ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5784/2011

Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: I: Circumstanțele cauzei. 1. Cererea de chemare în judecată.

La data de 19 aprilie 2011 reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Codlea prin Primar, Primarul Municipiului Codlea, Consiliul Local al Municipiului Codlea prin consilierii locali și Spitalul Municipal Codlea au formulat acțiune chemând în judecată pe calea contenciosului pe pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Finanțelor Publice, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Brașov și Comisia de Selecție a Unităților Sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu Casa de Asigurări de Sănătate din cadrul Ministerului Sănătății, acțiune ce a format obiectul dosarului nr. 384/64/2011 al Curții de Apel Brașov, în care s-a solicitat anularea actelor administrative emise de pârâți.

În această acțiune reclamanții au formulat, în cadrul cererii de chemare în judecată și cerere de suspendare a executării actelor administrative emise de pârâți. Instanța s-a pronunțat asupra cererii de suspendare prin încheierea de ședință din data de 3 iunie 2011, filele 371-376 din dosarul nr. 384/64/2011, volum I, în sensul respingerii ca prematură a formulării cererii de suspendare. Prin încheierea de ședință din 29 iunie 2011, Curtea de Apel Brașov a dispus conexarea dosarului nr. 552/64/2011 la dosarul nr. 384/64/2011 nesoluționat pe fond, dosare care au același obiect, respectiv anularea acelorași acte administrative ca și cele menționate în acțiunea din dosarul 384/64/2011 și în care s-a solicitat, în temeiul art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 modificată și republicată, pe lângă anularea actelor administrative și suspendarea executării H.G.

nr. 212 din 9 martie 2011 privind aprobarea Programului de interes național „Dezvoltarea rețelei naționale de cămine pentru persoane vârstnice", anexa 1 și anexa 2 - poz. 19 cu privire la Consiliul Local Codlea și Spitalul Municipal Codlea și a H.G. nr. 345 din 31 martie 2011 - privind aprobarea pentru anul 2011 a raportului comisiei de selecție a unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, precum și a listei acestor unități sanitare, anexa nr. 1 și anexa nr. 2 - poz. 20, cu privire la reclamantul Spitalul Municipal Codlea, acte emise de pârâtul Guvernul României, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei pe fond, având ca obiect anularea acestor acte administrative.

Obiectul cererii de suspendare îl reprezintă, față de acțiunea formulată și precizată de reclamanți la filele 122-132, suspendarea executării H.G. 212 din 9 martie 2011 anexa 1 și anexa 2 poziția 19 cu privire la Consiliul Local Codlea și Spitalul municipal Codlea și H.G. 345 din 20 martie 2011 anexa 1 și anexa 2 - poziția 20, cu privire la reclamantul Spitalul municipal Codlea, ambele hotărâri emise de Guvernul României. Față de acțiunea reclamanților pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare la fila 162-168 dosar nr. 552/64/2011 prin care a recunoscut primirea plângerii prealabile formulată de reclamanți la data de 21 aprilie 2011, însă nu a depus răspuns la acestea, motivând că s-a format acțiune la instanță.

Prin întâmpinare, Guvernul României a solicitat respingerea atât a cererii de suspendare, cât și a acțiunii de anularea actelor administrative menționate de reclamanți în acțiune, susținând legalitatea acestora și invocând nelegalitatea și netemeinicia cererii de suspendare cu precizarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ. Referitor la cererea de suspendare, pârâtul a arătat că aceasta este neîntemeiată și nelegală, că reclamanții nu au făcut dovada impusă de prevederile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind condiția cazului bine justificat și condiția pagubei iminente și că cele două hotărâri de guvern, inclusiv anexele 1 și 2 sunt legale și temeinice.

