ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5784/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5784/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată

următoarele:

I:

Circumstanțele cauzei.

judecată.

La

data de 19 aprilie 2011 reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială

Municipiul Codlea prin Primar, Primarul Municipiului Codlea, Consiliul Local al

Municipiului Codlea prin consilierii locali și Spitalul Municipal Codlea au

formulat acțiune chemând în judecată pe calea contenciosului pe pârâții

Guvernul României, Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii, Familiei și

Protecției Sociale, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul

Finanțelor Publice, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări

de Sănătate a Județului Brașov și Comisia de Selecție a Unităților Sanitare cu

paturi care nu pot încheia contracte cu Casa de Asigurări de Sănătate din

cadrul Ministerului Sănătății, acțiune ce a format obiectul dosarului nr.

384/64/2011 al Curții de Apel Brașov, în care s-a solicitat anularea actelor

administrative emise de pârâți.

În această acțiune reclamanții au formulat, în cadrul

cererii de chemare în judecată și cerere de suspendare a executării actelor

administrative emise de pârâți.

Instanța s-a pronunțat asupra cererii de suspendare

prin încheierea de ședință din data de 3 iunie 2011, filele 371-376 din dosarul

nr. 384/64/2011, volum

I,

în sensul respingerii ca prematură a formulării

cererii de suspendare.

Prin încheierea de ședință din 29 iunie 2011, Curtea

de Apel Brașov a dispus conexarea dosarului nr. 552/64/2011 la dosarul nr.

384/64/2011 nesoluționat pe fond, dosare care au același obiect, respectiv

anularea acelorași acte administrative ca și cele menționate în acțiunea din

dosarul 384/64/2011 și în care s-a solicitat, în temeiul art. 14 și art. 15 din

Legea nr. 554/2004 modificată și republicată, pe lângă anularea actelor

administrative și suspendarea executării H.G. nr. 212 din 9 martie 2011 privind

aprobarea Programului de interes național „Dezvoltarea rețelei naționale de

cămine pentru persoane vârstnice", anexa 1 și anexa 2 - poz. 19 cu privire

la Consiliul Local Codlea și Spitalul Municipal Codlea și a H.G. nr. 345 din 31

martie 2011 - privind aprobarea pentru anul 2011 a raportului comisiei de

selecție a unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu

casele de asigurări de sănătate, precum și a listei acestor unități sanitare, anexa

nr. 1 și anexa nr. 2 - poz. 20, cu privire la reclamantul Spitalul Municipal

Codlea, acte emise de pârâtul Guvernul României, până la soluționarea

definitivă și irevocabilă a cauzei pe fond, având ca obiect anularea acestor

acte administrative.

Obiectul cererii de suspendare îl reprezintă, față de

acțiunea formulată și precizată de reclamanți la filele 122-132, suspendarea

executării H.G. 212 din 9 martie 2011 anexa 1 și anexa 2 poziția 19 cu privire

la Consiliul Local Codlea și Spitalul municipal Codlea și H.G. 345 din 20

martie 2011 anexa 1 și anexa 2 - poziția 20, cu privire la reclamantul Spitalul

municipal Codlea, ambele hotărâri emise de Guvernul României.

Față de acțiunea reclamanților pârâtul Guvernul

României a depus întâmpinare la fila 162-168 dosar nr. 552/64/2011 prin care a

recunoscut primirea plângerii prealabile formulată de reclamanți la data de 21

aprilie 2011, însă nu a depus răspuns la acestea, motivând că s-a format

acțiune la instanță.

Prin întâmpinare, Guvernul României a solicitat respingerea

atât a cererii de suspendare, cât și a acțiunii de anularea actelor

administrative menționate de reclamanți în acțiune, susținând legalitatea

acestora și invocând nelegalitatea și netemeinicia cererii de suspendare cu

precizarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și art. 15

din Legea contenciosului administrativ.

Referitor la cererea de suspendare, pârâtul a arătat

că aceasta este neîntemeiată și nelegală, că reclamanții nu au făcut dovada

impusă de prevederile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind

condiția cazului bine justificat și condiția pagubei iminente și că cele două

hotărâri de guvern, inclusiv anexele 1 și 2 sunt legale și temeinice.

