ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 66/2012

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul Consiliul Local al

Orașului Budești a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României

suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 212 din 9 martie 2011 pentru

aprobarea Programului de interes național „Dezvoltarea rețelei naționale de

cămine pentru persoanele vârstnice”, până la soluționarea pe fond a cererii

prin care se solicită anularea parțială a acesteia.

În ședința publică

din data de 11 aprilie 2011 reclamantul a depus cerere completatoare a cererii

introductive prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, în

temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, să se dispună, pe lângă suspendarea

executării actului administrativ normativ - H.G. nr. 212/2011 și suspendarea

executării H.G. nr. 345 din 31 martie 2011 pentru aprobarea pentru anul 2011 a

Raportului Comisiei de Selecție a Unităților Sanitare cu paturi care nu pot

încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate precum și a listei acestor

unități sanitare și anume a punctului 28 din Anexa nr. 2 coroborat cu

dispozițiile art. 2 din Hotărârea în privința includerii Spitalului Orășenesc

Budești între unitățile sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu

casele de asigurări de sănătate.

Ministerul Sănătății

a depus la dosarul cauzei la data de 11 aprilie 2011 cerere de intervenție

accesorie în interesul pârâtului Guvernul României.

Intervenientul

accesoriu a invocat excepția netimbrării cererii și a inadmisibilității

acesteia, motivat de faptul că plângerea prealabilă nu a fost formulată

anterior introducerii acțiunii, ci în aceeași zi.

De asemenea Casa

Națională de Asigurări de Sănătate a formulat la data de 2 iunie 2011 cerere de

intervenție precizată ulterior ca fiind accesorie, în interesul pârâtului

Guvernul României.

Prin Sentința nr.

4129 din 10 iunie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins excepțiile netimbrării și inadmisibilității

ca neîntemeiate și a respins cererea de suspendare astfel cum a fost completată

de reclamantul Consiliul Local al Orașului Budești.

În ceea ce privește

excepția netimbrării Curtea a reținut că reclamantul a făcut dovada achitării

taxelor judiciare de timbru aferente cererii suspendare atât a H.G. nr.

212/2011 cât și a H.G. nr. 345/2011.

În ceea ce privește

excepția inadmisibilității s-a reținut faptul că data înregistrării plângerilor

prealabile coincide cu data introducerii acțiunii la instanță, aspect care nu

prezintă nici o relevanță în condițiile în care niciuna dintre acestea nu

precizează ora primirii pentru a se putea stabili în acest fel care dintre

acestea a fost depusă cu prioritate.

Pe fondul cauzei,

Curtea a reținut că actele administrative a căror executare se solicită a fi

suspendată nu ridică niciun fel de probleme în ceea ce privește legalitatea.

Din parcurgerea

dispozițiilor H.G. nr. 212 din 9 martie 2011, Curtea a constatat că actul

administrativ atacat nu impune desființarea spitalului sau transformarea lui în

cămin pentru persoane vârstnice ci doar creează oportunitatea pentru

autoritățile locale să reorganizeze unități sanitare cu paturi aflate în

rețeaua proprie a acestora, prin înființarea de cămine pentru persoane

vârstnice, în cadrul programului fiind finanțate „cheltuielile curente de

funcționare ale căminelor pentru persoane vârstnice înființate în condițiile art.

3 alin. (1), pe o perioadă de maximum 33 de luni de la data prevăzută în

contractul de finanțare, cu încadrare în perioada de derulare a Programului,

prevăzută în Anexa nr. 1 (art. 5 alin. (2)).

S-a mai reținut că nu

au relevanță, astfel, susținerile reclamanților referitoare la competența

autorității publice ce poate avea inițiativa desființării unui spital, atâta

timp cât H.G. României nu are ca obiect desființarea spitalului aflat în

Loc.Budești, iar susținerile privind încălcarea dispozițiilor privind

transparența decizională nu au putut fi primite, nefiind necesară parcurgerea

acestei proceduri.

