ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5342/2012

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanții Unitatea

Administrativ Teritorială Comănești și Consiliul local Comănești au solicitat

în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României prin Secretarul General al

Guvernului, anularea parțială a H.G. nr. 212/2011 pentru aprobarea Programului

de interes național „Dezvoltarea rețelei naționale de cămine pentru persoane

vârstnice”, în ceea ce privește art. 3 alin. (2) din hotărâre, raportat la

Anexa nr. 2 din listă, și suspendarea executării în temeiul dispozițiilor art.

15 din Legea nr. 554/2004.

În cauză, au fost

formulate două cereri de intervenție, admise în principiu, în temeiul

dispozițiilor art. 52 C. proc. civ., prin încheierea din 2 septembrie 2011, cu

motivarea corespunzătoare, dispunându-se introducerea în cauză în calitate de

intervenienți în interesul pârâtului Guvernul României, a Ministerului Muncii,

Familiei și Protecției Sociale și a Ministerului Sănătății.

Prin sentința civilă

nr. 169 din 21 octombrie 2011 Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamanților Unitatea Administrativ Teritorială

Comănești și Consiliul Local Comănești, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României

și intervenienții Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției

Sociale, a dispus anularea parțială a H.G. nr. 212/2011, cu privire la art. 3

alin. (2) raportat la Anexa nr. 2 și a respins, ca nefondate, cererile de intervenție

în interesul pârâtului Guvernul României.

Pentru a pronunța această

soluție instanța a reținut că H.G.nr. 212/2011 aprobă Programul de interes național

„Dezvoltarea rețelei naționale de cămine pentru persoane vârstnice”, finanțat de

la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale

(autoritate finanțatoare).

Programul se adresează

autorităților administrației publice locale care, prin hotărâre a Consiliului județean

sau al municipiului București, decid concomitent înființarea de cămine pentru persoane

vârstnice prin reorganizarea unor unități sanitare cu paturi aflate în rețeaua proprie

a acestora, care se desființează în condițiile prevăzute de lege.

Spitalele publice din

rețeaua proprie a Ministerului Sănătății se înființează și, respectiv se desființează

prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Sănătății [art. 174 alin.

(1) din Legea nr. 95/2006].

Confuzia s-a perpetuat

și la nivelul Casei Județene de Asigurări de Sănătate Bacău, care a interpretat

H.G. nr. 212/2011 ca fiind un act de desființare a Spitalului „I.L.” Comănești,

cu consecința exprimării refuzului de încheiere a contractului privind prestarea

de servicii medicale cu această unitate sanitară.

Cert este că Spitalul

„I.L.” Comănești a fost trecut în Anexa nr. 2 din hotărâre, fără a exista vreo propunere

de reorganizare sau desființare a acestuia și de înființare concomitentă a unui

cămin pentru persoane vârstnice.

Astfel, deși în cauza

de față nu se poate vorbi de înființarea unui cămin pentru persoane vârstnice în

condițiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 212/2011, spitalul a fost supus unei adevărate

proceduri de redistribuire a persoanelor de specialitate medico-sanitar, procedură

concertată de către Ministerul Sănătății, în mod direct și nemijlocit prin cele

două ordine emise, având ca scop desființarea pe o cale ocolită a unităților sanitare

nominalizate în Anexa nr. 2 la hotărâre, fără o consultare prealabilă a autorităților

administrației locale și spitalului. După cum se observă s-a procedat la redistribuirea

personalului din cadrul unităților sanitare propuse a fi reorganizate în cămine

și nu este vorba de propunerea venită din partea managementului unității sanitare,

ci de lista cuprinsă în Anexa nr. 2 la hotărâre.

În concluzie, Curtea de

Apel a apreciat că nu toate unitățile sanitare prevăzute în anexa 2, în ipoteza

în care ar fi reorganizate în cămine ar beneficia de finanțare în condițiile

art. 6 din H.G. nr. 212/2011, ci devin „eligibile” pentru finanțare, adică pot fi

considerate că îndeplinesc condițiile pentru a fi finanțate și dacă îndeplinesc

cerințele prevăzute la alin. (2) art. 3.

Împotriva hotărârii instanței

de fond pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin cererea de recurs

formulată de Guvernul României s-a arătat că hotărârea Curții de apel a fost dată

cu aplicarea greșită a legii și nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind

evident în opinia recurentului că HG. nr. 212/2011 nu are ca obiect desființarea

Spitalului „I.L.” din localitatea Comănești, sensul care se desprinde din art. 3

alin. (1) al acestui act normativ fiind acela de a crea oportunitatea pentru autoritățile

locale de a-l transforma în cămin pentru persoane vârstnice și nicidecum de a impune

desființarea sau transformarea spitalului într-un asemenea așezământ.

