ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5463/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții B.T.I., S.B.A. și E.T., au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătății, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea art. 11 alin. (1) și (3) din O.M.S. nr. 232/2011 și obligarea pârâtului la plata de daune interese. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin H.G. nr. 212/2011 a fost aprobat Programul de interes național "Dezvoltarea rețelei naționale de cămine pentru persoanele vârstnice", iar prin O.M.S. nr. 232/2011 au fost aprobate condițiile privind redistribuirea personalului de specialitate medico-sanitar și auxiliar-sanitar din cadrul unităților sanitare propuse a fi reorganizate în cămine pentru persoane vârstnice, care nu a fost preluat de acestea, în alte unități sanitare.

S-a mai arătat că prin H.G. nr. 345/2011 a fost aprobată lista unităților sanitare care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate propuse de comisia de selecție, începând cu data de 1 aprilie 2011. S-a arătat că reclamanții, angajați la Spitalului Orășenesc "Dr. M.B." Buftea, județul Ilfov, propus spre reorganizare în cămine pentru persoane vârstnice, ca medici specialiști (specialitatea chirurgie generală și obstetrică-ginecologie) cu contracte individuale de muncă pe perioadă nedeterminată, au formulat cerere de redistribuire însoțită de fișă de evaluare individuală și potrivit art. 1 alin. (2) din ordin și opțiuni individuale pentru spitale clinice din București. Au apreciat reclamanții că dispozițiile art. 11 alin. (1) și (3) din O.M.S.

nr. 232/2011 în baza cărora li s-a respins cererea de redistribuire sunt nelegale întrucât, deși deficitul de medici specialiști exceptați de la dispozițiile art. 11 alin. (1) este mai mic decât deficitul de medici specialiști cărora ordinul le interzice ocuparea locurilor vacante, se interzice redistribuirea în centrele universitare, cu excepția posturilor de medici în specialitatea medicină de urgență, radiologie și imagistică medicală și anestezie și terapie intensivă. De asemenea, au mai arătat că alin. (3) al art. 11 restricționează dreptul la muncă doar pentru medicii din unitățile sanitare neclinice în raport cu colegii medici de la spitalele clinice precum și în raport cu tot personalul auxiliar-sanitar care pot fi redistribuiți la orice unitate sanitară clinică sau neclinică, fără restricții.

Au apreciat reclamanții că autoritatea administrativă a acționat cu exces de putere în emiterea ordinului, invocând în acest sens și Decizia nr. 4868/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, invocând încălcarea prevederilor art. 41 din Constituție, art. 3 și art. 5 C. muncii. Au mai arătat reclamanții că, pentru posturile de medici, condițiile angajării într-un spital clinic nu diferă de condițiile angajării într-un spital neclinic în ceea ce privește gradul profesional și performanțele profesionale. De asemenea, s-a arătat că reclamanții au domiciliul în București, iar opțiunile acestora au fost întemeiate pe competența profesională, pe existența posturilor vacante și pe împrejurarea că domiciliază în București împreună cu familiile.

Și-au precizat cuantumul daunelor interese la 9.275 RON pentru B.T.I., 1.500 RON pentru S.B.A. și 2.100 RON pentru E.T., reprezentând drepturi salariale de care au fost lipsiți de la data de 1 aprilie 2011. Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 1518 din 2 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanții B.T.I., S.B.A., E.T., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, în parte; s-a anulat art. 11 alin. (1) și (3) din O.M.S. nr. 232/2011 și s-a respins cererea reclamanților privind plata daunelor interese ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că art. 11 alin. (1) și (3) din O.M.S. nr. 232/2011 încalcă dispozițiile art. 41 din Constituția României și art. 3 și 5 C. muncii. A apreciat instanța de fond că nelegalitatea textelor reiese și din Hotărârea nr. 352 din 5 octombrie 2011 prin care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a hotărât că limitările prevăzute în alin. (1) și (3) din art. 11 reprezintă discriminare conform O.U.G. 137/2000, republicată, art. 2 alin. (1) coroborat cu art. 6 lit. a), întrucât se creează o diferențiere, deoarece persoanele aflate în situații analoage, medici din unități medicale desființate, sunt tratate în mod diferit, unii beneficiind de redistribuire, alții nu.

S-a mai reținut că reclamantul nu a invocat nicio justificare obiectivă privind modul de formulare al O.M.S. nr. 232/2011. Concluzionând, curtea de apel a reținut că alin. (1) și (3) din art. 11 al O.M.S. nr. 232/2011 creează o excludere pe baza spitalului de proveniență care atinge dreptul la muncă, fără o justificare obiectivă. În ceea ce privește daunele interese solicitate, a apreciat judecătorul fondului că reclamanții nu au făcut dovada întinderii prejudiciului suferit prin punerea în aplicare a ordinului. Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc.

civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare a legii în ceea ce privește aprecierea legalității Ordinului nr. 232/2011 și în ceea ce privește respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ., respectiv obligația motivării soluției de admitere a acțiunii. Se arată că sentința recurată prin care s-a admis cererea reclamanților-intimați și au fost anulate dispozițiile art. 11 alin. (1) și (3) din Ordinul ministrului sănătății nr. 232/2011 este nemotivată, instanța aplicând direct situația în speță Hotărârea nr. 352/2011 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, fără a fi analizat pe fond legalitatea ordinului contestat.

Recurentul arată că în cauză în mod nelegal aprecierea legalității asupra ordinului s-a făcut de către instanța de fond în raport de dispozițiile C. muncii inexistente sau inaplicabile prezentei cauzei. Se solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că în cauză se impune casarea cu trimitere spre rejudecare în raport de dispozițiile art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ. pentru necercetarea fondului cauzei, respectiv neanalizarea tuturor condițiilor de legalitate ale actului normativ contestat.

Prima instanță admițând acțiunea și dispunând anularea în parte a Ordinului nr. 232/2011 în mod greșit și-a argumentat soluția de admitere numai pe existența Hotărârii nr. 352/2011 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin care se constatase existența unei situații de discriminare determinate de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (3) din Ordinul nr. 232/2011 contestate de recurenți, în prezenta cauză. În mod nelegal și nemotivat, în raport de dispozițiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. prin sentința recurată nu au fost analizate toate motivele de nelegalitate. Aceasta cu atât mai mult cu cât Sentința civilă nr. 1317 din 27 februarie 2012 a Curții de Apel București, prin care s-a respins acțiunea formulată de recurentul din prezenta cauză nu este și irevocabilă, fiind contestată pe calea recursului declarat, situația de discriminare constatată de autoritatea competentă nefiind irevocabil stabilită.

Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va admite recursul și va casa sentința atacată trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru verificarea legalității ordinului contestat sub toate aspectele privind condițiile de legalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Sănătății împotriva Sentinței nr. 1518 din 2 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2013. Procesat de GGC - AZ