Prin întâmpinarea formulată Ministerul Sănătății a invocat excepția prematurității acțiunii și excepția lipsei plângerii prealabile. 2. Hotărârea primei instanțe. Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 2 august 2011 a admis cererea de suspendare formulată de reclamanții: Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Codlea prin Primar, Primarul Municipiului Codlea, Consiliul Local al Municipiului Codlea prin consilierii locali, și Spitalul Municipal în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și în consecință: În baza art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 modificată și republicată a dispus suspendarea executării H.G. nr. 212 din 9 martie 2011 - privind aprobarea Programului de interes național „Dezvoltarea rețelei naționale de cămine pentru persoane vârstnice", anexa 1 și anexa 2 - poz.

19 cu privire la Consiliul Local Codlea și Spitalul Municipal Codlea și a H.G. nr. 345 din 31 martie 2011 - privind aprobarea pentru anul 2011 a raportului comisiei de selecție a unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, precum și a listei acestor unități sanitare, anexa nr. 1 și anexa nr. 2 - poz. 20 cu privire la reclamantul Spitalul Municipal Codlea, acte emise de pârâtul Guvernul României până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei pe fond, având ca obiect anularea acestor acte administrative.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: În ceea ce privește excepția prematurității acțiunii formulată de reclamanți, fată de actele de la dosar, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată și nelegală deoarece în dosarul nr. 552/64/2011, reclamanții au formulat acțiunea la data de 10 iunie 2011, plângerea prealabilă a fost formulată la data de 19 aprilie 2011, iar prin întâmpinare Guvernul României și Ministerul Sănătății recunosc primirea acestei plângeri prealabile ca fiind înregistrată la aceste instituții la data de 21 aprilie 2011, fapt dovedit cu tichetul și recipisa depuse în copie la dosar la termenul din 26 iulie 2011. Din actele dosarului s-a constatat că reclamanții au respectat prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr.554/2004 în sensul că au formulat plângere prealabilă către toți pârâții, inclusiv către Guvernul României fila 28-37 dosarul 552/64/2011.

În ce privește cererea de suspendare Curtea a reținut următoarele: La data de 9 martie 2011 Guvernul României a adoptat H.G. nr. 212 din 9 martie 2011 privind aprobarea programului de interes național „Dezvoltarea rețelei naționale de cămine pentru persoane vârstnice" . La data de 31 martie 2011 Guvernul României a adoptat H.G. nr. 345 din 30 martie 2011 privind aprobarea pentru anul 2011 a raportului comisiei de selecție a unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casa de asigurări de sănătate, precum și a listei acestor unități sanitare, iar la anexa 1 și 2 poz. 20 este trecut Spitalul Municipiului Codlea. În nota de fundamentare ce a stat la baza emiterii H.G.

nr. 212/2011 se prevede că față de situația actuală din România și ținând cont de art. 23 din Carta Socială Europeană, protecția socială pentru ansamblul populației care privește și persoanele vârstnice, dreptul la protecția sănătății se preconizează schimbări, „având în vedere faptul că unele spitale nu asigură continuitatea asistenței medicale lăsând dintr-o anumită zonă geografică fără asistență medicală care se acordă de către spitale prin gardă, se propune ca acestea să fie reorganizate în cămine pentru persoane vârstnice, asigurând astfel și creșterea numărului de centre sociale, rezidențiale necesare pentru a răspunde nevoilor de îngrijire a persoanelor de vârsta a treia aflate în situație de dependență". La adoptarea hotărârilor de guvern s-a mai avut în vedere și faptul că în România există un număr foarte mic de cămine pentru persoane vârstnice și care ar avea nevoie de servicii sociale, socio-medicale și asigurate prin cămine și faptul că lipsesc finanțările pentru construcția de noi cămine pentru persoane vârstnice.