Prin întâmpinarea formulată Ministerul Sănătății a

invocat excepția prematurității acțiunii și excepția lipsei plângerii

prealabile.

Curtea de Apel Brașov, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin încheierea din 2 august 2011 a admis cererea de

suspendare formulată de reclamanții: Unitatea Administrativ Teritorială

Municipiul Codlea prin Primar, Primarul Municipiului Codlea, Consiliul Local al

Municipiului Codlea prin consilierii locali, și Spitalul Municipal în

contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și în consecință:

În baza art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004

modificată și republicată a dispus suspendarea executării H.G. nr. 212 din 9

martie 2011 - privind aprobarea Programului de interes național „Dezvoltarea

rețelei naționale de cămine pentru persoane vârstnice", anexa 1 și anexa 2

- poz. 19 cu privire la Consiliul Local Codlea și Spitalul Municipal Codlea și

a H.G. nr. 345 din 31 martie 2011 - privind aprobarea pentru anul 2011 a

raportului comisiei de selecție a unităților sanitare cu paturi care nu pot

încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, precum și a listei

acestor unități sanitare, anexa nr. 1 și anexa nr. 2 - poz. 20 cu privire la

reclamantul Spitalul Municipal Codlea, acte emise de pârâtul Guvernul României

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei pe fond, având ca

obiect anularea acestor acte administrative.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut

următoarele considerente:

În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii

formulată de reclamanți, fată de actele de la dosar, instanța a constatat că

aceasta este neîntemeiată și nelegală deoarece în dosarul nr. 552/64/2011,

reclamanții au formulat acțiunea la data de 10 iunie 2011, plângerea prealabilă

a fost formulată la data de 19 aprilie 2011, iar prin întâmpinare Guvernul României

și Ministerul Sănătății recunosc primirea acestei plângeri prealabile ca fiind

înregistrată la aceste instituții la data de 21 aprilie 2011, fapt dovedit cu

tichetul și recipisa depuse în copie la dosar la termenul din 26 iulie 2011.

Din actele dosarului s-a constatat că reclamanții au

respectat prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr.554/2004 în sensul că au

formulat plângere prealabilă către toți pârâții, inclusiv către Guvernul

României fila 28-37 dosarul 552/64/2011.

În ce privește cererea de suspendare Curtea a reținut

următoarele:

La data de 9 martie 2011 Guvernul României a adoptat

H.G. nr. 212 din 9 martie 2011 privind aprobarea programului de interes

național „Dezvoltarea rețelei naționale de cămine pentru persoane

vârstnice" .

La data de 31 martie 2011 Guvernul României a adoptat

H.G. nr. 345 din 30 martie 2011 privind aprobarea pentru anul 2011 a raportului

comisiei de selecție a unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia

contracte cu casa de asigurări de sănătate, precum și a listei acestor unități

sanitare, iar la anexa 1 și 2 poz. 20 este trecut Spitalul Municipiului Codlea.

În nota de fundamentare ce a stat la baza emiterii

H.G. nr. 212/2011 se prevede că față de situația actuală din România și ținând

cont de art. 23 din Carta Socială Europeană, protecția socială pentru ansamblul

populației care privește și persoanele vârstnice, dreptul la protecția

sănătății se preconizează schimbări, „având în vedere faptul că unele spitale

nu asigură continuitatea asistenței medicale lăsând dintr-o anumită zonă

geografică fără asistență medicală care se acordă de către spitale prin gardă,

se propune ca acestea să fie reorganizate în cămine pentru persoane vârstnice,

asigurând astfel și creșterea numărului de centre sociale, rezidențiale

necesare pentru a răspunde nevoilor de îngrijire a persoanelor de vârsta a

treia aflate în situație de dependență".

La adoptarea hotărârilor de guvern s-a mai avut în

vedere și faptul că în România există un număr foarte mic de cămine pentru

persoane vârstnice și care ar avea nevoie de servicii sociale, socio-medicale

și asigurate prin cămine și faptul că lipsesc finanțările pentru construcția de

noi cămine pentru persoane vârstnice. Pentru aceste considerente s-a aprobat

programul de interes național „Dezvoltarea rețelei de cămine pentru persoane

vârstnice" adoptată prin H.G. nr. 212/2011.

