ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5487/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal, la data de 26 august 2010, reclamanta SC T.L. SRL a chemat în judecată pârâții Ministerul Sănătății reprezentat prin C.A. în calitate de Ministru și Casa Națională de Asigurări de Sănătate (C.N.A.S.), reprezentată de Președinte dr. N.L.D., solicitând anularea actului administrativ emis de Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate nr. 265/408 din data de 01 aprilie 2010, intitulat Ordin. 2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința nr. 365 din 21 ianuarie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamanta SC T.L.

SRL în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, PRIN MINISTRUL C.A. și CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, PRIN PREȘEDINTE DR. N.D., ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin Ordinul nr. 265/408 din 01 aprilie 2010 s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a Contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010. Excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a fost soluționată de instanța de fond, în sensul respingerii ca neîntemeiată a acesteia.

Instanța a reținut că la dosarul cauzei, reclamanta a depus adresa nr. 4149 din 06 iunie 2010 emisă de pârâtă și adresa nr. 86790 din 19 iulie 2010, prin care s-a răspuns memoriului înregistrat sub nr. 38793/2010, memoriu pe care instanța de fond l-a apreciat că are conținutul unei plângeri administrative, deoarece pârâta a justificat modalitatea de contractare a serviciilor medicale paraclinice, condițiile de acordare a acestora, precum și decontarea acestor servicii de către casele de asigurări de sănătate reglementate de Contractul-cadru pentru anul 2010 și Normele metodologice de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul nr. 265/408/2010. Combaterea punctelor de vedere exprimate în Raport s-a realizat de către pârâtă prin invocarea dispozițiilor ordinului contestat.

Instanța de fond a reținut că legea specială nu impune ca sesizarea făcută către emitentul actului să îmbrace o anumită formă, iar în ceea ce privește conținutul sesizării, rezultă cu prisosință că reclamația administrativă se referă la anumite dispoziții ale ordinului contestat. Pe de altă parte, din interpretarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, rezultă că sesizarea reclamantei (în acest caz s-a intitulat Raport) trebuie făcută anterior promovării acțiunii la instanța de contencios administrativ, adresată autorității publice care a emis actul administrativ cu scopul revocării actului în ceea ce privește reglementările contestate. Reglementarea art. 7 este justificată, reclamantul încercând prin memoriul adresat ambelor pârâte emitente să obțină o cale mai rapidă de restabilire a legalității ordinului.

Cu referire la excepția lipsei de interes invocată, Curtea a apreciat că nu este fondată, reclamantul justificând un interes propriu în promovarea prezentei acțiuni, justificat prin invocarea existenței de plafoane maxime admise diferite între sistemul public și cel privat și alocarea în mod discriminatoriu a fondurilor de către cele două pârâte către laboratoarele private în comparație cu fondurile alocate unităților publice medicale. Se mai invocă și faptul că, condițiile de eligibilitate pentru semnarea contractului cu laboratoarele private, includ obligativitatea deținerii acreditărilor ISO 17025 sau ISO 15189. 3. Recursul declarat de SC T.L. SRL București.

Recurenta a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că întotdeauna obiectul cauzei a fost anulare act administrativ, fără ca ulterior să intervină o cerere de modificare a cererii introductive, iar instanța de fond s-a pronunțat pe o cerere de suspendare, care nu a fost formulată. A invocat dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., arătând că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut. Recurenta a arătat, de asemenea, că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, indicând ca temei dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. S-a arătat că prin hotărârea pronunțată instanța de fond a lăsat necercetat fondul cauzei, întrucât așa cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, au fost soluționate numai excepțiile invocate.

II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și va casa hotărârea atacată, trimițând cauza instanței de fond spre rejudecare, pentru considerentele ce urmează: În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ., întrucât instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv s-a pronunțat pe cererea de suspendare care nu a fost formulată de reclamantă, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât în considerentele hotărârii atacate instanța s-a pronunțat pe excepțiile invocate, lăsând nesoluționat fondul acțiunii în anularea actului administrativ contestat, hotărârea fiind pronunțată astfel cu încălcarea dispozițiilor legale, cu nerespectarea dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., care dispun că în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

Pentru toate aceste motive, criticile formulate de recurentă vor fi primite de instanța de control judiciar, iar hotărârea instanței de fond va fi casată, urmând ca dosarul să fie trimis spre rejudecare aceleiași instanțe. Cu ocazia dezbaterilor la instanța de fond urmează a fi pusă în discuție și excepția lipsei de obiect invocată în fața instanței de control judiciar. Excepția de netimbrare a recursului formulat, invocată prin întâmpinarea depusă la dosar, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât la dosarul de recurs se află atașată taxa de timbru datorată pentru susținerea recursului declarat. Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa hotărârea atacată cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția netimbrării recursului. Admite recursul formulat de SC T.L. SRL București împotriva sentinței nr. 365 din 21 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2011.