Pentru aceste considerente s-a aprobat programul de interes național „Dezvoltarea rețelei de cămine pentru persoane vârstnice" adoptată prin H.G. nr. 212/2011. Instanța a apreciat că în fapt și în drept, comisia de selecție a unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casa de asigurări de sănătate trebuia ca la dată 9 martie 2011 să aibă un raport întocmit la fața locului - la Spitalul Municipal Codlea, prin care să se consemneze cele constatate, poziția reprezentanților din conducerea Spitalului Municipal Codlea și poziția Comisiei de selecție. Ori, din actele dosarului nu rezultă existența unui asemenea raport la data de 9 martie 2011. Curtea a apreciat că în lipsa acestui raport Guvernul României nu a avut la bază un raport de verificare a spitalului la data emiterii primei H.G.

nr. 212/2011 din data de 9 martie 2011. Dimpotrivă, a constatat instanța, din actele dosarului rezultă că, de fapt, Comisia de selecție a întocmit Raportul la data de 31 martie 2011, în aceeași zi cu data adoptării H.G. nr. 345/2011. Totodată Curtea a mai reținut că la o verificare sumară a conținutului celor două hotărâri de guvern și fără a analiza pe fond legalitatea acestora, prin modul în care a procedat, de a emite cele două hotărâri, Guvernul României a răsturnat ordinea firească și legală a lucrurilor și că nu a avut la bază actul Comisiei de selecție la data emiterii Hotărârii prin care să figureze Spitalul Municipiului Codlea pentru desființare, fapt ce conduce la o serioasă îndoială a legalității emiterii celor două Hotărâri de Guvern a căror suspendare se solicită în cauză.

Tot cu referire la cazul justificat instanța a reținut că, susținerile reclamanților sunt dovedite cu actele depuse la dosar, și anume: dovada proprietății Spitalului, dovada numărului de personal ce a funcționat până la data de 31 martie 2011 și a personalului care funcționează în continuare, nefiind redistribuiți 3/4 din aceștia, dovada numărului mare de consultații efectuate de personalul medical, numărul de cetățeni arondați 60.000, distanța mare de la Codlea - Făgăraș, unde ar trebui să se prezinte pacienții pentru consultații și pentru tratamente medicale, aparatură medicală achiziționată, probe depuse la filele 839-860 volum III dosar 384/64/2011, dovada cofinanțării Spitalului de către Consiliul Local Codlea, dovada serviciilor copiată, dovada urgențelor rezolvate de personalul medical în condițiile de închidere a Spitalului, munca depusă de medici și de cetățeni pentru a asigura funcționarea în continuare a Spitalului în folosul cetățenilor pentru rezolvarea problemelor urgente de sănătate.

Tot în sensul dubiului de legalitate a hotărârilor atacate Curtea a constatat că din actele dosarului rezultă că, însăși autoritățile locale și Prefectul județului Brașov și-au manifestat dezacordul față de desființarea Spitalului Codlea, la fel și Consiliul Local Codlea conform HCL-urilor depuse la dosar și menționate în acțiune cu privire la H.G. nr. 212, programul și Nota de fundamentare publicată la 13 aprilie 2011, avizul Comisiei legislative, HCL nr. 19 din 14 martie 2011, de neaprobare a transformării Spitalului municipal Codlea, în rețea de cămin pentru persoane vârstnice.

Un alt argument privind îndoiala asupra legalității H.G nr. 345 din 31 martie 2011 în sensul că la Anexa 1 din această hotărâre se prevede Raportul comisiei de selecție a unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, raport care în cauză nu a fost depus de pârât, deși în nota de fundamentare de la dosar se vorbește de necesitatea aprobării acestor măsuri și aprobarea Comisiei de selecție, raport care nu a fost prezentat la întâmpinarea depusă la dosar de către Guvernul României. Referitor la cea de-a doua condiție, cea a pagubei iminente instanța a reținut că și această condiție este îndeplinită, prin însăși lipsirea cetățenilor de realizarea serviciilor medicale care prin Lege se realizează în folosul comunității.

