ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 66/2012

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Consiliul Local al Orașului Budești a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 212 din 9 martie 2011 pentru aprobarea Programului de interes național „Dezvoltarea rețelei naționale de cămine pentru persoanele vârstnice”, până la soluționarea pe fond a cererii prin care se solicită anularea parțială a acesteia. În ședința publică din data de 11 aprilie 2011 reclamantul a depus cerere completatoare a cererii introductive prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, să se dispună, pe lângă suspendarea executării actului administrativ normativ - H.G.

nr. 212/2011 și suspendarea executării H.G. nr. 345 din 31 martie 2011 pentru aprobarea pentru anul 2011 a Raportului Comisiei de Selecție a Unităților Sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate precum și a listei acestor unități sanitare și anume a punctului 28 din Anexa nr. 2 coroborat cu dispozițiile art. 2 din Hotărârea în privința includerii Spitalului Orășenesc Budești între unitățile sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate. Ministerul Sănătății a depus la dosarul cauzei la data de 11 aprilie 2011 cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului Guvernul României. Intervenientul accesoriu a invocat excepția netimbrării cererii și a inadmisibilității acesteia, motivat de faptul că plângerea prealabilă nu a fost formulată anterior introducerii acțiunii, ci în aceeași zi.

De asemenea Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat la data de 2 iunie 2011 cerere de intervenție precizată ulterior ca fiind accesorie, în interesul pârâtului Guvernul României. Prin Sentința nr. 4129 din 10 iunie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile netimbrării și inadmisibilității ca neîntemeiate și a respins cererea de suspendare astfel cum a fost completată de reclamantul Consiliul Local al Orașului Budești. În ceea ce privește excepția netimbrării Curtea a reținut că reclamantul a făcut dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente cererii suspendare atât a H.G. nr. 212/2011 cât și a H.G. nr. 345/2011.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității s-a reținut faptul că data înregistrării plângerilor prealabile coincide cu data introducerii acțiunii la instanță, aspect care nu prezintă nici o relevanță în condițiile în care niciuna dintre acestea nu precizează ora primirii pentru a se putea stabili în acest fel care dintre acestea a fost depusă cu prioritate. Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că actele administrative a căror executare se solicită a fi suspendată nu ridică niciun fel de probleme în ceea ce privește legalitatea. Din parcurgerea dispozițiilor H.G.

nr. 212 din 9 martie 2011, Curtea a constatat că actul administrativ atacat nu impune desființarea spitalului sau transformarea lui în cămin pentru persoane vârstnice ci doar creează oportunitatea pentru autoritățile locale să reorganizeze unități sanitare cu paturi aflate în rețeaua proprie a acestora, prin înființarea de cămine pentru persoane vârstnice, în cadrul programului fiind finanțate „cheltuielile curente de funcționare ale căminelor pentru persoane vârstnice înființate în condițiile art. 3 alin. (1), pe o perioadă de maximum 33 de luni de la data prevăzută în contractul de finanțare, cu încadrare în perioada de derulare a Programului, prevăzută în Anexa nr. 1 (art. 5 alin. (2)). S-a mai reținut că nu au relevanță, astfel, susținerile reclamanților referitoare la competența autorității publice ce poate avea inițiativa desființării unui spital, atâta timp cât H.G.

României nu are ca obiect desființarea spitalului aflat în Loc.Budești, iar susținerile privind încălcarea dispozițiilor privind transparența decizională nu au putut fi primite, nefiind necesară parcurgerea acestei proceduri. S-a mai reținut că refuzul Casei de Asigurări de Sănătate Vaslui de a încheia contract pentru anul 2011 cu spitalul nu este justificat de emiterea acestui act administrativ, ci a fost determinat tocmai de opțiunea reclamantului manifestată prin Hotărârea Consiliului Local al Orașului Budești nr. 9 din 29 martie 2011 de a menține „în activitate Spitalul Orășenesc Budești, în actuala structură și formă juridică” și încadrării acestei unități în criteriile prevăzute în ordinul ministrului sănătății privind constituirea comisiei de selecție a unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate și pentru aprobarea criteriilor de selectare a acestora, potrivit cap. III – Metodologie de selecție al H.G.

nr. 345/2011, prin acest din urmă act normativ fiind doar aprobată lista unităților sanitare printre care se regăsește și Spitalul Orășenesc Budești. Curtea a constatat că astfel reclamantul nu a relevat nici un moment aspecte de nelegalitate ale celor două acte administrative a căror suspendare a solicitat-o ci a invocat doar dificultăți de organizare și funcționare a Spitalului în condițiile în care a pierdut finanțarea din bugetul intervenientei Casa Națională de Asigurări de Sănătate. În privința pagubei iminente, Curtea a apreciat că nu cele două acte administrative sunt de natură a perturba activitatea Spitalului, prin prevederile lor, întrucât opțiunea de a nu accesa Programul de interes național a aparținut reclamantei.

Împotriva acestei soluții a formulat recurs Consiliul Local al Orașului Budești care a invocat critici de nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În opinia recurentului ambele condiții de suspendare parțială a executării H.G. nr. 212/2009 și H.G. nr. 345/2011 sunt îndeplinite prin prisma pagubelor colectivităților locale arondate teritorial Serviciului Public al Spitalului Budești, concretizate în victime omenești, cărora nu li s-a mai putut acorda asistență medicală de urgență la acest spital. În concluzie, recurentul a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței recurate și, în urma rejudecării cauzei, admiterea cererii de suspendare a executării celor două hotărâri adoptate de Guvern.

Recursul formulat este neîntemeiat în limitele și pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. Referitor la criticile privind fondul soluționării cererii de suspendare a H.G. nr. 212/2011 și H.G. nr. 345/2011, instanța de recurs constată că sunt neîntemeiate. Așa cum s-a arătat și în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actele administrative vizate de cererea de suspendare sunt H.G. nr. 212/2011 și, respectiv, H.G. nr. 345/2011. Din dispozițiile generale al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională care poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept – ope legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ). Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanței de contencios, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat. Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ. Or, în cauză, acțiunea formulată pentru anularea H.G. nr. 212/2011 și H.G. nr. 345/2011 a fost soluționată prin respingerea acesteia, ceea ce reprezintă o confirmare a prezumției de legalitate de care se bucură cele două hotărâri ale Guvernului, litigioase în cauza de față.

De asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu sau o perturbare previzibilă a funcționării unui serviciu public. Este necontestat că asistența de sănătate publică reprezintă un obiectiv de interes social major, dar, în cauză, nu s-a probat cum transformarea unui spital în cămin pentru persoane vârstnice reprezintă o perturbare gravă a funcționării serviciului public de asistență de sănătate, instanța de fond limitându-se să preia afirmațiile reclamanților. Astfel fiind, rezultă că instanța de fond a dat o hotărâre temeinică și legală, ca urmare a interpretării corecte a prevederilor art. 15 alin. (1), art. 14 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, recursul fiind neîntemeiat, astfel soluția instanței de fond va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Local al Orașului Budești împotriva Sentinței nr. 4129 din 10 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2012. Procesat de GGC - DG