Instanța a apreciat că în fapt și în drept, comisia

de selecție a unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu

casa de asigurări de sănătate trebuia ca la dată 9 martie 2011 să aibă un

raport întocmit la fața locului - la Spitalul Municipal Codlea, prin care să se

consemneze cele constatate, poziția reprezentanților din conducerea Spitalului

Municipal Codlea și poziția Comisiei de selecție.

Ori, din actele dosarului nu rezultă existența unui

asemenea raport la data de 9 martie 2011.

Curtea a apreciat că în lipsa acestui raport Guvernul

României nu a avut la bază un raport de verificare a spitalului la data

emiterii primei H.G. nr. 212/2011 din data de 9 martie 2011.

Dimpotrivă, a constatat instanța, din actele

dosarului rezultă că, de fapt, Comisia de selecție a întocmit Raportul la data

de 31 martie 2011, în aceeași zi cu data adoptării H.G. nr. 345/2011.

Totodată Curtea a mai reținut că la o verificare

sumară a conținutului celor două hotărâri de guvern și fără a analiza pe fond

legalitatea acestora, prin modul în care a procedat, de a emite cele două

hotărâri, Guvernul României a răsturnat ordinea firească și legală a lucrurilor

și că nu a avut la bază actul Comisiei de selecție la data emiterii Hotărârii

prin care să figureze Spitalul Municipiului Codlea pentru desființare, fapt ce

conduce la o serioasă îndoială a legalității emiterii celor două Hotărâri de

Guvern a căror suspendare se solicită în cauză.

Tot cu referire la cazul justificat instanța a

reținut că, susținerile reclamanților sunt dovedite cu actele depuse la dosar,

și anume: dovada proprietății Spitalului, dovada numărului de personal ce a

funcționat până la data de 31 martie 2011 și a personalului care funcționează

în continuare, nefiind redistribuiți 3/4 din aceștia, dovada numărului mare de

consultații efectuate de personalul medical, numărul de cetățeni arondați

60.000, distanța mare de la Codlea - Făgăraș, unde ar trebui să se prezinte

pacienții pentru consultații și pentru tratamente medicale, aparatură medicală

achiziționată, probe depuse la filele 839-860 volum III dosar 384/64/2011,

dovada cofinanțării Spitalului de către Consiliul Local Codlea, dovada

serviciilor copiată, dovada urgențelor rezolvate de personalul medical în

condițiile de închidere a Spitalului, munca depusă de medici și de cetățeni

pentru a asigura funcționarea în continuare a Spitalului în folosul cetățenilor

pentru rezolvarea problemelor urgente de sănătate.

Tot în sensul dubiului de legalitate a hotărârilor

atacate Curtea a constatat că din actele dosarului rezultă că, însăși

autoritățile locale și Prefectul județului Brașov și-au manifestat dezacordul

față de desființarea Spitalului Codlea, la fel și Consiliul Local Codlea conform

HCL-urilor depuse la dosar și menționate în acțiune cu privire la H.G. nr. 212,

programul și Nota de fundamentare publicată la 13 aprilie 2011, avizul Comisiei

legislative, HCL nr. 19 din 14 martie 2011, de neaprobare a transformării

Spitalului municipal Codlea, în rețea de cămin pentru persoane vârstnice.

Un alt argument privind îndoiala asupra legalității

H.G nr. 345 din 31 martie 2011 în sensul că la Anexa 1 din această hotărâre se

prevede Raportul comisiei de selecție a unităților sanitare cu paturi care nu

pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, raport care în cauză

nu a fost depus de pârât, deși în nota de fundamentare de la dosar se vorbește

de necesitatea aprobării acestor măsuri și aprobarea Comisiei de selecție,

raport care nu a fost prezentat la întâmpinarea depusă la dosar de către

Guvernul României.

Referitor la cea de-a doua condiție, cea a pagubei

iminente instanța a reținut că și această condiție este îndeplinită, prin

însăși lipsirea cetățenilor de realizarea serviciilor medicale care prin Lege

se realizează în folosul comunității.