O altă dovadă a pagubei iminente este cea care rezultă din pierderile ce se vor suferi prin neutilizarea aparaturii medicale, a personalului medical specializat, a urgenței serviciilor și la o distanță mică de cetățenii arondați acestui spital și de faptul că transformarea lui în cămin de bătrâni nu poate suplini pierderile suferite prin acest transfer și valorile materiale și umane în care s-a învestit în scopul bunei funcționări a acestui Spital. Mai mult, din actele dosarului rezultă că s-a făcut de către reclamanți dovada cu înscrisuri a plății datoriilor la utilități de către Spital, dovada servirii complete, a alocării fondurilor pentru cofinanțare de către Consiliul Local - or, toate aceste aspecte conduc la ideea că aceste eforturi ale reclamantei vor acumula într-un prejudiciu major pentru colectivitate, pentru reclamanți și în mod direct pentru Spital, vătămând drepturile acestuia, prevăzut de Legea nr. 95/2006 nemodificată la data emiterii celor 2 H.G.

atacate. Curtea a mai reținut ca reprezentând iminența unui prejudiciu și împrejurarea că Municipiul Codlea (în calitate de proprietar al imobilului construcție în care a funcționat Spitalul Municipiului Codlea, potrivit prevederilor H.G. nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al Județului Brașov anexa 3 si H.G. nr. 866/2002 privind trecerea unor imobile din domeniul privat al statului și din administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al municipiilor, orașelor și comunelor și în administrarea consiliilor locale respective - Anexa Județul Brașov poziția 4) a fost nevoit să instituie paza acestui imobil, să asigure utilitățile (curent, apa, gaz, canalizare) și după data de 01 aprilie 2011, deși nu mai funcționa la capacitatea sa normala.

S-au avut în vedere, totodată, și prejudiciile aduse personalului spitalului care în parte lucrează în continuare benevol fără a mai fi plătiți, prestând astfel servicii medicale comunității, iar personalul distribuit la alte spitale nu a fost transferat, ci s-au încheiat contracte de munca pe durata determinate de 3 luni, după cele 3 luni situația acestor persoane fiind incertă (probabil vor fi disponibilizați). Actele normative H.G. atacate au așadar un impact social major, nu doar la nivelul comunității locale, populația fiind lipsita de asistența medicală și de dreptul la sănătate garantat de Constituție art. 34 cât și de legislația în vigoare, ci și asupra personalului spitalului. 3. Recursul declarat în cauză.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurentul a susținut în esență că, în cauza de fată, nu au fost îndeplinite cele două condiții necesare, cumulative, pentru suspendarea executării H.G. nr. 345/2011, respectiv a H.G. nr. 212/2011. a). Referitor la suspendarea executării H.G. nr. 345/2011 a susținut că hotărârea este temeinică și legală fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituție și al art. 245 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare. Actul administrativ contestat a fost adoptat de către Executiv, astfel cum reiese și din Nota de fundamentare care a însoțit proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Sănătății.

La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G.

nr. 561/2009, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției, care, potrivit art. 20 alin. (7) din Regulament, „avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind succesiunea operațiilor din etapa de avizare". Proiectul actului administrativ contestat a fost aprobat favorabil de Consiliul Legislativ prin Avizul nr. 380 din 31 martie 2011. A mai susținut recurentul că potrivit doctrinei și jurisprudenței, prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu iar a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.

A mai arătat că suspendarea executării actelor administrative constituie o situație de excepție care intervine când legea o prevede, în limitele și condițiile anume reglementate. Având caracterul unei măsuri procesuale facultative și nu obligatorii pentru instanță, suspendarea poate fi dispusă numai după verificarea condițiilor impuse de art. 14 și dovedirea faptului că este mai oportună neaplicarea temporară și provizorie a actului administrativ, decât aplicarea acestuia. Măsura suspendării actului administrativ se justifică dacă actul administrativ conține dispoziții care, dacă ar fi aduse la îndeplinire mai înainte de exercitarea de către instanță a controlului de legalitate, ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în cazul anulării actului.

