ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5463/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții

B.T.I., S.B.A. și E.T., au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătății,

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea art. 11 alin.

(1) și (3) din O.M.S. nr. 232/2011 și obligarea pârâtului la plata de daune

interese.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că prin H.G. nr. 212/2011 a fost aprobat

Programul de interes național "Dezvoltarea rețelei naționale de cămine

pentru persoanele vârstnice", iar prin O.M.S. nr. 232/2011 au fost

aprobate condițiile privind redistribuirea personalului de specialitate

medico-sanitar și auxiliar-sanitar din cadrul unităților sanitare propuse a fi

reorganizate în cămine pentru persoane vârstnice, care nu a fost preluat de

acestea, în alte unități sanitare.

S-a mai arătat că

prin H.G. nr. 345/2011 a fost aprobată lista unităților sanitare care nu pot

încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate propuse de comisia de

selecție, începând cu data de 1 aprilie 2011.

S-a arătat că

reclamanții, angajați la Spitalului Orășenesc "Dr. M.B." Buftea,

județul Ilfov, propus spre reorganizare în cămine pentru persoane vârstnice, ca

medici specialiști (specialitatea chirurgie generală și obstetrică-ginecologie)

cu contracte individuale de muncă pe perioadă nedeterminată, au formulat cerere

de redistribuire însoțită de fișă de evaluare individuală și potrivit art. 1

alin. (2) din ordin și opțiuni individuale pentru spitale clinice din

București.

Au apreciat

reclamanții că dispozițiile art. 11 alin. (1) și (3) din O.M.S. nr. 232/2011 în

baza cărora li s-a respins cererea de redistribuire sunt nelegale întrucât,

deși deficitul de medici specialiști exceptați de la dispozițiile art. 11 alin.

(1) este mai mic decât deficitul de medici specialiști cărora ordinul le

interzice ocuparea locurilor vacante, se interzice redistribuirea în centrele

universitare, cu excepția posturilor de medici în specialitatea medicină de

urgență, radiologie și imagistică medicală și anestezie și terapie intensivă.

De asemenea, au mai

arătat că alin. (3) al art. 11 restricționează dreptul la muncă doar pentru

medicii din unitățile sanitare neclinice în raport cu colegii medici de la

spitalele clinice precum și în raport cu tot personalul auxiliar-sanitar care

pot fi redistribuiți la orice unitate sanitară clinică sau neclinică, fără

restricții.

Au apreciat

reclamanții că autoritatea administrativă a acționat cu exces de putere în emiterea

ordinului, invocând în acest sens și Decizia nr. 4868/2007 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

invocând încălcarea prevederilor art. 41 din Constituție, art. 3 și art. 5 C.

muncii.

Au mai arătat

reclamanții că, pentru posturile de medici, condițiile angajării într-un spital

clinic nu diferă de condițiile angajării într-un spital neclinic în ceea ce

privește gradul profesional și performanțele profesionale. De asemenea, s-a

arătat că reclamanții au domiciliul în București, iar opțiunile acestora au

fost întemeiate pe competența profesională, pe existența posturilor vacante și

pe împrejurarea că domiciliază în București împreună cu familiile.

Și-au precizat

cuantumul daunelor interese la 9.275 RON pentru B.T.I., 1.500 RON pentru S.B.A.

și 2.100 RON pentru E.T., reprezentând drepturi salariale de care au fost

lipsiți de la data de 1 aprilie 2011.

Pârâtul a depus la

dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Hotărârea instanței

de fond

Prin Sentința nr.

1518 din 2 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanții B.T.I.,

S.B.A., E.T., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, în parte; s-a

anulat art. 11 alin. (1) și (3) din O.M.S. nr. 232/2011 și s-a respins cererea

reclamanților privind plata daunelor interese ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că art. 11 alin. (1) și (3) din O.M.S.

nr. 232/2011 încalcă dispozițiile art. 41 din Constituția României și art. 3 și

5 C. muncii.

A apreciat instanța

de fond că nelegalitatea textelor reiese și din Hotărârea nr. 352 din 5

octombrie 2011 prin care Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a

hotărât că limitările prevăzute în alin. (1) și (3) din art. 11 reprezintă

discriminare conform O.U.G. 137/2000, republicată, art. 2 alin. (1) coroborat

cu art. 6 lit. a), întrucât se creează o diferențiere, deoarece persoanele

aflate în situații analoage, medici din unități medicale desființate, sunt

tratate în mod diferit, unii beneficiind de redistribuire, alții nu.

S-a mai reținut că

reclamantul nu a invocat nicio justificare obiectivă privind modul de formulare

al O.M.S. nr. 232/2011.

Concluzionând, curtea

de apel a reținut că alin. (1) și (3) din art. 11 al O.M.S. nr. 232/2011

creează o excludere pe baza spitalului de proveniență care atinge dreptul la

muncă, fără o justificare obiectivă.

În ceea ce privește

daunele interese solicitate, a apreciat judecătorul fondului că reclamanții nu

au făcut dovada întinderii prejudiciului suferit prin punerea în aplicare a

ordinului.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Sănătății, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs

invocate conform art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., invocându-se greșita aplicare

a legii în ceea ce privește aprecierea legalității Ordinului nr. 232/2011 și în

ceea ce privește respectarea dispozițiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ.,

respectiv obligația motivării soluției de admitere a acțiunii.

Se arată că sentința

recurată prin care s-a admis cererea reclamanților-intimați și au fost anulate

dispozițiile art. 11 alin. (1) și (3) din Ordinul ministrului sănătății nr.

232/2011 este nemotivată, instanța aplicând direct situația în speță Hotărârea

nr. 352/2011 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, fără a fi

analizat pe fond legalitatea ordinului contestat.

Recurentul arată că

în cauză în mod nelegal aprecierea legalității asupra ordinului s-a făcut de

către instanța de fond în raport de dispozițiile C. muncii inexistente sau

inaplicabile prezentei cauzei.

Se solicită admiterea

recursului astfel cum a fost formulat.

Analizând recursul

declarat în raport de motivele invocate, Curtea apreciază pentru următoarele

considerente că în cauză se impune casarea cu trimitere spre rejudecare în

raport de dispozițiile art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ. pentru necercetarea

fondului cauzei, respectiv neanalizarea tuturor condițiilor de legalitate ale

actului normativ contestat.

Prima instanță

admițând acțiunea și dispunând anularea în parte a Ordinului nr. 232/2011 în

mod greșit și-a argumentat soluția de admitere numai pe existența Hotărârii nr.

352/2011 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin care se

constatase existența unei situații de discriminare determinate de dispozițiile

art. 11 alin. (1) și (3) din Ordinul nr. 232/2011 contestate de recurenți, în

prezenta cauză.

În mod nelegal și

nemotivat, în raport de dispozițiile art. 261 alin. (5) C. proc. civ. prin

sentința recurată nu au fost analizate toate motivele de nelegalitate.

Aceasta cu atât mai

mult cu cât Sentința civilă nr. 1317 din 27 februarie 2012 a Curții de Apel

București, prin care s-a respins acțiunea formulată de recurentul din prezenta

cauză nu este și irevocabilă, fiind contestată pe calea recursului declarat,

situația de discriminare constatată de autoritatea competentă nefiind irevocabil

stabilită.

Față de cele expuse

mai sus, Curtea, în baza art. 312 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va admite

recursul și va casa sentința atacată trimițând cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe pentru verificarea legalității ordinului contestat sub toate aspectele

privind condițiile de legalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Ministerul Sănătății împotriva Sentinței nr. 1518 din 2 martie 2012

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 mai 2013.

Procesat

de GGC - AZ