Hotărârea de guvern contestată

creează posibilitatea autorităților administrative publice locale (consilii locale/județene)

de a accesa fonduri în situația în care acestea decid prin hotărâre de Consiliu

Local/Județean să înființeze cămine pentru persoane vârstnice prin reorganizarea

unor unități sanitare cu paturi aflate în rețeaua proprie a acestora. Autoritățile

menționate au liberul arbitru de a decide sau nu în direcția arătată.

Recurentul a apreciat

că instanța fondului a ignorat aspectele esențiale punctate, pronunțând o soluție

nelegală atât în privința anulării parțiale a H.G. nr. 212/2011 cât și a suspendării

executării acesteia câtă vreme prin actul administrativ nu se stabilește nicio obligație

în sarcina Consiliului Local Comănești.

Recurentul-intervenient

Ministerul Sănătății a subsumat criticile sale motivelor de recurs prevăzute de

art. 304 pct. 7, pct. 8 și 9 C. proc. civ., subliniind la rândul său că legiuitorul

a lăsat la latitudinea autorităților administrației publice locale accesarea Programului

de interes național aprobat prin acest act normativ în condițiile art. 3 alin. (1),

acestea fiind cele care decid păstrarea unităților sanitare sau transformarea lor

în cămine de bătrâni. Cum prin hotărârea nr. 30 din 221 martie 2011 Consiliul Local

a aprobat menținerea în activitate a Spitalului, nu se impunea anularea parțială

a hotărârii de guvern, ci admiterea cererii de intervenție a acestui organ de specialitate

al administrației publice centrale, aflat în subordinea Guvernului, și pe cale de

consecință, respingerea acțiunii în anulare formulată de unitatea administrativ

teritorială Comănești și de Consiliul Local Comănești.

Și intervenientul Ministerul

Muncii, Familiei și Protecției Sociale și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile

art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ., detaliind aceleași critici

expuse și de ceilalți recurenți; s-a insistat pe lipsa unui temei legal care să

susțină soluția de anulare parțială a H.G. nr. 212/2011.

Prin întâmpinare, intimații-reclamanți

au apreciat că sentința este temeinică și legală, fiind cert că Spitalul Orășenesc

„I.L.” Comănești a fost trecut în Anexa nr. 2 a H.G. nr. 212/2011 fără a exista

vreo propunere de reorganizare sau desființare a acestuia și de înființare concomitentă

a unui cămin pentru persoane vârstnice.

S-a reamintit că prin

hotărârea Consiliului Local din 22 martie 2011 s-a aprobat menținerea în activitate

a Spitalului în discuție, în actuala structură și formă juridică, însă hotărârea

de guvern a creat confuzie la nivelul Casei Județene de Asigurări de Sănătate Bacău,

confuzie materializată în refuzul de a încheia contractul privind prestarea de servicii

medicale cu această unitate sanitară, ceea ce conduce la riscul ca acest spital

să nu mai poată asigura serviciile medicale populației din zonă.

Examinând cauza prin prisma

obiectului său, a probatoriului existent la dosar și a normelor legale incidente,

Înalta Curte reține că sunt întemeiate criticile recurenților, astfel că va admite

recursurile pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu consecința

modificării sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și

admiterii cererilor de intervenție accesorii formulate de Ministerul Sănătății și

Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

Acțiunea în contencios

administrativ formulată de unitatea administrativ teritorială Comănești și Consiliul

Local Comănești a vizat anularea parțială a H.G. nr. 212 din 9 martie 2011 pentru

aprobarea Programului de interes național „Dezvoltarea rețelei naționale de cămine

pentru persoane vârstnice”, mai exact în privința art. 3 alin. (2) raportat la Anexa

nr. 2 din listă, precum și suspendarea executării în baza art. 15 din Legea contenciosului

administrativ.

Cererea de suspendare

a fost soluționată, fiind admisă, printr-o sentință separată (nr. 135 din 16

septembrie 2011) care nu face însă obiectul controlului judiciar de față.

Art.3 din H.G. nr. 212/2011

stipulează:

„(1) Programul se adresează

autorităților administrației publice locale care, prin hotărâre a consiliului local/județean

sau al municipiului București, decid concomitent înființarea de cămine pentru persoane

vârstnice prin reorganizarea unor unități sanitare cu paturi aflate în rețeaua proprie

a acestora, care se desființează în condițiile prevăzute de lege.

(2) Sunt eligibile pentru

finanțare căminele pentru persoane vârstnice înființate în condițiile alin. (1)

prin desființarea unităților sanitare cu paturi prevăzute în anexa nr. 2 și care

respectă următoarele cerințe principale, lit. a) -d)”.