O altă dovadă a pagubei iminente este cea care

rezultă din pierderile ce se vor suferi prin neutilizarea aparaturii medicale,

a personalului medical specializat, a urgenței serviciilor și la o distanță

mică de cetățenii arondați acestui spital și de faptul că transformarea lui în

cămin de bătrâni nu poate suplini pierderile suferite prin acest transfer și

valorile materiale și umane în care s-a învestit în scopul bunei funcționări a

acestui Spital.

Mai mult, din actele dosarului rezultă că s-a făcut

de către reclamanți dovada cu înscrisuri a plății datoriilor la utilități de

către Spital, dovada servirii complete, a alocării fondurilor pentru

cofinanțare de către Consiliul Local - or, toate aceste aspecte conduc la ideea

că aceste eforturi ale reclamantei vor acumula într-un prejudiciu major pentru

colectivitate, pentru reclamanți și în mod direct pentru Spital, vătămând

drepturile acestuia, prevăzut de Legea nr. 95/2006 nemodificată la data emiterii

celor 2 H.G. atacate.

Curtea a mai reținut ca reprezentând iminența unui

prejudiciu și împrejurarea că Municipiul Codlea (în calitate de proprietar al

imobilului construcție în care a funcționat Spitalul Municipiului Codlea,

potrivit prevederilor H.G. nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al

Județului Brașov anexa 3 si H.G. nr. 866/2002 privind trecerea unor imobile din

domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și

Familiei în domeniul public al municipiilor, orașelor și comunelor și în administrarea

consiliilor locale respective - Anexa Județul Brașov poziția 4) a fost nevoit

să instituie paza acestui imobil, să asigure utilitățile (curent, apa, gaz,

canalizare) și după data de 01 aprilie 2011, deși nu mai funcționa la

capacitatea sa normala.

S-au avut în vedere, totodată, și prejudiciile aduse

personalului spitalului care în parte lucrează în continuare benevol fără a mai

fi plătiți, prestând astfel servicii medicale comunității, iar personalul

distribuit la alte spitale nu a fost transferat, ci s-au încheiat contracte de

munca pe durata determinate de 3 luni, după cele 3 luni situația acestor

persoane fiind incertă (probabil vor fi disponibilizați). Actele normative H.G.

atacate au așadar un impact social major, nu doar la nivelul comunității

locale, populația fiind lipsita de asistența medicală și de dreptul la sănătate

garantat de Constituție art. 34 cât și de legislația în vigoare, ci și asupra

personalului spitalului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul

Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurentul a susținut în esență că, în cauza de fată,

nu au fost îndeplinite cele două condiții necesare, cumulative, pentru

suspendarea executării H.G. nr. 345/2011, respectiv a H.G. nr. 212/2011.

a). Referitor la suspendarea executării H.G. nr. 345/2011

a susținut că hotărârea este temeinică și legală fiind adoptată în temeiul art.

108 din Constituție și al art. 245 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind

reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.

Actul administrativ contestat a fost adoptat de către

Executiv, astfel cum reiese și din Nota de fundamentare care a însoțit

proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițiat de

Ministerul Sănătății.

La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile

Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea

actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile

pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului,

aprobat prin H.G. nr. 561/2009, proiectul actului administrativ fiind avizat de

către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către

Ministerul Justiției, care, potrivit art. 20 alin. (7) din Regulament,

„avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al

legalității, încheind succesiunea operațiilor din etapa de avizare".

Proiectul actului administrativ contestat a fost

aprobat favorabil de Consiliul Legislativ prin Avizul nr. 380 din 31 martie

2011.

A mai susținut recurentul că potrivit doctrinei și

jurisprudenței, prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură

actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ

unilateral fiind el însuși titlu executoriu iar a nu executa actele

administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa

legea, ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.

A mai arătat că suspendarea executării actelor

administrative constituie o situație de excepție care intervine când legea o

prevede, în limitele și condițiile anume reglementate. Având caracterul unei

măsuri procesuale facultative și nu obligatorii pentru instanță, suspendarea

poate fi dispusă numai după verificarea condițiilor impuse de art. 14 și

dovedirea faptului că este mai oportună neaplicarea temporară și provizorie a

actului administrativ, decât aplicarea acestuia.

Măsura suspendării actului administrativ se justifică

dacă actul administrativ conține dispoziții care, dacă ar fi aduse la

îndeplinire mai înainte de exercitarea de către instanță a controlului de

legalitate, ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în cazul

anulării actului.

