ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5378/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrata pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanții Consiliul Local Drăgănești Olt prin Primar S.I.G. și Centrul de Sănătate Drăgănești au solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, suspendarea a executării H.G. 345/2011 privind aprobarea, pentru anul 2011, a Raportului de selecție a unităților sanitare cu paturi care nu pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, precum și a listei acestor unități sanitare, publicată în M.Of. 226 din 31 martie 2011, partea I, până la soluționarea în fond a acțiunii de fond.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale cererii de suspendare, precizând că, prin actul administrativ a fost inclusă, la poziția 48 din Anexa 2 reclamantul Centrul de Sănătate Drăgănești Olt, iar prin măsura dispusă se aduce un grav prejudiciu acestuia, și totodată, este perturbată buna funcționare a activității. Pârâtul, citat în condițiile art. 86 1 C. proc. civ., nu a formulat întâmpinare. Prin Sentința nr. 250 din 29 aprilie 2011, Curtea de Apel Craiova a admis cererea de suspendare formulată de reclamanții Consiliul Local Drăgănești Olt prin Primar S.I.G. și Centrul de Sănătate Drăgănești, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, privind suspendarea H.G.

nr. 345/2011 pentru aprobarea pentru anul 2011 a Raportului de selecție a unităților sanitare cu paturi care pot încheia contracte cu casele de asigurări de sănătate, precum și a listei acestor unități sanitare publicată în MO al României nr. 226 din 31 martie 2011 partea I și a dispus suspendarea executării acestei hotărâri, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare. Pentru a pronunța sentință, instanța de fond a reținut în esență că regimul juridic al reclamantului, Centrul de Sănătate Drăgănești Olt este guvernat de dispozițiile art. 19 din Legea 95/2006, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 48/2010, constituind o unitate sanitară aflată în subordinea autorității administrației publice locale.

Cu privire la condiția cazului bine justificat, instanța de fond a reținut că actul administrativ unilateral, cu caracter normativ, încalcă cerințele de previzibilitate și de accesibilitate, deoarece a fost publicat în Monitorul Oficial tară ca, în timp util, proiectul acestuia să fi fost adus la cunoștința publicului și tară desfășurarea unui proces de consultare cu organele însărcinate cu aplicarea dispozițiilor actului, cu cetățenii interesați și cu asociațiile legal constituite, așa cum dispun normele de elaborare a dreptului. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că ideea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului administrativ solicitat a fi suspenda rezultă și din aparenta încălcare a dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind Normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata, in ceea ce privește lipsa evaluării impactului din punct de vedere social, financiar asupra populației.

Totodată, instanța de fond a apreciat că îndeplinirea condiției cazului bine justificat derivă și din faptul că procedura administrativă nu este finalizată, iar executarea, înainte de definitivarea acestei proceduri și mai înainte ca justiția să se pronunțe asupra legalității actului administrativ.

Cu privire la condiția prevenirii unei pagube iminente, instanța de fond a constatat că și această condiție este îndeplinită în cauză , având în vedere că Centrul de Sănătate Drăgănești Olt este o unitate sanitara publica cu paturi, înființata prin HCL a Orașului Drăgănești Olt nr. 23 din 30 martie 2011 și în subordinea acestei autorități a administrației publice locale, iar în lipsa enunțării criteriilor indicate în Capitolul II al raportului comisiei de selecție, în mod concret și prin raportarea la regimul juridic și financiar al reclamantului, luare unei măsuri administrative privind relația cu CAS Olt, poate produce efecte contrare principiilor reținute prin același raport. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Guvernul României, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 107 C. proc.

civ., să fie casată hotărârea atacată și trimisă cauza spre rejudecare. S-a arătat în motivele de recurs că la judecarea cauzei în fond, Pârâtul Guvernul României nu a fost citat de către instanță, arătând că deși în considerentele sentinței atacate se menționează că pârâtul a fost citat conform prevederilor art. 86 1 C. proc. civ., aceste prevederi nu se aplică și pentru comunicarea citațiilor. Recurentul-pârât Guvernul României a mai arătat că și în situația în care dispozițiilor art. 86 1 s-ar aplica și citațiilor, la dosarul cauzei nu există nici o dovadă a faptului că au fost îndeplinite condițiile tezelor a doua și a treia a acestui articol, în sensul că nu există dovada atestării primirii vreunui act de către un reprezentant al Guvernului.