A precizat totodată că H.G. nr. 345/2011 a fost emisă în aplicarea dispozițiilor legale ale O.U.G. nr. 32/2011 respectiv "ope legis", cu consecința neparcurgerii procedurii transparenței decizionale în termenele și condițiile Legii nr. 52/2003. In ceea ce privește cea de a doua condiție cumulativă, privind existența „pagube iminente 11 , a susținut că, în ceea ce privește H.G. nr. 345/2011 reclamanții nu au făcut dovada în fapt și în drept a pagubei iminente, astfel că nu se poate constata „de facto" că există o pagubă iminentă și, cu atât mai mult, nu există o pagubă ce nu ar putea fi îndreptată în urma soluționării cererii în anularea actului administrativ atacat. b). Referitor la suspendarea executării H.G.

nr. 212/2011, s-a arătat că această hotărâre a fost adoptată în temeiul art. 108 din Constituție și al art. 50 lit. b) și f) din O.G. nr. 68/2003 privind serviciile sociale, cu modificările și completările ulterioare. Actul administrativ contestat a fost adoptat de către Executiv, astfel cum reiese și din Nota de fundamentare care a însoțit proiectul actului administrativ, prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Sănătății și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale. La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin H.G.

nr. 561/2009, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției, care, potrivit art.20 alin. (7) din Regulament, „avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind succesiunea operațiilor din etapa de avizare". Recurentul a invocat prezumția de legalitate a actului administrativ și Recomandarea nr. R (89) 8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13 septembrie 1989 cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă, care dispune că măsura suspendării poate fi acordată în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și în cazul în care există un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ.

In raport cu această recomandare, aprecierea cumulativă a îndeplinirii celor două condiții trebuie să se facă în concordanță cu caracterul de măsură de protecție provizorie pe care-1 are suspendarea executării actului administrativ, iar în această situație, nu se face o analiză separată a condiției cazului temeinic justificat fără să aibă în vedere și eventualul prejudiciu cauzat reclamantelor prin emiterea actului contestat. În ceea ce privește cazul bine justificat acesta nu poate fi dovedit numai prin simplele afirmații ale reclamantului sau prin argumentele juridice prezentate și sumar probate, astfel încât, în speță, lipsa motivării cu privire la cazul bine justificat nu poate fi de natură a crea o îndoială serioasă în ceea ce privește actul contestat.

Măsura suspendării actului administrativ se justifică dacă actul administrativ conține dispoziții care, dacă ar fi aduse la îndeplinire mai înainte de exercitarea de către instanță a controlului de legalitate, ar produce consecințe greu sau imposibil de înlăturat în cazul anulării actului. In ceea ce privește cea de a doua condiție cumulativă, privind existența „pagube iminente", a învederat că nu s-a făcut dovada în fapt și în drept a pagubei iminente, astfel că nu se poate constata „de facto" că există o pagubă iminentă și, cu atât mai mult, nu există o pagubă ce nu ar putea fi îndreptată în urma soluționării cererii în anularea_actului administrativ atacat. Mai mult decât atât, a susținut recurentul potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din H.G.

nr. 212/2011 (a cărui suspendare a executării o solicită reclamantul), programul se adresează doar autorităților locale care decid prin hotărâre de consiliu local înființarea de cămine pentru persoane vârstnice prin reorganizarea unor instituții sanitare cu paturi aflate în rețeaua proprie a acestora. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, precum și din oficiu, potrivit art. 304 1 C. proc.

civ., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Cererea intimatului-reclamant s-a întemeiat pe dispozițiile art. 14 alin. (1) din Lega nr. 554/2004 care prevăd că în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. Măsura provizorie solicitată de intimatul-reclamant se justifică prin existența în cauză a unor cazuri bine justificate, ca împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, astfel cum se prevede în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Îndeplinirea acestei condiții rezultă, în cauză, din încălcarea cerințelor de previzibilitate și de accesibilitate ale proiectelor de acte normative care au fost postate pe site-ul propriu al Ministerului Sănătății fără ca în prealabil acestea să fie supuse unui proces de consultare cu organele cu atribuții vizând punerea în executare a acestora, cu persoanele și asociațiile legal constituite interesate în cauză, precum și în lipsa unei evaluări a impactului acestor acte administrative asupra populației, din punct de vedere social și financiar.