A precizat totodată că H.G. nr. 345/2011 a fost emisă

în aplicarea dispozițiilor legale ale O.U.G. nr. 32/2011 respectiv "ope

legis", cu consecința neparcurgerii procedurii transparenței decizionale

în termenele și condițiile Legii nr. 52/2003.

In ceea ce privește cea de a doua condiție

cumulativă, privind existența „pagube iminente

11

, a susținut că, în

ceea ce privește H.G. nr. 345/2011 reclamanții nu au făcut dovada în fapt și în

drept a pagubei iminente, astfel că nu se poate constata „de facto" că

există o pagubă iminentă și, cu atât mai mult, nu există o pagubă ce nu ar

putea fi îndreptată în urma soluționării cererii în anularea actului

administrativ atacat.

b). Referitor la suspendarea executării H.G. nr. 212/2011,

s-a arătat că această hotărâre a fost adoptată în temeiul art. 108 din

Constituție și al art. 50 lit. b) și f) din O.G. nr. 68/2003 privind serviciile

sociale, cu modificările și completările ulterioare.

Actul administrativ contestat a fost adoptat de către

Executiv, astfel cum reiese și din Nota de fundamentare care a însoțit

proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițiat de

Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.

La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile

Legii nr. 24/2000

privind normele de

tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,

republicată,

precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea

proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G. nr.

561/2009, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile

publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției,

care, potrivit art.20 alin. (7) din Regulament, „avizează proiectele de acte

normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind succesiunea

operațiilor din etapa de avizare".

Recurentul a invocat prezumția de legalitate a

actului administrativ și Recomandarea nr. R (89) 8 adoptată de Comitetul de

Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13 septembrie 1989 cu privire la

protecția juridică provizorie în materie administrativă, care dispune că măsura

suspendării poate fi acordată în situația în care executarea actului

administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și în

cazul în care există un argument juridic aparent valabil referitor la

legalitatea actului administrativ.

In raport cu această recomandare, aprecierea

cumulativă a îndeplinirii celor două condiții trebuie să se facă în concordanță

cu caracterul de măsură de protecție provizorie pe care-1 are suspendarea

executării actului administrativ, iar în această situație, nu se face o analiză

separată a condiției cazului temeinic justificat fără să aibă în vedere și

eventualul prejudiciu cauzat reclamantelor prin emiterea actului contestat.

În ceea ce privește cazul bine justificat acesta nu

poate fi dovedit numai prin simplele afirmații ale reclamantului sau prin

argumentele juridice prezentate și sumar probate, astfel încât, în speță, lipsa

motivării cu privire la cazul bine justificat nu poate fi de natură a crea o

îndoială serioasă în ceea ce privește actul contestat.

Măsura suspendării actului administrativ se justifică

dacă actul administrativ conține dispoziții care, dacă ar fi aduse la

îndeplinire mai înainte de exercitarea de către instanță a controlului de

legalitate, ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în cazul

anulării actului.

In ceea ce privește cea de a doua condiție

cumulativă, privind existența „pagube iminente", a învederat că nu s-a

făcut dovada în fapt și în drept a pagubei iminente, astfel că nu se poate

constata „de facto" că există o pagubă iminentă și, cu atât mai mult, nu

există o pagubă ce nu ar putea fi îndreptată în urma soluționării cererii în

anularea_actului administrativ atacat.

Mai mult decât atât, a susținut recurentul potrivit

prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 212/2011 (a cărui suspendare a

executării o solicită reclamantul), programul se adresează doar autorităților

locale care decid prin hotărâre de consiliu local înființarea de cămine pentru

persoane vârstnice prin reorganizarea unor instituții sanitare cu paturi aflate

în rețeaua proprie a acestora.

II.

Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului

în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, precum și

din oficiu, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., constată că recursul

este nefondat pentru următoarele considerente:

Cererea intimatului-reclamant s-a întemeiat pe dispozițiile

art. 14 alin. (1) din Lega nr. 554/2004 care prevăd că în cazuri bine

justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în

condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau autorității ierarhic

superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună

suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea

instanței de fond.

