ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4670/2011

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 7 aprilie 2011, reclamanții Unitatea administrativ-teritorială C. și Consiliul local al comunei C., județul Bacău, prin reprezentant legal, Primarul comunei C. au solicitat ca în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea executării H.G. nr. 345/2011 privind aprobarea pentru anul 2011 a raportului comisiei de selecție a unităților cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, precum și listei acestor unități sanitare, respectiv art. 1 și art. 2 din hotărâre, raportat la anexele nr. 1 și nr. 2, până la soluționarea cererii privind anularea parțială a H.G.

nr. 345/2011. În motivarea cererii, reclamanții au arătat că au formulat plângere prealabilă pentru anularea mențiunilor din H.G. nr. 345/2011 referitoare la Spitalul orășenesc „I.L.” C. , înscrise în anexa nr. 1 și Anexa nr. 2, prin care s-a dispus reorganizarea spitalului în cămin pentru persoane vârstnice. Reclamanții au învederat că H.G. nr. 345/2011 prin care s-a aprobat lista unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate cu începere de la data de 1 ianuarie 2011 au fost aduse grave prejudicii Spitalului orășenesc „I.L.” C., deoarece a fost în imposibilitate să încheie contractul de furnizare de servicii medicale și să-și continue activitatea.

Pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității de reprezentant a primarului pentru Consiliul local al orașului C., motivând că, potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 215/2001, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Pârâtul a învederat că unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor care decurg din contractele privind administrarea bunurilor din domeniul lor public sau privat, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii. Ministerul Sănătății, în temeiul dispozițiilor art. 49 și urm. C. proc.

civ. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, arătând că, în conformitate cu prevederile art. 1 din H.G. nr. 144/2010, este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și reprezintă autoritatea centrală în domeniul asistenței de sănătate publică. Intervenienta a precizat că, în conformitate cu prevederile art. 245 alin. (2) din Legea nr. 95/2000 privind reforma în domeniul sănătății, selectarea unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia contractele cu casele de asigurări de sănătate se realizează de către o comisie de selecție numită prin ordin al ministerului sănătății pe baza unor criterii obiective aprobate prin același ordin.

Din acest motiv, s-a arătat că selectarea unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate s-a realizat de către o comisie de selecție pe baza criteriilor aprobate în conformitate cu prevederile art. 2, art. 3 și art. 4 din H.G. nr. 144/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății. Curtea de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 93 din 6 iunie 2011, prin care a fost admisă excepția lipsei calității primarului de reprezentant al Consiliului local al orașului C., a fost respinsă ca nefondată cererea de intervenție formulată de Ministerul Sănătății și a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta Unitatea administrativ teritorială C., dispunându-se suspendarea parțială a prevederilor H.G.

nr. 345/2011 privind aprobarea pentru anul 2011 a raportului comisiei de selecție a unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, precum și a listei acestor unități sanitare, respectiv a art. 1 și art. 2 raportat la anexa nr. 1 și anexa nr. 2, dispoziții referitoare la Spitalul „I.L.” C., până la pronunțarea instanței de fond. Excepția lipsei calității primarului de reprezentant al consiliului local a fost admisă de instanța de fond cu motivarea că, potrivit dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 215/2001, consiliul local este autoritate deliberativă a administrației publice prin care se realizează autonomia locală, iar Primarul este autoritate executivă a administrației publice.

Cum nu există nici o dispoziție referitoare la posibilitatea reprezentării consiliului local în justiție de către Primar, ci doar pentru unitățile administrativ-teritoriale, în lipsa unei procuri care să îndeplinească criteriile stabilite de C. proc. civ., primarul nu poate reprezenta consiliul local. Cererea de intervenție formulată de Ministerul Sănătății a fost respinsă, întrucât prin conținutul său reprezintă o apărare în favoarea pârâtului Guvernul României, iar această apărare este neîntemeiată în raport cu acțiunea formulată de reclamantă pentru suspendarea executării actului administrativ. Instanța de fond a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta Unitatea administrativ-teritorială C., constatând că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin existența unui caz bine justificat și a riscului perturbării grave a funcționării autorității publice sau a unui serviciu public.