Sub acest aspect se mai reține că prin modul în care a procedat, de a emite cele două hotărâri, Guvernul României a răsturnat ordinea firească și legală a lucrurilor în sensul că nu a avut la bază actul Comisiei de selecție la data emiterii Hotărârii prin care să figureze Spitalul Municipiului Codlea pentru desființare, fapt ce conduce la o serioasă îndoială a legalității emiterii celor două Hotărâri de Guvern a căror suspendare se solicită în cauză. Intimatul-reclamant a dovedit și îndeplinirea celei de-a doua condiții legale pentru măsura de suspendare solicitată, dat fiind că iminența producerii unei pagube în patrimoniul propriu rezultă cu evidență din însăși prevederile actului administrativ a cărui executare s-a solicitat prin desființarea acestei unități sanitare publice cu personalitate juridică.

Paguba iminentă rezultă din pierderile ce se vor suferi prin neutilizarea aparaturii medicale, a personalului medical specializat, a urgenței serviciilor și la o distanță mică de cetățenii arondați acestui spital și de faptul că transformarea lui în cămin de bătrâni nu poate suplini pierderile suferite prin acest transfer și valorile materiale și umane în care s-a învestit în scopul bunei funcționări a acestui Spital. Este adevărat că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate dar la fel de adevărat este că cel ce se consideră vătămat prin emiterea unui astfel de act, tocmai pentru a preîntâmpina eventualele consecințe grave în ce-1 privește, se poate adresa instanței pentru a obține suspendarea executării actului.

In acest sens sunt, de altfel, și prevederile cuprinse în Recomandarea nr. R (89) 8 din 13 septembrie 1989 a Comitetului de Miniștrii al Consiliului Europei cu privire la protecția juridică provizorie în materie administrativă, prin care se solicită autorității jurisdicționale competente ca - atunci când executarea unei decizii administrative este de natură să provoace daune grave, dificil de reparat, persoanelor particulare cointeresate de această decizie - să ia măsuri de protecție provizorii corespunzătoare, în limitele competenței sale și fără ca, astfel, să influențeze în vreun fel soluția asupra fondului, cu atât mai mult atunci când există un argument juridic aparent valabil în raport cu elementele de legalitate ale actului administrativ contestat.

Înalta Curte apreciază că soluția menținerii suspendării executării H.G. 212 din 9 martie 2011 anexa 1 și anexa 2 poziția 19 cu privire la Consiliul Local Codlea și Spitalul municipal Codlea și H.G. 345 din 20 martie 2011 anexa 1 și anexa 2 - poziția 20, cu privire la reclamantul Spitalul municipal Codlea, ambele hotărâri emise de Guvernul României se impune și în raport cu conduita pârâtului Ministerul Sănătății de a emite, la data de 4 octombrie 2011 Autorizația Sanitară de Funcționare nr. 0046EV iar la data de 31 octombrie 2011 Ordinul nr. 1507 privind clasificarea provizorie a Spitalului municipiului Codlea.

Tot în acest sens este de menționat și Decizia de evaluare întocmită de Comisia de Evaluare a Spitalelor CASJ Brașov, valabilă până la data de 10 octombrie 2013. Pentru toate aceste considerente, constatând că sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică și nu există motive pentru casarea sau modificarea acesteia, recursul se privește ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva încheierii din 2 august 2011 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 384/64/2011, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2011.