În Anexa 2 la hotărârea

de guvern, din lista unităților sanitare figurează Spitalul Orășenesc „I.L.” Comănești.

Această unitate sanitară

a fost transferată către autoritatea administrației publice locale în virtutea

art. 16 lit. c) din O.U.G. nr. 162/2008 (privind transferul ansamblului de atribuții

și competențe exercitate de Ministerul Sănătății Publice către autoritățile publice

locale).

Din textele legale precitate,

dar și din economia întregului act normativ în discuție rezultă, fără echivoc, că

legiuitorul nu a dispus reorganizarea unor unități sanitare, în concret a Spitalului

Orășenesc „I.L.” Comănești, prin transformarea acestora în cămine pentru persoane

vârstnice, acest lucru fiind posibil doar cu acordul și la propunerea autorității

administrației publice locale prin acte administrative, hotărâre a Consiliului local/județean.

H.G. nr. 212/2011 pentru

aprobarea Programului de interes național „Dezvoltarea rețelei naționale de cămine

pentru persoane vârstnice” a creat posibilitatea consiliilor locale/județene de

a accesa fonduri în situația în care acestea decid prin hotărârea a Consiliului

Local/Județean să înființeze cămine pentru persoane vârstnice prin reorganizarea

unor unități sanitare cu paturi aflate în rețeaua proprie a acestora.

Or, în speță, prin hotărârea

Consiliului Local nr. 30 din 22 martie 2011 Consiliul Local Comănești a aprobat

menținerea în activitate a Spitalului în discuție, în structura și forma juridică

existente la acel moment (art. 1), neaprobând transformarea acestei unități sanitare

în cămin pentru persoane vârstnice în condițiile art. 3 din H.G. nr. 212/2011 (art.

2).

Așadar, Consiliul Local

Comănești a decis în conformitate cu art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 212/2011, motiv

pentru care demersul său judiciar în anularea art. 3 alin. (2) coroborat cu Anexa

nr. 2 la hotărârea de guvern nu este justificat, fiind evident că în lista cuprinsă

în Anexa nr. 2 sunt enumerate unitățile sanitare cu paturi care prin desființare

devin eligibile pentru finanțare de cămine pentru persoane vârstnice, dacă, desigur,

sunt îndeplinite cerințele prevăzute în alin. (1) și alin. (2) lit. a)–d) din H.G.

nr. 212/2011.

Textele legale analizate

lămuresc explicit faptul că trecerea Spitalului Orășenesc „I.L.” Comănești în Anexa

nr. 2 nu poate fi asimilată desființării sau transformării lui într-un așezământ

pentru persoane vârstnice.

Înalta Curte constată,

în contextul celor deja arătate că este greșită interpretarea dată de judecătorul

fondului în sensul că, practic, ar fi avut loc o desființare disimulată deoarece

Spitalul a fost supus unei adevărate proceduri de redistribuire a personalului medico-sanitar,

concertată de Ministerul Sănătății. Această interpretare nu are suport legal și

nici suport probator. Actele trimise de la Ministerul Sănătății către Spital reprezintă

o simplă corespondență din moment ce Consiliul Local nu a decis transformarea unității

sanitare în cămin pentru persoane vârstnice.

Totodată nu poate fi reținut

ca argument valabil în sprijinul soluției adoptate însușirea tezei avansate de reclamanți,

anume că textul cerut a fi anulat este imprecis și că această confuzie s-a perpetuat

și la nivelul Casei Județene de Asigurări de Sănătate Bacău care și-a motivat refuzul

încheierii contractului privind prestare de servicii medicale cu Spitalul Orășenesc

„I.L.” Comănești pe H.G. nr. 212/2011 considerat a fi un act de desființare a Spitalului.

Și această interpretare este în afara cadrului legal pentru rațiunile prezentate

în considerentele de față.

În acest context, Înalta

Curte reține că prima instanță a făcut o greșită aplicare a art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004 anulând parțial H.G. nr. 212/2011, în realitate acțiunea în anulare

fiind neîntemeiată.

Pentru aceleași motive

se observă că cererile de intervenție în interesul Guvernului României sunt întemeiate

ceea ce impune admiterea lor în temeiul art. 52 și urm. C. proc. civ.

Având în vedere și dispozițiile

art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Guvernul României, de Ministerul Sănătății și de Ministerul Muncii, Familiei

și Protecției Sociale, împotriva sentinței nr. 169/2011 din 21 octombrie 2011 a

Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că respinge acțiunea reclamanților Unitatea Administrativ Teritorială

Comănești prin Primar și Consiliul Local Comănești, ca neîntemeiată.

Admite cererile de intervenție în interesul Guvernului

României formulate de Ministerul Sănătății și de Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 decembrie

2012.