ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5487/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5487/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra
recursului de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I.
Circumstanțele
cauzei
Cadrul
procesual
Prin acțiunea
înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a
VIII-
a
contencios administrativ și fiscal, la data de 26 august 2010, reclamanta SC T.L.
SRL a chemat în judecată pârâții Ministerul Sănătății reprezentat prin C.A. în
calitate de Ministru și Casa Națională de Asigurări de Sănătate (C.N.A.S.),
reprezentată de Președinte dr. N.L.D., solicitând anularea actului
administrativ emis de Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de
Sănătate nr. 265/408 din data de 01 aprilie 2010, intitulat Ordin.
Hotărârea Curții de Apel
Prin sentința
nr. 365 din 21 ianuarie 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă cererea
de suspendare formulată de reclamanta SC T.L. SRL în contradictoriu cu pârâții
MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, PRIN MINISTRUL C.A. și CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE
SĂNĂTATE, PRIN PREȘEDINTE DR. N.D., ca neîntemeiată.
Pentru a
pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin Ordinul nr. 265/408 din 01
aprilie 2010 s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a Contractului-cadru
privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de
asigurări sociale de sănătate pentru anul 2010.
Excepția
lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta Casa Națională de Asigurări de
Sănătate a fost soluționată de instanța de fond, în sensul respingerii ca
neîntemeiată a acesteia.
Instanța a
reținut că la dosarul cauzei, reclamanta a depus adresa nr. 4149 din 06 iunie 2010
emisă de pârâtă și adresa nr. 86790 din 19 iulie 2010, prin care s-a răspuns
memoriului înregistrat sub nr. 38793/2010, memoriu pe care instanța de
fond l-a apreciat că are conținutul unei plângeri
administrative, deoarece pârâta a
justificat modalitatea de contractare
a serviciilor medicale paraclinice, condițiile de acordare a acestora, precum
și decontarea acestor servicii de către casele de asigurări de sănătate
reglementate de Contractul-cadru pentru anul 2010 și Normele metodologice de
aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul nr. 265/408/2010.
Combaterea
punctelor de vedere exprimate în Raport s-a realizat de către pârâtă prin
invocarea dispozițiilor ordinului contestat.
Instanța de
fond a reținut că legea specială nu impune ca sesizarea făcută către emitentul
actului să îmbrace o anumită formă, iar în ceea ce privește conținutul
sesizării, rezultă cu prisosință că reclamația administrativă se referă la
anumite dispoziții ale ordinului contestat.
Pe de altă
parte, din interpretarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, rezultă
că sesizarea reclamantei (în acest caz s-a intitulat Raport) trebuie făcută
anterior promovării acțiunii la instanța de contencios administrativ, adresată
autorității publice care a emis actul administrativ cu scopul revocării actului
în ceea ce privește reglementările contestate.
Reglementarea
art. 7 este justificată, reclamantul încercând prin memoriul adresat ambelor
pârâte emitente să obțină o cale mai rapidă de restabilire a legalității
ordinului.
Cu referire la
excepția lipsei de interes invocată, Curtea a apreciat că nu este fondată,
reclamantul justificând un interes propriu în promovarea prezentei acțiuni,
justificat prin invocarea existenței de plafoane maxime admise diferite între
sistemul public și cel privat și alocarea în mod discriminatoriu a fondurilor de
către cele două pârâte către laboratoarele private în comparație cu fondurile
alocate unităților publice medicale. Se mai invocă și faptul că, condițiile de
eligibilitate pentru semnarea contractului cu laboratoarele private, includ
obligativitatea deținerii acreditărilor ISO 17025 sau ISO 15189.
Recursul
declarat de SC T.L. SRL București.
Recurenta a
criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că
întotdeauna obiectul cauzei a fost anulare act administrativ, fără ca ulterior
să intervină o cerere de modificare a cererii introductive, iar instanța de
fond s-a pronunțat pe o cerere de suspendare, care nu a fost formulată. A
invocat dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., arătând că instanța a
acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
Recurenta a
arătat, de asemenea, că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu cuprinde
motivele pe care se sprijină, indicând ca temei dispozițiile art. 304 pct. 7 C.
proc. civ. S-a arătat că prin hotărârea pronunțată instanța de fond a lăsat
necercetat fondul cauzei, întrucât așa cum rezultă din considerentele hotărârii
atacate, au fost soluționate numai excepțiile invocate.
II.
Decizia instanței de recurs
Înalta Curte
de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând
motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator
și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursul și va casa
hotărârea atacată, trimițând cauza instanței de fond spre rejudecare, pentru
considerentele ce urmează:
În
conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au
îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice
greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și
prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice
și legale.
Analizând
actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că în cauză sunt
incidente dispozițiile art. 304 pct. 6, 7 și 9 C. proc. civ., întrucât instanța
de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut, respectiv s-a pronunțat pe cererea de
suspendare care nu a fost formulată de reclamantă, hotărârea atacată nu
cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât în considerentele hotărârii
atacate instanța s-a pronunțat pe excepțiile invocate, lăsând nesoluționat
fondul acțiunii în anularea actului administrativ contestat, hotărârea fiind
pronunțată astfel cu încălcarea dispozițiilor legale, cu nerespectarea
dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., care dispun că în toate
cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse
judecății.
Pentru toate
aceste motive, criticile formulate de recurentă vor fi primite de instanța de
control judiciar, iar hotărârea instanței de fond va fi casată, urmând ca
dosarul să fie trimis spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia
dezbaterilor la instanța de fond urmează a fi pusă în discuție și excepția lipsei
de obiect invocată în fața instanței de control judiciar.
Excepția de
netimbrare a recursului formulat, invocată prin întâmpinarea depusă la dosar,
urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, întrucât la dosarul de recurs se află
atașată taxa de timbru datorată pentru susținerea recursului declarat.
Pentru toate
aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite
recursul și va casa hotărârea atacată cu trimitere spre rejudecare la aceeași
instanță.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
D E
C I D E
Respinge
excepția netimbrării recursului.
Admite
recursul formulat de SC T.L. SRL București împotriva sentinței nr. 365 din 21
ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal.
Casează
hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2011.