Măsura provizorie solicitată de intimatul-reclamant

se justifică prin existența în cauză a unor cazuri bine justificate, ca

împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze

o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, astfel cum

se prevede în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Îndeplinirea acestei condiții rezultă, în cauză, din

încălcarea cerințelor de previzibilitate și de accesibilitate ale proiectelor

de acte normative care au fost postate pe site-ul propriu al Ministerului

Sănătății fără ca în prealabil acestea să fie supuse unui proces de consultare

cu organele cu atribuții vizând punerea în executare a acestora, cu persoanele

și asociațiile legal constituite interesate în cauză, precum și în lipsa unei

evaluări a impactului acestor acte administrative asupra populației, din punct

de vedere social și financiar.

Sub acest aspect se mai reține că prin modul în care

a procedat, de a emite cele două hotărâri, Guvernul României a răsturnat

ordinea firească și legală a lucrurilor în sensul că nu a avut la bază actul

Comisiei de selecție la data emiterii Hotărârii prin care să figureze Spitalul

Municipiului Codlea pentru desființare, fapt ce conduce la o serioasă îndoială

a legalității emiterii celor două Hotărâri de Guvern a căror suspendare se

solicită în cauză.

Intimatul-reclamant a dovedit și îndeplinirea celei

de-a doua condiții legale pentru măsura de suspendare solicitată, dat fiind că

iminența producerii unei pagube în patrimoniul propriu rezultă cu evidență din

însăși prevederile actului administrativ a cărui executare s-a solicitat prin

desființarea acestei unități sanitare publice cu personalitate juridică.

Paguba iminentă rezultă din pierderile ce se vor

suferi prin neutilizarea aparaturii medicale, a personalului medical

specializat, a urgenței serviciilor și la o distanță mică de cetățenii arondați

acestui spital și de faptul că transformarea lui în cămin de bătrâni nu poate

suplini pierderile suferite prin acest transfer și valorile materiale și umane

în care s-a învestit în scopul bunei funcționări a acestui Spital.

Este adevărat că actul administrativ se bucură de

prezumția de legalitate dar la fel de adevărat este că cel ce se consideră

vătămat prin emiterea unui astfel de act, tocmai pentru a preîntâmpina

eventualele consecințe grave în ce-1 privește, se poate adresa instanței pentru

a obține suspendarea executării actului.

In acest sens sunt, de altfel, și prevederile

cuprinse în Recomandarea nr. R (89) 8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de

Miniștrii al Consiliului Europei cu privire la protecția juridică provizorie în

materie administrativă, prin care se solicită autorității jurisdicționale

competente ca - atunci când executarea unei decizii administrative este de

natură să provoace daune grave, dificil de reparat, persoanelor particulare

cointeresate de această decizie - să ia măsuri de protecție provizorii

corespunzătoare, în limitele competenței sale și fără ca, astfel, să

influențeze în vreun fel soluția asupra fondului, cu atât mai mult atunci când

există un argument juridic aparent valabil în raport cu elementele de legalitate

ale actului administrativ contestat.

Înalta Curte apreciază că soluția menținerii

suspendării executării H.G. 212 din 9 martie 2011 anexa 1 și anexa 2 poziția 19

cu privire la Consiliul Local Codlea și Spitalul municipal Codlea și H.G. 345

din 20 martie 2011 anexa 1 și anexa 2 - poziția 20, cu privire la reclamantul

Spitalul municipal Codlea, ambele hotărâri emise de Guvernul României se impune

și în raport cu conduita pârâtului Ministerul Sănătății de a emite, la data de

4 octombrie 2011 Autorizația Sanitară de Funcționare nr. 0046EV iar la data de

31 octombrie 2011 Ordinul nr. 1507 privind clasificarea provizorie a Spitalului

municipiului Codlea.

Tot în acest sens este de menționat și Decizia de

evaluare întocmită de Comisia de Evaluare a Spitalelor CASJ Brașov, valabilă

până la data de 10 octombrie 2013.

Pentru toate aceste considerente, constatând că

sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și nu există

motive pentru casarea sau modificarea acesteia, recursul se privește ca nefondat

și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Guvernul României

împotriva încheierii din 2 august 2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția

de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 384/64/2011, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie

2011.