Existența unui caz bine justificat a fost constatată față de indiciile privind nerespectarea termenului legal pentru intrarea în vigoare a H.G. nr. 345/2011. Cu privire la cea de-a doua condiție prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, s-a reținut că Spitalul orășenesc „I.L.” C. deservește 58.538 de locuitori și are în derulare două proiecte pentru accesarea de fonduri europene, astfel că executarea actului administrativ contestat poate perturba grav activitatea spitalului, afectând serviciul public de sănătate a populației. Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâtul Guvernul României și intervenientul Ministerul Sănătății, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii cererii de intervenție accesorie și respingerii cererii de suspendare a executării ca neîntemeiată. Recurenții au susținut că în lipsa oricăror susțineri argumentate juridic referitoare la îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege cu privire la cazul bine justificat și iminența producerii unui prejudiciu ireparabil, instanța de fond a apreciat în mod eronat că se justifică suspendarea executării H.G. nr. 345/2011, deși acest act normativ a fost adoptat în executarea normelor cu forță juridică superioară cuprinse în O.U.G. nr. 32/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul sănătății.

Recurenții au învederat că, pentru a dispune suspendarea executării actului administrativ cu privire la îndeplinirea primei condiții impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța de fond s-a limitat la constatarea unei îndoieli serioase asupra legalității actului, iar în privința celei de-a doua condiții prevăzută de același text de lege, a reținut că executarea hotărârii contestate poate determina o perturbare gravă a funcționării unității sanitare, prin imposibilitatea executării a două proiecte pentru accesarea de fonduri nerambursabile.

Concluzia instanței de fond privind îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege pentru admiterea cererii de suspendare a fost criticată arătându-se că, prezumția de legalitate de care beneficiază actul administrativ nu poate fi înlăturată când acesta este rezultatul prerogativei legale a emitentului, iar pericolul producerii unei pagube iminente nu poate rezulta din executarea actului respectiv, în condițiile în care încheierea contractului cu casa națională de asigurări de sănătate nu reprezintă nici singura și nici cea mai importantă sursă de fonduri a spitalelor. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate în cauză pentru următoarele considerente: Prin H.G.

nr. 345/2011 a fost aprobat pentru anul 2011 raportul comisiei de selecție a unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, precum și a listei acestor unități sanitare. În anexa nr. 2, ambele anexe parte integrantă din H.G. nr. 345/2011 a fost menționat Consiliul Local C., Spitalul Orășenesc „I.L.” C. Acest act normativ a fost emis în executarea dispozițiilor art. IV din O.U.G. nr. 32/2011, conform cărora, în termen de 7 zile de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, Guvernul va adopta, pentru anul 2011, hotărârea prevăzută la art. 245 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare.

Cererea formulată în acest dosar pentru suspendarea executării mențiunilor din H.G. nr. 345/2011 referitoare la Spitalul orășenesc „I.L.” C. a fost greșit admisă prin hotărârea atacată, constatându-se neîntemeiat că sunt îndeplinite condițiile cumulative impuse de lege pentru măsura provizorie solicitată de intimații-reclamanți. Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7 din aceeași lege, a autorității publice emitentă a actului, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Din motivarea cererii de chemare în judecată și din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă îndeplinirea primei condiții prevăzute de dispozițiile legale susmenționate cu privire la existența unor cazuri bine justificate, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Instanța de fond a apreciat în mod greșit că a fost dovedită în cauză îndeplinirea acestei cerințe prin motivele de nelegalitate invocate de intimații-reclamanți, deși conținutul lor referitor la excesul de putere și depășirea competenței de reglementare vizează fondul pricinii, care nu poate fi examinat decât în cadrul acțiunii în anulare și nu în procedura judiciară reglementată de lege pentru suspendarea executării actului administrativ.

Măsura de suspendare a executării actului administrativ contestat nu a fost justificată în cauză nici prin necesitatea de a se preveni producerea unei pagube iminente, definită în art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciul material viitor și previzibil sau după caz, perturbarea gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Îndeplinirea acestei cerințe nu a fost dovedită în cauză, întrucât efectele actului administrativ contestat nu sunt susceptibile să producă o pagubă iminentă pentru unitatea sanitară de natura celei invocată în cererea de suspendare. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursurile și va modifica sentința atacată, în sensul că, urmează a fi admisă cererea de intervenție formulată de Ministerul Sănătății în interesul Guvernului României și va fi respinsă ca nefondată cererea de suspendare a executării formulată de Unitatea Administrativ Teritorială C. și Consiliul local al orașului C., județul Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Guvernul României și Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 93 din 6 iunie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că admite cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Sănătății și respinge cererea de suspendare a executării formulată de Unitatea Administrativ Teritorială C. și Consiliul local C., ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 octombrie 2011.