ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5378/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul

Curții de Apel Craiova, reclamanții Consiliul Local Drăgănești Olt prin Primar S.I.G.

și Centrul de Sănătate Drăgănești au solicitat, în contradictoriu cu Guvernul

României, suspendarea a executării H.G. 345/2011 privind aprobarea, pentru anul

2011, a Raportului de selecție a unităților sanitare cu paturi care nu pot

încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, precum și a listei

acestor unități sanitare, publicată în M.Of. 226 din 31 martie 2011, partea

I,

până la soluționarea în fond a

acțiunii de fond.

În motivarea acțiunii, reclamanții au

arătat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de

suspendare, precizând că, prin actul administrativ a fost inclusă, la poziția

48 din Anexa 2 reclamantul Centrul de Sănătate Drăgănești Olt, iar prin măsura

dispusă se aduce un grav prejudiciu acestuia, și totodată, este perturbată buna

funcționare a activității.

Pârâtul, citat în condițiile art. 86

1

C. proc. civ., nu a formulat întâmpinare.

Prin Sentința nr. 250 din 29 aprilie

2011, Curtea de Apel Craiova a admis cererea de suspendare formulată de

reclamanții Consiliul Local

Drăgănești Olt

prin Primar S.I.G. și Centrul de Sănătate Drăgănești,

în contradictoriu

cu pârâtul Guvernul României, privind suspendarea H.G. nr. 345/2011 pentru

aprobarea pentru anul 2011 a Raportului de selecție a

unităților sanitare cu paturi care pot încheia contracte cu casele de

asigurări de sănătate, precum și a listei acestor unități sanitare publicată în

MO al României nr. 226 din 31 martie 2011 partea

I

și a dispus

suspendarea executării acestei hotărâri, până la pronunțarea instanței de fond

asupra acțiunii în anulare.

Pentru a

pronunța sentință, instanța de fond a reținut în esență că regimul

juridic al reclamantului, Centrul de

Sănătate Drăgănești Olt este guvernat de dispozițiile art. 19 din Legea

95/2006, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 48/2010, constituind o

unitate sanitară aflată în subordinea autorității administrației publice

locale.

Cu privire la

condiția cazului bine justificat, instanța de fond a reținut că

actul administrativ unilateral, cu

caracter normativ, încalcă cerințele de

previzibilitate

și de accesibilitate, deoarece a fost publicat în Monitorul Oficial tară ca, în

timp util, proiectul acestuia să fi fost adus la cunoștința publicului și tară

desfășurarea unui proces de consultare cu organele însărcinate cu aplicarea

dispozițiilor actului, cu cetățenii interesați și cu asociațiile legal

constituite, așa

cum dispun normele de elaborare a dreptului.

S-a mai arătat în considerentele

sentinței atacate că ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea

actului administrativ solicitat a fi suspenda rezultă și din aparenta încălcare

a dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind Normele de tehnica legislativa pentru

elaborarea actelor normative, republicata, in ceea ce privește lipsa evaluării

impactului din punct de vedere social, financiar asupra populației.

Totodată, instanța de fond a apreciat

că îndeplinirea condiției cazului bine justificat derivă și din faptul că

procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de

definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe

asupra legalității actului administrativ.

Cu privire la

condiția prevenirii unei pagube iminente, instanța de fond a

constatat că și această condiție este

îndeplinită în cauză , având în vedere că Centrul de Sănătate Drăgănești Olt

este o unitate sanitara publica cu paturi, înființata prin HCL a Orașului

Drăgănești Olt nr. 23 din 30 martie 2011 și în subordinea acestei autorități a

administrației publice locale, iar în lipsa

enunțării

criteriilor indicate în Capitolul

II

al raportului

comisiei de selecție, în

mod

concret și prin raportarea la regimul juridic și financiar al reclamantului, luare

unei măsuri administrative privind relația cu CAS Olt, poate produce efecte

contrare principiilor reținute prin același raport.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

pârâtul Guvernul României,

solicitând

ca în temeiul dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., să fie casată hotărârea

atacată și trimisă cauza spre rejudecare.

S-a arătat în motivele de recurs că la

judecarea cauzei în fond, Pârâtul Guvernul României nu a fost citat de către

instanță, arătând că deși în considerentele sentinței atacate se menționează că

pârâtul a fost citat conform

prevederilor

art. 86

1

C. proc. civ., aceste prevederi nu se aplică

și

pentru comunicarea citațiilor.

