționat

procesul susținând, în esență, că hotărârile judecătorești pronunțate în cauză

nu au respectat legislația în vigoare în ceea ce privește buna credință a

chiriașilor-cumpărători, în baza Legii nr. 112/1995. Se arată de asemenea că,

în soluționarea pricinii, instanțele s-au raportat în mod greșit la decizia nr.

707 din 25 februarie 2003 a Curții Supreme de Justiție, reținând în baza unei

decizii abuzive și în contradicție cu spiritul și aplicarea legii că ei au fost

de rea credință la încheierea actului de vânzare cumpărare.

Celelalte aspecte dezvoltate

de contestatori cu titlu de motive ale contestației în anulare vizează nemulțumirea

acestora în legătură cu modul de soluționare a procesului de către judecătorii fondului.

Înalta Curte, la termenul

din 25 octombrie 2013, a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare

pe care o va admite pentru următoarele considerente:

Căile de atac și condițiile

în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică,

deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a înlătura orice cauze

care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Contestația în anulare

este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru

ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc. civ. (contestația

în anulare obișnuită) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare specială,

al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).

Cazurile în care poate

fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura de chemare

a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor

legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică

privitoare la competență.

Contestația în anulare

specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată

recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când instanța, respingând recursul

ori admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele

de casare.

Prin urmare, pe calea

contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu

relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății.

În consecință, față de

cele dezvoltate de contestator cu titlu de motive ale căii extraordinare de atac,

se constată că acestea nu pot fi încadrate în dispozițiile legale anterior enumerate,

astfel că Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă

contestația în anulare formulată de contestatorii M.T. și M.V. împotriva deciziei

nr. 6779 din 6 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 25 octombrie 2013.