Pe fondul cererii de suspendare, recurentul-pârât a precizat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, cuprinzând motive contradictorii și străine cauzei. In esență, recurentul a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în cauză procedura administrativă nu este finalizată, întrucât în speță nu este vorba de un act fiscal și, de asemenea, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat, însă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Procedura de soluționare a suspendării executării actului administrativ este reglementată prin art. 14 și ar. 15 din Legea nr. 554/2004. Astfel, în conformitate cu prevederile alin. (2) al art. 14, instanța soluționează cererea de suspendare de urgență și cu precădere, cu citarea părților. În cauză, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie cererea de suspendare a executării H.G. nr. 345/2011, cerere formulată de reclamanții Consiliul Local Drăgănești Olt prin Primar S.I.G. și Centrul de Sănătate Drăgănești Olt, în contradictoriu cu Guvernul Românei.

Din actele dosarului rezultă că instanța de fond a soluționat cererea de suspendare fără ca emitentul actului să fi fost citat în cauză, respectiv Guvernul României, și fără ca această cerere să fie comunicată pârâtului împreună cu înscrisurile depuse de reclamanți și pusă în discuția părților, încălcându-se astfel dispozițiile procedurale referitoare la citarea tuturor părților din proces și la comunicarea actelor de procedură. Este adevărat că în considerentele sentinței atacate se menționează că pârâtul Guvernul României a fost citat în conformitate cu prevederile art. 86 C. proc. civ., însă acest articol prevede posibilitatea comunicării doar a cererilor și întâmpinărilor, deci a actelor de procedură efectuate de părți și altor acte, însă nu pot fi comunicate în această manieră și citațiile , citația fiind un act al instanței care se comunică în condițiile art. 85 și art. 132 1 alin. (2) C. proc.

civ. Necesitatea citării emitentului actului rezultă din redactarea art. 85 C. proc. civ., potrivit căruia Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel", în cauză fiind incidente și dispozițiile art. 86 C. proc. civ., potrivit cărora „Comunicarea cererilor și a tuturor actelor de procedură se va face: din oficiu, prin agenții procedurali ai instanței sau prin orice alt salariat al acesteia, precum și prin agenți ori salariați ai ailor instanțe în ale căror circumscripții se află cel căruia i se comunică actul. (… )". Astfel, realizarea citării și comunicării actelor de procedură conform dispozițiilor legale reprezintă o dovadă a respectării a două principii fundamentale ale procesului civil: contradictorialitatea și dreptul la apărare.

Principiul contradictorialității presupune faptul că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății. Pentru ca acest principiu să fie respectat, nu este necesar ca partea să se fi exprimat efectiv, ci este suficient ca ea să fi fost în măsură să o facă. Contradictorialitatea se manifestă atât în raporturile dintre părți, iar pentru aceasta trebuie în prealabil ca părțile să fie informate exact despre existența procesului, conținutul pretențiilor și argumentelor părții adverse, cât și în raporturile dintre părți și instanță.

In acest sens judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, iar atunci când constată că partea care lipsește nu a fost legal citată, dispune amânarea judecății și refacerea procedurii de citare. Nu în ultimul rând, citarea și comunicarea actelor de procedură sunt foarte importante și pentru a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, principiu consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și recunoscut de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Cum la dosarul cauzei nu există o dovadă cu confirmare de primire a faptului că pârâtul Guvernul României a fost încunoștințat de existența cererii de suspendare pe rolul instanței și a termenului fixat pentru judecarea cauzei, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, care urmează a fi casată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează, așadar, să citeze în cauză și emitentul actului a cărui suspendare s-a solicitat, respectiv Guvernul României. In consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Guvernul României împotriva Sentinței nr. 250 din 29 aprilie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 noiembrie 2011.