Recurentul-pârât

Guvernul României a mai arătat că și în situația în care

dispozițiilor art. 86

1

s-ar

aplica și citațiilor, la dosarul cauzei nu există nici o dovadă a faptului că

au fost îndeplinite condițiile tezelor a doua și a treia a acestui articol, în

sensul că nu există dovada atestării primirii vreunui act de către un

reprezentant al Guvernului.

Pe fondul cererii de suspendare,

recurentul-pârât a precizat că hotărârea

instanței

de fond este netemeinică și nelegală, cuprinzând motive contradictorii

și

străine cauzei.

In esență, recurentul a arătat că în

mod greșit instanța de fond a apreciat

că

în cauză procedura administrativă nu este finalizată, întrucât în speță nu este

vorba de un act fiscal și, de asemenea, în mod greșit, instanța de fond

a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din

Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care

există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta

este fondat, însă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Procedura de soluționare a suspendării

executării actului administrativ este reglementată prin art. 14 și ar. 15 din

Legea nr. 554/2004. Astfel, în conformitate cu prevederile alin. (2) al art.

14, instanța soluționează cererea de suspendare de urgență și cu precădere, cu

citarea părților.

În cauză, Înalta Curte constată că

obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie cererea de suspendare a

executării H.G. nr. 345/2011, cerere formulată de reclamanții Consiliul Local

Drăgănești Olt prin Primar S.I.G. și Centrul de Sănătate Drăgănești Olt, în

contradictoriu cu Guvernul Românei.

Din actele dosarului rezultă că

instanța de fond a soluționat cererea de suspendare fără ca emitentul actului

să fi fost citat în cauză, respectiv Guvernul României, și fără ca această

cerere să fie comunicată pârâtului împreună cu înscrisurile depuse de

reclamanți și pusă în discuția părților, încălcându-se astfel dispozițiile

procedurale referitoare la citarea tuturor părților din proces și la

comunicarea actelor de procedură.

Este adevărat că în considerentele

sentinței atacate se menționează că pârâtul Guvernul României a fost citat în

conformitate cu prevederile art. 86 C. proc. civ., însă acest articol prevede posibilitatea

comunicării doar a cererilor și întâmpinărilor, deci a actelor de procedură

efectuate de părți și altor acte, însă nu pot fi comunicate în această manieră

și

citațiile , citația fiind un act al

instanței care se comunică în condițiile art. 85 și

art. 132

1

alin. (2) C. proc. civ.

Necesitatea citării emitentului

actului rezultă din redactarea art. 85 C. proc. civ., potrivit căruia

Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau

înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel", în cauză

fiind incidente și dispozițiile art. 86 C. proc. civ., potrivit cărora

„Comunicarea cererilor și a tuturor actelor de procedură se va

face: din oficiu, prin agenții procedurali ai

instanței sau prin orice alt salariat al

acesteia, precum și prin agenți

ori salariați ai ailor instanțe în ale căror

circumscripții

se află cel căruia i se comunică actul. (....)".

Astfel, realizarea citării și

comunicării actelor de procedură conform dispozițiilor legale reprezintă o

dovadă a respectării a două principii fundamentale ale procesului civil:

contradictorialitatea și dreptul la apărare.

Principiul contradictorialității

presupune faptul că toate elementele

procesului

trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, că fiecare parte trebuie

să

aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea

legătură cu pretenția dedusă judecății.

Pentru ca acest principiu să fie

respectat, nu este necesar ca partea să se fi exprimat efectiv, ci este

suficient ca ea să fi fost în măsură să o facă.

Contradictorialitatea se manifestă

atât în raporturile dintre părți, iar pentru aceasta trebuie în prealabil ca

părțile să fie informate exact despre existența procesului, conținutul

pretențiilor și argumentelor părții adverse, cât și în raporturile dintre părți

și instanță.

In acest sens judecătorul nu poate

hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, iar

atunci când constată că partea care lipsește nu a fost legal citată, dispune

amânarea judecății și refacerea procedurii de citare.

Nu în ultimul rând, citarea și

comunicarea actelor de procedură sunt foarte importante și pentru a asigura

respectarea dreptului la un proces echitabil, principiu consacrat de art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului și recunoscut de jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului.

Cum la dosarul cauzei nu există o

dovadă cu confirmare de primire a faptului că pârâtul Guvernul României a fost

încunoștințat de existența cererii de suspendare pe rolul instanței și a

termenului fixat pentru judecarea cauzei, Înalta Curte constată că instanța de

fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, care urmează a fi casată,

cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării, instanța de

fond urmează, așadar, să citeze în cauză și emitentul actului a cărui

suspendare s-a solicitat, respectiv Guvernul României.

In consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și art. 313 C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și va trimite

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Guvernul

României împotriva Sentinței nr. 250 din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel

Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2011.