ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 191/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov - secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Orașul Săcele prin primar a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, suspendarea H.G. nr. 345 din 31 martie 2011 publicată în M. Of. nr. 226 din 31 martie 2011 privind aprobarea pentru anul 2011 a Raportului comisiei de selecție a unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, precum și a listei acestor unități sanitare. Ulterior, cererea a fost precizată în sensul că reclamant este Municipiul Săcele prin primar. În motivarea cererii, reclamantul a susținut că sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, a arătat că măsura luată prin H.G. nr. 345/2011, atacată în cauză, este nelegală și abuzivă, având în vedere că au fost încălcate dispozițiile art. 174 din Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006 care prevăd modalitatea de desființare a spitalelor din rețeaua autorităților administrației publice locale, respectiv prin hotărâre de guvern inițiată de instituția prefectului sau consiliului județean, în condițiile legii, cu avizul Ministerului Sănătății, or, în speță, nu aceste autorități au inițiat respectivul act administrativ. Totodată, a susținut că urmare refuzului C.A.S.S.

de a mai încheia contract cu Spitalul municipal Săcele a încetat activitatea spitalicească, astfel că nu se mai asigură la nivelul orașului Săcele și pentru localitățile limitrofe asistența medicală și cea de urgență prin microstația de ambulanță, iar sistarea contractelor în derulare prin acumularea de penalități pentru neplata la termen, precum și prin întreruperea activității serviciilor publice furnizate spitalului, produc o perturbare previzibilă gravă a funcționării autorității publice. Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată, calificând H.G. nr. 345/2011 ca fiind un act administrativ cu caracter normativ, emis cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, fără a exista nicio aparență de nelegalitate.

A susținut că existența cazului bine justificat presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidente ceea ce nu s-a întâmplat în prezenta cauză, iar cât privește condiția pagubei iminente, nici aceasta nu este îndeplinită, întrucât nu se face dovada unui prejudiciu pur material, cuantificabil în bani, nici pentru o instituție și nici pentru o persoană fizică și nici a unei pagube care nu ar putea fi îndreptată în urma soluționării cererii în anulare. Ministerul Sănătății a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat să dobândească calitatea de pârât, cerând, în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Sub aspectul inadmisibilității, a invocat faptul că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă, în sensul că, raportat la dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 și art. 109 C. civ., introducerea plângerii prealabile trebuie făcută anterior sesizării instanței, iar reclamantul a formulat plângerea prealabilă și a sesizat instanța în aceeași zi, respectiv 29 aprilie 2011. Pe fondul cauzei, a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. Prin sentința nr. 127/F din 15 iunie 201, Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de intervenientul în interes propriu Ministerul Sănătății; a admis cererea formulată de reclamant, dispunând suspendarea executării dispozițiilor Hotărârii de Guvern nr. 345 din 31 martie 2011 publicată în M. Of.

nr. 226 din 31 martie 2011, privind aprobarea pentru anul 2011 a Raportului comisiei de selecție a unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, precum și a listei acestor unități sanitare, cu privire la Spitalul Municipal Săcele prevăzut în Anexa 2 la poziția 18, până la pronunțarea instanței de fond. Prin aceeași sentință, a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de Ministerul Sănătății, obligând pârâtul și intervenientul la plata a câte 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, respingând celelalte cheltuieli solicitate. Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește excepția inadmisibilității, invocată de intervenient, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 109 alin. (3) C. proc.

civ., potrivit cu care neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de pârât, prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii. Cum în cauză pârât este Guvernul României care nu a invocat neîndeplinirea procedurii prealabile, iar textul de lege menționat este unul imperativ, o altă parte din cauză nu poate invoca această excepție. Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii condițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și anume sesizarea prealabilă a autorității publice care a emis actul, existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.

În aprecierea condițiilor privind cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube, prima instanță a reținut că se justifică măsura suspendării prin existența unui caz bine justificat de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității hotărârii atacate, având în vedere modalitatea de derulare a dispozițiilor O.U.G. nr. 32/2011 pusă în aplicare concomitent cu publicarea ei, iar prin executarea acesteia s-ar aduce prejudicii reclamantului determinate de faptul că serviciul public al asigurării asistenței medicale la nivelul orașului Săcele și al localităților limitrofe va avea de suferit ca urmare a imposibilității spitalului de a mai încheia contracte cu C.A.S., fapt ce va avea repercusiuni și asupra autorității publice locale Municipiul Săcele.

Referitor la cererea de intervenție formulată în cauză de Ministerul Sănătății, în interes propriu, prima instanță a reținut că, în această formă a intervenției principale, intervenientul nu a invocat un drept al său, astfel cum prevăd dispozițiile art. 49 alin. (2) C. proc. civ., iar în ceea ce privește intervenția în interesul altei persoane, cererea nu poate fi conturată în acest mod, nefiind exprimată o astfel de intenție în sensul sprijinirii apărării pârâtului, intervenientul formulând apărări proprii, chiar și sub forma excepției inadmisibilității.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Ministerul Sănătății și Guvernul României, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: - intimatul – reclamant nu a făcut dovada parcurgerii plângerii prealabile în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, respectiv anterior introducerii acțiunii în justiție, iar nu ulterior acestui moment; - în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond existența cazului bine – justificat, având în vedere că prin art. IV din O.U.G. nr. 32/2011 s-a dispus ca în termen de 7 zile de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, Guvernul să adopte, pentru anul 2011, hotărârea prevăzută de art. 245 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.

Rezultă că nu se putea urma calea prevăzută de Legea nr. 52/2003 (cel puțin 30 de zile de consultare publică), deoarece atât Raportul comisiei de selecție, cât și H.G. nr. 345/2011 pentru aprobarea acestuia trebuiau perfectate în 7 zile de la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 32/2011; - în mod greșit s-a reținut existența în cauză a pagubei iminente, constând în neîncheierea contractului de furnizare servicii medicale cu Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Bacău, deoarece acest contract nu reprezintă singura sursă de venit a spitalelor, art. 190 din legea nr. 95/2006 prevăzând numeroase surse și activități din care spitalele pot obține venituri (donații, închirieri de spații sau aparatură medicală, asocieri investiționale, servicii medicale ș.a).

În drept recurenții și-au întemeiat motivele de recurs pe prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru următoarele considerente: Astfel, referitor la excepția lipsei procedurii administrative prealabile, acest motiv de recurs este nefondat, deoarece la dosarul de fond a fost depusă dovada efectuării acestei proceduri (fila 148 dosar), plângerea fiind respinsă. Prin urmare, în mod întemeiat a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii.

În ceea ce privește condiția cazului bine justificat instanța de fond a reținut în mod corect că termenul de 7 zile în care a fost evaluat Spitalul Municipal Săcele este insuficient pentru o analiză temeinică a tuturor criteriilor prevăzute în ordinul ministrului sănătății, această îndoială asupra legalității actului administrativ rezultând și din situația specifică a spitalului menționat, al cărui serviciu de urgență a fost dotat cu aparatură modernă în anul 2009. În mod corect a fost apreciată de către instanța de fond și condiția pagubei iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, fiind evident că neîncheierea contractului cu C.A.S.S. conduce la încetarea activității spitalicești și neasigurarea asistenței medicale de urgență pentru un număr important de locuitori, precum și la acumularea de datorii și penalități pentru întreruperea contractelor de furnizare de utilități către spital.

Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de Guvernul României și Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 127/F din 15 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2012.