S-a mai reținut că

refuzul Casei de Asigurări de Sănătate Vaslui de a încheia contract pentru anul

2011 cu spitalul nu este justificat de emiterea acestui act administrativ, ci a

fost determinat tocmai de opțiunea reclamantului manifestată prin Hotărârea

Consiliului Local al Orașului Budești nr. 9 din 29 martie 2011 de a menține „în

activitate Spitalul Orășenesc Budești, în actuala structură și formă juridică” și

încadrării acestei unități în criteriile prevăzute în ordinul ministrului

sănătății privind constituirea comisiei de selecție a unităților sanitare cu

paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate și

pentru aprobarea criteriilor de selectare a acestora, potrivit cap. III –

Metodologie de selecție al H.G. nr. 345/2011, prin acest din urmă act normativ

fiind doar aprobată lista unităților sanitare printre care se regăsește și

Spitalul Orășenesc Budești.

Curtea a constatat că

astfel reclamantul nu a relevat nici un moment aspecte de nelegalitate ale

celor două acte administrative a căror suspendare a solicitat-o ci a invocat

doar dificultăți de organizare și funcționare a Spitalului în condițiile în

care a pierdut finanțarea din bugetul intervenientei Casa Națională de

Asigurări de Sănătate.

În privința pagubei

iminente, Curtea a apreciat că nu cele două acte administrative sunt de natură

a perturba activitatea Spitalului, prin prevederile lor, întrucât opțiunea de a

nu accesa Programul de interes național a aparținut reclamantei.

Împotriva acestei

soluții a formulat recurs Consiliul Local al Orașului Budești care a invocat

critici de nelegalitate și netemeinicie, invocând ca temei prevederile art. 304

pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În opinia

recurentului ambele condiții de suspendare parțială a executării H.G. nr.

212/2009 și H.G. nr. 345/2011 sunt îndeplinite prin prisma pagubelor

colectivităților locale arondate teritorial Serviciului Public al Spitalului

Budești, concretizate în victime omenești, cărora nu li s-a mai putut acorda

asistență medicală de urgență la acest spital.

În concluzie,

recurentul a solicitat admiterea recursului, desființarea sentinței recurate

și, în urma rejudecării cauzei, admiterea cererii de suspendare a executării

celor două hotărâri adoptate de Guvern.

Recursul formulat

este neîntemeiat în limitele și pentru considerentele care vor fi prezentate în

continuare.

Referitor la

criticile privind fondul soluționării cererii de suspendare a H.G. nr. 212/2011

și H.G. nr. 345/2011, instanța de recurs constată că sunt neîntemeiate.

Așa cum s-a arătat și

în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actele

administrative vizate de cererea de suspendare sunt H.G. nr. 212/2011 și,

respectiv, H.G. nr. 345/2011.

Din dispozițiile

generale al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările

și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de

prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu

din oficiu.

Pe de altă parte, din

dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării

unui act administrativ este o măsură excepțională care poate surveni exclusiv

când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept – ope

legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege

(suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Într-adevăr, potrivit

art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru

prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanței de

contencios, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului

administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Deci, cu alte

cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în

situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a

celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării

unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine

justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004

ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de

natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În jurisprudența sa

constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a

reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună

suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea

criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a

actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele

împrejurări vădite de fapt și/ sau de drept care au capacitatea să producă o

îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act

administrativ.

Or, în cauză,

acțiunea formulată pentru anularea H.G. nr. 212/2011 și H.G. nr. 345/2011 a

fost soluționată prin respingerea acesteia, ceea ce reprezintă o confirmare a

prezumției de legalitate de care se bucură cele două hotărâri ale Guvernului,

litigioase în cauza de față.

De asemenea, din

dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege rezultă că noțiunea de pagubă

iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu sau o perturbare previzibilă

a funcționării unui serviciu public.

Este necontestat că

asistența de sănătate publică reprezintă un obiectiv de interes social major,

dar, în cauză, nu s-a probat cum transformarea unui spital în cămin pentru

persoane vârstnice reprezintă o perturbare gravă a funcționării serviciului

public de asistență de sănătate, instanța de fond limitându-se să preia

afirmațiile reclamanților.

Astfel fiind, rezultă

că instanța de fond a dat o hotărâre temeinică și legală, ca urmare a

interpretării corecte a prevederilor art. 15 alin. (1), art. 14 alin. (1), art.

2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ, cu modificările și completările ulterioare, recursul fiind

neîntemeiat, astfel soluția instanței de fond va fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Consiliul Local al Orașului Budești împotriva Sentinței nr. 4129

din 10 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 ianuarie 2012.

Procesat de GGC - DG